Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-05-26 / nr. 39

Anulu IV. Nr. 39.293. Joi 14/26. Maiu 1864. Ese de done ori in septemana Jo i • i si Dominee’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 19 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 .. „ „ trei lune . . . 8 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespundintrele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8. unde sunt a se adresa tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori nefrancate si corespundîntre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. .. trei lune . . . 3 „ 50 cf. DIURNALU POLITICII SI LITERARII. REVISTA POLITICA. Pestea 13./25. Main 1864. Impartesimu mai la vale tote actele relative la evinementulu celu importante d’in Romania. Atâtu schrile electrice sosite in tote tierele Europei, câtu si ale diurnaleloru d’in Romania, primite d’in tote anghiurile marei Românie, constateaza adeverulu ca națiunea romana intreaga serbeza serbatorea cea mare, cea luminata a Inviarei sale politîce-nationali. Poporulu acelu bunu si bravu, care prin tote furtunele secleloru sînguru au sustienutu glori’a numelui romanu, primesce acum dreptu repretiuire pentru suferintiele sale seculari dărurile ceresci ale Provedîntiei divine, prin Unsulu seu. Clerulu romanu, care neciodata nu s’au deslipitu de trupulu natiunii, intielegandu sublimitatea missiunii sale sta la innaltimea acestei missiuni, sta in fruntea Poporului. Clerulu si poporulu romanu canta laude lui Ddieu, care li-au pastratu pre acestu tempu bucuriele ceresci de a gustă Pascele cele sânte ale libertăţii, ale infratirei. Noi fraţii loru, intrunimu rogatiunile nostre de multiamita, innaluandu-le cu ei d’impreuna la ceriu, implorandu-i ulteriorea sa indurare spre naţiunea romana. Bucuria e generale in Romania, ni spunu tote scirile venite de acolo, noi diremu : bucuria e universale intre toti fiii natiunei romane. Se se inchine dușmanii străini, să se plece fiii boeriloru, cari pre tempulu Pasceloru besericesci nu se sciura pregăti cu cuviintia pentru serbatorea pasceloru natiunali. Să se plece inse innaintea marimei natiunali nu ca servici ca fii ai ei, indeplinindu actulu penitentiei, intorcandu-se in sînulu de unde au esitu si de la care i-au smulsu pre unu tempu uneltirile Mamonului. Naţiunea romana nu voiesce perirea fiiloru sei celoru rateciti, ci, amesuratu invetiaturei divine, ca să se intorca si să vieze intru fericire. Națiunea romana, intru acesta serbatore stralucita, uita tote nedreptățile suferite, innoca pătîmele resbunarii si chiama in bratiele sale pre toti fiii sei fara deosebire, ea nu vre să faca superare neci celoru ce au asupritu, ce au impilatu-o. Acésta serbatore trebue dar să fie nu numai diu’a cea mare a libertăţii, ci totu o data diu’a cea luminata a infratirei Romaniloru. Asta-di sub impresîunea bucuriei universali nu vremu să turburamu solenitatea dilei prin imputări Camerei boeresci, care acum trebue să se convingă insasi, că daca au potutu acasă 17. ministerie restornate prin intrigele ei si ar fi mai restornatu inca pre atâtea, daca in cartea indelungei răbdări a Natiunei romane, Alesulu ei nu ar fi scrisu „Ajunge! pana aici si nu mai departe!“ — nu va potă restornă naţiunea ins’a-si, nu va potă înfrânge vointi’a ei, ci d’in contra i se va plecă cu respectu, i se va cuceri după cuviintia. Crădemiu intru sentiementulu de dreptate alu Poporului romanu, că fiii lui cei boeriti nu voru avă causa de a se plânge pentru asuprire. Ca infratirea să fie deplina, Poporulu romanu trebue se fie nu numai dreptu ci si marinimosu; era fiii sei cei boeriti se fie sinceri intru supunerea loru, d’in Inima să se plece vointiei nationali, ca să fie d’impreuna unu trupu si unu sufletu. De s’ar intempla vre o resustintia ascunsa d’in parte-le, téréire pre la porțile strainiloru si încercări pecatose spre a compromite actulu celu mare de infratire, — atunci tote furiele infernului se se reduce in contr’a fiiloru celoru bastardi, atunci națiunea are se fie neindurata in privinti’a loru. Provedînti’a divina se apere Romania de acestu reu si pre boerii ei de atât’a ruşine ! Noutăţile mai prospete ce le primimu ni spunu despre descoperirea unui complotu ce aru fi avutu intentiunea de a face să cada Domnitoriulu, unu Dr. Lamberti si printiulu Sutiu (grecu) să fie prinşi, in urmarea unor scrisori compromitietorie. Aceasta faima vise are lipsa de confirmare, ca ce nu ni potemu intîpul cum amintiții indîvidi daca au avutu intentiuni rele, au fostu atâtu de slabi la cugetare ca să aleaga tocm’a acea ocasîune, candu Domnitoriulu este la culmea popularitatei sale. Romania decide de sortea sa. (P.) In momintele in cari scriemu aceste sire, in Romani’a poporulu votéza pentru, seu contr’a emanciparei sale politice. On. cetitori le au in mulu acestua alu diuariului nostru actele prin cari Domnulu Romaniloru chiama poporulu se decidă insusi despre sértea sa. Dilele 10—14, main st. v. inclusive menite pentru votîsare, suntu dilele, in cari se va condemnă pentru mai multe diecenie , seu se va consolidă poporulu si natiunalitatea romana d’incolo de Carpati. Noi nu crădemu casulu acestua d’in urma, suntemu convinși că va reesi, cu ce poporulu are voia libera de a votă, si candu i se imbia cutaruia a alege intre morte si viétia, cine să nu aléga viéti’a? Asta di diurnalistic’a Europei intrege se ocupa de cele ce se petrecu in Romani’a, si pote că s’aru ocupă si dîplomati’a instelatoria daca pentru aceste mominte nu aru tienă-o in frâu conferinti’a de Londr’a, si acelu actu mare ce se numesce Conventiunea de Parisu. Deci noi nu numai ca diurnalisti ci mai multu ca Romani, avemu detorintia santa de a spune on nostru publicu cetîtoriu părerile nostre despre cele ce se intempla la fraţii noştri de peste Carpati: „Poporulu este isvorulu a tota suveranitatea.“ Acestu principiu santu e fiiulu revolutiunei cei mare francese, despre acestua s’a potutu dice ca despre maih’a lui, că va face o catetoria in giurulu pamentului. Abiă se nasch acestu fiiu, inca nu si potu eluptă deplina validitate nici chiaru in patri’a sa natale, pe candu Europ’a intréga o vedemu in resbelu contr’a Franciei, ca ce curundu prinsese de veste că acestu principiu i va derimă totu organismulu ei sociale, si sîstem’a feudale ca unu edificiu putredu va cadă, cutrupindu partesanii sei sub ruinele sale. Europ’a in coalitiunile sale contra Franciei se afundă in detorle si ucise preste cinci-spre-diece milione de oameni, cugetandu că ucide principiulu produsu de revolutiune, dar’ se instelâ forte biet’a Europa, câ ce principiulu e scrisu in spirete — in geniulu tempului — si nu pe corpuri, apoi ea a ucisu numai corpuri, dar’ spiretele nu le-a potutu ucide, si astu-felu principiulu a remasu, a traitu si s’a estinsu si preste granitiele patriei sale. Europ’a după ce triumfă cu armele asupr’a principieloru, începu a se organisă pe basea inainte de resbele cu putiene modificări recerute nu de principie ci de alte impregiurari. După organisatiune ea se socotîă deplinu liniscita, dar’ principiulu pe nevediute i rodeă inim’a organismului ei celui decrepitii, si deodată vedemu in Europ’a intrega cadiendu sîstem’a feudale viptîma acestui principiu. Guvernele se opuséra, or’ cele putiene mai intrelepte lasara să cada feudalismulu, ca ce erau convinse despre nepotînti’a lui de a mai trai si chiamara poporulu la legelatiune. — Eca că Europa a ucisu preste 15 milione pentru a salvă institutiunile sale d’in evulu mediu, si totusi acésta mulţime de cadavre n’a fostu d’ajunsu pentru a sugrumă unu principiu: alu suveranităţii poporului; si ce să dicemu acu despre boiarii d’in Romani’a, carii cugetau că prin intrigele loru mai potu inca prelungier’a suferintieloru feudale ale poporului romanu de preste Carpati ? Acei boiari, acea aristocraţia intre a careia membri nu vedemu ca la alte aristocraţie europene nisce nume ce au binemeritaţii de patria, intre aristocrati’a României nu vedemu Tudoresci, Buzesci s. a. ea nu este aristocraţia de merite ci de bani, creata de influinti’a strainiloru, sustienuta de acéstea pe gramadii si in necasulu poporului romanu, o aristocratia corcita precum adeverescu numele loru, si intre cari putiene familie suntu de origine romane si cu sentieminte nationali. Nesmintîtu că boiarii romani voru merge cu poporulu, si numai corciţii voru remana cu budiele initiate. Efeptuirea principiului suveranităţii poporului, s’a intemplatu in cele mai multe locuri cu forti’a, parte pentru că nu poteau isbutî altum intre contr’a apesatoriloru, parte pentru că efeptuirea nu si-o poteau intîpul altufelu, nefiindu inca perfecta sîstem’a representatîva. Tardiu numai a devenitu omenimea a vedă inconvenientulu acelua, că unu principiu atâtu de sublime se esecuta prin mediulece atâtu de meschine , cum e si poterea armata, carea nu are alta profesiune — cu putiena esceptiune — si nu scie altu ceva de câtu a derimă, a ruină si a mistui fruptele pacei, produse de industria, comerciu si agricultura. Vedîndu-se acestu inconvenientu, se descoperi modulii unei essecutiuni demne de unu principiu asiă nobile, si acestu modu e: Votulu seu sufragiulu universale, după norm’a nu a plebiscitului, ci a legiloru de la vechii Romani, cu aice partecipă totu poporului unde fiecare cetatienu si spune dorinti’a sa liberu, neamenintiatu si nesîlitu de nici o arma, astu-felu totudeaun’a triumfa dorinti’a poporului, ceea ce prin vesbele rare ori s’aru potă eluptă, de ora ce triumfulu armeloru l’imparte sertea după capriciulu ei, si nu dreptatea după combinatiunea sa. Votulu universale pentru prim’a data lu vedemu aplicatu era si in Francia, si cu ajutoriulu, lui Imperatulu Napoleone la 2. diec. 1849 d’in presiedînte alu Republicei se urcă pe tronulu imperatescu. Cu dreptu cuventu se numesce acestu faptu lovitura de statu, ca ce si-a avutu de obieptu schimbarea guvernului statului, dar’ in Romania aplicarea votului universale — după cum cu dreptulu observa „Buc.“ — e o lovitura data oligarcei si nu statului, pentru ca statulu acu are să se perfeptioneze. Lumea s’a dedatu a numi veri-ce schimbări radicali in organismu cu numele de lovitura de statu, de aceea nu ne vomu miră daca si in diurnalele amice României si faptului acestuia, gasîmu acésta numire. După Franci’a, vediuramu votulu universale aplicatu in Itali’a, avendu de obieptu unirea Italiei su sceptrulu regelui de Piemonte; apoi lu vediuramu in Grecia cu ocasîunea alegerei regelui, si acu cu bucuria lu vedemu in Romani’a intrebandu-se poporulu de voiesce scu nu, să intre in drepturile politice ce-i competiescu ? Diurnalele ce ni-a sosîtu pana acu d’in Romani’a suntu: Tribun’a rom. Bucimulu si Romanulu. Celui d’antâiu i pare bine pentru votulu universale, „Bucimulu“ de bucuria a imbracatu vestminte serbatoresci tîparitu pe hartîa rosia cu litere aurite, éra „Romanulu“ ni spune ca: „este lucru frumosu negresitu să avemu votulu universale“, apoi critica câteva pasagie d’in acte, ce nu i se păru liberale, inse pentru acéstea nu avemu să ne superâmu, câ ce daca acele pasagie nu voru fi bune, representatiunea tierei le va modifică, si nesmintîtu câ de la anim’a acelui Alesandru Ionu care a datu votulu universale, nu smintescu sentiemintele natiunali si intentiunile salutarie de a suplini lacunele ce le-aru descoperi usulu in legile fundamentali. Constitutiunea noua a României nu se va pote numi octroiata, caceea nu numai si-are de base unele legi valide, ci inca la votarea ei, fiecare cetatienu este libera a dice DA, sau BA. In a doua jumetate a lunei lui augustul va fi intrunita corpulu representatîvu alu României pe basea nouei legi eleptorale, acelei camere apoi i se va asterne si legea rurale, ea va fi competînte a o desbate, precum am atînsu acéstea si in nr. 26 alu diurnalului nostru vorbindu despre legea rurale in Romania, ni se va împlini dorinti’a espresa de atâte ori.