Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-08-04 / nr. 59

voiescu a renuncia de coreginti, dar’ voru trebui se renuncie. B a I o m i r i face propunerea ca in casulu daca aru cade propunerea lui Popoviciu, la §. 3 punt. b) elu aru adauge modeficatiunea ca regalistii se se numeasca „cu consîderatiune la cele 4 natiuni si 6 confessiuni recepte.“ (Propunerea se sprijinesce de câtra Romani). O be r t s’a mai scolatu inca odata pentru a atacă institutulu regalistiloru, si sciindu câ o face acést’a fara sperantia de reesire, după o lunga vorbire incliia declxiarandu-si consciinti’a de liniscita, si câ l’incuragia speranti’a câ lui si consocilorului de credientia li-a sucesu a semenâ o semintia pe pamentulu vietiei constitutionale, d’in care va resari unu fruptu folosîtoriu pentru tiera. Moga radîca cuventu pentru sprijinirea proieptului majoritatei. Presiedintele decliara desbaterea de închisa, si pune la votîsare deselinitele modeficatiuni, ce se primiră după cum amintiramu mai sus. Presiedintele pune la votîsare conclusîunea §-ului 3 unde se dice ca „deputaţii nu suntu legaţi de instrucţiuni si dreptulu loru de votîsare i’esercieza in persona.'1 Fogarassy cere cuventu, voiesce a vorbi la conclusîune. Presiedintele spune ca a cetîtu §-ulu intregu in tote trei limbele, candu l’a pusu la ordinea dilei, a potutu vorbi fie-cine. Acu după ce desbaterea s’a inchisu, nu pote dă era si cuventu. (Strigări: se votîsâmu !) — Fogarassy si esprime parerea de reu ca de o cestiune atâtu de importante nu pete grai, altum intre se pleca ante ordînei dietei. Prin votîsare se primesce si conclusîunea neschimbata. Sied în ti’a d’in 29 jul. In siedienti’a de asta di, după cetirea unei interpelatiuni a Dr. Ratiu si consoci in privinti’a certei de otare de la Bistriti’a, se incepe desbaterea §-ului 4 d’in regulamentulu dietale, care dice cu guvernatorulu tierei, v.presiedintii si consîliarii guv. delegati de guvernu au dreptulu a se infatiosiâ in dieta si in comissiunile ei, avendu totudeaun’a cuventu, dar’ la votîsare vom luă numai atunci parte, daca prin alegere sau prin chiamare reg. suntu totuodata si membri ai dietei. Altu puntu d’in acestu. decide, ca in casulu candu s’aru recere delegarea de membri guver. pentru a dă desluciri, presiedintele dietei se recerce pre comisariulu reg. dietale. Acestu §. escu o desbatere lunga, in a careia decursu se făcură amendaminte deselinite. Primulu amendamentu lu propuse M. Boheti elu cerendu ca consuliarii guv. candu apera proieptele regimului, se nu aiba votu nici chiaru daca suntu membri dietei; acesta propunere — dice oratorele — e o efluintia d’in §. 3. unde se dice cu membrii dietei nu suntu legaţi de nici o instrucţiune, apoi operatorii regimului fiindu si membri dietali, in casulu acestua aru veni in colisîune cu detorintiele loru de deputaţi. Lui Fogarassy i place testulu comitetului, cace sémena cu art. XI. din 1791, si nici celui alesu nici celui chiamatu nu i se pote detrage votulu.— G. Manu spriginesce pre Bohetielu, cace e forte cu greu ca se votîseze conformu convingerei, acei consîliari guv. cari in comissiuni apera regimulu. — Comesulu Schmidt e pentru testulu comitetului, amendamentulu purcede d’in presupunere câ guvernulu aru fi in opusetiune cu dieta, ce nu s’a intemplatu, si spereza câ nu se va intempla. Elu crede câ daca s’aru delegă unu consîliaru guv. pentru aperarea regimului, acelu consîliaru aru avu destula tarla de caracteru a respinge acesta missiune, daca n’aru fi conforma convingerei sale. (??) Branu de L e m e n i propune la puntulu 2, ca si presiedintii comiteteloru se aiba dreptu a recerca, presiediulu guv. pentru delegarea de representanti a regimului. (Se sprijinesce slabu.) Lui H. Schmidt i se pare ca parerea lui M. Bohetiulu cumca prin proieptulu mai. s’aru periclitâ interesele liberalismului, e o despicatura de peru, pentru câ nu pote fi necunoscutii proprnetoriului (lui Bohetielu,) cum unii membri a guv. reg. tocm’a de natiunalitatea DSale (romani) au votîsatu adese cu mare resolutiune contr’a guvernului. Dr. Ratiu voiesce primirea §-lui cu modeficarea ca consîliarii guv. la votîsare in comitete numai itunci se iee parte, daca suntu si membri a ateluia. (Propunerea se spriginesce de tote jartile.) — Rannicher nu e pentru propumrea lui Bohetielu, câ ce acést’a presupune ca toporulu e in opusetiune cu guvernulu, apoi mu guvernu ca acestua care lucra atâte prohpte merita incredintiare . (incepe a insirâ mai multe laude.) — V.presiedintele Alduleanu după, ce insira motivarea sa, propune a desparte puntulu primu in doua parti, a recunosce guvernatoriului si v.presiedintiloru guv. dreptului a luă parte la votîsare daca sunt membri di tei, era consîliarii guv. delegați pentru aprarea regimului pana ce funtimneaza in caliatea acest’a, se n’aiba votu desi sunt membi dietei. — Lui Binder i se pare câ cestiuiea e de mare importantia, si se trateaza de aceea, câre trebue a alege in viitoriu oficial de deputati, i se pare câ oficialii mai ’na i sunt mai putienti dependînti de câtu cei mici, cercului alegatoriu i s’aru face nedreptae daca alesulu lui fiindu cons, gur, in anunte casuri n’aru potri vota. E pentru proieptuli comitetului. —Lui Schuller- Libby i s pare câ ieri s’a datu guvernu- lui 40 de realisti si asta-di i se detrage unu senguru repreentante. — Obert face o propunere ce nu se sprigiesce. — Mai vorbescu inca v.presiedintele Aldieanu , comitele Sasiloru Schmidt, Dr. Ratiu, Bider si Moga ; la propunerea cestuia d’in urna se inchia desbaterea si facandu-se apoi votîsarea, se primi testulu comi- 0 0 I S 1 0 R ’ A. Don Ramiro. (Romania de H. Heine.) „Donna Clara ! Donna Clara! De multi ani cu focu iubita ! Ai decisu a mea stricare, Si-ai decisu fara ’ndurare. „Donna Clara ! Donna Clara ! Dulce e totusi darulu vietiei! Inse colo josu e grósnicu, In mormentulu tristu si rece. „Donna Clara ! Bucura-te, Caci Fernando te va duce Mane la altariu ca mire, — Invita-me vei la nunta ?“ „„Don Ramire ! Don Ramire ! Vorbele-ti m’atîngu mai aspru, Ca ursit’a ne'ndurata, Care-si bate jocu de mine. „„Don Ramire! Don Ramire! Las’ tristeti’a innecata; Multe fete sunt in lume, Domnedieu ne despartiesce. „„Don Ramire, ce eroicu învinsesi atâtia Mauri, Adi invige te pe tine, Mane via l'a mea nunta.““ „DonnaClara! Donna Clara ! Da, meuru, daca voiu merge! Vreu se jocu cu tine’n hora. — Nóapte bna, mane’oiu merge.“ „„Nóapte buna!““ — Si ferest’a Se inchisi.Josu Ramiro Impetrituta in suspine. P'urma Claru in nóapte. — P’urma dia multe lupte, Nóaptea vn, cede dilei; Ca-si-o piritia gradina, Jace Tolo întinsa. Case splénde, palatie Strălucesc maretiu de sere; Si cupelelinnalte Lumineza^ar’ ca-su d’auru. Bezaindu,a roiu d’albine, Suna clopulu solemne,! Ear cantaa suavu se’naltia D’in beséiele pie. Inse colo,ca reca! La capel’d’in piatra, Curge pistriti’a mulțime, Undulandu, in imbuldiera. Cavaleri, femei brilante, Sierbi curteni serbatoresce, Clopotele suna mândru, Si-apoi murmura organe. Dar’ c’onoare ’ncungiurata, Merge’n mediloculu multimei Splendid’a parechia juna, Donn’a Clar’a, Don Fernando. Popululu mereu se trage La palatiulu lui Fernando ; Si-acolo se 'ncepe nunt’a, Splendidu, după mod’a vechia. Jocu cavalerescu si table Se inschimba intr’aplause; Orele curgu cu iutiela, Pana 'n urma se ’nnopredia. Oaspetii nuntasi s’aduna Pentru jocu cu toti in sala; Si vestmintele pompese Stralucescu multu de lumine. Susu pe scaune ’nalttate Siede mire si miresa, Donn’a Claria, Don Fernando, Si inschimba vorbe suave. 234 totului cu amendamentulu propusu de Dr. Ratiu, si cu respingerea propunerei lui Lemini la puntulu alu doile. Fiindu ca Asociatiunea Tina pentru înaintarea literaturei si cultur’a poporului romanu, va tienbla 2. aug. adunare generale la Hatiegu, deci siedintiele dietei se intrerumpu pentru mai multe dile. Oradea-mare 23. Jul. 1864. Alegerea ablegadioru pentru Congresulu naţionalii serbescu de Carlovetiu. (Inchiare d’in nr. trecutu.) Onoratulu publicu cunósce acum ca motivele d’in cari acestu distriptu nu partecipa la alegerea Mitropolitului serbescu, va fi sclindu inse si aceea cumca Aradulu, Temisier’a si Versietiulu au alesu ablegati pentru congresu, si au alesu inca pe capacitatile cele mai renumite ale natiunei si besericei nóstre, si asia vrendu nevrendu fiecare romanu si va pune întrebarea: are cine au gresitu, distriptulu Oradanu care n’au alesu, sau cei l’alti romani cari au alesu ablegati pentru congresulu serbescu? si mergandu mai departe intru cugetarea sa vadice: negresitu capacitatile nóstre cele mai emininti cari au primitu alegarea, au solutu pentru ce o făcu acéstea, acei ilustri barbati n’au potutu gresi, asiadara distriptulu Oradanu, care nu se poate fati ca are barbati atâtu de renumiti, nu au cunoscutu sîtuatiunea, si au stricatu causei comune, câ n’au mersu pe o cale cu ceialalti romani ortodosi. Eu me incumetu a dâ la acestea urmatoriele splicari: Fiecare omu se cunósce mai bine pe sîne, cas’a sa, si fie cine scie mai bine ce-lu dóré si unde e ran’a sa. Asil dara noi cari d’in capulu locului n’amu alesu ablegati, amu facutu-o acést’a in deplin’a cunóscere a sîtuatiunei nóstre, precum cei ce au alesu si au primitu, au lucratu asemene in deplin’a cunóscere a sîtuatiunei loru locale. Eu si cu mine fiecare romanu adeveratu credu, ca pentru romanii ortodosi e cu nepotîntia ca acum’a, in preser’a reinfiintiarei metropoliei romane, garantata prin progratie s’a promisiune fraiestatica, se iee parte fapteca la congresulu national u serbescu si prin urmare la alegerea Metropolitului deCarlovetiu; dreptu aceea sum convinsu, cumca si aceia cari au alesu ablegati, nu voru fi representanti in congresu, ci voru face aceea in Carlovetiu, ce amu facutu noi acasa, inse pate cu alte cuvinte mai ponderose de câtu noi, cari restrinsi de impregiurari ne prevedinte am fostu sîliti a improvisâ.