Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-08-07 / nr. 60
se adresédia si noa, ne vomi nisiu a respunde, dar’ mai antaiu s’audimu ce dice Dia, si anume despre cuventulu „renegații“, dice câ e o ratiucinare falsa candu cineva e numitu renegații „pentru ca pe langa natiunalitatea sa propria, iubesce si natiunalitatea magiara.“ Trebue se marturisîmu senceru cu Dlu autoru, precum se vede d’in pasagiulu citatu, n’a preceputu cum intrebuintiâmu noi cuventulu renegatu, cace atunci celu putienu de Romani aru fi facutu esceptiune intre poporele nemagiare ale Ungariei. Romanii prin cuventulu renegatu precepu pre acelu indîvidu, care se lapeda de peptulu mamei sale ce l’a suptu, denéga originea sa, si rumpe tote legaturele ce le-au creatu dîrerectorulu naturei, pentru ca se esîste intre părinți si fii; séu ce e mai multu daca devine unu paricidu, insuindu a sugrumă mediulocitu séu nemediulocitu veri ce interesu natiunale, candu sub unu pretestu, candu sub altulu. Pre acestia numimu noi renegati, si nu pre aceia cari pre langa natiunalitatea loru iubescu si pre altu poporu. Nu, pentruca noi Romanii — senceri cum amu fostu totudeaun’a, si dera acestua nu e uniculu pecatu, decumva lumea s’a degradatu intr’atât’a ca senceritatea se o numimu pecatu, — noi am iubitu si vomu iubi totudeaun’a tote popoarele, vremu infratire intre tote națiunile pamentului, se intielege de sîne ca nu pre cont’a egalei îndreptățiri, vremu , „pacea perpetua,“ desi acést’a o numescu unii fantoma, noi ni tienemu de detorintia a nnsul câtra dens’a, precum nisuesce totu moritoriulu câtra perfecţiune, chiaru si candu e convinsu ca perfecţiunea nu e lucru omenescu. Cum ca pre cutare poporulu iubimu mai multu de câtu pre altulu, ast’a o făcu si indîvidu, ast’a o făcu si poporele, aterna de la relatiunile bune séu rele ce le au avutu séu le au intre sîne. A câștigă sîmpati’a poporului romanii — daca cineva o doresce, — e unu lucru forte usioru, cace acestu poporu, bunu séu reu cum e, n’a alergatu nici candu după fantasmagorie, fericirea sa sbo scie intâpul fara ruin’a vecinului seu, si nu cere nemicu alta de câtu „dreptate,“ si celu ce i-o va da, va fi amiculu lui. — „Dreptate“ striga toate popoarele, nu numai cele neindreptatite, dar’ conceptulu dreptatei divergéza, multe aducu de motive si trecutulu loru, inse Romanulu candu cere dreptate ca natiune in Ungaria, nu pote insira de motîvu si trecutulu lui, pentru câ acestua e plinu de vai si-amaru, de aceea ne basâmu numai pe dreptulu de la natura pentru câ esistâmu, si uniculu motîvu alu nostru e poterea nóstra natiunale. Altum intre Romanulu nu se pre sparie nici de istoria, numai ca atunci nu scimu pentru ce se luamu de base tocm’a seclulu decursu, se mergeam mai inderetru, de se va recere si cu mai multe secle, pentru ca vomu află in istoria si sedii d’aceia candu Romanulu a fostu Domnu in tiér’a castigata de strămoșii sei cu sânge scumpu. Noi o spunemu senceru, câ nu credemu ca se fie cutarele intre frații magiari, care se afirme câ Romanulu a fostu candu-va slabu in credinti’a lui câtra națiunile conlocuitorie si câtra patria. Nu, pentru câ Romanulu totudeaun’a candu a cerutu patri’a si-a sacrificatu alature cu frații magiari si alte popoare sângele si averea sa, astu-felu a fostu acést’a in tote luptele in ante de 1848, era in anulu acestua alu revolutiunei, pe voluntarii magiari tocm’a asia i înrolau cu funea in armad’a revolutiunaria, precum i prindeau cu funea si pre voluntarii romani, éca dar’, frati magiari, si intru acéstea suntemu egali!. Dlu autoru alu amintitului artîclu dice cu numele de renegatu nu e bine aplicatu la natiunalitate si resp. la limba, câ ce cu acestu nume se numiau odata cei ce paresîau crestinismulu si imbratisiau maomedanismulu. — Da, atunci frecările religionarie erau in spiritulu tempului, si cei ce nu recunosceau acestu spiretu se numiau renegaţi; asta-di vise nationalismulu e in spiretulu tempului si pre cei ce nu recunoscu acestu spiretu, i numimu renegaţi, cca dar’ cu intielesulu cuventului renegatu acu e identîcu cu acelua ce l’a avutu ’nainte d’ast’a cu câteva secte. Altumintre de am recurge si la gramatica, si ea s’aru luptă pentu noi, cu intielesulu generale a acestui cuventu. A dou’a ratiucinare falsa — cum o numesce dlu autoru — e acea sentîntia: „câ nu e bunu patriotu acelua, care nu si-apera natiunalitatea sa propria.“ DSale i se pare câ adeverulu e tocm’a contrariu. Noi sustienemu d’in contra acesta massima atacata de DSa, si respundemu cu proverbiulu romanu: e mai aprópe pelea de câtucamesi’a, e mai apróape camesi’a de câtu sumanulu etc. Unu omu care nu si iubesce cas’a sa si famili’a sa propria, noi nu scimu cum va iubi cas’a vecinului, sau societatea cetatianiloru. O inima, d’in care s’a stinsu amorulu pentru binele celorua de cari a legatu-o mam’a natura, e cu multu mai depravata de câtu se se pota atiutia in ea amorulu pentru binele aceloru a, de cari a legatu-o impregiurările. Altu dintre deslucirile nostre date veciniloru, numai atunci voru fi complete, cându caus’a nóstra natiunale va fi definitîvu si perfeptu decisa, candu apoi se voru depune tote prejudetiele; de asta data scopulu nostru a fostu numai a areta : cum acele pre cari dln autoru le numesce „ratiucinari false,“ au si ele motivele loru de a fi drepte, adeverate, — si cum cuventulu de renegatu noi nu lu folosîmu spre vatemarea nationalitatii magiare, ci d’in contra spre batujocorirea unoru bastardi, cari lapedandu-se de natiunalitatea loru, se léga de străini , veri-cine se fie acestia străini, adeca chiaru si compatrioți dar de alta natiunalitate, care fatia cu cea genetica după usulu comune se numesce străină. Cu asta ocasîune nu potemu trece cu vederea a nu apostrofa procedur’a aceloru Redactiuni magiare cari cu atâtea ostentatiune au reprodusu desperatele vaierature ale renegatului Redactoriu alu diurnalului slovacescu (?) „Craianii carele face unu apelu nerusinatu la marinimitatea compatriotiloru magiari pentru ajutorarea diurnalului seu ! Au nu e acestu apelu desperatu o palmuitura evidînte a principiului ce representéza acelu diurnalu, adeca alu Renegării? Intru adeveru, daca numerosii Slovaci d’in Ungari’a, cari d’intre tote natiunalitatile nemagiare ale Ungariei, au datu pana acum si totu mai dau inca celu mai mare contenginte de renegaţi, nu mai sunt in stare a sprijini principiele „Craianului“, apoi dieu au trecutu bab’a cu colacii si pentru renegaţii Slovacesci. Cumca s’au desceptatu sentiementulu de nationalitate si in Slovacii Ungariei, e viua dovada „matica Slovenska“ infiintiata de curendu si mai vertosu sumele cele mari contribuite in scurta tempu pentru innaintarea culturei nationali a slovaciloru. Asta impregiurare nu potea fi necunoscuta diurnalisticei magiare, carea neconteniţii strigâ in contra diurnalului Dlui Francisci, câ acestua nu ar representa principiele Slovaciloru d’in Ungaria si alte cârcofele de cari, ar fi odata tempulu a se lapedâ fraţii noştri magiari, câ ce dieu pana candu nu voru rumpe firulu nefericitei tradîtiuni antemartiali, noi nemagiarii d’in Ungari’a nu vomu potu crede in sinceritatea loru de fratietate , neci pacea intre noi nu se va consolida. Pana candu veti cerca, fratiloru, totu numai alianti’a renegatiloru nostri, era nu alianti’a nostra, adeca a nationalitatiloru si a representantiloru adeverati acestorua, pana atunci nu aveţi cugete curate catra noi, dar voue inca nu ve folositi nemica, avendu in sîmbrica vostra nesce „pastori fara de turma“ cari numai ve compromitu in ochii compatriotiloru vostri si a Europei, care privesce la tote poporele ce pretîndu a innaintă pre calea civilisatiunii infratitorie si egalisatorie. F 0 m 0 R ’ A. Venindu-ne a mana opusiorulu: „Disertaţie despre tipografiile romanesci in Transîlvani’a si in vecinatele tiere de la inceputulu loru pana la vremile nostre. Scrisa de VasîliuPopp Doctoru a frumóseloru maestrii, a filosofiei si medîcinei si c. r. montano-cameralu fisîcu in Zlagn’a. Sîbiiu, 1838. S’au tîparitu la Georgie de Clozius,“ amu cugetatu ca facemu unu siervitiu folosîtoriu onoratului nostru publicu, reproducandu d’in elu pasagele mai momentese, ce s’atîngu de literatur’a nostra, parte pentru câ acesta carte fiindu vechia putieni o cunoscu, mai multu numai d’in nume, parte pentru câ ea ne cunbsce cu tempurile vechi ale literaturei romane, despre cari numai putieni forte, sunt cei cari sciu ceva. Noi intru reproducerea nostra ne vomu restringe nunumai la acele păsuri ce atîngu nemediulocitu literatur’a nostra, astu-felu vomu trece cu vederea capetele acele, unde autorele vorbesce despre tipografii in genere si altele. O facemu acést’a spre folosulu tuturoru, dar’ mai vertosu a profesoriloru romani ce se ocupa de literatur’a romana, cu ce d’in esperiintia scimu câtu de putiene materiale au pentru studîulu loru in ceea ce atinge timpurile vechi. Nu scimu pana candu vomu fi osîndîti a nu avé istori’a completa a literaturei nostre, pana atunci vomu suplini după potîntia. Amintîtulu opu, după dedîcatiune incepe cu: Prefatia. Fiindu ca in tempulu acestua mai toti scriitorii si cetitorii nostri numai cu lucruri noue se indeletnicescu, nu voru luă in nume de reu acesti barbati, daca unulu sau altulu , intorcandu-se la carunt la vechime, si strabatendu in adâncurile ei, voru aretu ce au gasîtu acolo , ce au facutu si ce au lucratu strămoșii noștri La o inima multiumitoria este ca o detoria santa a desceptu pomenirea aceloru barbati, cari in timpurile sale, prin radîcarea tîpografieloru, si tipărirea cartiloru s’au sîlitu, pre câtu le au fostu poterea, a ajută némului seu. Poft’a loru a fostu’, ca se remana si la cei viitori in pomenire. Se nu le defaimâmu acesta pofta. Care e d’intre noi, care se nu alerge după acést’a? Aceste cugete m’au indemnatu si pre mine spre începerea si, pre câtu s’au potutu, seversirea acestui lucru, despre care alte natiuni cu o suta si mai bine de ani, au cugetatu si au insemnatu. Scris’au despre tipografiele Germaniei Köhler a) si Tentzel b), despre ale Svetiei Amandri c), despre ale Ungariei Németh d), despre ale Vienei Denis e), despre ale Oradei Mari Miller !) si altii despre altele. Pe urmele acestoru barbati pasindu si io, am scrisu despre tipografiele romanesci, si nu numai despre acele, care se afla in patria mea, de la inceputulu loru pana la tempurile nostre; dar’ si despre acele, care se afla in principatele vecine a tierei romanesci si a Moldaviei cu cuventu, ca o naţiune nu se pote fîresce osebi prin munţi innahi, muri mari, sau alte otare politice, ci numai acolo ince a) loh. David Köhler Ehrenrettung Joh. Guttenbergs. 8. Lipsiae. 1741. b) Tentzel Ernest. Willi. Discours von Erfindung der löbl. Buchdruckerkunst in Deutschland. 12. Gotta. 1700. c) Jo. 0. Alnandri História Artis typographiae in Svecia. 8. Rostoch et Lipsiae. 1725. d) Németh. Memoria Typograph. I. Regni Hungáriáé et M. Princip. Transylvaniae. Pestini 1818. e) Denis Mich. Wiener Buchdrucker Geschichte. 4. Viennae. 1782. f) Miller Fragmenta veteris Typographiae Magno- Varadinens. 8. Pestini. 1803. teza a fi o națiune, unde inceteaza limb’a care o unesce. Scopulu mieu in scrierea acestei desertatiuni n’a fostu altulu, de câtu folosulu tenerimei romane, si mai alesu a celoru teneri, cari alerga la academii străine, ca venindu vorba acolo despre literatur’a romana, sé nu fie tocm’a străini in aceea, si ca sé nu li se intemple si loru, ce la multi li s’au intemplatu a). Idei: a) Unu Unguru nobilu, barbatu altum intre nu fara de invetiatura, in caletor’ia sa prin Francia au avutu norocire a se infatiosiă innaintea regelui francese Ludovicu alu XVI, care tocm’a atunci se imbracase. Regele se lasa in descursu cu acestu caletoriu despre sîtuatiunea, marimea, si tari’a cetatei unguresci Ginsi Acestu caletoriu, pote spre nenoricirea lui, d’in nume cunoscu acésta cetate, dar’ despre incungiurarea ei prin Turci la anulu 1532, despre care Istvanfi Hist. Lib. XVI. scrie, nu au sclutu nemicu. După finea audîintiei: „Caletoresce inderetru câtra Ungari’a — dise regele acestui cavaleru rusinatu — si invétia ma 'nainte a ti cunosce patri’a, si apoi vino era si la mine si in Francia. (Schwartner Statistik des Königreichs Ungarn Offen 1809. I. Theil, S. 50 in Nota a.) Ore 'nainte de douadieci si mai bine de ani, candu aru fi intrebatu cineva pre vre unu teneru d’in tiér’a romanésca, in fiinti’a sa la academiele străine : ce scii despre podulu lui Trajanu in albi’a Dunărei ? despre coloni’a de la Cerneti (Colonia Zemensium apud. Ulp. de censibus ?) despre Turnulu Severinului ? Candu a esitu Radulu Negru d’in Transîlvani’a, si deosebitu d’in tienutulu Fagarasiului ? Vediutu au vr’unu chrisovu alu acestui Domnu, prin care s’aru pote mai acuratu otari începerea si rondulu Domniloru? Ce vre sé dica numele Banu? si pentru ce s’a numitu asie ? Pentru ce Mircea Wd. betranulu in crisovele sale d’in anulu 1393 se numesce : S p a nu Secuiloru? Care Domnu a didatu cetatea Poena 238 Hatiegu in 1. Aug. n. 1764. Mi-apucu condeiulu, ca se descriu cu totu