Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-02-21 / nr. 12
tutiunea de lauru, celu ce doresce intr’adeveru binele, si voiesce a innainta impoterirea Austriei prin cuvinte, scrieri seu fapta, acel’a are terenui destulu in cele date, si in institutiunile cele none ce suntu in legătură cu acele. — Relatiunile esterne in cuventulu de tronu de acu au fostu mai deplinu lămurite de câtu in cele de pana acum a, si se intielegea de sîne cumca a trebuitu amintîtu in unu modu demnu erpetatea si sacrificiele aduse de armada in campulu de lupta departe câtra medianópte. Vivatele scomotose ce adese se repetiau la acést’a parte a cuventului imperatescu, au fostu o efluintia nemedialocita a sentieminteloru patriotece, cari voru păstră Austria tare si stimata pana in viitoriulu celu mai departe. Asecurarea drepturiloru principateloru Schleswig- Holstein nu se poate face cu usioretate, si fara tema de pericululu unei conflagratiuni generali, de aceea a trebuitu intonata pacea lumei.“ — „Wiener Abendpost“ amintîndu de acelu pasagiu d’in cuventulu de tronu, unde se vorbesce despre intrarea Transîlvaneniloru in senatulu imperiale, dice ca aici se manifesteza o alipire câtra cele date, si de unde e invederatu cumca Imperatulu pe basea constitutiunei imperiale doresce a vedé unite toate popóarele imperiului, intru interesulu loru propriu. •— „Botschafter“ intona cumca imperiulu numai asie va scapă de periclu, daca partitele politece nu se voru incorda pana la estremetate. — „Ostd. P.“ vede importantu pasagiulu despre intrarea Transilvăneniloru in senatulu imperiale. — „Presse“ aru fi asceptatu ca despre căușele interne sâ spună mai multu, câ ce in asta privintia n’a facutu câtu cuvintele de tronu d’in trecutu. „In cuventulu de tronu nu e nici cea mai mica amintire despre intentiunea guvernului pentru efeptuirea constitutiunei in Ungari’a si Croatia.“ — Diuariulu „AVanderer“ l’analisa după indatenatulu seu metodu, cu privire mai alesu totu la Ungari’a, de unde -i vine „darulu si poterea“, dice intre altele: „Intrarea Transîlvaneniloru in senatulu imperiale, cuventulu de tronu o amintesce de conforma intru tóate cu programulu ministeriale. Nici poate fi altumintre. Coron’a incuviintieza politîc’a ministriloru, pana la unu gradu anumitii se identefeca cu instiintiele ministeriului, cuvintele de tronu trebue se consune cu politîc’a guvernului. Inse precum se schimba ministeriele, se modefica si politîc’a guvernului, in viitoriu in cuventulu de tronu potu fi astufelu de dechiarâri, cari nu voru consună deplinu cu cuvintele celui mai de ’nainte. — Cuvintele calduroase ale Maiestăţii Sale despre lips’a d’in Ungari’a, voru află resunetu in tienuturile resaritene ale tierei, câtra a careia representanti Maiestatea Sa acii n’a potutu grai, cuventulu de tronu tace despre acele popóre, despre relatiunile loru de dreptu publicu, si despre intrarea loru in suer’a constitutiunei imperiale.“ „Ost und Agest“ se esprime: „Sessiunea a dou’a a senatului nostru imperiale ache inclusa, — detori’a statului s’a inmultitu cu 109 de milione. D’intre controversele interne de dreptu publicu nici un’a nu e complanata, nici o cestiune deslegata ; uniunea Transilvaniei cu Ungari’a nu s’a recunoscutii nici in consecintele sale nici in principiu, magiarii d’in Transîlvani’a protesteza in contr’a institutiuniloru noue octroiate, cestiunea de constitutiune a Croatiei si uniunea cu Dalmatia, căusele constitutiunei venetiane si opusetiunea Boemiloru, aceste suntu ranele ce le lasa senatulu imperiale in o stare mai rea de cum le-a gasîtu. Senatulu imperiale, carele a fostu chiamatu a întreprinde imbunetatirea relatiuniloru nostre interne, regularen finantieloru nóastre, reorganisatiunea justitiei, n’a corespunsu asceptariloru, nici sînguru n’a sciutu cu pre intru decisîunea acestoru cestiuni fosta competînte seu necompetînte, angustu seu completu. Stările in Galiti’a, provisoriulu d’asedîa in Ungari’a — care eră sâ dureze numai 6 lune, dar’ aci tiene de 21 ani. — numeroasele procese de presa ce le are chiaru si opusetiunea loiala, făcu o sîtuatiune pentru care sperâmu o era noua, ce o dorimu se nu vina tardiu.“ Noi avemu a observă la aserțiunea ce o face acestu diuariu despre uniunea Transilvaniei cu Ungari’a, cumca acést’a causa e speciale ungaro-transîlvana, apoi nedependînti’a Transilvaniei e recunoscuta in asiediamintele de statu ale Austriei, era Romanii ca o parte competînte s’au dechiaratu de atâte ori pentru nedependîntia, deci de ce atâte vorbe indesiertu, câ ce uniunea nu se pote face ach numai prin octroire, si atunci s’arudice: constitutiunea Austriei umbla totu cu octroire, si daca se voru octroi si lucruri atâtu de importante, unde ni va mai remane constitutiunea ? Sâ venimu acu la diurnalele magiare. Starea in care se afla Ungaria e cunoscuta, ea se estinde si peste diurnalistica, si de aceea de presentu nu potemu găsi in ele splicari remarcabile, atâtu e adeveratu ca li-a causatu o sensatiune plăcută aceea impregiurare câ Majestatea Sa n’a atînsu despre estinderea constitutiunei de lauru asupr’a Ungariei. Corespundîntele d’in Vien’a a lui „P. L.“ dice cu cuventulu de tronu e favoritoriu pentru Ungari’a si inca multu, daca se asémena cu cuvintele de tronu de mai ’nainte. Marturisesce mai departe, cumca in cercurile mai ’nalte bine informate n’au facutu nici o suprindere, ca ce se asceptau asemene cuvinte, cari se fie in conformitate cu dechiararile Dlui ministru Schmerling făcute in senatulu imperiale cu ocasîunea desbaterei causei schleswig-holsteiniane, candu ministrulu vorbi despre „clădirea constitutiunei“ si „estinderea ei preste imperiulu intregu.“ D’in parte ne facemu putiene comentarie la acestu actu solenu, ce le cuprindemu in urmatoriele : Majestatea Sa intena intrarea Transîlvaneniloru in senatulu imperiale, o numesce conforma intentiuniloru Sale, si apoi adauge ca aptîvitatea comuna e o legătură ce va încinge toate poporele imperiului. D’in aceste e invederatu ca s’a vorbitu de aptîvitatea comun’a, desi a remasu cu totulu neatinsa de asta data speranti’a despre intrarea Ungureniloru in senatulu imperiale, ceea ce a facutu o sensatiune mare, si pote va stirni sperantie noue. Majestatea Sa vorbesce cu părere de reu, cumca nu s’a potutu desbate cestiunea calei de feru Transilvane, dar’ nu dice cu care cale, prin urmare e nebasata temerea celoru ce dicu cu guvernulu se iisuesce a face calea care lui i place, neascultandu deplinu si dorinţele poporeloru. Momentulu celu mai însemnatu in cuventulu de tronu lu vedemu unde Majestatea Sa vorbesce despre relatiunile esterne, ceea ce n’a facutu-o inca pana acu. Acestu pasagiu lu consîderamu ca unu respunsu eclatante ministrului de esterne Dlui Rechberg, carele disese ca nu este in senatulu imperiale loculu unde se se desbata cestiunile esterne. 46 COHESPINDDITIA. Vase ohu 12. Fauru 1864. Onorata Redactiune ! Mai nainte de a da cu bâtiu’n balta mi ieu voi’a de a medita prin câteva cuvinte despre chiamarea presei. Pres’a formeza in vieti'a noastra natiunale acea arteria cardinala prin care trebue se curgă in toate inimile acelu spiretu care vieti’a natiunala o sustiene, o inainteza si o pazesce de amorțire. Pres’a e totuodata unu foru judecatoriu care usioru pote pe cineva innaluă, si chiaru atâtu de usioru a lu condemnă. In câtu maiponderosa chiamare are ceva organu cu atâtu mai cautu si consciinciosu trebue se purceda mai alesu intru alegerea corespundîntieloru primite de la unii scrietori prosupusi patîmeloru, câ ce precum de o parte organele presei făcu servitiu mare statului, de alta parte prin impartesirea unora corespundîntre contrarie dreptatii, seducandu-se opiniunea publica, făcu stricare sotietatii omenesci. Cu cea mai sincera bucuria am observatu pana acum cu toti articlii si corespundintiele impartesite prin foile romane si mai de aprope in „Concordia“ in interesulu natiunale, totudeunea au avutu de nu mai multu celu putinu acelu sucesu, cu inimicii pretînsîuniloru natiunali, cari voia se demustre ca naţiunea este de totu escontentata si nemicu mai are de a dori, se aflara ruşinaţi prin dechiararea contraria a presei, adeca prin acestu organu alu natiunei. Ca inse pres’a natiunale si de aci înainte se se pota lupta cu sucesu pentru interesele natiunei e de lipsa, ca pres’a neci prin o fapta ie nu se descredeteze, impartesindu corespundîntre seu luandu notîtia despre unele făpturi ce nu au altu scopu decâtu prin falsificarea opiniunei publice a scote pe nesce nedemni d’in noroiulu in care cadiura si a compromite pe altii cari curetieni’a inimei loru atâtu in privinti’a natiunale câtu si in privinti’a omenesca totudeaun’a si-o pastrara. După acestu preludiu aru cugeta cineva câ dara am se me ocupu de ceva persóna ponderosaji Ba neci decâtu, person’a care mi au datu ansa la aceste sire este cu multu mai.............neînsemnata, decâtu se meritedie a fi pentru sîne amentîta in acestu diurnalu. Caus’a si scopulu corespundîntiei mele este de a recere atențiunea onoratei redactiuni, ca prin publicarea unoru noutati false si cu totulu neînsemnate, diurnalulu seu pretiuitu se nu si-lu profaneze, precum de alta parte a rogă pe on, corespundînti ca in privinti’a acestui diurnalu, si a opiniunei publice se dovedesca mai multa stima si iubire de câtu dovedi cutare prin publicarea unei noutati in unul 2 alu Concordiei, intre Varietati „Dnulu Alessandru Popoviciu d’in Cohu fiindu citatu in procesu criminale la tribunalulu militare pentru unu pascuilu — in dilele de curundu trecute vedîndu-i-se nevinovati’a fu relevatu cu totulu de su cercetare si salvatu in onoarea sa personale.“ Se vedemu dara cine este acestu Alesandru Popoviciu, ce persona grata, ce barbatu mare alu natiunei, ce insemnetate, de s’au grabitu onoratul corespundînte atâtu de tare a molcomi prin publicarea noutâtii atinse curiosîtatea si compătimirea publica ? Mi se pare ca despre grandîosîtatea numitului Alesandru Popoviciu, nu pre multa cunoscintia va ave onoratulu pub. cetîtoriu, precum neci noi locuitorii acestui cercu nu avemu, ma d’in contra potemu dice câ A. Popoviciu este o persona care atâtu in privintia sociale, câtu si nationale nu are altu meritu decâtu câ este cumnatu cu M. O. D. profesore Beiusianu M. B., in care era si neci pism’a nu ar poté descoperi alta slăbiciune decâtu câ este cumnatu lui Alesandru Popoviciu. După notarea acestui meritu a lui A. P. nu aflu de prisosu a face cunoscutu ca in ce spiretu au fostu compusu acelu pascvilu pentru care au statu A. P. innaintea tribunalului militarescu, pentru ce credu a fi destulu a se provoca la urmatorele cuvinte ale pascvilului „Vass János az oláhok nagy hátra mozdító istene nagy meritumokat szerez magának az uj oláh törvények szerint“ pentru a cunósce spiretulu pasevilului credu câ e destulu atâta a si mai observezu inca câ de crim’a scrierei acestui pasevilu A. P. nu au fostu de totulu salvatu, nu s’au aflatu nevinovații precum nouetatea susatinsa dice, ci au fostu numai alt instantia eliberata, ce negresitu este mare deosebire. Daru se trécemu la scopulu publicarei noutatii cestionate precum se vede Dlui corespundînte, după dechiararea sa propria nu au cunoscutu scopulu publicării, daru eu cunoscu si potu dice ca noutatea acést’a nu s’au publicatu cu altu scopu decâtu ca A. P. se apara ca unu barbatu insemnatu si meritatu alu natiunei, si ca diurnalulu Concordia se eserciteze o presiune asupr’a tribunalului comitatense d’in Biharba, la care in 29 ianuariu a. c. asemene se tienu o pertratare criminale in contr’a lui A. P. pentru crim’a turburarei de pace, se nu cugete cineva cu dara pentru ceva bujtogatas natiunalu! O nu, câ ce A. P. au fostu trasu la procesu si arestatu pentru o violiniia seu mai bine pentru unu scandalu publicu, comisu îh contr’a personei mele oficiali, despre ce diurnalulu Concordia inca in anulu trecutu fu incunoscintiatu prin cutare corespundînte malitiosu, inse onor. Redactiune cunoscandu cu multu mai bine peson’a si semitemintele mele au aflatu cu cale a nu publică acea corespundîntia, d’in ce causa nu s’au rusinata cineva cu scopu de a cascigă insemnetate lui Alis P. publică intr’unu diurnalu magiaru d’in Aradu, cu A. P. fu prin mine arestatu pentru semitemintele sale magiaro-patriotîce! Ca se véda on. redactiune si onor. publicu cetîtoriu câ pentru ce felu de persona s’a espusu diurnalulu Concordia prin publicarea noutâtii cestionate debite se comemoresu câ A. P. este o persona care pe langa alte slăbiciuni ale sale mai in tote dilele nu dâ dovedi câ nu se prinde de densulu proverbiulu clasicu „sutor ne ultra crepidam“ câ de s’aru prinde ceva de elu nu si-aru întinde nasulu unde nu-i ferbe al’a; de altmintrea toata nenorocirea lui A. P. s’a escatu d’in acea impregiurare câ elu nu poate suferi pre notariulu locale Mihailu Coroianu, si cu toate poterile aru voi ca se se pună in Vascoliu unu notariu care neci câ scie romanesce necum se fie romanu, cu tote câ notariulu locale este unu teneru de omenia, romanu bunu, ce cu atâtu este mai mare meritu câ in marele cercu alu Beiusiului care cuprinde in sîne 27-te de notariate totu cu majoritatea absoluta a Romaniloru numai 8 notari se afla cari sciu si porta trebile comunali in limba romana, si anume Vasîliu Siarcadi, Mihailu Coroianu, Ignatiu Ladasiu, Paulu Popu, Arone Roiti, Iosîfu Yancu, Sîmione Mirianu si Nicolau Popu, si intre acestia inca esceleza Vasîliu Siarcadi si M. Coroianu prin acea, ca densii au fostu cei d’antâi cari au introdusu limb’a romana in comunele loru si au inceputu a lucră in limb’a romana, deci credu ca neci decâtu nu e cu cale ca diurnalulu Concordia sé se espuna si se faca notabilitâti d’in nescari omeni cari