Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-02-14 / nr. 10
Anulu IV. Nr. 10—264. Domineca 2./14. Febr. 1864 Ese de done ori in septemana J o i a si Dominee’a. Pretul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. ,, jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . S „ „CONCORDIA. „ trei lune . . . 3 „ 50 er. DIURNALU FOLITIGU SI LITERARII! pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. n jumetate ... 7 r „ Prenumeratiunea se face la lie dactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopold« Nr. 8, unde sunt u se adresă tote scrisorile. Scrisori netraficate si corespiimiin tie anonime nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde G.efuceri de linia. REVISTA POLITICA. Peste a I./13. Fauru 1864. Inversiunarea casionata prin noutăţile cele triste d’in Schleswig au fostu forte vina, agitaţiunea poporale s’au ureatu pana la turburari, cari se apesara prin politia si poterea ostesiesca. Senatulu (Rigsraad) după ce au ascultatu reportulu D lui Monrad, au votatu o resolutiune prin carea se recunosce greutatea cercustantieloru si se provoca poporulu a avin incrfedere si a se abtiene de tota desordenea. S’au proieptatu a se derege o Adresa pentru a roga pre regele ca se apere cu energia drepturile tierei. — Retragerea armatei dănice se pare a fi produsu o asemene miscare si in Stockholm, capitalea Suedîei. Straiele en acoperite de glote si solulu Daniei au fostu obieptulu demustratiuniloru sîmpâtîce. Incâtu pentru tramiterea unei oști ajutatorie la insulele dănice, corespundîntrele ce sosescu d’in Svedîa nu făcu neci o amintire. — „Diurnalulu de Dresda“ asecureza ca guvernulu Daniei au propusu, prin o depesia adresata poteriloru sub datii de 5. fauru, o conferintia europeana la carea se iee parte si confederatiunea nemtiesca. Acesta tactica a Daniei se presupune a fi provenitii d’in statulu Angliei. In aceluasi tempu ce Dani’a face propusetiunea pentru conferintia, Angli’a provoca pre Francia si pote pre Russia de a se uni cu ea pentru a adrei-a cabineteloru de Vien’a si Berolinu o nota identica cerendu esplicatiuni precise asupr’a intentiuniloru loru in privinti’a oblegatiuniloru ce au primitu densele fatia cu Dania si catra aliatii loru in 1851. Daca respunsulu va fi conceputu in intielesulu principieioru desvelite prin foile ministeriali de Berolinu, adeca cumca aceste oblegatiuni sunt nemicite prin resbelulu cscatu, in acestu casu, nota ar fi insotita de o declilaratiune asfemene colectiva prin care poterile ar negă acesta părere si ar manatiena caracterulu oblegatoriu alu stipulatiuniloru protocolului. Nu se scie inca ce respunsu va fi datu guvernulu francescu acestora impartesiri ale Angliei, ci nu vom gresi afirmandu ca Francia daca se invoiesce a nu crutia observatiunile si reservele, nu va face nemica pentru a le sprijini prin resolutiuni mai energice. Ea nu va esi de felu d’in politîc’a sa de abtienere caceasta politica servesce pre bine interesele sale si părerile in privinti’a unui congresu generale si la intemplare dorinti’a sa cea secreta de a se folosi de gresierele ce potu face Austria si Prusia împinse de ambițiune sau de ametiere a învingerii. D. Palmerston au descoperitii in parlamentu, inse cam in termini vagi si indoiciosi, cum ca Prussia inca in primele acte ale resbelului ar fi dechiarata care se sustiena intre cetatea monarciei danice. Pentru a justifică apretiuirea sa cea optimista, D. Palmerston n’au gasîtu altu mediulocu decâtu a se legă de trasea finale a depesiei dlui Bismarcu, cuprindiendu asecurarea cu Austria si Prussia voiescu a substerne celoru lalte poteri tote despusetiunile ce se potu nasce d’in evinemintele ulteriori De altmintrea atâtu lordul Palmerston câtu si contele Russel dechiarara câ n’au primitu neci o aseeurare mai noua d’in partea Austriei si Prussiei asupr’a intentiunei loru in privinti’a tratatului de London, si câ dloru nu stiu ce au de cugetu a face aceste doue poteri daca constitutiunea d’in noemvre , condîtiunea loru primitiva, s’ar retrage intru adeveru. — La o interpelatiune ce i se fece prin lordulu Cecil, cerendu ca se spună cum se se pricepu portarea cea tolerante a comandantiloru austriaci si prussiani in privinti’a proclilamatiunii principelui Fridericu de Augustenburg, ca suveranu alu ducateloru, in mai multe parti d’in Schleswig. — D. Palmerston respunse câ guvernulu prussianu ar fi reprobatu tote câte se facera si câ ar fi tramisu mandate categorice pentru ca sâ se faca ordene buna. Acestea vise firesce nu se pote aplecă decâtu la Schleswig, cu ce pentru cele ce s’au intemplatu in Holstein, cabinetulu de Berolinu au aruncatu tota responsabilitatea asupr’a dietei nemtiesci, in a careia nume acestu ducatu a ve ocupatu si guvernatu. „Corespundîntr’a generale“ d’in Vien’a respinge cu vigore noutatea despre unu tratatu secretu inchiatu intre Austria si Prussia. „Politîc’a Austriei, in cestiunea dănica, dice acesta foe ministeriale, e de totu neinteresata, si afacerea ducateloru n’are nemica de comune cil garantarea posesîuniloru nostre itălice. Politîc’a Austriei e respetarea tratateloru.“ Noutatile ce sosescu d’in Taurinu sunt atari, incâtu se pote dori ca in interesulu păcii generali, resbelulu dano-nemttescu se remana localisatu . . . Politi’a rusesca urmaresce cu nespusa activitate, in Polonia, cercetările provocate prin descoperirea arciveloru guvernului nationale. Mai bine de una mire de arestări se flcera pana acum. Desbăterile politice se voru renasce adisi in corpulu legelatîvu alu Franciei asupr’a cercetării socoteleloru (bugetului). După ce s’au inchiatu desbăterile asupr’a celoru mai însemnate cestiuni interne mai nainte de votarea Adresei, se crede ca lupt’a acum nu va fi înfocata, pote de nu va primi cumva o lovitura prin proieptulu ce se atribuesce unom senatori ultra-conservatîvi de a deschide campulu luptei in contra or cărei lățiri noue a libertâtiloru publice. Ca si candu, dieu, libertatite ar fi pe mari in Francia! Prim’a demustratiune a cestui miscamentu reactionari se dice a fi propusetiunea tientîtoria a retrage cu totulu facultatea lasata diurnaleloru de a comentă se pricepe ca in noroculu si cu periclulu loru, lucrările Adunării legelatîve. Inse chiara membrii insisi a majorității , cari nu voru se se desbine de cât la drepturile libertății si a doriniieloru opiniunii publice, precum acele se manifesteza tote dilele in Francia, la acesta intemplare voru stă pre partea diurnalisticei, si d’in acestu puntude vedere proieptele cari se Ventura in sînulu senatului nu potu decâtu sa servesca interesele progresului. Asta di ni lipsescu tote diurnalele d’in Romania, prin urmare nu potemu impartesi asupr’a sîtuatiunii politice de acolo, decâtu urmatoriele sciri electrice ce au primitu Ind. belg. sub datu Bucuresci 8 fauru (luni demanetia). Depesita, care vestise cumca Adfinarea deputitiloru ar fi refusatu votarea imprumutului concesu unora capitalisti anglo-francesî e o scornitura. Noutatea despre concentrarea ostiloru turcesci pre malurile Dunării nu are neci unu temeiu. Noutatile tramise la Constantînopole in privinti’a secularisârii monastiriloru inchinate, nu sunt esacte. Principele Cusa n’au cerutu neci unu restempu spre a respunde guvernului otomanu. Tier’a se bucura de o lenisce deplina. Subscrierile patriotice urmeza in priso s în tia. Alu doile obieptu alu ordînei dilei a fostu raportulu comisîunei finantiare asupr’a propusetiuniloru deputatului d’in Transîlvani’a Dlui G. Baritiu, in privinti’a unora dorintie si provocări adresate câtra ministeriulu de comerciu. Raportulu comisîunei bar. de Doblhoff cetesce raportulu Comisîunea crede cumca dorintiele si asceptarile Dlui Baritiu, se potu esprime prin un’a asceptare (dorintia): „Inaltulu ouveritu se binevoiesca in interesulu adeveratu alu Austriei si alu principateloru dunărene, fara a se amestecă intru încurcările de statu ale acestora tere, a luă o dîreptiune, carea sa ierte a se face reuniuni, ce in genere potu schimbă relatiunile vecine in mai amicabile, pedecele comerciului libera a delatură, si a innainta despusetiunile spre scopulu acestua.“ Comisîunea mai propune a se esprime si dorinti’a „cumca se se încete sicaunele ce le făcu oficialii imperatesci mai cu sema asupr’a marginasiloru Transilvaniei cu ocasîunea visarei pasaportului.“ Propunerile comisîunei se primescu fara desbatere. Siedînti’a se închise. De la senatul imperiale. In siedînti’a d’in 9. fauru a casei deputation! senatului imperiale, la ordinea dilei a fostu mai antâiu cetirea raportului conferintei ambeloru case, carea s’a insuitu a complana dîferintiele escate cu ocasîunea votîsarei bugetului. Raportatorulu Taschek marturisesce ca nu s’a potutu face nici o convoire, de aceea comisîunea a statoritu a se trece in bugetu totudeaun’a sum’a cea mai mica d’intre sumele a supr’a carora s’a escatu dîferintia. Respingerea unei espresiuni revoltante. In artîolutti despre viéti’a lui Isusu scrisa de Ernestu Renatu, si condemnata in Nr. 108, a. tr. mi a venitu espresîunea revoltante de sentiu bunu, nedrepta si contradicaturia, cu carea Rousseau, celu mai ilustru omi d’in seculu seu e stigmatesatu de scrietoriu nereligiosu, revoltante, pentruca in toate scrierile sale respira o doctrina morale, in ele suntu desvoltate ideele cele mai sublime, si combate cu energia fanatîsmulu, intolerantîsmulu, si materialismulu seclului alu 18-le. Némulu omenescului are de a-i multiami gasîrea tîtleloru sale, pe cari elu le au fostu perdutu acu de 12 secte. Rousseau a contribuitu multa la restaurarea completa a drepturiloru omenesci, la emanciparea sociale si politica, care a trasa după sîne emanciparea intelectuale si materiale, in scrierile lui edata adeverulu si dreptatea, cari vinu de la Duminedieu prepamentu. Scrietoriulu amintitei condemnari e neconsecinte si contradicatoriu in espresîunea sa, pentru ca elu ca se deie mai mare pondu condemnarii sale trase d’in mandementulu arhiepiscopului de Parisu Cristoiu de Beaumont, se provoca la sentînti’a lui Rousseau, carea in sirele primărie indata demintiesce aserțiunea de nereligiosu. Rousseau a fostu membru alu academiei d’in Dijon, acést’a academia a fostu infiintiata d’in barbati clericali si civili de geniele de ordinea prima, aceea de buna séma nu l’aru fi primitu pe unu nereligiosu, in sînulu ei, decumva elu eră nereligiosu, cace unu nereligiosu e unu omu depravatu, scelerațu, preversu si despoiatu de tóte sentiurile bane, unu nereligiosu e care ataca fundamentulu religiunei precum s’a intemplatu in evulu mediu. D’in inim’a unui nereligiosu nu potu emană idee asié sublime, precum suntu cele aduse in sentînti’a lui Rousseau. Acést’a espresîune de nereligiosu a trasu-o d’in mandementulu areieppului de Parisu Cristofu de Beaumont, care in 20 augustu 1762 a condemnatu opulu lui Rousseau „Emile scu despre educatiune,“ inse mandementulu acestua a fostu poternicu combatutu de Rousseau in 18 noemvre 1762, precum se vede d’in cartea lui Rousseau scrisa ardeppului de Parisu. *) Cu ce impresîune a eserciatu acést’a carte, amintescu aci not’a lui Brizard contemporénului seu: „Acést’a carte a lui Rousseau câtra Domnulu de Beaumont, a fostu pentru estu d’in urma clav’a (la massue) *) Vedi edîtiunea d’in 1848. Paris. Didat. pag. 295.