Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-07-10 / nr. 52

Amilii IV. Nr. 52.­306. Domineca 28. Juniu, 10. Juliu 1864. Ese de d­o­u­e ori in septeraana J o i­­­a si Dominec­ a. Pretiul pentru Austri’a pro ami intreg­u . . 10 fl. v. a. jumetate do aim 6 „ r „ trei lane . . . 3 „ rCONCORDIA. „ trei lune . . . 3 „ 50 cr. DIURNALU POLITICII SI LITERARII!. pentru Romani’a si Strainetate pro anu intregii . . 14 fl. v. a. » jumetate . . . 7 „ „ Prenumeratiunea se face la Ti­pografia Trattner-Caroliana in strat’a d­omnesca Nr. 2. era corespun­­dintiele la Redactiunea diurnalului S­t­r­a­t’a lui L e­o­p o­l­d­u­l Nr. 8. unde sunt a se adresa tote scrisorile, ce privescu adm­inistratiunea, speditiu­­nea, etc. Scrisori nefrancate si corespund în­tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. îtriT Acftstu-a fi uiiiiiftrnlii ultima in schic­­strulii acestu­a. Itogâmu pe 00. I). ce voiesca a ave (liiimialuiu nostru in sem. II a se insinua cu­rmalii. lira 00. restanti cu pretiulii (ralioncinentu­­l'in sem. 1. binevoiesca a refiii cu­rumlii socotelile. REVIST­A POLITICA. Pest’a 27. Juniu, 9. Juliu 1864. Cu inchiarea conferintiei de Londr’a dî­­plomat sa nu se agita iaca si mai multu pre­cum se crede?!, ci d’in contra incepii a se mai stemperă, cu tote ca lucrurile prevediute inca atunci, urméza cursulu loru si anume resbe­­lulu dano niemtiescu se continua de­si numai cu incetulu si fara a se intemplă o lupta mai mare, niemtii cuprindu o insula după alta d’in teritoriulu Daniei. Pe candu in afara caus’a principateloru niemtiesci e multu favorita , in intru se pregatesce o frecare, ca­ce in loculu principelui d’Augustenburg la tronulu acestoru principate Prussi’a spriginesce pe prin. de Ol­denburg care i se pare mai sudîtu de câtu cum s’a aretatu celu d’August, cu ocasîunea cercetarei la Berolina. Si Russi’a pasiesce in asta cestiune cu Prussi’a, inlesnindu-i calea prin aceea, ca­ ce de pretensîuriile ce le are ea in aceste principate a abdisu in favorea Oldenb. Poporulu vediendu aceste, tramise d’in multe locuri adrese de supunere princ. de August, era princ. de Oldenburg a asternutu caus’a sa la senatulu confederatîvu. Ministeriulu anglese si-a atiutiatu paie’n capu cu cestiunea dano-niemtiesca. Su tempulu conferintieloru 1’invinovetiă Europ’a, era acu după conferintie l’invinovetiesce parliamentulu. Siedînti’a d­in S. jul. a casei deputatiloru par­­liamentului anglese, a fostu un’a d’intre cele mai scomotese, cu­ ce s’a contînuatu desbaterea votului de neincredere ce este a se dă mini­­steriului. Layard aperâ pe Russell contr’a ata­­curiloru lui D’Israeli, si invinovetindu-lu pre acestu, se născu unu scomotu, in a carui­a ur­mare ceru de la presiedînte îndrumare la or­dine, dar’ presiedîntele i o denegâ. Palmerston redîcâ cuventulu pentru îndrumare, ceea ce dede ansa la unu scomptu nou , si îndru­marea se denegâ si a dou’a óra. Votîsarea inca nu s’a facutu. „Köl. Z.“ mai sustiene faim’a respandîta de ea si de „Morn P.“ cumca intre Prussia, Russia si Austria s’aru fi infiintiatu unu tra­­tatu, care n’aru fi nici mai multu nici mai pu­­tienu de câtu a dou’a edîtiune a aliantiei sânte. Amu amintîtu la tempulu seu ca „Gen. Corr.“ a demintitu aceasta faima. Ni remane se vedemu ce dicu despre ea Francii, ca­ ce multi consi­dera aceasta aliantia ca indreptata contr’a Franciei. Diuariulu „Constitutiunalulu“ crede ca de oara-ce asta-di sîtuatiunea Europei e alt’a nu cea d’in 1815, acésta aliantia nu poate fi indreptata contr’a poteriloru străine, ci mai multu s’atînge de cause interne, de a nu cede dorintiei poporeloru loru, si acésta politica in locu de a escă unu resbelu contr’a poteriloru străine, va dă ansa la unu resbelu civile. In diu’a de asta­ di poporele nu potu fi guvernate mai multu numai cu poterea, si guvernele făcu bine daca nu se opunu doriniieloru legitime a­le poporeloru loru. Astu-felu „Const.“ nu se teme de faptulu acelu­a, ce pare a insuflă spai­ma in „Momn. P.“ Fratele regelui de Dani’a principele Ioane de Glücksburg a intreprinsu o caletori’a prin Germania, si acu e la Carlsbad. Unii l’aducu in legătură cu prunc. de Oldenburg in caus’a niemttesca, era alții cu prunc. Federicu de Hessen care formeaza nisce pretensîuni la tro­nulu Daniei: D’in Romani’a nu avemu de insiratu de câtu reversurile de apa de cari a fostu cercetata tier’a mai multu de câtu Trni’a si unele parti a­le Ungariei. Diurnalistic’a atâtu romana câtu si străină s’ocupa de descrierile solenitatii cu care a fostu primitu principele la Constantî­­nopole, resultatulu caletoriei lu dicu toti a fi imbucuratoriu. Diuariulu ,713otsch.“ voiesce a sci cu Domnulu României la dorinti’a lui Na­­poleone va caletori la tomna la Parisu. In caus’a congresului d’in Carlovitin­. Pest’a in 8. Juliu st. n. 1864. — Sciu cumca poporulu nostru si intieliginti’a lui cea zelósa si aptîva de prin tóte partile — cu ne­răbdare va fi asteptandu ca se audia ce­va despre misicarile si intentiunile barbatiloru sei conducători — fatia cu congresulu convocatu pe 1. Augustu in Carlovitiu pentru alegerea de arci-episcopu si metropolitu alu Carlovitiului. Credu ca n’am de lipsa a observă, cumca — de­si pana acum in acesta privintia nu s’a publicatu­ prin foiele nostre nemicu, totu­si ar’ fi o mare ratecire a deduce de aci, cumca — nici nu s’a facutu nemica; — asemenea credu ca nu am de lipsa a asecură publiculu nostru, cumca — daca pana acum nu s’a publicatii in aceasta privintia nemicu, caus’a face in cele mai combinate si binecuventate motive. Cine cunoasce impregiurarile, va fi petrunsu de greutatea sîtuatiunei noastre si de gravita­tea consecintieloru mesureloru si pasiloru no­stri ce vomu întreprinde. Referintiele nóastre cu ierard­’a serbésca s’au desvoltatu d’in temeiu piin ilustrulu bar­­bătu Andreiu de Mocioui­­.*'cuventulu oca­­sîunale intîtulatu „Ortodosî’a nóstra si Carlo­­vitiulu“ si publicatii in celu d’antâiu numeru alu Concordiei d’in anulu 1862. Acolo s’au pre­­vediutu toate casurile ce poteau se apara si cari au si aparutu; acolo s’a desemnatu chiaru si lamuritu conduit’a — un’a unica, ce consecin­­ti’a si atitudinea causei nóstre besericesci natio­­nale ne poate permite a adoptă fatia cu eveni­­mintele. Numai o intrebare a lasatu si a trebuitu se lase nedeslegata acelu cuventu ocasîunale, adeca: modalitatea si formalitatea procedurei nóstre, sau cum am dice : politîc’a esecutîvei scopului no­stru, acomodanda — firesce — totudeun’a cercustariloru aptuali concrete seu respecteloru de oportunitate. Asta-data credu^câ numai de acést’a póte sé fia vorb’a. Dar pana a pasi mai departe in acest’a dîreptiune, aflu de lipsa si la loculu seu, a premite si respeptîvminte a constată ceva­ si date, ce cauta se le tienemu mai de aproape in vedere, pentru ca se ne potemu câtu de bine orientă. Congresulu iliricui natiunale, precum se numesce elu in concernintile pro ’nalte re­­scripte, e convocatu curatu si espresminte — numai pentru alegerea de arci-episcopu si me­tropolitu alu Carlovitiului. Va se­dica , acelu­a, intre marginile sale legali, nu se poate ocupă cu desbaterea si deciderea altor cause, si de­putații aleși pentru acelui­a — nu au si nu potu avă mandatu legale pentru alta, dife­rita causa. Ch­iaru pentru acest’a diurnali­­stec’a serbeasca nependînte e forte nemultiu­­mita cu aceasta restrinsa mesura, si ea ar’ fi doritu, după cum vedemu — cu totu dreptulu, ca mai nainte de tóte sé se fi convocatu si tienutu congresu natiunale pentru desbaterea si regularea trebeloru celoru desolate ale be­­sericei, scóleloru si fundatiuniloru natiunali, si in prim­a linia — pentru descurcarea referintiei serbiloru séu a i­e­r a r­­d­ei loru cu romanii. Aceste diatribe câtu de întemeiate, astă credu câ voru sună fâra doritulu resunetu, câ­ ce ceea­ ce s’a urditu de susu, s’a urditu, si loialitatei nu va remană, decâtu v­a se aco­­modă. — Rescriptele mai prospete, publicate pana acum asupr’a congresului alegatîvu d’in Car­­lovitiu, abiă ne indegetéza ceva­ si mai departe de­spre altîssimele intentiuni; dar’ inse după alte publicatiuni mai esîste unu prăgratiosu auto­grafii alu Maiestatei câtra domnul ministru de statu, cavaleriulu de Sch­merling, pe a cărui base escelinti’a sa cu datul d’in 5. Juniu a. c. indreptu unu decretu presîdîale câtra admini­­stratoriulu metropolitanu, eppulu Masireviciu, d’in care decretu, precâtu a resuflatu cuprin­­sulu acelui­a pana acum in publicu, aflamu, cumca , dupa­ ce va fi alesu, intaritu si in­stalatii arhiepiscopulu si metropolitulu Carlo­vitiului, sub pi­esie dînti’a acelui­a va avă a se tienă sînodu alu episcopiloru sufragani spre scopul u p­r­opune­r­ei de episcopi pentru epard­ele veduvite. Nice acé­sta mesura nu place publicisticei serbesci ne­­pendînti, observandu ea intr’altele — cu totu dreptulu, cumca prăusioru se poate, ca acelu sî­nodu sé devină a complini o vacantia, a cărei complinire s’ar tină poate de eventualele sî­nodu romanu. — Dupa­ ce voru fi aleși si intariti episcopii sufra­gani, va avă a se adună unu nou sînodu alu tuturoru episcopiloru dreptu credincioși d’in monarcia; la acestu­a se voru ch­iamă si unii d­intre barbatii mai de frunte mireni ai natiunei, seu pete ai natiuniloru ortodose, dar acesti d’in urma — numai cu votu consulta­tive, si apoi in acestu sînodu intaritu séu in­­multitu — cum amu dîce, se va luă la des­­batere, amesuratu autografului maiestatescu d’in 27. Sept. 1860­­— caus’a desfacerei seli desbi­­narei romaniloru de arci-episcopi’a serbésca, d’in puntu de vedere canonicii, precum si alte momentóse cestiuni besericesci, scolastice si fundationali. — Materialulu ce va esi d’in ace­ste desbateri sinodali, se substerne Maiestatei pentru aprobare, si apoi aprobatu — se va supune desbaterei unui nou congresu serbescu a­d hoc, si poate, după recerintia si impregiu­­rari — si unei consulte romane convocande ad hoc. *) Acest’a e perspeptîv’a ce ni-o deschidu citatele date. Nu ne-am spusu la ea critîc’a propria, decâtu amu alînsu numai pe scurtu critîc’a altor’a, anume acelor’a, pe carii noi de candu ne-am pomenitu suntemu dedați ai con­sideră de contrari ai noștri. — Acum sé revenimu la firulu paresîtu mai susu. Reapucandu-lu acelu­ a am a notifică in câte­ va scurte cuvinte, adeca atâtea cuvinte, câte se potu asta-data spune fara a ne peri­­clită scopulu, precumca — s’au tienutu con­­sultatiuni seriose intre barbatii de frunte ai in­­treligintiei noastre — in Aradu si in Logosin, si — după aceea s’au combinati­ intelniri pri­vate in Temisier­a, s’au desbatutu si cumpe­­nitu cu de-ameruntulu tote momintele si cer­­custarile, si — deocamdată, adeca pentru acum atâtu­a s’a a­fla­tu de impera­tiva trebuintia si lipsa, si s’a de­­tiermuritu cu deplina unanimitate, ca in tustrele d­ecesele locuite de români si chiamate a alege depu­tați la congresu, poporulu nostru, si elevulu nostru, si intieliginti’a nóastra — cu toate poterile si cu toata energ­ia se iee parte la alegeri, mai antâiu ingrigindu-se cu totu deadânsulu, ca de prin comune se se triamitia bar­ba­ti lu­minați si zeloși la protopopiate, sau — daca lips’a astă ar aduce cu sîne, la scaunele judecielor cerculari primărie, apoi acesti­a acolo se alega *) In privinti’a eventualei convocări a unei con­sulte sen conferintie romane decretul presîdiale sus­­citatu e forte reservatu si abie ne ierta a colimâ ce­va si cu destula probabilitate, d’in care causa presu­punerea mea mai multu se baseza pe unu articlu ocasiunale comentatîvu alu gazetei vienese oficiale „Abend-Post.“ —

Next