Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)

1864-09-11 / nr. 70

Anulu IV. Nr. TO.—324. Domineea 30. Aug., 11. Sept 1864. Ese de d­o­u­e ori in septemana J­o i­­­a si Dorainec­a. Pretiul pentru Austri­a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ j­um­etate de anu 6 „ „ trei lune ... 8 v T pentru Romani’a si Strain­etate pre anu intregu . . 14 fl. v._ a „ jumetate . . . 7 „ DIURMALU POLITICII SI LITERARID. trei lune 50 cr. Prenumeratiunea se face la Ti­pografia Trattner^Caroliana in strat’a domnesca Nr. 2. era corespun­­dintiele la Redactiunea diurnaiului S t r a t’a lui L e o p o­­ d u Nr. 8. unde sunt a se adresa tote scrisorile, ce privescu administratiunea, speditiu­­nea, etc. Scrisori nefrancate si corespund în­tre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicati­uni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVIST­A POLITICA. Pest’a 29. Aug. 10. Sept. 1864. Tote diurnalele de Vien’a, ba si multe al­tele d’in provinciei­e austriace se puseră deo­dată si cu mare sgomotu cu cutitele ioni ana­tomice la demicarea calaretiloru vechiei par­tite conservative d’in Ungaria, prin a caroru staruintie se trentesce organisarea si discipli­narea partitei, cu scopu de a-si incorda tote poterile spre m­ediulocirea deslegarii cestiunii unguresci, carea de trei ani de dile nu se vede a fi facutu neci unu pasu innainte. Vechii con­servativi, cu dd. cont. Forgaciu, har. Sennyei, cu­i Apponyi si Andrássy in frunte, reeslra a-si uni părerile intr’unu programu ce se compune d’in 5. puncte. (le vomu comunică si analisă in nr. v.) invoindu-se totu odata, ca spre usio­­rarea efeptuirii programului sa intrebuintieze si ajutoriulu unui organu politîcu. Aci vnse partît’a isbindu intr’o petra vertosa, se deshinâ in doua, voindu un’a, cu d. c. Andrássy in frunte, a-si conduce redactiunea diurnaiului „Pesti Hírnökéra ce­a­lalta cu d. c. Appo­nyi in frunte, pre a diurnaiului „Magyar Sajtó“ sub pretestu cu organulu de mai susu si redactoriulu lui ar fi descredetatu in opi­­niunea publica a Magyariloru insi­si, incâtu putina sperare e de a potu prinde muscele d’in castrele resolutionistiloru, cu tote cu progra­­mulu, asile de vagu cum e inca, suride bini­­sioru dorintieloru partitei ce face pretensîunea la numire de liberale. Nepotendu-se face inse tocméla cu redactiunea diurnaiului „Magyar Sajtó“ d’in causa, precum dice Fam’a, câ ar fi pretînsu o suma desorbitante de bani, n’avura alta alegere decâtu a se reintorce la per’a cea p . . . „Pesti Hirnok“ in Nr. seu de Joi mar­­turisesce insu­si adeverulu ca va servi de or­ganu partitei numite si impartesindu puntele programului, combate totu o data si deodata mai tote diurnalele de Vien’a, cari-si luase oste­­nel’a de a combate pre calu si călăreți voindu a-i innecă nu chiaru in Marea Roşia, ci numai in cea de Negrela. Nu se scie inca daca par­tea ce are de conducatoriu pre d. c. Apponyi alaturatu-s’au or­ba celei­lalte fracţiuni? Unii spunu câ desbinarea esîste. Fie cum va fi, noi nu credemu intru panacea boeriloru conserva­tivi ; ce voiu sâ conserveze dloru ? Fâra in­­doela influinti’a cea vechia sub mant’a natiu­­nalitâtii magiare. Natiunalitâtile nemagiare n’au se ascepte neci unu bine de la asta partita, guvernulu centrale inca scie nesmintîtu ca de trei ani de dile, ca prin programe fara capu si coda, prin promisiuni si asecurâri si-au datu de golu nepotînti’a ei. Incâtu pentru ato­­tu-potînti’a boeriloru conservativi d’in Un­garia in lucruri politice au trecutu bab’a cu colacii. Apoi ce sacrificiu aducu ei in favorea unitatii statului ? Nemica. Ei voru prin nesce espresîuni generali, câtu se pote de vage totu ace’a ce voiesce partît’a lui Deacu. Curagiulu boeriloru n’au crescutu, elu stâ inca totu sub presiunea anului 1860/1. — Fatia cu tote incercarile aceste sterili si cu dîluviulu celu de programe, noi tienemu de parerea nostra, ca precum cestiunea Unga­riei, au incurcatu-o dîet’a cea flusturata de la 1 861, asie deslegarea acelei cestiuni numai prin intieleptiunea unei noue diete se pote in­­templă, si aceia se va si intemplă nesmintîtu, daca guvernulu va luă tote mesurele spre in­­lesnirea impacarei dar totodată tier’a inca se dee dovada de maturitatea sa politica avendu grige cercurile alegatorie a nu mai da manda­tele loru unoru omeni descocorati, cari nu vreu sa traga socotela neci impregiurâriloru neci spiretului tempului, care de la 58 incoce au innaintatu cu 16 ani. Cetîmu intr’o corespundîntia a Ind. belg. d’in Constantînopole, cu Domnitoriulu Româ­niei, cu scopu de a pune căpetu cestiunii mo­nastiriloru închinate si de a curmă deodata tote desbăterile ce se intretienu la Constantî­nopole, au urcat­u la 150 mi­li­one de lei! (mai bine de 20 milione de fl. v. a.) sum’a desdaunarii oferita prin guver­nulu rom. santuarieloru grecesci. Sum’a pro­pusa mai nainte eră precum se scie, de 80 mi­lione. Se crede ca asta immultire însemnata va în­demnă locurile sânte a se lapedă de pretînsî­­unile loru, cu atâtu mai vertosu, cu­ ce patriar­­catulu de Constantînop, vede insu­si a fi avutu pre mari intîpuiri atâtu de valorea rechiama­­tiuniloru sale, câtu si de eficacitatea sprijini­­rei ce i­ se promisese. Comisîunea titluriloru n’au tienutu inca siedîntia noua si forte pro­­babil minte, câ neci nu se va mai adună de câtu pentru a constată oportunitatea unei tran­­sactiuni (invoiele) pre temeiulu sumei oferite mai in urma prin capulu guvernului romanu. Liberalitatea e fromosa, dar’ S. S. dice ca nu e bine a luă panea fiiloru.... apoi de va fi adeverata scrrea amintita, guv. rom, au pre grabitu cu liberalitatea sa, eră tempu de ajunsu daca Patriarcatulu ar fi gasîtu titlurile si daca comisîunea europena ar’ fi propusu a se da o suma mai mare. Atunci inca eră modu a mai tragană lucrulu, cu­ ce cu anevoe se pote crede ca poterile europene se fi mersu pana a in­­greună pre fiii unui statu teneru chiaru pen­tru liberalitatea parintiloru câtra nesce străini nemultiumitori. Lucrarile conferintiei de Vien’a incerca noua intardlare, a carei­a causa se dice a fi tienacetatea cu care Dania opera interesele sale finantiarie, era de alta parte si regularea marginiloru intre regatu si ducatele cesîunate. Cu tote câ armistițiulu espira in 15 i. c. nu e tema totu­si ca sâ erumpa de nou resbelulu, câ­ ce prelungirei armistițiului nu-i stâ neci o pedeca in cale. Regin’a Isabel’a primi in castelulu de san­­tu-Ildefonsu pre solulu mesîcanu (D. Faziu) acredetatu la curtea Ispaniei. Cuvintele schim­bate cu asta ocasîune au fostu simpatice de ambe părţile. Aici inca se fece alusîune la identitatea rasei poporeloru ambeloru stături, dar’ ace’a va fi obieptu de comentarie mai pu­­tinu dusmanose decâtu alocutiunile semnifica­tive ce-si adresara la Taurinu Regele Italiei si solulu mesîcanu. Câte­va diurnale de Vien’a si anume „Ostdeutsche Post“ si ,,Presse ‘ intru comentariele loru cele imbalate se folosiră de nesce espresîuni chiaru grosalane, uitandu-si de respetulu, ce sunt detorescu fratelui suve­ranului nostru si de cuviinti’a, ce au de a pazi intru apretiuirea fapteloru domnitoriloru străini si a representantiloru aceloru­ a­si. De la dieta Transilvaniei. Siedînti’a d’in 5. Sept. Deputatulu de nou alesu, in opidulu Ko­los, Samuele Tóth, intru asta­ di­­n dieta si depuse votulu intre entusîastice „eljen­uri“ si „se traesca“. Se ceti apoi una scrisore a antîstelui comunale d’in Rosi’a, Franciscu J a n k y, prin care dechiara dietei, cumcâ suntu neadeverate insinuările făcute d’in partea mai multora locuitori a acestei comune , câ adeca comitetulu ei de alegere ar’ fi in modu nelegalu constituitu. Incependu-se dup’ aceste desbaterea speciale asupr’a­­ propus, reg., ce e la ordenea dilei, se nasce una desbatere în­delungata asupr’a treseturei titlului. Se făcu diferite propuneri, inse pasindu-se la votîsare se respingu tote, si tîtululu legei se primesce după cum lu­ formula comitetulu. Se începu desbaterea si asupr’a §. 1, inse ne­potendu-se termină in siedînti’a de asa-di, presiedîntele o amâna pre cea urmatoria. De langa Cărei 2. Aug. 1894. Eri fii din’a aceea memorabila, in care si-au aflatu capetulu tacerea aceea profunda la care păru câ se vedu a fire condemnate aceste parti, si care păru câ cu atât’a sîgu­­retate le predomnesce ■ —­ numai ieri — după atât’a tempu­­— te-ai fi potutu bucură On. pub. cetîtoriu, vediendu cumu intreleginti’a ca­nonica a districtului de Eriu cottulu Solnocu se grabesce, intogm’a ca omulu intardiatu de la ce­va lucru urgentu si neamanabilu, la lo­­culu predestinatiunei, la loculu actîvitatei sale celei de multu dorite, la loculu unde aveă se­ se sfatuésca despre câtu mai acomodata cres­­cere a tenereloru vitie romane, despre neajun­­sele crescatoriloru acelor’a si despre modulu cumu gradîn’a acestora tinerele vitie s’aru potri pestră in deplin’a si corespundietoria loru curatienia si întregime. Loculu destinatu spre acést’a pentru amintîtulu dîstrictu fu comun’a Vezendu, era tempulu serbarei diu’a prima a lunei lui Septembre. Soartea aruncandu-me si pre mine in comun’a acést’a chiaru in diu’a aceea remarcabila, cugetaiu a ve incunoscin­­tiă pe scurtu despre curgerea lucrului intregu cu atâtu mai tare câ­ci, vai! ce pucine de ce­va interesu comunu are de inregistratu jurna­listica nóstra d’in aceste parti preponderantu romane. Scurtu va se fiu, câ­ci a le insiră tóte pe lungu, neci tempulu nu me lasă, dara sciu câ si colónele stimatului nostru jurnalu inca­­su camu anguste. austritatea sa, Eppulu d­ecesei gr. cat. romane pradane— fie-i disu spre lauda— bi­­nesciindu insemnetatea si folosulu celu nespusu a conferintieloru scolare, firulu acelor­a, intre­­ruptu prin evenimentele d’in 1860, era­ si lu reapuca, indrumandu prin unu cerculariu fórte interesantu, unde totuodata spune si cele de facutu, pre V-A-Dîaconii dîecesei sale sâ faca despusetiuni pentru câtu mai curund’a tie­­nere a acelor’a. P. O. Domnu V-A-Dîaconu alu districtului de Eriu conformu­ acestei ordî­­natiuni răpi cu bucuria ocasîunea binevenita convocandu numai decâtu pe respectivii inte­resanti paroci, docinti si inspectori scolari cu câte doi inveti acei la conferintia pe diu’a mai susu amintita tienenda in paroci’a sa V-A- dîaconala. Bravii nostrii preoţi si docinti neci ca se intardiara a se infaciosiă la loculu si tempulu conferintiei, venindu toti pana la unulu, ce cu indestulire deplina inregistramu aci. După sosirea tuturora indata se incepu­ si liturgia solena sub pontîficarea MOD. Va­­sîliu V. Vancu la care asîstara afara de a­­­minţitii Domnii si unu numera insemnatu de oaspeti mai mare parte romani d’in preg^uru , precumu si multi d’intre poporenii comunei Vezendu; subu durat’a misei cantara scolarii co­munei cu cei adusi d’in dîstrictu in cea mai plăcută armonia, păru ca crescea anim’a in noi audindu cu ce precisîune esecutau tenerii romanii micuţi dulcile nóastre cantari beseri­­cesci! — După finirea S. liturgii urm­a unu pliu de repausu, păru câ membrii conferin­tiei sentiendu greutatea si momentosetatea lu­crului voiau a-si mai câştigă poteri; după a­­céstea se procese la edîficiulu conferintiei care fii scul’a comunei unde după­ ce intrara toti membrii cu solenitatea cuvenita O. D. parocu de Sanislau intona „Imperate cerescu“ după care POD. V-A-Dîaconu G. Papp cu o cu­­ventare scurta dechiarâ adunarea de deschisa, ach­­itâ cuventu OD. parocu de Resîgea G. Marchisiu si iu o cuventare demna de auditu si forte instructiva, ne vorbi frumosu despre „cultulu dîvinu, insemnetatea lui s. a. de fe­­liulu acesta, fh ascultatu cu plăcere pana in capetu; — urmu in intielesulu ordînatiunei ce­tirea elaborateloru D. docinti, multe si fru­­móse au fostu acele si peste totu bine lucrate, lauda d. docinti districtuali; a buna ora asta­­data lucrara peste asceptare; cu dîstinctiune debue sa amintîmu pre d. docinte d’in Andri-

Next