Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
1867-04-20 / nr. 32
Romanii banatieni inca au trebuintia de a se uită prin pregiura. După soirile ce au petrunsu pana aici, pintre comunele banatiane romanesci se amesteca agenți provocatori cu privire la monopole, incâtu adeca ei se incerca a induplecă mai antâiu pre romani la denegarea contributiuniloru indirepte si la prăsirea de tabacu s. a. Candu romanii am cadre in acea cursa, castigulu agentiloru ar fi multiplu ; ei adeca si domnii loru aru potbaretă culegetulu dicendu. Eca poporulu nerabdatoru, calcatoru de legi, comunistu, rebelu ; éca, cine da esemplu de nesupunere la naţiunea magiara , cea ce ai se astepti dela romani in casu candu ar mai figură si ei ca naţiune undeva. „Gaz. Tr.“ G. B a r i t i u. II D I A N l A. La 25. apr. s’a inchisu camera cu urmatoriulu cuventu de tronu cetîtu de ministeriu : Dloru Senatori, Dloru Deputaţi! Vi multiamescu pentru concursulu ce ati datu guvernamentului meu, spre a-i face posibile conducerea afăceriloru statului. Vi multiumescu era si pentru legile cele noue si pentru modificările legiloru celoru in fiintia ce ati votatu. Cerute si unele si celelalte de o necesitate absoluta, ele nu voru lipsi de a aduce înlesniri sîmtitore in serviciulu interesului publicu. Domniloru Deputaţi, Este de regretatu câ v’a lipsîtu tempulu de a mai votă unu micu numeru de legi importante si de credite nedîspensabili, precumu si pensiunile unoru vechi servitori civili si militari ai Statului. Prin aceea ati fi usioratu unu mare numeru de suferinti de totu felulu. Domniloru Senatori, Amu sîmtitu o viua mâhnire caci n’ati gasîtu de cuviintia a veni cu camer’a deputatiloru in privinti’a proiectului de lege pentru translatarea provisoria a curtei de cassatiune la Iasi, mesura recomandata de consîderatiuni destulu de inalte. Amu inse increderea câ , in sesiunea viitoria veti recunosce câ ar’ fi intieleptu de a acordă acelui orasiu o satîsfactiune dorita cu atat’a căldură. îmi pare asemenea reu câ viiturile ce ati potutu găsi in bugetulu comunei Bucuresciloru v’a facutu a refusă autoritatii municipali a acestui orasiu resursele necesarii trebuintieloru sale, si astfelu ati pusu guvernamentulu meu in cea mai mare încurcătură chiar’ la finitulu sesîunei. Este asemene regretabile ca nu v’ati potutu ocupă si de legea pensîuniloru. Prin acéstea ati fi asecuratu cu o óra mai inainte viitorulu in contra consecintieloru desastruose ■ pentru averea publica ce presînta legea cea de astadi in vigoare. Domniloru Senatori, domniloru Deputați! Consta,tu cu fericire ca, d’in partea poteriloru străine guvernementulu meu primesce neîntrerupții semnele de sentimintele cele mai bine-voitoare; si cu relatiunile nostre cu staturile vecine urmeaza a se află in starea cea mai satîsi facatorie. Nu suntu multe dile de candu am avutu fericirea a primi intre noi, ca oaspetu pe principele iubitu alu uneia d’in natiunile vecine cu care suntu secole de candu traimu intr’o fratia neîntrerupta. In intru Provedînti’a nu a cununatu cu atâta desevarsire dorintiele mele. Midilecele ce au potutu votă spre intîmpinarea lipsei care au bantuitu parti considerabile ale tierei, au fostu de neajunsu; si suferintiele unei parti a poporatiuniloru rurali nu au potutu fi cu totulu usturate. Rogu pe A-Totu-Puterniculu se binecuvinteze celu putinu in viitoru munc’a plugarului, caci speru ca recolte imbilsiugate voru sterge rapede pana la tiecerea de minte a suferintieloru aniloru trecuti. Internandu-ve in sînulu poporului ai cărui sunteti representanti, aduceti-i, domniloru mei, urările cele mai ferbinti pentru prosperitatea lui cea mai perfecta. CAROLU. (Subsemnati) Constantinu A. Cretiulescu, St. Golescu, D. Brateanu, I. Brateanu, Al. Vasescu, Generalu Tobias Gherghelly. Ce ar fi trebuita se faca guvernului Salvatoriloru. Amu vediutu tierea inainte de 11. februariu capetandu institutiuni mari, colosali, si amu intrebatu unde sunt uriasii pentru cari se făcu aceste palaturi măreţie ? Caci nu vedemu de câtu pigmei , si Voda-Cuza in midiloculu loru cu o statura de Tytan. D’in nenorocire, pre langa aceste institutiuni mari, administratiunea suferia. Mulţime de biurocrati devenindu avuţi, cumperandu case, moşie, fara se fi mostenitu , pre nime, nici diestre se fi luatu, nici comerciu se fi facutu, nici la loterie se fi castigatu , si nu numai nu-i superă nimeni, dara infloriau ca trandafirii la venturile d’in lun’a lui maîu, impregiurulu guvernului. Nu ne-amu revoltatu contr’a acestoru functionari cari se imbogatiau caci ar fi trebuitu a ne revoltă contra totoru regimeloru de patru-dieci de ani; dara ne-amu revoltatu candu amu vediutu tóte acele concesiuni ruinatore pentru Statu , concesiuni presupuse politice; candu amu vediutu ruinarea Statului prin budgetulu de venituri fara calculu fara intieleptiune, atunci am doritu se vina o schimbare. Candu fostulu Domnu fuse arestatu de amicii sai intimi noptea , candu a dou’a di audiramu la camera nuoulu guvernu provisoriu blasfemandu înlăturările de la legi ale trecutei administratiuni, si garantandu toate legile si institutiunile cele mari, liberali si egalitare făcute sub Cuzma, promitendu totu, afara de călcarea legiloru, credinramu ca ne-a batutu fericea si strigaramu cu toti omenii simpli si creduli de care este plina fier’a romaneasca, oameni ursiți a fi in veci victime, omenii lui Dumnedieu : Se traiescu nuoulu regimu ! După cele ce ne spuse guvernulu salvatoriloru de atâtea ori, eramu in dreptu se credemu ca, nici mai multu nici mai pucinu, Romania eră sâ se faca Piemontele Daciei si pote si chiaru alu Orientului, c’o administratiune capabile, natiunale , cu unu regimu nuou care ne dâ unu locu printre națiunile Europei. Unii si inchipuiău ca totu ce este romanu are sâ se uneasca. Atunci dreptatea , intregitatea, marirea natiunale, d’in înălțimile Olimpului , intînsera aripele aurite, se preparara se sboare in aceasta tiera unde nu veniseră inca d’in véculu de auru. Nu vomu reveni asupra celoru ce s’au facutu sub regimulu salvatoriloru. Aru fi prie lungu, si pre posomoriții; dara vomu spune ceea ce nu au facutu, si trebuiau se faca. înainte de toate trebuiă se reguleze financed Statului prin regularea imposîteloru pre unu sîstemu dreptu, egale pentru toti, după prescriptiunile constitutiunii. Conventiunea de Paris ea insasi asibdia acestu mare principiu de egalitate alu imposîteloru. Nici unu guvernu nu a cutediatu se schimbe sîstemulu barbaru de imposîte introdusu si regulatu la noi prin regulamentulu organicu. Vechiulu sîstemu de imposîte a remasu. Sa reinvietiuitu cu tote nenorocirile cari le au adusu , si le va aduce in financed Statului. Curagiulu civicu alu capiloru salvatoriloru a siovaitu in facla cu interesele râu intielese ale unoru clase nepetrunse de principled de egalitate d’in constitutiune. Acestu sacrificiu facutu unoru classe, a slabitu de la inceputu pre guvernu si a cautatu naturalmente se lupuna in rondulu tutoru guverneloru trecute. După acestu actu, tote celelalte erori ale guverneloru reglementare trebuiău se vina se-si iee loculu loru in noulu regimu. De unde purcese acésta slabitiune ? Originea ei fuse in solidaritatea resturnari dela II. febr. partitele nu se unescu fara concesiuni mutuali. Acésta unire a partîteloru născu legea electorale cu colegie clasate, si aceasta lege nască I V DIS ! ORA. Nopțile Carpatine. Dedicatu d. S. C. comite de Eosetti in semmi de nalta stima si consideratiune. Noptea a c i n c i a. (Continuare.) O dina, inim’a mea sangera, sufletulu meu e morbosu, vieti’a fara tine mie o tortura infernala; potévei tu privi anca multu totu cu recela dorerea mea ? O dina, dorulu meu după tine se pierde in dorere si crud’a suferintia vine in urm’a părăsirii si uitării tale. Tu me lasi, tu nu me vrei, tu me parasesci ducandu cu tine inim’a, repausulu, vieti’a si fericirea mea. O ceriuri, o luna, spre si stele apuneti fara de a mai resari, lacati-me se ratecescu in o nopte eterna ; caci ce mai poteti voi face pentru mine, ce poteti voi pentru unu sufletu obositu chiar’ si in visale sale, pentru unu corpu adrobitu de doru, pentru o inima ce nu mai pote gustă d’in pocalulu vietiei. Respingu ofertulu teu vietia, lu respingu cu desgustu si voiu se moriu in florea etatii. Nu credu mai multu fericirii, nu asteptu nimicu de câtu saru tu lu morţui. Nu vei scapă de mine dina cruda, voiu lapedu acesta imbracaminte latosa , voiu lapedă totu ce me tiene ca in catene pre acestu pamentu si astfeliu usioratu de acesta materia tinusa te voiu urmă prin sferele inalte , te voiu persecută pana înaintea tronului iubirii eterne, acolo voiu depune plângerile mele si te voiu acasă de crudimea ta. Genurile, daca vedu durerea mea, nu trebue se te primésca, Dumnedieu daca e dreptu trebuie se te pedepsesca. Pastoriulu obositu de doru si de asteptare se culca langa isvoru. Dupace m’am convinsu că sufletulu lui a trecutu din regiunea realitatii in cea a visatoru, m'am apropiiatu de elu spre alu privi mai bine si mai deaprope. Câteva radie de sere furisiandu-se pintre ramii bradiloru ratecău pre fati’a-i pălită, si-i dau o infatiosiare ceresca, pre fisionomi’a lui se jocau dorintie fragede, o melancolia muta se certă pentru antaietate cu suferinti’a. Semenă mai multu cu o fiintiasupra omenesca, mai multu cu statu’a geniului morţii. In trasurile fetii lui repausa pacea unui somnu liniscitu, unui somnu ce mi spunea ca sufletulu lui scapatu d’in robi’a tortureloru omenesci se preumbla prin regiuni senine, regiuni de lumina, de pace, iubire si fericire. O frumsetia de acelea ce se reflecta pre tipulu vergureloru in momentulu candu sufletulu loru se gatesce se se re’ntorca la creatorulu seu, se versa preste fati’a lui, ceteam in fati’a inim’a si sufletulu lui, inim’a lui mi se infatiosie inundata de unu simtiementu de fragedimne eternu, sufletulu incungiuratu de unu profumu cerescu de pietate, bunetate si santienia. Umbrele d’in sinulu noriloru descinse pre pamentu si me suprinse absorbita in privirea pecurariului, sufletele brave si oneste se iviră ca niste flori de auru pre bolta ceriului suridiendu si trimitiendu salutari si mângâieri la părinții, frații si amicii d’in sinulu caror a se smulsese parasindu-i pre pamentu. Pastoriulu se desteptase, io m’am restrasu după unu tufetu de bradi. O stea chiara si luminosa furase atențiunea pastoriului, elu incepu a o privi cu dulcetia si a-i adresă cuvinte de iubire si fragedimne. „O dulce stea a sufletului meu , tu care lucesci ca o facila pre bolt’a ceriului; ce mi-apari pre prisonte ca sursulu dulce pre o fatia întristata, esti tu sufletulu dinei mele ? Mie, mi-suridi asia cu dragu, ai ascultata ta dora dorulu sufletului meu, suferinti’a inimei mele a deșteptată in tine simtiementuîu compătimirii? Cine esti tu? sufletulu unui angeru, o flore pierduta din gradin’a paradisului, ori esti dorulu meu care sbera prin regiunile ceriului spre a intelni pre din animei mele ? Tu mi faci semau, tu me chiami, tu mi suridi; o dulce stea spune-mi daca me iubesci! di-mi ca me astepti, ca me deresei si io voiu parasi indata acestu pamentu, te voiu urmă, me voiu inaltia spre a me impreună cu tine, si astfeliu uniti voiu trai in iubire ca doi fraţi dulci, ca doi fraţi de inima; astfel iu vomu străluci cu pompa, ceriulu se va mândri cu noi si nu voiu fi stele dragalasie ca noi in tota lumea. Iubesce-me, si voiu face se fiu tota lumea gelosa de fericirea nostra ; redâ-mi armoni’a sufletului, fu-me se aretu lumii ca omenimea nu se renasce prin sânge, nice prin fieru, nice prin credîntia, ci singuru prin „iubire“; se-i aretu câ iubirea trebuie se fi culturu, relegiunea ei. E dulce acesta relegiune, ea nu are alte simbole decâtu acelea ce le aflâmu in fantasmele visatoru ceresci si ale fantasiei. O stea dorita pentruce nu potu fi la tine in acestu minutu ! Pastoriulu tacit, privirile lui erău atientate spre ace’a stea; deodata tresare, steu’a lui iubita se întinse ca o verga de auru apoi dispăru. Steu’a mea a cadiutu — continua cu doiosia pecurariulu — ceriulu a pedepsit’o pentru crudimea ei; o Domne ai indurare de steu’a mea, ierta-o, te rogu ! Pote ca a aiulitu rogatiunea mea , de aceea vine sé me proiutimpine, pote suspinele mele i-au alînsu inim’a, de aceea vine sé me console; vin’o stea dulce sînulu meu sdrobitu de doru te astepta, vin’o regenereza-mi inim’a, biuiscesce-mi sufletulu, vin’o, o vin’o ! Unu suspina greu inadusi vocea pecurariului, fruntea lui se inchina sub greutatea dorului ce lu tortură. Ea numai sosesce — reîncepu junele — o ceriule, se pote ca se me lipsesci pana si de ea! Câtu sunt de blastematu, catu suntu de nenorocosii! Tota fericirea ce am gustat’o, mi-a dato inim’a, si acumu pierdiendu-mi inim’a, am pierdutii si fericirea; fugiti sperantie desierte, parasiti-me insa si ilusiuni; lasati-mi barc’a viotiei soratecesca singura portata de venturu desperatiunii, lasati-o se se franga, nu voiescu ca ea se ajunga in portu ci dorescu se si afle mormentulu in sinulu valunloru dorerii si suferintiei. Furulu ce zace 12(i