Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

Concordia_1867_07-12 - 1867-09-17 / nr. 73

sentiale e in contrastu cu declarutiile adunarei generale, deci propune ca espedarea acestoru statute se se suspinda pana la cea mai de aprope adunare generale a aso­­ciatiunei. Determinata: Propunerea se primesce. 96. Din presiedinte propune ca luandu-se in con­­sideratiune multimea agendeloru directiunali, se se tiena siedintie mai adeseori. Determinatu: Propunerea se primesce si se decide tienerea siedintieloru estraordinarie in ÎS. septemvre si 1. octomvre, fiindu de a se aduce acést’a la cunoscinti’a domniloru membri esterni ai directiunei. Autenticatu in siedintia estraordinaria tie­­nuta in 18. septemvre 1867. Mironu Romanulu m. p. Iul. Grozescu m.p. direct, secund. notariu. ROMANTA. De la societatea academica romana. Proieptu de ortografia. (Urmare.) Dara credemu ch autoriulu d’in scapare de vedere numera ad­ pre h, de orace după ana­­lisea dela pagina 56 lu­ respinge cu totulu. De alta parte, de si la pagina 54 autoriulu dice, ca pentru u, si v, ne ar’ ajunge semnulu v, singuru, totu in modelulu de scriere cu orto­grafia ce­a datu la pag. 65 si 66, admite si n, si v. De unde se vede ca autoriulu admite in scrierea nostra cele 10 semne date mai susu, inse fara h. D’in cele alte semne ale alfabetu­lui latinu dlu Lahovari admite numai chix si respinge pre tote celelalte. Acést’a este, in mari lineaminte, sistem’a ortografica a dlui Lahovari. Tractaturu Santiei Sale Ioane Marcu sub titulu „Unitatea in limb­a romana filologice de­dusa,“ este un­a sistema ortografica si grama­ticale logice combinata in toate partile ei si a­­reta, ch autoriulu a facutu profunde si mature meditatiuni asupra limbei. Eca in scurtu prin­cipiele sale: Cultur’a natiuniloru e in strinsa legătură cu cultur’a limbei loru si prin urmare cine vre un’a, cauta se se ocupe seriosu de cealalta. Antaniulu statu inse in cultur’a limbei este, daca vremu, cum cere mintea, unu armo­­nicu, defigerea scripturei si a formeloru grama­ticali. Pentru acést’a cauta de neaparatu se consultamu geniulu limbei, care sti d’in cuprin­­sulu insusiriloru ei si care forméza si realita­tea ei. Dara realitatea pentru limba, ca si pen­tru ver­ce alta finita esistente, nu pote fi de­­catufun’a si prin urmare realitatea seu geniulu cauta mai antaniu de tote se fia constatatu, nu după păreri presupuse, ci după principie, cari se strabata tote partile limbei, se ne faca a o coprinde in sistema si a o cunosce in adeverulu ei. Aceste principie le aflamu in sufletulu nostru insusi, care in­cer­ ce lucru si prin urmare si in limba, aspira la adeveru, la bine si frumosu. In limba principiulu etimologicii respunde la adeveru, celu analogicu la bine si celu eufonicui la frumosu. Deci după aceste trei principie cauta se ne conducemu in defigerea geniului, realitatii si prin urmare unitatii limbei nostre. Lasandu la un­a parte formele gramati­cali ca se caracterisamu acum modulu cum a aplecatu autoriulu aceste principie la scriere, notamu: 1. Dovedieci de semne ajungu spre a scrie romanesce si anume: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, r, m, n, o, p, r, s, t, u, v, punendu li numai in esclamatiuni: ha­, ho etc. 2. Cele alte sunete, pentru care nu se afla semne in alfabetulu datu, sunt derivate, si prin urmare cauta se se scria cu semnele primitive­­loru si anume: a) Guturarile sinerate cu c, g, cu e, i, pu­nendu după d’insele­­ candu insocite de ace­ste vocali si­ pastreza cu tote acestea sunetulu primitivu: od­u glacia etc. b) Dentatele siuerate se se scria cu d, 8, t, punendu regula, ca ele se siuera tote in genere cu i semisunu d’in capulu cuventeloru, seu urmatu de alte vocale: ven­di, lasi, munți, ficați, siedu si m tiu etc. si cu i tonicu : dicu, esitu, petitu; era in parte , d si innainte de d spre ecs. verdescu, putredu,­­ si înainte de e 1, esc, er, es est, cum:catelu,termu, tesu petescu, testu si înainte el, ese. ci ce: pesci, p­e­s­c­e , m­is­e­­­u, pasescu. c) 1 înainte de i semisunu seu tonicu, si înainte de a, cum: p­o­r­c­e­­­i, p­o­r­c­e­l­a, u­m­i­l­i, linu etc. si chiaru înainte de e de la inceputulu cuventeloru, cum: lepore etc. d) n se molie in vorbe ca calcaniu etc. Restituirea lui­­ moliatu o admite pre­tutindinea, unde o cere etimologica afara de articulu la singulariu femininu: casei, va­­c­e­i etc. e) Vocalele intunerecate se se scria cu pri­mitivele loru: calare, vedu, calcandu, ridu, ponendu etc., admitendu o intunerecatu la partecelele sale: ce, so, do, pino, longo etc. si la perfectu: au dir­o, laudaro etc. 3. Autoriulu admite si sunete spum­e si cere a se scrie cu cele d’in cari provinu, cum: a) e in locu de I: ten­de, prende etc­b) o in locu de u : p o t e r e, t­e m p o r i, convente natione, pre catione etc. c) t­ in locu de ci: potentiosu, inse co ptu, faptu, lapte etc. 4. Ca semne diacritice admite accentulu : laudhram, thcu, au di, au­dirhuiu ca­satori, maria etc. Autoriulu nu se ocupa de vorbele străine nici de neologismi: elu vrea negresitu ca ace­stea se se conforme legiloru fonetice ale limbei. Unu alu treilea operatu ce a avutu in ve­dere comisiunea este proiectulu de ortografia presentatu de on. d. Gavr. Munteanu, despre care nu vedemu, ch e nevolia a da un’a ana­­lise, parte pentruca on. autoriu se afla intre noi si pote produce ideele particularie cu amen­damente la desbatere articulu de articlu a pro­iectului presentatu de comisiune, parte pentruca dlu Munteanu se invoesce cu principiele adop­tate de comisiune si singura diferintia de in­­semnatu in elaboraturu dsale facia cu alu co­­misiunei suntu semnele puse séu pre sub unele litere cu cari astadi se servesce un’a parte de romani si pre cari dsa ar’ vré se le mantiena plecandu d’in punctulu de vedere alu usturin­­tiei aduse prin usu. Acest’a ne aduce a da precari aplecări asu­­pr’a principieloru si motiveloru ce au condusu pre comisiune, in marea ei majoritate a for­mulă proiectulu seu de ortografia asie, cum lu supune la desbaterile dvostre. (Va urma.) si cu mai toata initiativ’a s’a lasatu numai guvernului. Cu toate acestea progresulu marcatu ce s’a facutu cu ele e forte recomandabile. In Franci’a bibliotecele poporarie sunt de doue cla­se bine distinse. Unele numite proprialminte Biblio­tece poporarie si cari n'au altu scopu de catu introduce­rea gustului la lectura amena si instructiva, era cele­lalte suntu destinate esclusivu a facilita copiiloru sărăci cărţile trebuitorie la studiu. — Cele d’antaiu fura create in 1862, numerulu loru e astadi de 9,000 si contienu, in totulu, peste 460,000 volumini d’in care numai 324,000 au fostu dăruite de ministeriulu instructiunei publice. Nu­merulu celoru de clas’a a dou’a se urca la 16,250 cu 1,117,352 voi d’in care 636,400 procurate de pefecti, 55,537 date de particulari era restulu totu de disulu mini­sters, cu a caror’a cumperatore a cheltuîtu aprope de 140,000 de franci. IV. Eca progresele uriasie ce a facutu acesta tiera nu­mai in cati­va ani. Eca ce a facutu devotamentulu since­ru si ferbinte ce are Franci’a pentru instructiunea publica careia i datoresce, in mare parte si glori’a si prosperita­tea sa. Si acumu se intrebamu ce amu facutu noi in favo­rea acestoru institutiuni bine facatorie ? Ce amu facutu pentru esilarea ignorantiei ?.... A cui e vin’a daca marea majoritate a poporului se afla inca intr'o stare de educa­­tiune forte înapoiata Se nu spereze nimeni ca, pentru a respunde la aceste întrebări, amu urmă esemplu­­lu, in obiceiu la noi, de a aruncă totulu numai pe spina­rea guverneloru. In adeveru, ele au potutu face mai multu de catu au facutu ; in adeveru cu sistemulu centra­­lisatoriu a influentiatu intr’unu modu perniciosu la desvol­tarea instructiunei; in adeveru ca au fostu guverne cari nu s'au ganditu de felu la scole, ele cautau se le sparga, si se le desfiintieze daru inca se le mai inmultiésca ! — Inse daca tote aceste suntu adeverate, nimeni nu va negă, si rea’a deprindere, ce esiste la noi, de a ascepta totulu nu­mai de susu; si érasi, nimeni nu va poté tagadui apatia pasivitatea in care amu remasu ori de cate ori s’a datu alarma in privirea acést’a si, in fine, nimeni nu va poté contesta ca s’a vediutu mai multu de unu avutu cheltu­­indu sume enorme in alte cele de catu iiUf&lebttlu patri­ei sale, pe candu numerulu celoru ce't'e PnftSfd­i­u Zapa e micu, mititelu!.... — .i/tqigS Si apoi, marginindu-ne la timpuri' rMiâi rT*ecinti, ce felu au fostu secundate esemplele’si impftlsulu ce, in ata­­tea ocasiuni, ni s’au datu de susu ? Ce felu au respunsu profesorii si institutorii candu unu inteliginte barbatu de la ministeriu le facea unu apelu caldurosu pentru a de­schide scole de adulti si de dumineca ? — Cumu au res­­punsu orasiele la esemplulu lăudabile, ce dedera câti­va barbati invetiati si de anima cu deschidirea in Bucuresci a mai multoru scole de adulti si cu facerea conferintie­­loru publice si gratuite ? .. . Imitatu i au care­va? ... Ju­dece acumu ori cine a cui e vin’a daca in tota Romani’a nu potemu numera alte scoli de adulti de catu cele 4 sau 5 d’in Bucuresci, nici alte bibliotece poporarie de catu.... de catu care? fiindu ca nu scimu­sese fi infiintiatu vr’o un’a. Tristu e candu cine­va e silitu se faca acestu tablou! elu inse e pura veritate si adeverulu fiindu astu-felu in tota golitiunei lui, pentru ce ere nu lu amu spune ? Con­statarea e multu mai buna de catutacerea si ascunderea, or’ manifestarea unui reu si a medieloru de alu combate credemu nu pote vatema pe nimeni; d’in contra, presu­puneam ca e unu serviciu ce se face toturoru si chiaru de acea ne­amu permisu a ne întinde ce­va mai multu asupra materiei ce ne ocupa. După aceste indicări nu ne remane de catu se declaramu si noi resbelu ignorantiei, guvernu, profesori si particu­lari, cu totii se nu perdemu d’in vedere ceea ce se face in Franci’a si aiurea. Se deschidemu scole de adulţi si se fumiamu bibliotece poporarie, macaru in orasie de o camu data, sicum­ fiindu că avantagiele ce voru procură tierei voru fi multu mai mari de catu sacrificiele ce aru poté costă. D’in fericire ne aflamu intr’o epoca plina de speran­­tie pentru instrucțiunea publica ca si pentru celelalte. Avemu barbati inteliginti, activi si cu bune plecări; se ne grupamu cu totii in giurui­le si se sprijinimu pentru a poté sterpi vitiile si preocupatiunile invechite si se redice instructiunea la inaltimea reclamata de ideele soclului si chiaru de interesele nostre naţionali. Se afirmâmu si noi câ totu inca nu suntemu asia de mici in catu se nu­scimu se ne unimu doi seu trei in sprijinulu unei idei utile si frumose: se stimulâmu pe guvernu ca se protegeze educatiunea poporaria, inse se facemu si noi ce­va d’in parte-ne ca­ci, la d’in contra, aru fi se abdicemu iniţiati­vei, ce de dreptu ne corespunde, si a abdice iniţiativei individuali insemna a da probe de inepţia si inertia, lu­­cmri nedemne de unu popom activu si libera. Sa ne unimu daru si se facemu scole, căci numai in scola e salvarea Romanilor n; se facemu scole si biblio­tece, căci numai asia vomu desceptă si lumină poporulu si candu poporulu e luminatu, atunci e liberu si tare, după cumu ni a spus’o si Voltaire candu adisu:”Plus Ies hom­m­es seront éclairés, plus ilsseront libres ,”adeca, „oin ca­tu omenii voru fi mai luminaţi, cu atat’a voru fi mai liberi.” Paris, 5. septembre 1867. („Rom.”) A. Vizanti. 291 N0ÜTATI ESTERNE. GRECI’A. Unu corespundinte d’in Aten’a a lui „T i m e s“ ni aduce unu tablou tristu si seriosu despre starea Greciei. Emigrarea d’in Cret’a inca totu dureza, cam la 30,000 emi­granţi se afla inprastiati pre continentu. Faptele începu a esi la lumina. Omer pasi’a a luatu dela insurgenti cele mai bune isvore de aju­­toriu, pamenturile turciloru facu nelucrate si ambe partile traiescu d­in vite, d’in unicele, ce le-au mai remasu, d’in boi, cu cari ar’ trebui se­­si­ cultiveze agrii sei, se pote se erumpa o fo­­mete crâncena. Pre langa aceste pre ceriulu Greciei aparu muori negri; nu numai ca casa­­tori’a regelui Giorgiu n’are nici unu efeptu, dar’ poporulu incepe a vedé, cumca aceia, cari prefăcură insurectiunea Cretei in revolutiune, au stricatu pre deplenu causei, si ch aceia, cari au promisu ch împreunarea Cretei cu Greci’a e cestiune de vietia pentru Turcia au lucratu nu­mai in detrimentulu Greciei si a financie­­loru ei. Despre regele Giorgiu se vorbesce ch nu bucurosu se rentorce in patria cu fiitori’a sa socia intre impregiurarile de facta. In acé­st’a privintia d’in Aten’a se scriu urmatoriele : „Dinariului grecescu „Ci­­­o“, ce apare in

Next