Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)

1867-03-26 / nr. 25

promisiuni, cari ar’ da ansa la interpretări false, si se marginesce sînguru numai la acea dechiaratiune, ca după studîarea relatiuniloru de dreptu si adunarea dăteloru, va face o astfeliu de propunere, carea se promovedie si asioredie organisatiunea definitiva a relatiuniloru feudali, fara de vatemarea dreptului pro­priu (Aprobări.) Colomanu Tisza: O, casa! Ce se tiene de re­­spunsulu datu de câtra pré o. dnu ministru de justitia, mai nainte de tote in câtu pentru obiectulu primu, io d­in parte-mi asi fi doritu ca dlu ministru respective ministeriulu neaducându acestea cestiune in legătură cu alte afăceri legelatîve, se-si fi datu parerea in obiectulu acest­a ; după ce inse si io soiu, ca avemu lipsa de o lege de impamentenire, primescu si asie dechia­­ratiunea, sperandu, ca acesta cestiune de mare impor­­tantia se va deslegă inca in decursulu anului cuvinte si pe acesta cale. Ce se atinge de a dou’a întrebare: si io vediu ponderosîtatea aceloru obiecte, si nici n’am intentiunea a eserceă asupra ministeriului, astfeliu de presiune ca se lu provocu inca asta-di la defigere unui terminu; inse e lucrulu forte naturale, ca dupace nu este ter­­rainulu defiptu, mi­tienu si io drepturi, ca daca voiu vedé, ca lucrulu — după parerea mea — se­amana pre tare, era­ si se potu aduce acestu obiectu pe tapetu. Ladîslau Berzevicz trage atențiunea casei la alte relatiuni de dreptu, cari se vedu a fi in pre-si care­ va asemenare cu cele de natr’a feudale, si cari pretîndu cea mai mare crutiare facia cu dreptulu pro­priu. Dreptu ace’a pune pe mes’a casei unu­i p­r­o­­­e­­ptu de lege despre proprietate si usu­­fructulu posesiunii de natura curiale Sig. Bernáth odîhnindu-se cu respunsulu min. de just, propune, ca acelu proieptu sa se strapuna sîmpleminte la ministeriu pentru intrebuintiare. Sig. Popu crede, ca nu se pote trage la indoiela dreptulu nici unui deputatu de a face proieptu de lege, prin urmare propune tipărirea acestui proieptu si impartirea lui intre membrii dîetali; acesta propunere — fiindu părtinită si de S. Bonis — se redicâ la conclusu. Preaiedîntele: Dlu deputatu Bab­es­iu vre a face ministeriului una întrebare. V. b­ab­esiu: Dupace — precum vedu — dlu mi­nistru de interne nu este de fatia , sum sîlitu a-mi amană întrebarea. (Se audimu! Voci: De fatia e mi­nisteriulu). Cu voi’a onoratei case voiu cuteză a face dlui ministru de interne o întrebare umilita si a-i competi deslucirea-i gratiosa in privinti­a unui casu, care produce temeri in pepturile multoru patrioţi.­­ După cum se scie, de candu s’a decisu restituirea vie­­tiei constitutionali si organisarea de nou a municipie­­loru in patri’a nostra, vedemu mai in tote comitatele cu intreleginti’a si anume membrii comitetului comita­­tense se aduna in conferintie si tienu consultări mai alesu asupr’a procedurei ce ar’ fi de urmatu cu pri­vire la restauratiune. Atari consultări am vediutu nu demultu si in comitatulu Pestei, anume in sal’a casei comitatului, si inca chiaru d’in partea membriloru co­mitetului, fara ca consultările se se fie impedecatu prin cine­va si despre resultatu am fostu insciintiati pre calea diurnaleloru. Chiaru asemene conferintia au conchiamatu si intelegintii romani centrali d’in cottulu Carasiului pe 14. 1. tr. si tienerea acestei conferintie nu s’a publi­­catu numai pre calea diurnaleloru, ci s’a incunoscin­­tiatu si la competentea deregatoria comitatense de tem­­puriu, inse diu ministru de interne prin unu telegramu doito 13. martiu a opritu tienerea acestei conferintie, si, precum se pote vede d’in impartesirea conducato­­riului seu administratoriului comitatului, cu acea de­­chiaratiune, cu membriloru comitetului comitatense nu le este iertatu a se aduna si a consultă neci in tota­litate neci in parte, se’ntielege ca la consultări private. In daru a fostu remonstrarea făcută asemene pre cale telegrafica d’in partea conferintiei prin impoteritulu seu dlu canonicu Mihailu Nagy la ministeriulu de in­terne, in daru a fostu acea rogare ca se se concede tienerea conferintiei, ca­ci ministrulu de interne a su­­stienutu interdictiunea (oprirea), ba administratorulu comitatului a mersu si mai departe si a emisu si unu cerculariu pre la capii cercuriloru comitatului , prin care le-a demandatu sub responsabilitate , ca se îm­piedece ori­ce conferintie, si asie acea conferintia nici nu s’a tienutu. Eu, onor. casa, nu potu precepe acesta proce­dura a guvernului, nu o potiu combina nice cu legile sustatom­e­nice cu usulu legale. Candu au publicatu respeatîvii acestu casu prin unu dinariu romanu, au adausu: ca acesta procedura a guvernului le aduce a­minte cea mai infioratoria epoca absolutistîca, cu pri­vire la conferintiele cari se tie nu­mai in tota diu’a in alte multe comitate inse , suspina ca in patri’a nostra: „quod unijustum alteri non aequum esse d­e­b­e­t.“ (Strigări: Nu sta!) E chiaru d’in aceste­a ca acesta procedura a guvernului produce temeri, cu deosebire in cetatienii nemagiari, care cu privire la desvoltarea nostra constitutionale numai daunose potu fi, si d’in acestu motîvu mi-am luatu voia a face o­ ministeriului de interne acea întrebare, se binevoiesca a da cu privire la acesta întrebare deslucire cuvenita, a da anume respunsu gratiosu care se servesca spre molcomirea piepturiloru atiuitate; pentruca eu, onor. casa, nice nu potiu presupune ca guvernulu ungurescu să ai­ba de cugetu a împiedecă ori in ce modu atari conferintie private cu deosebire d’in partea membri­loru comitetului comitatense. Balt. Horváth ministru de justiţia: Guvernulu si­ sustiene dreptulu a respunde la acesta interpelatiune, care de altmintrea ar’ fi doritu a se propune formulata intr’o intrebare concreta, in siedînti’a urmatoriu. P r­e s i­e d. dep. Lad. Kovács, cuestorulu casei preda unu planu privitoriu la regularea si scăderea speseloru casei representantiloru, care deocamdată s’a indrumatu la comiss. buget. Dup’acestea determinandu-se ca cestiunea Croa­ției se se ie la desbatere in sied, care se va tiene in Lini­a venitoria (8. 1. c.) cea de asta-di se rădică pre la 123/4 ore. y ----------- /tv ut 4o. o/® Declilaratiunea „fr'ffct - : 1 deputatului scaunului Miercurei Elin lllacefariu­, in­sinuata in siedinti'a d’in 7. m­artiu 1867. a dietei Ungariei. Innaltu corpu legislativii! In legătură cu cele aduse cu gur’a in sie­­dinti’a dietei tienuta in 7. martiu a. c., am onore a suscerne innaltei case urmatori’a: P 0 I S I 0 H A. Noptile Carpatine. Dedicatu d. S. C. comite de Eosetti in semnu de nalta stima si consideratiune. N­op­tea a cin­ci­a. Celu ce-a sa vietia tierei sale ’nchina More ca lumin’a intr’a sa lumina. Astfeliu decâtu lantiulu bratiulu sd ne ’ncinga ! Ce-i romanu ce-i nobilu asta-di s6 se stingă. D. Bolintineanu.­­ (Continuare.) Lun­a trecuse calea jumetate, era mediulu nopţii, or’a spiriteloru si naluceloru. Vocea dulce si armoniosa a unei umbre me deştepta d’in meditatiunile mele di­­candu-mi „tu asteptai pote pre părintele meu june? dar’ cca vine Savin’a fiic’a lui ca se ti­ spuna mai de­parte istori’a martiriloru libertăţii. înainte de a con­tinua acesta istoria credu câ ti­ facu plăcere spunendu-ti pre scurtu istori’a mea, carea este in parte chiar’ istori­a părintelui meu. „Istori’a vietiei mele este cea a unei martire. Născută in munţi, singur’a mea plă­cere erau codrii, stâncile si torintii argintii; după ce am ajunsu la etate de 10­ ani mai tota din’a o petre­­ceam alergandu prin codri. Aci me scaldam intr’unu isvoru cristalinu, colea adunăm flori, ici bradulu mi­­ofere umbr­a sa, smeurulu fructele sale, mai de laturi o valicica ori o poiana me invita­se siediu pre sinulu loru de floricele. Alergămu, suiăm stâncile cu atât’a desteritate câtu capriorele pareău gelóse de iutimea mea, florile pareău ca si­ clătina capulu intrebandu-se daca suntu ele fragede ca mine. Tota diu’a alergăm, câ­ci aci caldur’a nu ardea pieptulu meu, m­urelulu cu voce murmuratoria me chiamă se mi-stimpere setea, natur­a, elemintele suntu in mișcare, sorele cu privi­­rile-i de auru me caută cu dragu, aci respirăm libera, respirăm cu dulcetia aierulu in balsaraitu. O câtu e de dulce a trai in libertate in sinulu codriloru, câtu e de dulce a siede pre culmea unei stanei d’in alu cărei sinu curge unu m­urelu curatu, si a ti­ intinde privirea de parte, de parte pana d’in­colo de prisonte! Fluie­­rulu unui pastoriu care insotiă cantulu paseriloru si suspinulu frundieloru aveau pentru mine unu farmecu nespusu, preferiăm aceste canturi a­le copiiloru, codri­loru tuturoru cantariloru omenesci. Intr’o di siedeăm langa unu isvoru impletindu o cununa de floricele, candu de odata codrulu începe a suspină si venturu mi-aduse pre arepile sale acestea cuvinte: „Unde esti cerescu tesauru Pacea sufletului meu, Prin eteru eu flori de auru Luat'ai sboru 'n Eliseu? Linu treceau dilele mele Pre­ alu teu siuu imbetatoriu, Fara tine plangu cu jele Si nu voiu de câtu se moriu. Candu sefirulu linu adia Tu atuncia mi-si opresci Cu o voce de magia: „In natura me gasesci.“ Acestu cantu ce tradă o desperatiune si durere sufletesca incetâ pre câte­va minute, apoi începu de nou astfeliu: „De ce nu potu o Domne sé uitu ca am traitu De ce nu am putere sé uitu ce-am suferitu; Nu potu sé am repausu, nu potu privi la ceru Se moriu, sé moriu o Domne câ­ci victimile-mi ceru.“ D’intre tote florile ce crescu pre dealuri ai pre vâli, pre munţi si in poiene mai multu mi-a placutu margaritarelulu, eră o stanca mare langa care cresceău mai alesu aceste floricele frumose pentru aceia am si numit’o „stanc’a mărgăritareiloru.“ Nu era di buna lasata de Dumnedieu ca se nu mergu la ea, florile d’in cari impleteăm acumu cunun’a erău culese de langa ea. După ce am gatatu cunun’a , mi-am infrumsetiatu perulu cu florile ce mi-au mai remasu si am plecatu spre casa; abia facui câti­va pasi si o betrana secu­­laria, gârbovita de greutatea aniloru mi­esi înainte ambitându-me cu smeura si cu fragi. Eră o tigana vrăjitoria, carea se sculă odata cu zorile si alergă prin codru si poiene, pintre stânci si valicele ca se adune flori locuitorie si ierburi de farmecata. — Ce flori frumose ai puic’a mamei — mi dise tigana. Nu mi-vei da si mie d’in ele ca se ti­ cauta de norocu ? — Ba cumu se nu bunica — i-am disu intin­­diendu-i o legătură de margaritarei. Tiene acestea floricele albe si curate ca sufletulu angeriloru in ceriu si daca ai vre-o copila mica du-i-le ca se si-infrum­­ setieze perulu cu ele. Florile acestea le iubesce tota 98 Dechiaratiune. Mari si nu nefundate au fostu temerile si ingri­­jirile alegatoriloru mei (romani si sasi), ma asiu poté­dice ale tuturoru romaniloru Ardeleni, atâtu cu privire la dreptulu publicu de statu alu Transilvaniei câtu si cu privire la legile deja intrate in vietia ale dietei d’in Sîbiiu dela a. 1863/4. a caroru validitate nu se pote alteră nice prin rescr. imp. d’in 25/12.1865. ba nice insu­si , prin rescr. imp. d’in 17/2. a. c. — candu prin rescriptulu préinaltu d’in 1. septembre 1865. s’a dîsolvatu dîet’a transilvana d’in Sîbiiu, si s’a convocatu dîet’a feudala in Clusiu pe bas’a artîolului XI. d’in an. 1791., si chiaru atâtu de mari si de fundate au fostu temerile si ingrijirile loru si atunci, candu prin rescriptulu d’in 25. decembre 1865. s’a amanatu si acesta dieta, si s’a ordînatu noue alegeri pentru dîet’a d’in Pesta pe bas’a artîolului II. d’in a. 1848. — Temerile si ingrijirile loru erau cu atâtu mai fundate, cu câtu ei in acesta purcedere a gubernului vedeau pre bine, ca se lucra curatu in interesu magiaru feudalistîcu, se lucra cu incetulu si ca si pe nesîmtite la nimicirea autonomiei si independentiei gubernamentali si legislative a Tran­silvaniei , se lucra in modulu cumu l’amu numi a la Vergleichsverfahren a conto si in destructiunea ro­maniloru. Evenimintele mai prospere au justificatu pe de­­plinu acestea temeri si ingrijiri a­le romaniloru, carora atâtu prin art. XI. dela 1791, câtu si prin alu II. d’in 1848, le eră închisa tota calea de a partecipă ca atari in vieti’a publico-politîca a tierei loru. Si daca pe langa tote acele­si temeri si ingrijiri au partecipatu totu­si romani la alegeri atâtu intr’unu casu, câtu si in celalaltu, a datu la acést’a mai antâiu impulsulu decidetoriu loialitatea câtra vocea Monar­­cului — care totu deaun’a a fostu si va fi virtutea romanului, — a facut’o apoi si pentru aceea, ca se arete representantiloru celoralalte natiuni sorori, eu romanulu in interesulu intielegerei fratiesci, nu voiesce a lasă nice una ocasîune nefolosîta, — a facut’o in fine si anume ce se tiene de casulu d’in urma — sînguru si unicu pentru a c­­­u­­­u înco­ronării Monarcului, dara nice de cumu ca prin esercerea acelui de si marginitu dreptu, precumu nice independînti’a patriei sale, asiă nice valorea legi­­loru d’in 1863/4 a le aduce sub intrebare. Si totu sub pressiunea aceloru temeri si ingrijiri, si era­ si totu cu acele­si convingeri amu primitu si eu mandatulu alegatoriloru mei. Dara romanulu ca atare a fostu si este ignoratu, vocea lui, care a strigatu si striga pentru conservarea autonomiei si independîntiei patriei sale — nu s’a ascultatu si nu se asculta. In astufeliu de impregiurari a mai tace , aru fi pecatu, aru fi vilitate; si eu nu potu nice a pecatui nice a fi vilu. Eu amu lipsa se me esplicu, si se mi ebiarifieu pusetiunea mea. Candu amu primitu mandatulu alegatoriloru mei de a intră in diet’a d'in Pest’a amu facut’o curatu si numa in tenorea si intre marginile rescriptului convo­­catoriu d’in 25/12. 1865, câ adeca, diet’a d’in Clusiu este numai amanata dar’ nu e dîsolvata, ca suntu chematu aicea , numai pentru a fi de facta la actulu de încoronare, dar’ nu a face parte constitutiva in acesta diet’a. Cu legile aduse in dîet’a d’in Sîbiu la

Next