Concordia, 1867 (Anul 7, nr. 1-50)
Concordia_1867_07-12 - 1867-10-22 / nr. 79
i •--*3 Ese de done ovi in septemana Jnin si Dominien. Pretmlu pentru Austria sire anu intregu..........................101. v. a. pre jumetate de amii.............. ?3 fl. v. a. pre tivi line.................................. 3 fl. v. a. , Pentru Romania si Strainetate. pe anu intregu.........................14 fl. v. a. prejumeiat p.................................. 1 fl. v. a. Pietrei.Inne ...................3 fl. l-Ocr. n - -- - ■ —— - • ------ - — *&)# it . i Prenumeratiunea se face la „Editurai Concordiei“ cra corespund intiele la redactiunea dinrnaliihii S t r a t’a Brodaviei (Stickergasae) Nr. 1, unde smit a se adresa tote scrisorile ce privesc« administratiunea, speciitînhrea, etc. Scrisori nefrancate si corespnndintie anonime nu se primesc«. Scriptele nepu- j Idicate se vorn arde. Pentru insertiunea publicatiunilor s au a se respunde 10 cr. de linia. —• Pretium timbrului imp. reg. a 30 cr. pentru una publicare, e a se tramite de odata cu insertiunea, altmintrea nu se primesce. J • Unu unu singurateca costa 10 cr. v. a. k» -........’ — J iff« ------------------DIURNALU POLITICII SI LITERARII). Anulu VII. n.~~ 545 Pesta, Pomeneca, 3. nov. 22. oct. 1867 REVISTA POLITICA. l Pesta, 2. nov. 21. oct. 1867. Interpelatiunea daputatiilui Kovács si a lui A. Almásy a produsa in casa represintantiloru desbateri înfocate, cari inca nici pana in diu’a de asta-di nu s’au finiţii. Interpelatiunea se referesce la mesurile ministrului de interne bar. Wenkheira, cele a luatu in contra renitentului comitatu Heves in poterea legiloru sustatorie si a responsabilităţii, cu care unu ministeriu responsabile e datoria patriei si bunei ordine. Nuraitulu Comitatu a avutu cutezarea de a profesa principiele restornatorie ale dini Kossuth, esprimate in memorabilea sa epistola catra alegatori Colegiului Vatiu, va sedica Comitatulu Heves aduse unu conclusu cam de colorea celui d’in 14. aprilie d’in anulu 1849. Fiecare omu cu mintea sanetosa pote precepe , ca daca guvernulu actuale n’ar’ poté seu n’ar’ vré a pune stavila astora feliu de atentate, cari d’in radecina submineza esistinti’a statului, adi mane ne-amu tresi cu cele mai infricosiate urmări de anarchia. Noi din capulu locului o dicemu, cu procedural ministeriului a fostu corecta, corecta d’in principiulu sistemului responsabile; insesi legile d’in 1848 privitorie la responsabilitatea ministeriale inca numai asia potu se aiba intielesu;ma daca elu nu facea intrebuintiare de mesurele legali, ce-i stau sub dispusetiune , amu avé dreptu selu dechiaramu de lasiu si nepricepatoriu de misiunea sa. Si cu ce a provocatu ministerialii pre stang’a ca se faca atâta sfora ? Nici mai multu nici mai pucinu, de catu, ca si-a implenitu detorinti’a. Ei! dar’ aceia, caror’a li-ar’ placé ca se li se dec ocasiune de a poté pescui intr'o apa tulbure, cu plăcere si bucuria s’ar’ invoi, ca se vedia in guvernulu actuale numai nesce papusie cu care după plăcu se se pota joca sub manteu’a liberalismului comitatele, cu totu atate municipe nedependinte de ori ce guvernu fia acel’a absolutisticu, liberale, constitutionale seu parlamentarii. La ce amu ajunge daca fiecare municipii ar’ avé dreptu de a se opune determinatiuniloru ministeriali, ba chiaru daca s’ar’ concede, ca se-si aroge potere legislativa si se formeze unu feril de statu in statu. Amu ajunge de buna séma la o anarchia! Cine deresce acesta ? Nimenea! Deci urmeza câ vatavii partitei de stanga au voitu cu ocasiunea acést’a se cerce nodu in papura fara nici um temeiu. La tote aceste ne vomi mai rentorce, acum numai atat’a spunemu câ deputatulu Perczel a datu stângei de sciie, câ cu astfelu de apucature Ungaria n’are la ce contâ pe tsimpatiele Europei. Contemplatiuni asupr’a starei actuali d’in Transilvania. ii. Candu in mulu 66. alu „Concordiei“ d’in anulu cuvinte mi-ami inchiaiatu contemplatiunile mele cu speranti’a, „câ barbatii nostri nationali si dinaristic’a romana va esi d’in staaruatiunea de pana acum facia cu acésta cestiune importanta,bine leganânm in ilusiunea, ca cuvintele mele voru afla resunetu. Inse precâtu mi-a fostu credinti’a mai firma pre atât’a am intempinatu mai mare deceptiune. Deceptiune dicu, caci modestele mele dorinite, cari nu aveau altu scopu de catu elevarea, escitarea spireteloru adormite, remaseru desiderii pie. Desi cuvintele mele fura numai mazere pre părete, suntu de părere ca in tempurele ce traiau nici unu sufletu de romanu nu pote si nu i-este iertatu a tiene de bagatele fasele prin cari amu trecutu de uu aim si diumetate; si tocma de aceea m’am determinatu die Redactore a ve mai cere servitiulu pentru continuarea contempletiuniloru mele. Voiu contempla despre o insusire a romanului propriu, care dora nici o data si in nici o impregiurare inca n’a parutu atatu de evidente, despre o boia, ce pare ca si-a aflatui adapostu si la inteliginti’a nostra, daspre „a nu face nimica“ despre „dolce far niene ! Daca cautamu giuru de noi si privimu cu atenţiune vina la tote poporele si naţiunile d’in imperiulu austriacu, la nici unu popor, la nici o naţiune nu vedemu atat’a indolintia atat’a nepăsare visa-vis de desvoltarea lucruriloru presinti, ca la poporulu romanu, la inteliginti’a romana. Jurnalistic’a nostra este seca, capii naţiunii tăcu pare ca si-a pierdutii firulu si mi-i mai gasescu capetulu. Ca era si se proceda deunde au plecatui o data. Noi dovedimu o portare, care pre multi iaduce in aceea ratecite cugetare, cum ca noi suntemu impacati cu decurgerea lucruriloru, noue nu ni lipsesce nimica, si de aici apoi provine ignorarea pretensiuniloru nostre drepte; de aci vine ca la atatea am ajimsu incatu foiele acéle romane, cari mai încerca cate-odata a mai face ceva amintire de pretensiunile națiunii suntu stigmatisate cu calea legile, cu comitu crime in contra legiloru si a patriei. Nu ese unu articlu in jurnalistici magiara, privitoriu la cestiunea Transilvaniei care se nu contiena amenintiari contra jurnalisticei romane, dicandu-i-se acesteia, ca se incete de a mai servi reactiunii, de a mai vatema legile, cari impun i supunere neconditionata fiecărui fiu alu patriei. Asia este, legile ne împlinit supunere neconditionata si acestea trebuie se-o scie fi care cetatienu; inse legea inca si are marginile sale, intre cari dispune cu potere obligatoria ; candu se aduce o lege totu de una suverseza o causa, ce impune poterei legelative aducerea unei legi. Noi inca avemu o dorere, avemu o causa, pentru care oh! de multu se potea aduce lege daca timpurele vitrege si egoismulu unor’a nu s’ar fi implantatu in multu cercat’a nostra patria. Si apoi dorerea naţiunii romane e mare si nu se mai pote sufocă, ea n’are altu lécu decatu implenirea condițiuniloru ei de vietia; pana candu aceste misii implenite, este motivu la aducerea legii, care se prestee beutur’a recreetorie deci pana candu este dorere, si pana candu lipsesce bcutu ca s’o vindice adeca lege, pana atunci nu este potere pre pamentu care s’o opresca a nu striga după salvatoriu. Dar’ cui se arete si se demustre jurnalistic’a romana câ noi avemu dreptu de a striga si reclemu după implenirea postulateloru naţiunii, fiara câ se vatemâmu legile esistinti, fara ca se deviîiimu a fire timbraţi de călcători de lege, candu inşii aceia, cari ar’ fi chiamati a se lupta pentru redobendirea drepturiloru nationali, adeca alesii poporului romanii (pucini catu suntu), fugu de jurnalistica ca de unu lucru necuratu (respecta celoru ce cadu sub esceptiune!) Ei fugu de diuaristica, campulu lupteloru, care ne-a datu si ni da pre tota din e a dovedile cele mai eclatante despre victoriele reportate , este unu lucru acest’a die Redactore si o portare ce nu se mai pote observa la nici o naţiune. Represintantii poporului romanu tăcu in dieta, tăcu afara de dieta, ivesca-se ori ce obieptu pre terenulu jurnalisticii, aiba acela caracteru politicii ori sociale , pre represintantii romani nu-i supera nici câtu. Pentru ca se mi-justifica asertiunile de mai susu ine provocu la toti minierii d’in foiele romane politice aparate in Austria de la anulu 1865. 10.. dec. in cari de ai cercă cu lamp’a lui Diogene si inca nu vei da de nici unu deputata romanu, care se ne fi aperatu onorea natiunei si se fia esitu la lupta pre campulu diurnalisticei, afara de cita die Redactore care nu numai ca jurnalistii dar’ si ca deputatu ti-ai redicatu vocea unde numai a cerutui onorea naţiunii, — dar’ ce ajunge unu operatoriu unei naţiunii atacata si insultata de atâte laturi si de atâtea ori ? Candu mi-aducu aminte de articlii decanului jurnalisticei romane, dlui Baritiu, scrisi cu o logica rara despre profesiunea politica a deputatului alegandu deplangu maturitatea politica constituţionale a alegatoriloru nostri, câci n’au preceputu ponderositatea acelor’a , si si-au datu voturile unoru barbati cunoscuţi de apţi in portarea functiuniloru, dar nici de câtu de ageri operatori ai drepturiloru nationali. Nu si er’ nu, câci misiunea unui represintante e a ne apera onorea naţiunii pretotindene nu numai in dieta dar’ si pre terenulu jurnalisticei, care e o oglinda unde se refrangu tote radiele luminatoria de idee. Eu nu tragu la, indoiela sentiemintele nimenuia, câci atunci a-si isbi in aceea ce se numesce „noili me tangere,“ fara me indoiescu de capacitatea politica acelora, cari ca represintanti ai poporului romanu se facil surdi si muti atunci candu ar’ trebui se auda si se vorbeasca, — cari nu vedu ca poporulu, acaruia represintanti suntu, este prin miile foi magiare si germane insultatii, calificaţii de comuniştii, de unu popom care pandesce după averea fostului loru domnii, — cari tăcu si nu facil se le resune vocea atunci candu unu diuariu romanu care apera interesele romane, se califica de reactionariu de bujtogatou si nu sein ce agitatoriu, cari nu se grupeza in giurulu diuaristicei, unde se desbatu tote cestiunile importante; caci e lucru notoriu, cum ca tote obieptele ce au a se primi in parlamentu mai alesu in cel’a alu Ungariei se desbatu pe terenulu diuaristicu si prin cluburi, desbaterea ce si ia locu acolo se face numai pentru ca se se satisfaca si formalitii. Aceste amu voitu ca se vi le scriu die Redatore , pre viitoriu me voi sili ca se nu ine abatu de la firulu contemplariloru ce mi le-am propusui. Linu romanu ardeleanu. Complimentulu, ce mi-lu faci Die corespimdinte, numai pentru aceea l’amu primitu in diuariulu meu , ca se-ti pociu dovedi in unele privintie contrariulu. Multu pretiuitulu nostru amicu H o d o s iu ne-a onoratu de mai multe ori cu elaboratele sale, mai alesu atunci, candu era vorba de autonomia Transilvaniei, ne va onoră — credeam — si de aici înainte, candu i-va ierta timpulu si alte întreprinderi , cu carie angajaţii la academia scientifica de la Bucuresci. Aşişderea după sentiulu nostru de dreptate, care n’a adormita in pieptulu nostru nici pre unu momentu , constatâmu, câ condeputatulii Alesandru M o c i o n i asemene s’a încercatu pre calea dinaristica in „ Z u k u n f t “ si „Albina “, a da semne de o vietia nationale politica. Pote ca suntu si alti anonimi, dar’ nu-i scimu pre toti: ubilateat anquis. Voru esi si d’insi la tempulu seu in publicitate, si cu incetulu se va topi gliati’a, ce li apesa pieptulu si va dispare indiferentismulu, despre care Dta D-le corespundinte faci menţiune cu atat’a jalusia. (Red.) DIETA UNGARIEI. Siedinti’a casei repr. de la 30. oct. 1867. Presiedinte : Gardu Szentiványi. Notari : Gajzágó si Horváth. Ministrii: Eötvös, Horváth Wenckheim si Gorove. Presiedintele presinta casei credentionalulu lui Giorgiu Klapka. Se primesce cu se tracésa! Ministrulu Eötvös insciintieza casa, cumca Majestatea sa a sanctionatu proieptulu referitoriu la imprumutulu destinata spre edificarea caliloru ferate. Se va comunica cu cas’a de susu. Se citesce raportulu comisiunei esmise in caus’a epistolei procurorelui de statu. Raportulu recomenda casei ca se conceda procurorului a trage la procesa pre Lad. Böszörményi. Presiedintele spune, ca a primitu dela dnulu Lad. Kossuth o epistola , in care Kossuth dechiara, cumca epistola adresata alegatoriloru d’in Vatru s’a publicata la cererea propria a autorelui — in diurnalulu dnului Lad. Böszörményi. Se citesce o epistola dela Lad. Böszörményi, in care acest’a se apera in contra acusarei de lasitate — redicata in contra lui prin procuroruilu de statu. Catra epistola acést’a e elaturatu autografulu lui Kossuth, prin care Böszörményi fii imputeritu a publică articlulu de sub întrebare. Se escâ o disputa lungă facia cu scrisorile atinse. Cas’a decide tipărirea acelor’a.