Constructorul, octombrie 1969 (Anul 21, nr. 40-43)

1969-10-18 / nr. 42

Qv—civilinraPBi S3 CENTRALELE INDUSTRIALE din ramura materialelor de construcții, LA ÎNCEPUT DE DRUM (Urmare din pag. 1) și prelucrarea materialelor neme­talifere din Vălenii de Munte. Pre­cum se vede această enumerare cuprinde și noua fabrică de gea­muri din Buzău, în curs de execu­ție, căreia nu peste mult timp i se vor alătura alte obiective indus­triale, aflate în prezent pe planșe­tele proiectanților.­­ Ele vor dubla producția de geamuri și materiale izolatoare, ridicînd-o în cincinalul viitor la nivelul stabilit de Direc­tivele Congresului al X-lea al parti­dului. Desigur, concomitent cu rea­lizarea acestor întreprinderi noi, la cele existente se vor crea și dez­volta capacități de producție. Rezultă, așadar, că vom avea de desfășurat o amplă activitate de investiții. De aceea, în cadrul sec­torului de concepție și dezvoltare vor funcționa în acest scop două servicii: unul se va ocupa de do­cumentații și utilajele necesare, iar celălalt va urmări îndeaproape exe­cuția investiției. Să nu se creadă cumva că titularii de investiții, res­pectiv întreprinderile, vor fi ab­solviți de sarcinile și răspunderile ce le au în acest domeniu. Nici­decum. Noi ne propunem numai ca prin cele două servicii să acordăm un sprijin mai eficient decât cel p­e care-l da înainte forul tutelar. Dar numai pe baza acestor in­vestiții nu vom putea ajunge ni­velul producției stabilit, fără a per­fecționa tehnologiile folosite în pre­zent. De pildă, în domeniul fabri­cației geamului se conturează, ca fiind avantajoasă introducerea pro­cedeului Pittsburg, care conduce la o creștere simțitoare a productivi­tății și ameliorarea calității produ­selor. De asemenea, tehnologia a­­plicată la I.M.I. „Berceni“ la rea­lizarea vatei minerale și a produ­selor din această vată se dove­dește a fi net superioară celor folosite în alte întreprinderi, în consecință ne propunem să o ex­tindem și în alte unități ale cen­tralei noastre industriale. Și astfel am ajuns la problemele producției care, bineînțeles, vor fi in centrul atenției noastre. Ne vom ocupa de organizarea producției și a muncii și de normarea muncii, vom sprijini întreprinderile în rea­lizarea sarcinilor de plan. Suntem­ convinși că ajutorul nostru va fi mult mai util întreprinderilor de­cit cel primit din partea fostelor direcții generale. Nu este in in­tenția mea să contest capacitatea specialiștilor din minister. Dimpo­trivă, există acolo cadre bine pre­gătite, însă pe de o parte faptul că direcțiile generale întruneau fa­brici cu specific diferit (geamuri și ciment, sau cărămizi și materiale izolatoare și de tapisaj), iar pe de altă parte depărtarea față de pro­ducție, făceau ca sprijinul să fie mult sub nivelul posibilităților. Centrala industrială este mult mai aproape de producție, posibilitățile ei sunt mai mari și poate de aceea o serie de specialiști din minister au hotărît să vină să lucreze la noi, dîndu-și seama că priceperea lor va găsi o valorificare supe­rioară. Tot în cadrul preocupărilor noas­tre intră aprovizionarea, transpor­tul, desfacerea produselor, propa­ganda comercială și prospectarea pieții, ultimele trei activități ur­­mînd să se desfășoare atît în inte­riorul granițelor țârii, cit și în afara lor. Atribuțiile lărgite, pe care ni le acordă statutul centralei industriale, implică răspunderi și competențe mai mari. De exemplu, pe baza prospectării pieții vom sta­bili direcțiile de dezvoltare a pro­­ducței și proporțiile intre diferi­tele sortimente. Ar mai fi multe de spus în pri­vința sarcinilor și posibilităților pe care le avem. Am putea pre­lungi încă mult discuția fără­ a epuiza tema respectivă. Aș dori însă să mă opresc puțin asupra unor aspecte din domeniul apro­vizionării pentru a sublinia încă odată avantajele grupării între­prinderilor cu profil similar în ca­drul centralelor industriale. Este cunoscută problema pieselor de schimb. Fiecare întreprindere con­sumă fonduri însemnate pentru a se asigura cu asemenea piese și totuși uneori nu dispune de rezer­vă tocmai pentru piesa care s-a defectat. In cadrul centralei indus­triale existînd mai multe întreprin­deri care au în dotații utilaje ase­mănătoare, se poate micșora simți­tor stocul de piese de schimb, re­­ducîndu-se în aceeași proporție fondurile imobilizate, iar probabili­tatea apariției unei defecțiuni pen­tru remedierea căreia să nu existe piese de rezervă este mult dimi­nuată. Deci centrala industrială se arată de la bun început ca o formă de organizare foarte avantajoasă în condițiile actuale de dezvoltare a economiei naționale. Rămîne acum ca cei cărora li s-a acordat încre­derea conducerii centralelor indus­triale să-și dovedească priceperea in valorificarea acestor avantaje, în ce ne privește pe noi, cei care răspundem de producția de gea­muri și materiale izolatoare, sun­tem­ hotărîți să nu precupețim nici un efort pentru a fructifica expe­riența tuturor cadrelor valoroase ce lucrează în acest sector pentru a dezvolta ramura respectivă și a satisface în condiții superioare ce­rințele șantierelor de construcții­*. Din Vrancea (Urmare din pag. 1)­ strucții din București, pe lângă care funcționează o facultate de insta­lații, nu poate pregăti un număr mare de instalatori; în acest con­­­text se face simțită necesitatea în­ființării unor facultăți de profil și în alte centre universitare din țară. Noi suntem­ mulțumiți de ti­nerii ingineri stagiari care au fost repartizați pe șantierele noastre, și facem apelul călduros către alți colegi din orașele mari să vină în județul Vrancea. Să ne punem lao­laltă inteligența și capacitatea teh­nică în slujba acestui ținut pe care îl vrem cu­ mai curînd ancorat în circuitul economic al patriei... Stau de vorbă cu trei tineri in­gineri, absolvenți din acest an. Le pun aceeași întrebare : ce i-a atras în Focșani ? Ing. Gheorghe Rob­escu (din Neamț) ! — Cîndva visam să mă fac mecanic. Anii adolescenței mi-au arătat frumusețea meseriei de constructor, prin nenumăratele obiective edificate în județul meu de baștină. — Ar fi fost mai bine să fi lu­crat în proiectare 7 — Cinstit să fiu, nu. Aș fi deve­­­nit poate un proiectant de duzină, fără perspective. Aici, La Focșani, altfel simt pulsul vieții. Profesa­rea meseriei direct în execuție îmi dă satisfacții multiple , las ceva în urma mea. Deocamdată, ne im­­­plinim cunoștințele în mijlocul co­lectivului unde muncim. ... — Recurgeți la ajutorul celor mai vîrstnici ? — Vai de țara care n-are bă­­trîni!... Ing. Iura Schwartz: — Deși am familia la Bacău, m-a atras jude­țul Vrancea, unde se prefigurează mari investiții în viitorul apropiat. Acum îmi completez zestrea tehni­că cu experiența practicii pe șan­tierul ansamblului de locuințe Ga­ră. Aș fi fericit dacă voi putea ca în anul ce vine să pot lucra la u­­nul din noile obiective —­ fie la fabrica de cauciuc, fie la noul spi­tal sau la distilerie. Ing. Petru Potolea: — De ce am venit la Focșani ? Pur și simplu pentru că aici, în Vrancea, trebuie să lucreze specialiștii. Am preferat Focșanii poate că și aici îmi voi găsi împlinirea profesională, afirmarea ir. meserie și că se caută instala­torii cu luminarea. Aș fi putut — ca atîția alți colegi — să capăt, la repartizare, negație, și să mă aciu­iesc în­­ București, lîngă familie, in­diferent de domeniul în care aș fi lucrat. Dar, nu, meseria pentru care m-am pregătit este frumoasă Și e păcat să-mi bat joc de speran­țele care se pun in mine, să spul­ber încrederea de care mă bucur din partea colectivului de muncă. La direcția planificării a Consi­liului popular al județului afla că, in acest an, au mai fost repartizați la întreprinderea județeană de con­strucții alți patru absolvenți de facultate, pe nume: Ioan Liviu Șt. Fătărău, specialist în mașini și u­­tilaje de construcții, domiciliat in București, care s-a prezentat cu repartizarea la Focșani, părăsind iute postul încredințat ; Dumitru Șt. Tcadisc din Rădăuți , Frunzes­­cu Luminita-Paula — București și Ilie Gh. Dinescu, absolvent al fa­cultății de geodezie și sistematizare- București. Patru tinere cadre au dezertat de la datorie... In ce posturi căl­duțe, inferioare pregătirii lor, se avor fi aflînd ? Trei din cei patru ingineri stagiari se află in Bucu- Ing. Paula Luminița Frunzescu, specialistă în instalații — de care are presantă nevoie I.I.G.­Vrancea — răspunde la telefonul nr. 124137. — Ați fost repartizată la Foc­șani 7 — Da... — S-au investit bani și speranțe in dv., de ce nu dați curs reparti­zării și celor două adrese ale Consi­liului popular județean­ Vrancea ? — N-am primit nimic... Și­ apoi să știți că sunt bolnavă.. Telefonul îmi este trîntit în nas. Rămîn perplex. Pretexte, firește, învăluite intr-un noian de incon­știență, nepăsare și tupeu. E cul­mea ! Statul cheltuiește zeci de mii de lei pentru pregătirea uni­versitară, cu scopul precis de a servi interesele societății, și iată că domnișori ca ing. Frunzescu re­fuză repartizar­ea și acceptă să ba­tă bulevardele Capitalei, sub oblă­­duirea „nevinovată“ a părinților... Majoritatea celor cu care am discutat la Focșani sunt de părere ca cei ce nesocotesc datoria de a se prezenta la posturile încredințate de comisiile guvernamentale, să fie obligați să returneze cheltuielile făcute de stat in perioada facultă­ții. Poate așa vor reveni la senti­­mente mai bune. N-ar fi o soluție 7 Prevăzută cu o dotație de la bu­getul statului, pentru întregul an, de 5,26 milioane de lei, Fabrica de că­rămizi din Țăndărei a consumat, în primele 6 luni, 4,6 milioane de lei, depășind cifra planificată, pe perioa­da respectivă, cu aproape 1,7 milioa­ne de lei. Ulterior, situația s-a ame­liorat treptat. In luna iule, cheltuie­lile au depășit veniturile cu numai 87 de mii de lei, față de 54,6 m­ii planificat, iar in august s-au înregi­strat beneficii ce se ridică la 103 mii de lei, ajungînd ca la sfîrșitul pri­melor trei trimestre, bilanțul să în­registreze o economie totală la do­­tația de la buget, în valoare de 20 mii lei. Experiența lunilor de vară ne de­monstrează că se poate lucra și ren­tabil. Este drept că aceste luni re­prezintă perioada cea mai favorabilă de fabricație și că primul trimestru aduce, întotdeauna, greutăți mari. Totuși, povara economică a primelor trei luni este atît de mare, nicit res­tul anului nu ajunge pentru a o în­lătura complet. Nu poate fi micșorată această povară ? „Iarna, deosebit de aspră — ne spune ing. Constantin MARTIȘ, ingi­ner șef al fabricii — aici, in inima Bărăganului, aduce cu ea dificultăți greu de prevenit. Din cauza ruperii firelor de la liniile electrice de înal­tă tensiune se întrerupe alimentarea cu energie electrică a fabricii. Atunci stagnarea este totală. Și asemenea stagnări se înregistrează in fiecare an, unele ajungind pină la 19 zile. Alte greutăți mari ne produc inzăpe­­zirile, care împiedică aprovizionarea cu materie primă, fără a mai pune la socoteală cheltuielile suplimentare necesitate de degajarea­ drumului pină la cariera de argilă. Dacă la înlăturarea primei cauze — între­ruperea alimentării cu energie elec­trică — sintem­ practic neputincioși am luat măsuri ca a doua cauză să nu-și mai exercite efectele ne­favorabile asupra activității noastre. Am amenajat, în apropierea fabricii, un depozit de argilă cu o capacitate de 20 000 mc, cantitate suficientă pentru a acoperi nevoile producției pe un trimestru. Regretăm că nu ni s-a aprobat să acoperim acest depo­zit, fapt ce ne va produce, la iarnă, unele greutăți cu spargerea crustei înghețate de la suprafață. Dar ele vor fi incaparabil mai mici decit cele provocate de inzăpezire, in cazul ali­mentării cu argilă de la carieră“. Dacă asemenea măsuri sunt de na­tură să ușureze povara primului tri­mestru, ele nu înlătură un alt balast, care ad­rnă greu in bugetul fabricii. Este vorba de rebuturi care, deși procentual mai reduse ca în anii precedenți, se ridică, pe primele trei trimestre la o valoare ce se apropie de 2,3 milioane de lei. Pe oricine din fabrică l-ai întreba asupra cau­zelor rebutului, va da, în primul rând, vina pe materia primă. Se pare ca este o cauză importantă, care va fi înlăturată odată cu intrarea în func­țiune a noii cariere de argilă, dar ea nu explică, in intregime, canti­tatea ridicată de cărămizi și țigle rebutate. Maistrul Marin Mărgineg­iu ne vorbea de modificări aduse arză­toarelor pentru a evita topiturile, iar președintele comitetului sindicatului, tov. Ion Cheleș, de activitatea depusă pentru ca muncitorii să respecte pro­cesul tehnologic și să manipuleze co­rect­­ produsele. Cu toate acestea, se mai întîlnesc cazuri, cum sunt cel al scoțătorului Loghin Conciu, care ma­nipulează neglijent produsele, sau al arzătorului Andrei Brădilă, care nu a supravegheat injectoarele, producând o cantitate mare de topitură, fapt ce a determinat conducerea fabricii să le impute pagubele provocate. Ase­­menea situații denotă că încă nu s-a introdus o strictă disciplină tehnolo­gică, ba, mai mult, faptul că a putut funcționa un injector reglat necor­es­­punzător, arată că și supravegherea maistrului de­ schimb a fost defec­tuoasă. Iată, deci, un­ domeniu in care conducerea întreprinderii și comitetul sindicatului au incă mult de acționat. Mai reținem, de asemenea, unele căi pe care le vede contabilul șef al fabricii, Rică Popescu. Ținînd seam­a că prețul țiglelor este de două ori mai mare decât cel al cărămizilor, se impune sporirea producției la acest sortiment. Este drept că nu este o soluție ușor de aplicat, deoarece toc­mai la țigle se înregistrează rebutul cel mai ridicat, dar credem că greu­tățile nu sunt de neînlăturat. Precum se vede, soluții există, se cunosc și în fabrică și se depun eforturi pentru aplicarea lor. Bilan­țul ultimelor trei luni arată că aceste strădanii nu sunt trec­e în zada­r. Este necesar, insă, ca ele să fie in­tensificate pentru ca ploile, lapovița și zăpada, ce vor veni in ultimele luni ale anului, să nu le anuleze. M. TRAIAN I Povara economică a calamităților naturale și a rebuturilor poate fi redusă S-a împăini­t un sfert de an de cinci, după șapte luni de deliberări ale comisiei de recepție provizorie, de lucrări de remediere, construcția spi­talului din Constanța (corp de spitalizare cu 900 de paturi, cuplat cu policlini­că de 600 000 consulterți/an) a fost luată în primire de către beneficiar. Actul im­cheiat cu acest prilej pu­­nea cunună de lauri pe fruntea executantului — Trustul de construct loca­le—Constanța : „Lucrările sînt executate în condiții excepționale, iar abaterile sînt în limita toleranțelor admise, avînd : a) deficien­țe datorate proiectului — nu este cazul ; b) deficien­țe datorate nerespectării prevederilor proiectului a­­probat­­— nu este cazul ; c) deficiențe datorate gre­șelilor de execuție sau ne­­respectării regulilor tehnice obligatorii de execuție — nu este cazul". Iar pentru că nici „execu­­ționalul" nu-i perfect, în lista anexă la procesul­­verbal de admitere a re­cepției provizorii se con­semna necesitatea de a se monta garniturile de etan­­șare la ferestre și de a se asigura manevrarea cu­rentă a acestora. Termen: 1 septembrie. A trecut 1 septembrie. A trecut și­­ 1 octombrie, termen admis ulterior de către beneficiar, printr-o minute, pentru înch­eierea remedierilor. Astăzi, di­rectorul spitalului, dr. Ion Alupoaie, e îngrozit gâadul că se apropie iarna la De ce? Din cele 2750 de ferestre ale clădirii, circa 2000 sunt neetanșe. Prin spațiile din­tre cercevele, dintre toc și perete pătrunde nestăvilit vîntul rece, se infiltrează ploaia. Din zonele cele mai expuse, dinspre nord, a fost nevoie să se eva­cueze saloanele. Proiectantul (D.S.A.P.C.­­Constanța , șef de proiect arh. ion Pușchilă) a ales soluția unei tîmplării me­talice din tablă ambuti­­sată, cu ferestre tip ghilo­­tină. Poate că sistemul e bun, dar în orice caz com­porta îndeplinirea a trei condiții elementare : 1) un executant dotat în mod corespunzător pentru a rea­liza astfel de confecții me­talice destul de complicate, 2) cabluri de ridicare de calitate bună, 3) un mate­rial de etanșare v­erificat și care să poată fi pro­curat. Aceste condiții au lipsit. întreprinderea de indus­trie locală „Energia", care a acceptat comanda (se știe că pînă în prezent nu avem în țară o unitate specializată în producția de tîmplărie metalică !), a exe­cutat-o neglijent : defecțiu­nilor de confecționare s-au adăugat cele de mon­li­tar, rezultînd elemente strîmbe, ferestre care nu se închid. După vreo pa­tru luni de exploatare, une­le accesorii de manevră s-au defectat — cablurile s-au întins, o parte din ele s-au rupt, ferestrele rămî­­nînd blocate sau fiind foar­te greu de manevrat. Gar­niturile de etanșare din plastic spongios, experi­mentate la circa o sută de ferestre, n-au dat rezulta­te, după cum n-a dat sa­tisfacție nici folosirea de­șeurilor de cauciuc. Se spe­ră că benzile de profile din cauciuc de la „Danu­biana" vor fi mai bune... Deci, infirmînd califica­tivul „excepțional” acordat de comisia de recepție și afirmațiile a­steia că de­fecțiunile constatate nu a­­fectează comportarea și funcționalitatea construcției, clădirea spitalului din Con­stanța nu e capabilă să asigure desfășurarea nor­mală a activității căreia îi este destinată. Se știa de mult geest lucru: îl știa și tovarășul Ion Calotă, vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului popular județean Constanța, care în iulie a condus comisia de specia­liști însărcinată cu­­ veri­ficarea recepției. Și, to­­tuși, în decurs de trei­ luni nu s-a luat nici o măsură radicală. Nici măcar măsu­ra ca beneficiarul să cea­ră băncii să retragă din cantul constructorului con­travaloarea lucrărilor ce trebuie remediate. Toată lumea închide ochii și dă din umeri — iar bolnavii și personalul din zeci de camere ale spitalului dîr­­dîie de frig . In numele lor, cerem Co­mitetului Executiv al Consi­liului popular județean și organelor de resort din Mi­nisterul Sănătății să acțio­neze ferm pentru a grăbi asigurarea condițiilor ca spitalul să funcționeze nor­mal peste iarnă. Totodată, sugerăm INCERC-ului să abordeze de urgență studiului unui ma­terial de etanșare, reali­zabil în industria noastră, care să rezolve la un nivel cît mai satisfăcător pro­blema timplăriei metalice — soluție a cărei aplicare se extinde tot mai mult, v Pan CONDREA Prin doua mii de ferei suflă vintui în librării îng. C. TSICURA „CARTEA ZUGRAVULUI ȘI VOPSITORULUI" Cartea cuprinde noțiuni teoretice și practice în domeniul lucrărilor de zugrăveli, vopsitorii și tapetării. Ea prezintă materialele folosite, re­țetele de preparare, unelte, dispo­zitive și utilaje moderne, procesul tehnologic al lucrărilor, metode noi­ de lucru, alegerea armonioasă a cu­lorilor, organizarea rațională a lu­crărilor și atelierelor de specialitate, măsuri de tehnica securității la exe­cutarea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii și normele de măsură­tori ale acestor lucrări. Noua ediție (a III-a) este revi­zuită și întregită, fiind completată cu prezentarea noilor produse și a tehnologiei respective de aplicare, cu modul de alegere a culorilor și de organizare a lucrărilor Lucrarea se adresează muncitori­lor zugravi și vopsitori, precum și­­ maiștrilor și tehnicienilor de pe șantierele de construcții. J. M. BUTT, L. N. RAȘKOVICI „ÎNTĂRIREA LIANȚILOR LA TEMPERATURI RIDICATE" Lucrarea — traducere din limba rusă — este o monografie care tra­tează problema întăririi lianților la temperaturi ridicate in mediu umed, adică în condițiile specifice tehno­logiilor de fabricație ale produse­lor pe bază de lianți (var, ciment portland etc.). Pentru comparație sunt cercetate și procesele de întă­rire a lianților la temperaturi obiș­nuite. In afară de problema întă­ririi lianților propriu-ziși și a amestecurilor lor cu diverse adao­suri, se descriu și procesele ce au loc la reacția lianților cu apa și la reacțiile între componenții lian­ților. La pregătirea celei de a doua ediții, lucrarea a fost revizuită și completată pe baza noilor date din literatură. Utilă în primul rând inginerilor și cercetătorilor științifici care se specializează în domeniul chimiei și tehnologiei lianților și materialelor pe bază de lianți, ea poate fi fo­losită și în scopuri didactice, pen­tru studenții institutelor de învă­­țămînt superior. La Suceava, o nouă reușită arhitectonică indeplinindu-și la termen obli­gația de plan, întreprinderea ju­dețeană de con­strucții montaj, a făcut „cadou“ stu­denților din tină­­rul centru univer­sitar Suceava, cu dccazia deschiderii noului an de in­vă­­țămint: clădirea Institutului peda­gogic de 3 ani, cu săli pentru cursuri și seminarii, săli de lectură, două amfiteatre, labora­toare etc. Inscriindu-se in arhitectura nouă a orașului, con­strucția se carac­terizează prin îmbinarea armo­nioasă a elemen­telor tradiționale­ cu cele moderne. Fațadele și holurile sunt realizate parțial din placaje de piatră de Mito­­cași (o sursă locală), prin asimilare cu zidurile unei vechi cetăți. In mod original a fost realizat holul princi­pal, unde grinzile aparente, in anii frînte respectind forma acoperișu­lui, lambriurile din stejar furni­ruit, mozaicul venețian și in caro­uri se împletesc foarte plăcut, inve­­litoarea, din șiță de azbociment, completează specificul regional. Proiectul, unicat, aparține arh. Sandei Miclescu, din sectorul de specialitate al Ministerului Invăță­­mintului. In fotografii, aspect exterior parțial al noii clădiri a Institutului pedagogic de 3 ani din Suceava și interiorul holului principal Texts ing. M. SOARE Foto | D. BALINT corespondenți (Urmare din pag. 1) rectorul administrativ și i-a dat dispoziția să facă un referat prin care să propună darea afară a­ lui Dărăbanț, ca necorespunzător. Ju­decați bine, după o muncă de 19 ani, in care nu i s-a reproșat niciodată că nu-și face datoria, un om este zvîrlit pe drumuri in prag de pen­sionare. Dintr-un lăudabil simț al dreptății, directorul administrativ a refuzat categoric să facă un ase­menea refrat, dejucind astfel planu­rile șefului. Și, ca și cum lucrurile n-ar fi fost destul de încurcate, directorul i-a dat lui Dărăbanț, încadrat acum ca tehnician I, delegația să răspundă in continuare de serviciul administrativ, iar lui Dumbravă în­cadrat șef al serviciului administra­tiv, delegație pentru activitatea de tehnician. Să ne fie cu iertare, dar cred că dracul cil este el de meșter In astfel de încurcături n-ar fi reușit s-o scoată mai bine la cap! Și acum iată și un număr de sforărie .Sforile sunt mânuite de di­rectorul Corcviki și de directorul științific ing. Ion Neacșu, dar ca­petele lor ajung pe undeva prin fostul C.S.C.A.S. în 1957, institutul organizează un concurs pentru ocuparea postului de șef al secției fundații. La concurs se prezintă și doi cercetători din institut: ing M. Birzescu și ing. Gh. Dima. Reușit cu 7 voturi pentru și unul contra (ing. Ion Neacșu, direc­tor adjunct științific) a fost declarat ing. M. Birzescu. Așa cum prevăd normele in vigoare, s-a întocmit un referat asupra desfășurării con­cursului și s-a trimis forului tutelar — C S.C.A.S. — pentru confirmarea numirii în funcție a cîștigătorului. Dar stupoare! Forul tutelar, prin tov. prof. ing. N. Drogeanu, infirmă numirea cîștigătorului, pe motiv de necorespunzător, și anulează con­cursul. Intre timp a avut loc și o metamorfoză. Referatul — o copie a originalului se află și la Comitetul de partid al institutului — avea trei pagini .Pe pagina I-a se află vorbi­rea și datele, pe pag. a 11-a lista cu participanții la concurs și aprecierile comisiei pentru fiecare, iar pe cea de a 3-a semnăturile comisiei. Din referatul trimis C.S.C.A.S.-ului a dispărut pag. a 2-a originală și a fost introdusă o pagină in care nu­mele ing. M. Birzescu, ciștigătorul concursului nici nu mai apărea Conform acestei metamorfoze, câș­tigătorul nici nu participase măcar la concurs și nici nu putea să aibă „pretenția" să fie numit șef de secție. Dar reprezentația păpușarilor — poporul le spune mai plastic: sforari — nu s-a­ terminat. Ea a continuat exact după doi ani. De ce după doi ani ? Pentru că sforarii aveau interesul ca unul dintre cei ce luaseră parte la primul concurs și nu reușise­ să participe din nou, lucru ce nu era posibil mai devreme de doi ani. Așa prevede regulamen­tul La 17 iunie 1969, institutul a or­ganizat din nou concurs pentru ocu­parea aceluiași post de șef de sec­ție. La concurs s-au prezentat din nou cei doi cercetători ai institutu­lui Dima și Birzescu. Dar pentru a fi siguri de reușita spectacolului, sferarii au început pregătirile mult mai devreme. Cu de la sine putere, directorul adju.net științific Neacșu, i-a dat delegație acum dr. ing. Gh. Dima să conducă secția fundații .Pentru a forța „nițel" lucrurile ,același di­rector l-a sfătuit pe Dima să-și dea demisia din institut. Bine­înțeles era aranjat dinainte ca aceasta să nu fie aprobată, dar constituia un argument puternic ca delegația să fie împuternicită de directorul gene­ral și ca omul să fie preferat ce­lorlalți pentru a nu-l... „pierde“. Pentru a fi cît mai sigur că pro­tejatul său Dima va lua concursul, directorul Neacșu a convocat o a­­dunare a salariaților secției funda­ții — nimeni nu știe cu ce drept și cu a cui aprobare — in care le-a cerut să-și spună părerea „liber și nesiliți de nimeni“ pe care dintre cei d­oi țl VPV ca șef- Intryput­ing. Neacșu are in subordinele sale a­­ceastă secție, tot el a făcut și carac­terizările pentru cei doi. Pe dr. ing. Gh. Dima atît l-a lăudat, atâtea calități i-a remarcat incit crezi că merită cel puțin sc­urtul papal, iar pe doctorandul ing. M. Birzescu i-a vopsit cu catran să nu-l primească nici dracii în iad. Cind totul a fost gata, în cele mai­ mici amănunte a fost organizat și concursul. Se spera intr-o victorie strălucită a taberei Dima. Se pare insă că argumentele n-au fost destul de convingătoare, deoarece la con­curs n-au reușit nici unul dintre cei doi candidați .Ambii au avut clte trei voturi pentru și cinci contra. După regulament existau două po­sibilități: să fie declarați amindai candidații nereușiți și să fie orga­nizat un nou concurs, sau să se stabilească ordinea preferințelor. In ultimul caz, alt 17 din regulamentul pentru concurs prevede „în cazu­l în care doi sau mai mulți candidați obțin aceeași medie, comisia de concurs va stabili ordinea de prefe­rință a candidaților pentru numirea în posturile vacante ținînd seama de contribuția lor pe d­rum profe­sional și obștesc în folosul cons­truirii socialismului și a titlurilor lor științifice“. In ceea ce privește contribuția profesională, ne­ vom permite să ne referim la părerea a 6 membri ai comisiei și a altor salariați cu care am vorbit, dar fără a le cita numele — este dorința lor pe care o respectăm. Trei dintre membrii comisiei sunt de părere că „Nici unul dintre candi­dați nu îndeplinește condițiile pen­tru a fi șef al acestei secții, deoare­ce nu cunosc mecanica solului. Dacă totuși trebuie să se aleagă unul din ei,­ este de preferat Birzescu care are un spirit organizatoric mai bun, știe să lucreze mai bine cu oamenii, are orientare mai bună“. Și cu pri­vire la activitatea profesională toți ceilalți cu care am stat de vorbă, plus comitetul de partid îl recoman­dă pe Birzescu. In ceea ce privește activitatea pe tărîm obștesc, în timp ce Dima nu are nici un fel de sarcini obștești, Birzescu este decorat pentru acti­vitatea obștească desfășurată fie pe linie de partid, fie pe linie. sindi­­cqip­t— în­ prezent este președinte al comitetului sindicatului. Su­b as­pectul titlurilor Dima este doctor, iar Birzescu doctorand, își pregă­tește lucrarea de doctorat. Fără să țină seama de această prevedere expresă a regulamentului, directorul Corcinski l-a propus ca șef al secției pe Dima, iar prof. ing. N. Drogeanu ,vicepreședinte al C.S.C.A.S. in aceea vreme, a confir­mat această numire, consfințind astfel strălucitul triumf al sferurilor împotriva legilor și a bunului simț. Acestea sunt faptele prezentate in toată goliciunea și hidoșenia lor. Ne v­om obține de la orice alt comen­tariu, d­ar avem credința fermă că organele in drept, Ministerul Cons­trucțiilor Industriale, noul for tu­telar al INCERC-ului va tăia sfo­rile și-i va răsplăti pe minuitori așa cu merită. Cum poate un post la doi salariați I Confirming previziunile, între­prinderea de prefabricate din Călă­rași a încheiat cele trei trimestre ale anului cu un bilanț pozitiv , 100,6 la sută producția globală, 101,1 la sută producția marfă, 101,1 la sută productivitatea muncii. Pre­țul de cost pe 8 luni (17,84 planifi­cat — 17,87 realizat, cu o economie de 26 de lei la mia de lei cheltuită) marchează și el saltul calitativ făcut de acest tânăr colectiv de muncă. Acum, atenția comitetului de di­recție, a comitetului sindicatului sunt absorbite de realizarea planului pe ultimul trimestru și pregătirea planului pe anul viitor cu etapa lui plină de neprevăzut­­ iarna. Acestea au fost de fapt și proble­mele majore dezbătute de adunarea generală a reprezentanților salaria­ților. Și așa cum le stă bine unor buni gospodari, lucrătorii din mai toate sectoarele de activitate au analizat cu competență și spirit de răspundere posibilitățile de Înche­iere a anului cu plusuri la toți indicatorii și de demarare In anul ce vine. Cu acest prilej s-au făcut și multe valoroase propuneri pri­vind Îmbunătățirea activității in toate compartimentele și pregătirile de iarnă. Acum, după ce a trecut circa o lună de la adunarea generală, ne-am interesat la fața locului cum sunt puse în aplicare hotărîrile luate, cum se înfăptuiesc măsurile propuse, gindindu-ne mai ales la faptul că toate acestea privesc pro­ducția acestui trimestru care nu suferă aminaire și că iarna bate la ușă. Și lucrurile se prezintă relativ îmbucurător și din acest punct de Hotărîrile adunării generale a salariaților prind viața vedere. De pildă, s-a început și se lucrează intens la acoperirea stației de uscare a agregatelor pentru ani­hilarea influenței vîntului și intem­periilor ; a fost verificată, reparată și izolată instalația de apă potabilă și industrială. Propunerea strunga­rului Tudorache Lăutaru de a muta atelierul mecanicului șef de lingă cel de confecții metalice — zgomo­tul mare al acestuia împiedica munca mecanicului șef — este pa cale de realizare. In diferite stadii de realizare sint și alte hotărîri și măsuri ale adunării generale. Sunt însă și unele hotărîri și mă­suri ale căror termene au expirat ori sunt pe aproape, care n-au în­ceput să capete contururi. Ne re­ferim la acoperirea benzilor trans­portoare, unde din cauza intempe­riilor se ivesc multe necazuri la procurarea locomotivei Diesel de 350 CP, instalarea de perdele la aer cald la ușile de la intrarea în halele de fabricație etc. lucrări im­­­­portante ca­re își așteaptă încă re­zolvarea. Intr-o situație îngrijorătoare se află aprovizionarea cu materialele de masă, în special cu agregate. Este cunoscut că în această regiu­ne, iernile sunt destul de aspre cu viscole frecvente, care provoacă înzăpeziri. In aceste condiții este normal ca in fabrică să existe un stoc de agregate sortate pentru a asigura producția în caz de înzăpe­­zire. Acest stoc este necesar și pen­tru faptul că iarna balastul în­j­­gheață în vagoane și descărcarea se face extrem de anevoios. Pină la ora actuală însă nu s-au încheiat decit contractele cu furnizorii, ceea ce să recunoaștem este prea puțin.I O altă problemă spinoasă care-și așteaptă de mult rezolvarea este stația de dezghețat balastul din vagoane. Iernile anterioare descăr­carea acestuia s-a făcut cu tîrnă­­coapele și picamerele, cu un mare consum de muncă și alocații plă­tite C.E.R.-ului. Centrala industria­­cialiștii din Ministerul Industriei­­ ă de prefabricate din beton, spe­r Materialelor de Construcții ar tre­bui să ajute mai mult fabrica în rezo­lvarea acestei probleme. P. ION

Next