Constructorul, mai 1970 (Anul 22, nr. 18-22)

1970-05-23 / nr. 21

Continutorii Cu fierbinte patriotism, răspunzind chemării partidului CONSTRUCTORII SE AFLĂ ANGAJAȚI CU TOATE FORȚELE IN LUPTA PENTRU Învingerea urmărilor calamităților De 48 d zile sub apă De 48 de zile, Întreprinderea de prefabricate din beton — Giurgiu a Ministerului Transporturilor e asaltată de Dunărea revărsată. Platformele de producție, liniile de cale ferată sunt sub ape, în pavilionul administrativ se intră pe fereastră, în incintă se circulă cu barca. Pagubele se cifrează la aproape 400 000 de lei. Cu durere în suflet, dar hotărîți să micșo­reze efectul dăunător al inunda­ției și, mai presus de orice, să asigure continuarea producției de elemente prefabricate, atît de ne­cesare în aceste zile în zonele si­nistrate, muncitorii și tehnicienii, la îndemnul organelor de partid din întreprindere, au muncit și muncesc îndîrjit. Pentru evitarea degradării utilajelor expuse inun­dației, din vreme s-a luat măsura de a fi demontate și s-au revi­zuit cele care, totuși, au fost prin­se sub apă. Ca să se asigure în­deplinirea integrală de plan, continuarea a­­ sarcinilor producției numai la hala de fabricație a tra­verselor și piloților — singurul loc neinundat din întreprindere­­— nu era suficientă. La propune­rea comandamentului local, con­ducerea a luat hotârîrea de a transfera 70 de muncitori la sec­ția din Ploiești și de a crea condi­ții pentru intensificarea eforturi­lor salariaților. La hala de tra­verse, pe spații restrînse, în con­diții grele, se lucrează la fabrica­rea stîlpilor, grinzilor și altor ele­mente. La șantierul fabricii de tex­tile din localitate s-a amenajat o platformă pentru prefabrica­rea elementelor grele. Prin eforturi eroice, înfruntînd furia apelor, muncitorii au reușit ieri să resta­bilească circulația pe linia ferată din incinta întreprinderii, asigu­­rind astfel livrarea către șantie­rele din zonele sinistrate a pri­melor prefabricate necesare refa­cerii podurilor. Situația producției realizate în aceste condiții este mai mult decât mulțumitoare. Pe luna aprilie, planul a fost depășit. După toate evaluările, și în mai planul se va realiza. Cota maximă a apelor Dunării se cifra ieri la 787 cm. O știre de ultimă oră anunță că azi, ea a scăzut la 735 cm. Eroism, dirzenie, abnegație, so­lidaritate umană, patriotism. În­sușiri capabile, fiecare in parte, să aureoleze renumele unui popor, nu reușesc, toate împreună, să ilustreze îndeajuns virtuțile de care a dat dovadă și pe care con­tinuă să le arate poporul nostru în aceste grele încercări prin care trece țara­ partidului și strîns unit în jurul conducerii sale, al guvernului, a acționat cu neîn­­frîntă energie pentru stăvilirea apelor învolburate, ieșite din mat­ca lor, pentru salvarea vieților omenești și a bunurilor materiale amenințate de furia puhoaielor dezlănțuite, lucrează acum fără preget la înlăturarea pagubelor și normalizarea vieții în localită­țile greu lovite. Nenumărate au fost faptele demne să intre în zilele cronicii acestor zile eroice, dar prea pu­ține erau mîinile care să folo­sească atunci condeiul. Indiferent de vîrstă, profesie sau naționali­tate, toți oamenii din regiunile inundate și-au unit eforturile cu ale celor veniți să-i ajute, opu­­nînd stihiei oarbe curajul și forța organizată, conduse de rațiune. Pretutindeni urgia apelor s-a lovit și de rezistența constructo­rilor, localnici sau veniți din alte părți pentru a înălța fabrici uzine sau pentru a mări capaci­și­tatea celor existente. Ei s-au ali­niat în primele rînduri, luptînd pentru protejarea și salvarea bu­nurilor durate de mîinile lor. De mare folos în aceste indîrjite con­fruntări cu forțele naturii le-au fost priceperea și utilajele ce le aveau. Bunăoară, dacă locuitorii Aradului nu au cunoscut distru­gerile provocate de apele Mureșu­lui, atît de umflate că numai în albia Dunării mai puteau să înca­pă, aceasta se datorează și celor 300 de constructori de la între­prinderea de construcții industri­ale și montaj, din Brașov a M.I. C.M., aflați în orașul lor pentru a spori capacitățile de producție ale fabricilor de strunguri și de vagoane. Sub conducerea șefului șantierului, ing. Rudolf Hattnger, membru al comandamentului de apărare împotriva inundațiilor constituit în acele zile de grele încercări, ei au lucrat fără între­rupere o săptămînă întreagă la consolidarea și înălțarea digurilor. Cele 30 de autocamioane, două excavatoare și buldozerul, aflate în dotația șantierului, nu au avut nici o clipă de răgaz, în timp ce nisipul și balastul, destinate con­strucțiilor de la fabricile arădene, contribuiau la împlinirea digurilor în fața cărora apele s-au zbătut neputincioase. Dar nu peste tot apele au fost făcute inofensive. La Arad, ră­gazul de o săptămînă a fost su­ficient pentru ca pregătirile te­meinice să stăvilească pericolul — pe cînd la Copșa Mică, Mediaș, Sighișoara apele Tîrnavei Mari au lovit mai grabnic și mai crân­cen. Opoziția oamenilor nu a reu­șit decit să limiteze sacrificiile de vieți omenești și bunuri materia­le. Și totuși, ce valoare inesti­mabilă are fiecare viață smulsă năvalei distrugătoare a apei, cit de prețios este orice bun salvat, orice petec de pămînt sustras inundației ! Astfel trebuie cîntă­­rită contribuția celor peste 400 de constructori de la Trustul nr. 5 construcții-montaj care, în frunte cu comuniștii, sub conducerea șe­fului de șantier ing. Eugen Brotea și a maistrului Mărgărit Nica, șef de lot, au evacuat timp de o zi și jumătarte fără întrerupere — cu patru mașini carosate, 15 bas­culante, un microbuz și un tu­rism — locuitori din Copșa Mică și din comunele aflate în calea apelor. La Mediaș, alți 417 cons­tructori ce lucrau la investițiile de la fabrica de geamuri, „Vitro­­metan“ și „Chimigaz“ au cărat 200 mc de balast pentru lucrările de zăgăzuire, au transportat sinis­trați­­i au cazat în barăcile lor și le-au asigurat hrana la cantină. Și în prezent mai locuiesc la șan­tier 78 de oameni ale căror gos­podării au fost luate de ape. Alte 256 de vieți omenești au fost feri­te, la Odorheiul Secuiesc, de fu­ria nemiloasă a apelor de către cei 100 de constructori de la Trus­tul nr. 5, îndrumați de ing. Carol Antal. C­onstructorii­­ de la I.S.C.M. — mu­nicipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej) care înalță noul combinat de in­dustrializare a lemnului de la Fălticeni au avut de luptat pe două fronturi: dirijarea apelor pluviale, ce se prăvăleau furtunos orașului, dinspre partea mai înaltă a și inlăturarea primejdiei re­vărsării primului iaz, din apropiere, al Șomuzului. Maistrul Marin Duminică, secretarul organizației de bază P.C.R., ne-a povestit cum întregul colectiv al șantierului, în frunte cu comuniștii, au acționat cu un deosebit spirit de abne­gație pen­tru a feri de inundație cuva presei din hala de fabricație, zidul de sprijin din beton, proaspăt turnat alte obiective, cu un stadiu fizic avan­si sat. Și toate acestea s-au făcut pe o ploaie torențială, rece ca gheața — atit ziua, cit și noaptea. „Dacă viiturile de apă cu aluviuni ar fi pătruns in infrastruc­tură, ín cofraje montate sau In zidul de sprijin, in afară de mari pagube materiale, ne-ar fi dat înapoi cu peste o lună de zile in executarea lucrărilor. Numai faptele de eroism ale oamenilor noștri, care n-au plecat de pe șantier pină n-a fost înlăturată complet pri­mejdia, au creat posibilitatea ca din prima zi de la încetarea ploii să se reia lucrul in condiții normale. Totuși, de necazuri n-am scăpat. In citeva locuri, îndeosebi la canalizările deschise s-au surpat malurile...“ Prințul iaz al Șomuzului creștea re­pede. Ruperea digului era iminentă. Cooperatorii din satele apropiate lu­­crău­ cu disperare la preîntimpinarea unei catastrofe, inundarea a numeroase sate care se întind pe zeci de kilo­metri de pe valea Șomuzului. De furia apelor n-ar fi scăpat nici șantierul. Constructorii au dat și aici o neprețuită mină de ajutor : ei au încărcat, trans­Acum, după ce apele au scăzut, constructorii ajută la repunerea fabricilor în funcțiune. De la I.C.I.M.­­ Brașov s-au trimis la Tîrgu Mureș două pompe, 4 usca­­toare „Taifun“, două camioane cu utilaje și un motocompresor; au plecat 15 mecanici și electricieni, pentru a sprijini colectivul de la „Electromureș“ să pornească ins­talațiile. La Mediaș, la întreprin­derea „Automecanica“, au sosit, tot de la I.C.I.M.B., macarale și două basculante. Alte două sunt pe drum. La Copșa Mică , la uzina „Carbosim“, la fabricile de gea­muri din Mediaș și Tîrnăveni, la „Vitrometan“ și „Chimigaz“ din Mediaș, la fabrica de mătase „6 Martie“ și Atelierele U.J.C.M. din Sighișoara, la Odorhei și Tîrgu Secuiesc constructorii ajută mun­citorii din întreprinderi să repună în funcțiune instalațiile și utila­jele la întreaga lor capacitate de producție. Concomitent, adună de pe șantier și din împrejurimi ma­terialele risipite de ape, le adă­postesc de umezeală pe locuri mai înalte și le curăță de mîl. De ase­menea, drumurile de acces la șan­tier sunt degajate de aluviuni, iar muncitorii localnici care au fost­ plecați să-și apere gospodăriile se întorc la lucru. Muncă asiduă, generatoare de valori, a devenit virtutea de sea­mă a întregii națiuni. Pagubele trebuie înlăturate, pierderile în­locuite, făurite alte bunuri care să asigure mersul nostru înainte. Toate necesită muncă și iar mun­că. Traian MUSTACESCU­ prească înaintarea valurilor spre stația de sortare, care putea fi dislocată.“ Prin suprainălțarea digului a fost salvat de inundare și satul Ciumulești, un aval de balastieră. Emoționant a fost apelul delegației satului, care a venit la ba­lastieră să ceară ajutor pentru a feri de calamitate sute de familii oferind sprijin la înălțarea digului. Comuna Dolhosca. Siretul iși are aia albia la o depărtare de 4 km. Insă, pe malul său drept este instalată una din­tre cele mai mari stații de sortare a a­­gregatelor a I.I.P.C. Dacă utilajele grele, folosite la extragerea balastului, pu­teau fi lesne retrase, nu tot astfel se punea problema la demontarea instala­țiilor și a motoarelor electrice de la benzile transportoare de cîmp. Șiretul Și-a depășit matca cu iuțeală, înaintind amenințător spre benzile transportoare. De sus, ploaie torențială, însoțită de puternice descărcări electrice, îngreuna nespus operațiile de demontare. In e­­chipament de protecție, cca. 100 de oameni au izbutit să salveze ceea ce­ era mai important. La ore 23, totul era in siguranță. De veghe a rămas insă o echipă de 20 de muncitori, sub condu­cerea unui comandament, constituit ad-hoc. Deodată, un trăznet năpraznic s-a năpustit asupra principalului po­st trafó, cufundând totul in întuneric. E­­chipa de intervenție a cerut imediat Fălticenilor deconectarea și astfel a fost înlăturată o altă primejdie: incendiul. A fost anunțată imediat întreprinderea, care a doua zi a și trimis din Bucu­rești cutia terminală pentru schimbarea celei distruse și un electrician care s-o instaleze. Maistrul Dumitru Turache și mecani­cul Constantin Lazăr, care ne-au rela­tat cele de mai sus, s-au reținut să pomenească nume de oameni. „Dacă ii puteți înșira pe toți o sută —■ ne-au CEI CE ÎNALTĂ UZINE AU LUPTAI SĂ LE APERE în ceasurile acestea de cruntă încordare, cînd localități întregi mai sunt complet acoperite de ape sau cufundate în întuneric, una din sarcinile de primă urgență este repunerea în stare de funcționare a centralelor electrice afectate de inundații. Toate forțele sînt concentrate în acest scop. Iată o imagine de la termocentrala Singeorz de Pădure — Fîntînele, unde furia viiturilor a potopit incinta și halele generatoarelor. Într-o încordare supremă și cu totală dăruire, oamenii muncesc, în mijlocul apelor, la pu­nerea în funcțiune a decantorului de apă industrială, necesară termo­­centralei. Dupa scurgerea puhoaielor... (Urmare din pag. 1) să și-o cruțe pe a sa. I s-a părut că in ultima casă de unde-i eva­cuase pe cei amenințați cu înecul a mai auzit un țipăt. S-a Întors prin valuri dușmănoase. N-a apu­cat să­ intre bine prin fereastra deschisă, și clădirea s-a prăbușit peste el... Halele fabricii „7 Noiembrie“ au servit ca refugiu pentru oamenii din cartier. Aici au dormit, feriți de ploaia torențială, aici și-au uscat veșmintele. Ceramiștii, intr-un emoționant spirit de sacrificiu, au uitat de casele lor de familiile lor amenințate. La posturi, cucătorii au trecut produsele de cîteva ori prin cuptoare-tunel, ca să le poată men­ține la temperatura de regim. Și au reușit. Aceste cărămizi vor servi la refacere ! S-a anunțat că apa prime­jduia Unitatea nr. 2. Și-au sărit cu toții intr-acolo. Apă jos apă de sus. Cu cașmale și lopeți au înălțat digul de protecție. Pe chipu­rile livide de efort și nesomn a licărit bucuria unei victorii împo­triva viiturilor. Cînd, în cele din urmă, buldozerul l-a dus acasă pe Gheorghe Fodor, directorul fabricii, nivelul apei scăzuse. In locuință directorul a găsit doar urmele mi­­lului rămas pe pereți, in lustrele aliniate pe tavan și, gros pe par­doseală. Tîrnăveni. Cu toată împotrivirea oamenilor, cuptorul nou al fabri­cii „Hercules“ a fost inundat. Au fost inundate și unele uscătorii. Cînd apa a fost evacuată, ceramiștii și-au reluat locurile de muncă, îndure­rați, azi până la piele, dar hotă­­râți. Deși mulți dintre ei au avut ei înșiși de suferit pierderi de pe urma calamității, într-o admirabilă solidaritate umană s-au oferit să i ajute, din puținul ce le rămăsese, și pe alții, mai necăjiți decât ei. N-a contenit lucrul nici la fa­­brica „Mureșeni“. Prezența tovară­șului Nicolae Ceaușescu, in acele clipe dramatice prin care au tre­cut locuitorii di­n unele cartiere ale orașului Tîrgu Mureș, le-a to­nificat dîrzenia. Nu se putea circula. Pe unele străzi apa era de 2—3 me­tri. Locul autobuzelor l-a luat de îndată tractoarele, autostivuitoarele, pe care s-au amenajat conteinere speciale. Lucrătorii din schimburile libere, alături de ostași și de membrii gărzilor patriotice, au luat parte activă la bătălia orașului îm­potriva apelor, organizată de coman­­damentul special împotriva inunda­țiilor. Dintre fabricile producătoare de cărămizi, cel mai greu afectată a fost cea din Satu Mare. Oamenii s-au salvat urcîndu-se pe cuptoare. Pe deasupra uscătoriilor se circula și se mai circulă încă cu bărcile. 6 mlioane de cărămizi crude, milioane de cărămizi uscate și 3­3 milioane de blocuri ceramice au fost pur și simplu, spulberate de viituri. Apele nu s-au retras încă. Doar unitatea­­ este pe cale de a și relua activitatea. „Din calculele noastre, ne spunea în încheierea acestor relatări ing. Hornul Marta, directorul general al Direcției generale a ceramicei din M.I.M.C., pierderile pricinuite se estimează la aproape 30 milioane de lei. Datorită eforturilor, pe alo­curi supraomenești, deocamdată în zonele calamitate lucrează la capar­­itate doar fabricile de la Tîrgu Mureș, Tîrnăveni și Simeria. In asemenea situație, cînd apele au șters atîtea așezări, cerințele de materiale de zidărie azi căpătat pro­porții deosebit de mari. Iată de ce specialiștii din centrala minis­terului nostru sprijină și îndrumă fabricile să-și organizeze lucrul nr .1 schimburi, să folosească Ia ma­ximum capacitatea de fasonare, iar la liniile de fabricație a blocurilor ceramice să se lucreze și in zilele de duminică. S-au luat, de aseme­nea, măsuri ca noile unități de la Iași și Urziceni să-și poată depăși indicatorii de producție proiectați, iar investițiile de la Zalău și Să­tuc-Buzău să fie puse în funcțiune înainte de termen". FIREASCĂ, ÎNĂLȚĂTOARE SOLIDARITATE PENTRU ACEȘTI OAMENI și pentru alții, zeci de mii, rămași fără adăpost, cu gospodăria distrusă colectivele de muncă, cetățenii patriei oferă din inimă ajutorul lor • Colectivele de constructori și producători de materiale de con­strucții din județul Cluj în unani­mitate, și-au oferit salariile pe cite 0 zi din fiecare lună pînâ la sfir­­șitul anului. O bună parte din ei au majorat acest angajament, ce­­dînd salariile pe 2—3 sau mai mul­te zile pe luni. Pe lingă donații în bani, tot mai mulți oferă pen­tru ajutorarea sinistraților îmbrăcă­minte, articole de uz casnic, încăl­țăminte, alimente etc. La centrele de colectare din Turda, salariații fabricii de ciment au adus peste 5 000 de obiecte și aproximativ 500 kg de făină, șuncă afumată, pastramă etc. Pentru vindecarea rănilor pricinuita de apele revărsa­te, la Dej 50 de zidari, dulgheri și instalatori din Cluj și Turda (de la grupurile de șantiere nr. 2 și 5 ale T.C.L.), împreună cu constructo­rii­ din localitate, au lucrat la fini­sarea celor 70 de apartamente (pro­gramate pentru sfîrșitul lunii iunie) pe care le vor da in folosință zile­le acestea , acum, ajută la con­struirea peste plan a 80 de aparta­mente în această localitate. Specia­liștii motori­­­ ingineri, mecanici, zidari, șa­­de la Fabrica de ciment din Turda participă la reparații și la corectarea liniilor tehnologice de la Fabrica de produse refractare din Dej. Fabrica de ciment a pus la dispoziția acestei­ întreprinderi 15 tone de cărămizi refractare. Fie­care unitate și-a majorat substanțial angajamentele luate la începutul anului. In luna mai, aceste unități vor produce suplimentar — printre alte materiale de construcții — 320 000 de cărămizi, 11 100 tone de var, 1 000 mp de fîșii cu goluri, 1 500 m de tuburi de canalizare, 40 mc de piatră de construcții. În­treprinderea de materiale izolatoare și de finisaj din Turda și-a ma­jorat și ea angajamentul de depă­șire a producției globale de 1870, la 6 950 000 lei. Valoarea economiilor de materiale ce vor fi realizate pe șantierele din Cluj și Turda se va ridica la aproximativ un milion de lei (Andrei VARGA, corespondent) . De la șantiere — multe din ele aflate în zona calamităților — au sosit, la întreprinderea de construc­ții pentru transporturi-Brașov, vești despre gesturi de omenie: din sa­lariul lor, oamenii vor dona lunar pină la sfîrșitul anului, 183 085 iei in folosul sinistraților. 780 de mun­citori vor lucra cite o duminică in fiecare lună, cu asistența tehnică a 27 de specialiști, ceea ce va per­mite să se pună la dispoziția sini­straților încă 300 000 de lei. Nobilele sentimente de întrajutorare mani­festate de salariații I.C.T.­Brașov s-au vădit și în clipele cînd deși mulți dintre ei loviți de cala­­­mitate — au răspuns apelului de a preda centrelor de colectare haine, încălțăminte, pături, alimente etc. ■ In fondul pentru sinistrați, sa­lariații întreprinderii de construcții­­montaj nr. 5 a D.G.C.M.­București vor depune suma echivalentă sala­riului pe o zi din fiecare lună ră­masă pină la sfîrșitul anului, înce­­pind chiar cu luna mai. Unii dintre ei au oferit însă salariul pe o lună întreagă. Printre ei, electricianul Ioan Țonea, secretarul comitetului sindicatului. „Și încă nu-i destul, ne-a d­eclarat el. Vreau să fac și mai mult pentru populația atît de greu lovită. Donînd lucruri din gos­podărie, muncind suplimentar... Ca mine gîndesc toți tovarășii de muncă. Nu-i firesc .“ • Oameni aflați la sute și sute de kilometri de zonele sinistrate se simt și ei loviți de cele ce s-au petrecut, își exprimă solidaritatea cu cetățenii din localitățile sinistra­te, le vin în ajutor. Colectivele de muncă ale Trustului de construcții locale și I.S.C.M. din Craiova au hotârît, în unanimitate, să contri­buie cu salariul lor pe o zi in fie­care lună pînâ la sfîrșitul anului (ceea ce înseamnă cca. 360 000 lei pe lună) la constituirea fondului de ajutorare. De asemenea, în fie­care lună vor lucra cite o dumi­nică. Lăcătușii și mecanicii de T.c.L. vor repara in atelierele trus­ta­tului, in timpul liber, utilaje ale unităților de construcții din zonele calamitate. Prin acțiunile comune ale sindicatelor, organizațiilor U.T.C. și comisiilor de femei, se vor co­lecta și preda peste angajament 25 tone de fier vechi, 5 000 de sticle și borcane, a căror contra­valoare va fi donată in contul si­nistraților ; artiști amatori din for­mațiile sindicatului vor susține 5 spectacole în comunele județului, sumele încasate urmînd să fie de­puse și ele in „contul 2­000“ iar C.E.C. (Carol BORA, corespondent) • „Contribuția noastră bănească nu-i de-ajuns“, au spus proiectan­ții de la D.S.A.P .C.-Cluj, în adu­narea fulger în care și-au exprimat solidaritatea cu cei sinistrați. Din aprecierea realistă a pagubelor, ceea ce este necesar pentru recu­n­perarea lor, au izvorît numeroase inițiative demne de toată­­ cinstea. Dumitru Marian, Constantin Rusu și numeroși alți proiectanți s-au an­gajat să execute voluntar, in tim­pul liber, expertizări de clădiri, in­stalații, drumuri, poduri, terasamen­­te, stabilind soluțiile de remediere, consolidare, refacere , studii topo­grafice, geotehnice, de amplasament, proiecte pentru reconstrucții de lo­cuințe, alimentări cu apă și alte lucrări ,totalizînd echivalentul a 10 000 de ore medii convenționale. (Gheorghe FODOR, corespondent) • De la Fabrica de ciment-Med­­gidia, secretarul comitetului de partid, Justin Iliescu, ne relatează că începînd cu luna mai, toți sala­riații vor oferi cel puțin salariul lor pe o zi în fiecare lună pină la sfîrșitul anului. Vor fi colectate 40 tone de fier vechi , într-una din duminicile din luna iunie, cimentiș­­tii care nu se află în schimb vor munci la lucrările de investiții, iar banii obținuți îi vor dona popu­lației lovite de Calamitate. In afa­ră de acestea, salariații au depus un contul special de la C.E.C. suma de 3 000 de lei, au predat la cen­trul de colectare numeroase obiecte. Angajamentul colectivului prevede ca in luna iunie să se producă peste Plan 5­000 tone de ciment, o cantitate însemnată de tuburi. • Maistrul constructor Gheorghe Sandu, care lucrează la dezvoltarea Uzinei de tractoare din Brașov, își avea gospodăria la Mediaș. Apele furioase ale Tîrnavei Mari i-au luat la vale casa, cu lucruri cu tot. „Va fi nevoit acum să locuiască intr-unul din dormitoarele din or­ganizarea de șantier — ne spunea ing. Nicolae Ion, inginerul-șef al șantierului nr. 1 construcții al I.C.I.M.B. — iar părinții săi tre­buiau să caute adăpost la străini. Dar Gheorghe Sandu nu este sin­gur. Alături de el se află cei pes­te 3 000 de salariați ai șantierului. Aceștia și-au propus să adune ma­teriale din demolări, să le cumpe­re cu contribuția tuturor, iar apoi o formație de 10—15 meseriași, lu­­crînd cu schimbul in zilele lor li­bere, să-i ridice maistrului Sandu casa la loc. • Răspunzind apelului adresat de către Consiliul Național al Frontu­lui Unității Socialiste pentru aju­torarea localităților și populației care a avut de suferit de pe urma inundațiilor, salariații Trustului nr. 2 de instalații-montaje di­n București au hotârît să contribuie la fondul de ajutorare cu o sumă de peste două milioane de lei, re­­prezentînd salariul pe o lună al cadrelor de conducere și salariul pe cite o zi din fiecare lună, pînâ la sfirșitul anului, al celorlalți lu­crători. In același scop, organizația U.T.C. cedează din fondul său suma de 5 000 de lei, iar membrii casei de ajutor reciproc oferă, din fondul de rezervă, 2 000 de lei. 6 membri de sindicat vor lucra, în timpul liber, ca recepționeri la un centru de colectare a îmbrăcămin­tei și obiectelor de uz casnic pen­tru sinistrați. O echipă de 20 de instalatori și montori, sub conduce­rea unui inginer și unui maistru, vor pleca să ajute la reconstrucția și repunerea in funcțiune a combi­natului chimic­ Tirnăveni. Colectivul trustului s-a angajat să-și depă­șească planul de producție cu câte două milioane de lei în fiecare trimestru, pină la sfîrșitul anului, și să majoreze beneficiile suplimen­tare cu un milion de lei peste cele prevăzute în angajamentul inițial. (Iacob VARTAN, secretarul comite­tului sindicatului) • Numeroși salariați ai întreprin­derii de prefabricate „Progresul“ din București s-au prezentat la comitetul sindicatului, să întrebe unde pot depune obiecte de îmbră­căminte și de uz casnic pentru si­nistrați. Au fost îndrumați la cen­trele de colectare din cartierul fie­căruia, dându-li-se adresa exactă a acestora, întregul colectiv al fabri­cii a hotârît să doneze, pentru a­­jutorarea cetățenilor din zonele nă­păstuite, o parte din salariu. Din materialele economisite prin efortul propriu, fabrica va ceda pentru lu­crările de refacere a localităților calamitate 100 tone de ciment, tone de oțel, 500 metri cubi de a- 2­gregate, 1000 metri cubi de piatră de rîu, iar muncitorii vor executa in același scop, în timpul lor liber, o mie de dale pentru trotuare.­­ La telefon, ing. Marin Gher­­ghe, in­ginerul-șef al Fabricii de ci­­ment­ Comarnic, ne redă i­ citeva fraze puternica și emoționanta so­lidaritate a lucrătorilor întreprinde­rii cu semenii lor din zonele nă­păstuite : „Salariații noștri au o­­ferit ajutorul lor, cedînd salariul cuvenit pe cîte o zi din fiecare lună pină la sfîrșitul anului, iar directo­rul, Vasile Manole, salariul pe lună , au hotârît ca in toate du­o­minicile rămase din trimestrul 11 să se lucreze și în secțiile fără foc continuu, iar sumele obținute ca plată să le doneze populației sinistrate ; toți membrii casei de ajutor reciproc s-au angajat să do­neze 65% din dobînzile la depu­neri pe acest an. Prin muncă pa­triotică vor fi colectate și predate 15 tone de fier vechi, a căror con­travaloare va fi vărsată la C.E.C. în „contul 2000“. Lăcătușii Eugen Ionescu, Constantin Piciorea și Ion Popa strungarul Gheorghe Plumb și dulgherul Ion Țicu s-au oferit să meargă acolo unde va fi ne­voie de el, pentru a ajuta la re­facerea întreprinderilor calamitate. Conștient de necesitatea urgentă de materiale de construcții, colectivul fabricii s-a angajat să realizeze peste plan 100 tone de ciment, piese de schimb și confecții metalice, in valoare de 109 000 de lei. • In adunările care au avut loc pe șantierele argeșene ale între­prinderii de construcții hidroener­­getice-București, salariații au ho­târît să vină în ajutorul localități­lor calamitate, cedînd o parte din salariul lor. De asemenea, după cum a stabilit comandamentul spe­cial de la Ministerul Energiei Elec­trice au plecat spre Satu Mare 14 mașini și o echipă alcătuită din 9 dulgheri, care vor lua parte la ac­țiunea de refacere a așezărilor dis­truse de viituri. Spre aceeași des­tinație au fost expediate două ba­răci compartimentate, cu 200 de locuri. (Ion BIZOIU,­ corespondent) • Cu o parte din salariile lor contribuie la ajutorarea sinistrați­lor și colectivele șantierelor T.C.L.­­Argeș, I.C.M.­Pitești și ale suban­­treprinzelor de specialitate. II La o unitate C.E.C. din Capitală, unul din primii depunători de do­nații bănești în „contul 2­000“ pen­tru ajutorarea sinistraților , ingine­rul constructor Victor Bogdan Pe văile Șomuzului, Moldovei, Siretului și Sucevei purtat in autocamioane și descărcat, in plini ploaie, blocuri de beton, de zi­duri provenite din demolarea construc­țiilor vechi din incinta combinatului. Stihia dezlănțuită a fost zăgăzuită și aici In aceleași zile, la Vadul Moldovei, Jiul și-a revărsat apele din matcă pe sute de metri. Aici se află și balastiera, exploatată de șantier. Utilajele au in­trat imediat in acțiune pentru a înălța digul. ..După o muncă titanică, în con­diții excepțional de grele — de a rela­lat dramatica încleștare cu apele învol­burate, maistrul Ștefan Apărach’onet — personalul balastierei­­ a reușit să a­spus ei — suntem de acord. Cu toții, ca un singur om, de la muncitorul ne­calificat până la conducătorul stafiei, nefinind seamă de nici o greutate, am căutat să ferim de dezastru balastiera noastră. Tot așa, ne-am apucat cu folii sa reparăm ce le-a putut fi scăpat de furia apelor, benzile transportoare în­toarse, rolele, reductoarele, să montăm la loc motoarele electrice. Totodată lu­crăm la amenajarea drumului de acces, pentru a putea începe cu­ mai curind extragerea balastului și a pune in func­țiune stația de sortare, vom putea e­­fectua, cu o improvizație, și spălarea agregatelor. Colectivul nostru a îmoi­­rut sa lucreze și duminica și s-a angajat că va recupera cel peste 20 mc de a­­gregate, cit reprezintă restanța“. Calamitatea a afectat și cele 2 ba­­lastiere de pe malul Jiului Suceava, de la Mihoveni și Verești, exploatate de șantierul 6 — al I.S.C.M. Tot frontul de extragere a fost acoperit de apă. S-a început, in ambele puncte, construirea unui dig de deviere a apelor, astfel că peste citeva zile se va putea asigura accesul in balastiere. Repunerea in func­țiune a devenit stringentă, căci pe șan­tiere a început să se resimtă lipsa de agregate. M. NEGREANU Se lucrează de zor la repararea benzilor transportoare de cimp la balastiera Dolhasca.

Next