Constructorul, mai 1970 (Anul 22, nr. 18-22)

1970-05-30 / nr. 22

I Pagube: 1,5 milioane Pînă la începutul acestei săptă­­mîni, pagubele provocate de inundații la șantierele din Paș­cani, Tîrgu Frumos, Podul Iloaiei și la alte puncte de lucru ale trustului de construcții-montaj al județului Iași se cifrau la 1 465 000 de lei. Pericolul n-a trecut După cum ne-a informat tele­fonic ing. Dragoș BÎLCU, con­structorii din cadrul Grupului de șantiere­ Tîrgoviște al M.C.Ind. au fost mai puțin afectați de inun­dații. Prin măsuri energice, apele revărsate asupra fundațiilor unor obiective aflate în lucru au fost îndepărtate, așa încît activitatea pe șantiere poate continua. In unele zone pericolul persistă însă. Răspunzînd apelului comanda­mentului județean Dîmbovița pen­tru apărarea contra inundațiilor, o seamă de utilaje grele și auto­basculante au fost trimise de ur­gență la Fieni și Pucioasa, pentru supraînălțarea digurilor de pro­tecție. „Vom recupera!" Efectele ploilor necurmate, ale căderilor de tensiune în rețeaua electrică au adus Fabricii de ciment-Cernavoda greutăți care au culminat duminică și luni. A­­pele pluviale s-au acumulat în zona elevatoarelor, a morilor de ciment, o moară s-a „betonat". S-a intervenit imediat pentru re­mediere, pentru pomparea apei. Noaptea, din cauza infiltrațiilor excesive a fost inundat terasa­­mentul liniei ferate spre carieră ; circulația a fost oprită timp de opt ore, apoi, după primele con­solidări, s-a reluat cu viteze foar­te reduse. Bineînțeles, alimenta­rea cu materie primă a fost serios afectată. Fabrica a pierdut producție de circa 400 de tone.­­ Măsurile luate operativ garantea­ză însă îndeplinirea angajamen­tului întregului colectiv : „Vom recupera !" Pentru reconstrucție E nevoie, ACOLO, de materiale. Repede și în cantități mari. Ape­lului urgent al județelor care au a­­vut de suferit de pe urma inunda­țiilor, lucrătorii din fabrici, de pe șantiere îi răspund cu patriotică ho­­tărîre. Am primit vești grăitoare de la corespondenții noștri Gheorghe Grigorescu, Ioan Corcoz, Vasile Da­vid, Alexandru Comănici, ing. S.­­Popescu, Zamfir Podăriță. Aflăm că I.J.P.C.-București livrează gratuit lu­crărilor de refacere din zonele sinis­trate 3 000 mc de agregate (contribu­ția pe acest an a colectivului, din salarii, la fondul de ajutorare : pes­te 1,5 milioane de lei), duminica tre­cută, lucrîndu-se voluntar in folo­sul sinistraților, la fabrica „Arieșul“ din Cîmpia Turzii s-au produs 42 000 de țigle crude și 32 000 de blocuri ceram­ice în echivalent cărămizi, a­­vans substanțial în contul angaja­mentelor de depășire a planului a­­nual. Prelungind programul zilnic cu două ore și transformed duminica in zi de lucru, ceramiștii de la „Record“-Sibiu — fabrică afectată ea însăși de inundații — luptă să rea­lizeze peste plan însemnate cantități de materiale, printre care 5 000 de cahle, echivalentul a 50 de sobe de teracotă. Din economiile obținute prin folosirea chibzuită a materia­lelor, constructorii de la T.C.M.­Pra­­h­ova vor pune la dispoziție gratuit, pentru înlăturarea urmărilor calami­tăților, 100 tone de ciment, 35 tone de mozaic, 10 metri cubi de material lemnos, 5 tone de oțel-beton, 5­000 cucuti de înlocuitori de cărămida, s 000­ de țigle (iar din salarii vor dona 2,1 milioane de lei). In ace­lași scop, colectivul șantierului „E­ iergoconstrucția“ de la termocentra­la Rogojelu oferă, din economii, 30 tone de ciment, 10 000 de cărămizi, 20 tone-beton, iar colectivul șantie­rului stovinari al T.C.M.M. — 20 tone de ciment, 50 de terme și 50 de panouri pentru baracamente, 50 de uși, 1­000 mp de carton asfaltat. în­treprinderea de construcții forestie­­re­ Caransebeș — ne comunică direc­torul, ing. Gh. Tomoioagă — va eco­nomisi, peste angajamentul inițial, 125 tone de ciment și 25 mc de ma­terial lemnos ; salariații cedează o parte din salariu și vor lucra vo­luntar în câteva zile de repaus. DIN NOU ÎN LUPTĂ Din nou, după numai zece zile, puhoaiele furioase ale Tîrnavei Mari au inundat Mediașul. Car­tierele în care locuințele încă nu­­ apucaseră să se zvînte au fost iarăși invadate de ape. Au fost invadate uzine care încă nu apu­caseră să-și revină după prima grea încercare... Cu toate că fa­brica de geamuri, situată pe un amplasament mai ridicat, a fost și data aceasta cruțată de apele ieșite din matcă, sticlarii medie­­șeni se află în primele rînduri ale luptei pentru limitarea îngro­zitoarei calamități, își apără ora­șul, își apără căminele amenin­­țate, Camioanele și salariații fa­­bricii au luat parte activă la evacuarea cetățenilor din cartie­rele calamitate, la consolidarea digurilor, la salvarea bunurilor materiale. In primele rînduri ale formațiilor organizate în lupta contra apelor furioase s-au aflat in aceste zile salariați ca Ion Moldovan, Ion Munteanu, Vasile Popa și mulți alți oameni curajoși. Aceasta măreție a „Și totuși, în trimestrul II vom preda toate obiectivele planificate“ întreprinderea de construcții-montaj din Cluj, care a suferit grele pierderi, revine la activitatea normală . Directorul general ne comunică angajamentul co­­ lectivului : semestrul se va încheia cu realizarea a pes­te 50 din sarcinile anuale De la Satu Mare, trimisul nostru special ION PREDA ne-a transmis ieri prin telefon. La cîțiva kilometri de Satu Mare, pe linia Oradiei, un excavator de 0,5 mc zace înfundat în mii, mutilat de parcă ar fi luat parte la două răz­boaie. Ciotul care i-a mai rămas din brațul altădată puternic e contorsionat în toate sensurile. Este prima imagine din tabloul cutremurător al­ acestui oraș peste care forțele dezlănțuite ale naturii au trecut nemiloase, dușmă­noase, măturînd în calea lor peste două mii de locuințe întreprinderi și alte bunuri ale oamenilor. De la halta Satu Mare — Ferestrău pînă la marginea dinspre Baia Mare, pe o lungime de 5—6 kilometri, nu mai sînt nici măcar ruine, ci pur și simplu grămezi in forme de pămînt, cărămizi, lemn, care zac încă în băl­țile neretrase. Doar ici-colo este o casă, care abia se mai ține pe picioare este martora imenselor mase de apă înalte de mai bine de 4 metri care au năvălit turbate peste oamenii ce dor­meau în puterea nopții. în afara cen­trului, care a rămas ca insulă, totul a fost acoperit de ape și nămol. Unde apele perfide nu au avut puterea să dărîme, au distrus lucrurile, mobilele, agoniseala de o viață a omului. Cu­ rău a putut să facă această mereu divină dar astăzi blestemată apă ! Dar în aceste zile am văzut și un alt tablou, care redă în toate splen­doarea ei măreția omului. Am văzut de ce această ființă superioară stăpî­­nește natura. Satu Mare a trecut prin zilele dezastrului. A suferit pierderi imense, dar n-a fost doborît. Strîn­­gîndu-și avutul și morții, orașul reintră în făgașul normal al vieții. Se lucrează febril în întreprinderile și în gospodăriile avariate. Dirz, hotărît, oblojindu-și rănile, orașul trăiește din nou intens. Frunțile încep să se descrețească, reapar zîmbetele, ba chiar și glume. Sunt semne bune sem­ne ale vieții, încrederii în viitor, ale puterii de a lua totul de la capăt. „Am plîns destul. Nu mai putem și nici nu mai avem dreptul să bocim — spuneau lucrătorii de la Șantierul nr. 1 al I.J.C.M. — Satu Mare, într-o adunare pe care au ținut-o zilele tre­cute. Aproape in fiecare echipă, în fiecare brigadă de-a noastră există un om sau doi loviți de urgie. Pentru a-i ajuta pe ei, pe toți cei năpăstuiți, tre­buie să ne apucăm mai aprig de muncă. Ne ajută frații noștri de pre­tutindeni, partidul, guvernul — dar trebuie să ne ajutăm noi în primul rând“. Și întreaga activitate a întreprinde­­ ­­ rii a fost reluată cu hotărîrea unani­mă de a se lucra câte 10 și 12 ore zilnic și în fiecare duminică, de a construi 100 de apartamente peste plan, în care să se mute familiile greu lovite de urgia vremii. Se lucrează. Se lucrează cu nădej­de, din zori și pînă-n noapte. S-au despotmolit utilajele, au fost aduse de pe unde se tîrîseră puhoaiele, cură­țate și puse în funcțiune. Au fost re­cuperate, pe cit s-a putut, materialele împrăștiate. Va fi nevoie de ajutor în mate­riale ș­i utilaje. Sîntem siguri că el va veni de la toți constructorii din țară. Pînă atunci, zidarii din echipele lui Francisc Bedö, loan Șandor, loan Ga­­liger, Mihai Steiger sapă fundații, înalță ziduri, toarnă betoane, mereu cu gîndul la cei ce vor trebui să se mute în noile locuințe înainte de venirea frigului. Așa cum prevede Hotărîrea parti­dului, guvernului și Consiliului Națio­nal al Frontului Unității Socialiste, pentru a asigura locuințe cetățenilor din mediul urban rămași fără adăpost, in localitățile calamitate se vor cons­trui anul acesta, peste prevederile planului, 5000 de apartamente. Dintre acestea, o bună parte vor fi înălțate în municipiul Satu Mare. La realiza­rea lor vor contribui atit trusturile de construcții ale județelor învecinate rem . Maramureș și Crișana, care au și început să dea un sprijin masiv întreprinderii sătmărene, cit și între­prinderea nr. 9 de construcții-montaj din Cluj și întreprinderea bucureș­­teană „Carpați“. Satu Mare va renaște, mai frumos ca oricînd, Fabrica de cărămizi-Ur­­ziceni. In convorbirea cu inginerul-șef adjunct Ionel Mirea, interlocutorul ne­­ derulează filmul evenimen­telor mai importante ce­­ au avut loc în întreprin­­­­dere în ultimul timp. ..•In primul rînd, despre planul de producție trebuie îndeplinit« cu care auz mai mult în aceste condi­­­­ții, cind inundațiile au­­ distrus ori avariat atitea 1 clădiri. Apoi, desigur, des­­­­pre ajutorul pe care-l pu­­­­tem oferi populației din­­ zonele calamitate. Este ne-­­­voie imperioasă nu numai de mîncare, îmbrăcăminte­­ și alte lucruri de primă , urgență, ci și de cărămizi, țigle și alte materiale de construcții ,acolo unde ur­gia apelor a făcut ravagii. Manifestîndu-și solidari­tatea deplină cu semenii lor din aceste zone, mun­citorii, tehnicienii și func­ționarii din fabrică, într-o impresionantă unanimitate, și-au oferit sprijinul ce­­dînd o parte din salariile ce li se cuvin , șefii de serviciu și conducerea au oferit salariul pe o lună. De asemenea, duminica trecută s-a lucrat cu toate forțele, tot in sprijinul si­nistraților. Din cantitatea de producție pe care o­­ vom realiza pînă la sfîr­­șitul anului, vom expe­dia în zonele sinistrate 50 000 de cărămizi și 10 000 de țigle. Ceramiștii au adus la centrele de colectare din D­aruri d­in inima Urziceni și din comuna Manasia baloturi întregi cu îmbrăcăminte, încălță­minte, alimente, obiecte de uz casnic, săpun, lenjerie de pat și alte articole de strictă necesitate. Pînă a­­cum, au luat deja, dru­mul către județele lovite de inundații trei camioane cu sute de baloturi. La centrul de colectare din Manasia, printre cărămi­darii care s-au prezentat chiar din primele zile au fost și încărcătorul de va­goane Ion Gheorghe, mun­citorii Maria Bucur, Ilie V­asile, Constantin Chiria­­cescu, funcționarul Dumi­tru Angh­el și alții. Pe u­­nii dintre acești oameni inimoși i-am întrebat da­că au rude în zonele ca­lamitate. „Nu, mi-au răs­puns, dar intr-o asemenea situație grea toți suntem­ ca și rude, sîntem o sin­gură familie. Numai ast­fel, fiind toți uniți, vom ieși biruitori din această încleștare“. Ceramiștii de la Urzice­ni, cu trup și suflet ală­turi de țara întreagă în aceste clipe de grea în­cercare, sînt hotărîți să depună toate eforturile pentru îndeplinirea în bu­ne condiții a sarcinilor ce le revin. Orașele, satele lovite de calamități, vor fi din nou minore și fru­moase. Pentru aceasta este nevoie de cărămizi, de multe cărămizi. Și ce­ramiștii de la moderna fa­brică de pe malul Ialomi­­ței știu acest lucru. Elisabeta MACOVEI Lucrările de refacere a rețelelor electrice aeriene In zonele afec­tate de inundații solicită din plin contribuția întreprinderii de construcții metalice și prefabricate-București a M.E.E. Iată de ce, răspunzînd chemării Comitetului Executiv al Consiliului Central al U.G.S.R., salariații întreprin­derii au h­otărit ca în acest an să suplimenteze producția globală cu 2 mili­oane de lei peste angajamentul inițial. Colectivul secției de stâipi centrifugați de la Titan, unde producția este organizată in 3 schimburi, s-a angajat să lucreze și citeva duminici și să depună salariul cuvenit pentru aceste zile în fondul destinat ajutorării sinistraților. Conducerea întreprinderii a luat măsuri pentru a rezolva aprovizionarea cu cantitățile suplimentare de agre­gate de care e nevoie. Pe ram­pa de expediție se află deja peste 400 mc de stâlpi, cuprinzind toată gama, de la joasă la înaltă tensiune. O mare parte din șantierele I.C.M. — Cluj au simțit din plin efectele distrugătoare ale inunda­țiilor ce s-au abătut asupra jude­țelor transilvănene. Constructorii s­au comportat admirabil. Unii dintre ei, departe de căminele și familiile lor aflate în primejdie, n-au pregetat să apere viețile și bunurile amenințate de furia ape­lor distrugătoare. La Tîrgu Mureș, acolo unde se află în curs de execuție noi capa­cități la Combinatul de îngrășă­minte azotoase, apele au acoperit baza de producție, au pătruns la lucrările de fundații ale unor obiecte. Acționindu-se energic, cu eforturi deosebite, activitatea a fost reluată după numai trei zile.La Tîrnăveni, la Dej, la Bistrița, la Ocna Mureș, la Alba Iulia, la Satu Mare, apele au produs și produc încă pagube mari. Oriunde puhoaiele se retrag, oamenii refac. Se înlătură mîlul se revizuiesc instalațiile și utila­jele. Se aduc din nou agregate. Se aduce din nou ciment. Lucrează buldozerele, lucrează motopompele. Pierderile ? Mari ! Mari de tot ! Există insă suficientă tărie ca șan­tierele să poată fi din nou reani­mate. Prin strădaniile constructo­rilor, atelierul de prefabricate de la Războieni a fost repus în func­țiune. Vor veni, deci din nou ele­mente de structură pentru obiec­tivele aflate în lucru.Va veni și balast, încetul cu încetul, treburile intră pe făgașul lor obișnuit. „In condițiile acestor grele în­cercări — ne spune ing. Mircea POPOVICI, directorul general al I.C.M.—Cluj — eforturile noastre de a ne reface din mers, de a ne achita de obligațiile de plan și contractuale vor trebui considera­bil sporite. Sîntem însă încrezători. Vom birui. Chiar dacă sarcinile operative pe trimestrul II nu vor putea fi îndeplinite, vom găsi su­ficiente resurse de a ne îndeplini și depăși planul de stat, în așa fel ca la capătul semestrului I să realizăm peste 50 °/o din sarcinile valorice pe anul 1970. Prin apli­carea măsurilor suplimentare ini­țiate, fabrica de produse ceramice de la Zalău, noile capacități de la Fabrica de sticlă și «Electrocera­­mica»-Turda. C.E.T.-Oradea și ce­lelalte obective cu scadență în tri­mestrul IT vor fi prezentate la re­cepție. Avînd în vedere pierderile grele suferite de economia națio­nală, intenționăm să predăm unele capacități de producție înainte de termen. Se acționează, de asemenea, pentru a asigura în devans condi­țiile necesare dezvoltării producți­ei fabricii de cărămizi și țigle «Arieșul» de la Cîmpia Turzii“. \ Sighișoara, sub, a doua Printre sinistrații din Sighișoara se află și 275 de lucrători ai fa­bricii de cărămizi și țigle „7 No­iembrie“. Cei mai mulți au ră­mas doar cu hainele de pe ei ; cinci și-au văzut casa complet dis­trusă. Toți au acum provizoriu — cu familiile — adăpost , fie în dormitoarele comune ale fabricii, fie în spațiile ce le-au fost reparti­zate cu ajutorul comitetului mu­nicipal de partid, în școli, în locu­ințele altor cetățeni săritori la ne­voie. Sîmbăta trecută, dimineața, gaze­ta noastră anunța că fabrica își reluase activitatea la secțiile inundate. După zece zile drama­tice, noțiunea de „normal“ începea, cît de cît, să recapete conținut. Sîmbătă oamenii au lucrat, după schimb au mers să vadă ce mai pot recupera din gospodărie, dacă sau mai uscat pereții. Dar noaptea, la ora unu, a su­nat din nou alarma. „Crește Tîr­­nava !“ „Pentru cei atît de greu încer­cați — ne relata directorul fabri­cii, Samoilă Fodor — spaima a lovitură fost cu atît mai mare, cu cit cre­zuseră că de-acum au scăpat de urgie. Calmul și disciplina au învins însă. Bineînțeles, am oprit imediat fabrica, pentru a evita dis­trugeri. Au fost organizate echipe care în cea mai mare grabă au ridicat la o înălțțime suficientă motoarele electrice de la unitatea 2, periclitată, au demontat motorul concasorului de la secția de blocuri. Pe ceilalți lucrători i-am trimis acasă, să-și salveze familiile și lu­crurile.­­ După mai bine de treizeci de ore, apele au început să scadă. Astăzi, marți, fabrica lucrează din nou cu toate secțiile de cărămizi. La secția de blocuri, unde ieri dimineață nivelul inundației mai era încă de un metru, se muncește cu îndîrjire pentru repunerea în funcțiune în cursul zilei de joi. Cea de-a doua lovitură dată Sighi­­șoarei ne-a costat o producție de 90 000 de țig­e. 60 000 de cărămizi, 100 000 de blocuri în echivalent. Ne-a costat, adică, o cantitate de materiale din care s-ar fi putut reclădi citeva case .“ * constructorul——# •­­JUr.. Meterezele de la Dunăre Alături de miile de lo­cuitori ai Galațiului, lu­crătorii de pe șantierele întreprinderii nr. 7 de construcții-montaj au în­scris pagini de adevărat eroism în lupta pentru apărarea orașului de furia pustiitoare a apelor, care amenințau din trei părți. In această­­ uriașă încor­dare, un episod emoțio­nant, demn de legendă — ne relatează tov. Ma­rian Negoițescu, contabil­­șef al întreprinderii — au înscris cei citeva sute de constructori de pe șantie­rul complexului de indus­trializare a cărnii. in frunte cu inginerul-șef al șantierului, Radu Bănică, atunci cînd s-a dat alar­ma că Siretul se năpus­tește la vale, au trecut cu toate forțele la evacu­area materialelor, a utila­jelor ce puteau fi degra­date ; muncitorii au fost mutați din barăci, totul concentrîndu-se la etajul I al corpului principal al combinatului — caz de inundație, unde, în apele nu ar fi putut ajunge. Apoi, întreaga suflare a trecut la apărarea digului care încinge de jur-îm­­prejur combinatul. S-au făcut supraînălțări, întă­riri, s-a vegheat zi și noapte , presiunea acolo unde, sub puhoaielor de peste 4 metri, apăreau infiltrații sau breșe, ace­stea erau imediat înlătu­rate. Se părea că furia apelor a fost m­irîntă, ni­velul lor diind semne de ușoară scădere. Noaptea, însă, cînd cei ce nu erau de gardă abia ațipiseră, unii după zeci de ceasuri de nesomn, s-a dat din nou alarma. Vîntul început să bată puternic, a provocînd valuri înalte ce izbeau cu furie în dig, măcinîndu-l. Toată lumea a trecut la confecționarea de fascine, care au fost montate pe panta exte­rioară a digului, spre a-l proteja, a fost o muncă titanică — pe bîjbîite, fiindcă lumina se între­­rupsese — cu apa rece și miloasă pînă la briu, dar nimeni nu s-a plîns. Maistrul Petre Cîmpeanu și muncitorul Emil Mă­­laeș, cei mai îndîrjiți, apăreau acolo unde era mai greu, îmbărbătîndu-i prin pilda lor pe toți. La un moment dat, șantierul era o insulă a­­saltată din toate părțile de un imens lac adine de peste 4 metri. Legă­tura cu „restul lumii“ se făcea doar cu bărcile și pe brațul unui excavator, pe care șeful șantierului l-a făcut punte peste por­țiunea din șosea ruptă prin explozie pentru a da drumul apelor să se scurgă. Șantierul a conti­nuat să pulseze viu. O parte din oameni conti­nuau să lucreze la săpă­turi, alții supravegheau digul , iar după două zile cu toții și-a reluat lucrul, cu hotărîrea fermă ca pînă la sfîrșitul acestei luni să recupereze pierde­rile suferite în cele 2 zile de stagnare. In zilele eroice de apă­rare a întineritului oraș de pe Dunăre, lucrătorii de la I.C.M. nr. 7 s-au aflat pe multe metereze : pe digul de la Dunăre, unde au constituit o por­țiune de 3 km, pe­ cel de la I.A.S.—Bădălan, unde și-au pus semnătura Pe o porțiune de 700 ml, la consolidarea digului de pe prut din sectoru­l Ghimia și în atîtea alte locuri amenințate de apt*‘* potopitoare. Duminică 24 mai, la orele 18, s-a dat alarma în tot orașu­l. Creștea nivelul Dunării. 900 de constructori de la ,,7“, cu mașini și unelte, au ieșit în ploaie și frig, cu picioarele în apă au lucrat la o nouă consoli­dare a digului. Eroi în toată această epopee — toți, dar îi vom cita doar pe cîțiva : inginerii Ste­­lian Duțu și Dumitru Bahamat, maistrul Petre Cîmpeanu, echipele de dulgheri ale lui Ion Gîlea și Costică Popa, cea de fierari-betoniști condusă de Nicu Duțu. Acum, constructorii de la I.C.M. nr. 7 și-au re­luat activitatea cu mai multă dîrzenie, cu anga­jamentul ferm de a rea­­lza pină la sfirșitul anu­lui o producție suplimen­tară de 20 de milioane de lei, de a economisi 26 tone de ciment, 10 metri cubi de material lemnos, 15 tone de metal și 10 mii de cărămizi. Totodată, din economii suplimentare vor pune la dispoziția pentru reface­rea construcțiilor calami­tate din județ, 800 mp de tîmplărie, iar pentru a­­jutorarea sinistraților do­nează, din salarii suma de 1,7 milioane de lei. 24 mai, la Dej DUMINICĂ FĂRĂ ODIHNĂ (Urmare din pag. l­a) care-și află păpușa strivită. Trebuie, să vezi chipurile și privirile acele împietrite de durere, care-și află spulberată truda de o viață, ca să înțelegi tragedia cartierelor inun­date. S-a făcut și se face neînchipuit de mult ca orașul Dej să depă­șească momentele acestea de grea încercare. S-a grăbit finisarea unui bloc, unde o parte din sinistrați își vor găsi de îndată un adăpost. Alții au fost sau vor fi cazați in amenajări provizorii. Sinistraților li se asigură în mod gratuit hrana zilnică. Le-au fost repartizate aju­toare materiale expediate din alte localități din țară sau din străină­tate. Se dezinfectează locurile inun­date. Se fac vaccinări preventive. Se refac rețelele și instalațiile edi­litare avariate. Se depun impresio­nante eforturi ca viața urbei, pu­ternic zdruncinată de apele dezlăn­țuite, să intre treptat pe făgaș nor­mal. Duminică nu-i zi de odihnă nici pentru ceramiștii de la „Refractara". Oamenii își împart cu generozitate timpul. Intre căminele și fabrică, care trebuie refăcute. „Pagubele to­tale pricinuite de apă — ne spune ing. Gheorghe Roșu, directorul în­treprinderii — au fost estimate la 10 milioane de lei. Puteau fi însă mult mai mari...“ Apoi tace. Știm insă la ce se gîndește. La eventua­la explozie a cuptoarelor încinse, evitată printr-o abilă manevră teh­nică. Evitată și de oamenii cura­joși, care s-au opus apelor tulburi. Sacii de pămînt cărați cu spatele, in clipele de primejdie, de cucă­­torul Ștefan Füloki, de Ștefan Ia­­cob, de Ștefan Kerekes, de Ludovic Negesi, de Ion Apahideanu au stă­vilit o bună bucată de vreme inun­darea halei. S-au bătut pentru apă­rarea fabricii lor muncitorii Ale­xandru Jakabhazy și Nicolae Dră­­gan, maiștrii Simion Suciu și Re­mus Toma... S-a bătut Eugen Tă­­maș, care, împreună cu cîțiva lu­crători, au tras din calea șuvoaielor cele 5 butoaie cu carbid.. Cu aceeași dîrzenie cu care și-au apărat fabrica, îi aflu astăzi, in cea de a doua duminică, fără odih­nă, lucrind la revizuirea ei, în ve­derea repunerii în funcțiune. Doar citeva zile au trecut de cînd ingi­nerul Gheorghe Hatas a fost sal­vat cu barca de pe acoperișul ca­sei, de cind lăcătușul Emil Martiș a fost smuls dintre valuri cu eli­copterul... Ce să-i întrebăm : Pe­ ei, sau pe maistrul Simion Suciu, pe lăcătușii Sima Ananie, Ion Bonei dar, pe cocătorul Martin Olar ? Au figurile brăzdate adine de cutele amărăciunii. Ii înțelegem. Cine poate fi altfel, cînd cuptoarele care pînă mai ieri dogoreau acum sînt jilave? Cînd au amuțit presele ? Urgia a­­pelor i-a întristat profund, dar n­u i-a răpus­ încetul cu încetul, oame­nii apropie momentul cind fabrica își va relua obișnuita activitate. în­ceputul a și fost făcut. Cu atelie­rul mecanic, cu cuptoarele-tunel nr. 1 și nr. 2, la care a și început uscarea ,cu cuptorul rotativ... Repa­rarea acestei importante capacități de producție ar fi decurs sau ar decurge îndoit mai greu, dacă in aceste clipe grele nu și-ar fi întins mîinile binevoitoare alte unități din cadrul Ministerului Industriei Ma­teriale de Construcții sau din ora­șul Cluj. Ajutor prompt și eficace: au venit peste 100 de ingineri și muncitori de înaltă calificare de la uzina „16 Februarie", Stația meca­nică a Institutului politehnic din Cluj, de la Atelierele „9 Mai“ din București, C.I.U.P.S., Fabrica de ci­­ment-Turda, I.P.I.M.C. din centra­la ministerului. Printr-un impresio­nant efort tovărășesc, au fost revi­zuite sau recondiționate 196 de mo­toare electrice cuprinse de apă, șnecurile, rulmenții de la vagonete, presele, tubulatura, instalațiile A.M.C. „Facem tot ce-i omenește posibil — ne mărturisește ing. Gheorghe Roșu — să reîncepem grabnic pro­ducția. Nu putem însă risca. Atin­gerea temperaturii de regim la cup­toare, de 1600—1750 de grade, este, o chestiune de durată : 10—15 zile. Știm însă că fiecare ceas cîștigat în lupta pentru pornirea fabricii înseamnă tone de material refrac­tar, atît de trebuincios industriei cimentului, combinatelor siderurgi­ce de la Hunedoara, Reșița, Otelu Roșu“. Ceramiștii de la Dej nu-și dră­muiesc priceperea și puterile. Co­lectivul care nu va uita niciodată că, în clipele de cumplită încercare pentru fabrică și pentru oraș, to­varășul Nicolae Ceaușescu s-a aflat in mijlocul lor, va găsi tăria și re­sursele sufletești in stare să aducă racordarea rapidă, „Refractarei“, greu avariate la circuitul economiei naționale. Liniștea apăsătoare a orașului e spartă încă uneori de fîlfîitul zgo­motos al elicopterelor, care străful­gera inimile oamenilor și le citești pe chipuri, iarăși groaza. Oare­­ unde se duc elicopterele ? Poate fi re­cunoaștere. Poane să supravegheze apele nedomolite încă Poate viața unui om se află din nou în primej­die...

Next