Contemporanul, iulie-decembrie 1960 (Anul 14, nr. 27-53)
1960-07-01 / nr. 27
Nr. 27 (716) Proletari din toate țările, uniți-vă! SAPTAMINAL POLITIC.SOCIAL-CULTURAL • vineri 1 iulie 1960 • 8 padini 50 bani Cronica optimistului AVINT ONGRESUL al II-ea s-a Încheiat cu un mare entuziasm, făcînd bilanţul unor înfăptuiri uimitoare pentru o perioadă de timp attt de scurtă şi deschizlnd perspective grandioase. Poporul nostru — cum cu multă simţire patriotică spune Raportul — este harnic şi talentat şi, bine călăuzit, este In stare de Înfăptuiri măreţe. Aripile avîntului său sint mari dar, Închis In cuşca unor vremi nedrepte, nu le-a putut Întinde. Am umblat ca albatrosul lul Baudelaire pe nişte picioare şovăitoare, cînd puteam zbura In înaltul cerului. Congresul s-a Încheiat, dar adunarea cea mare a întregului popor muncitor pe şantier continuă. Să zdrobim cu călcilul ultimul şarpe al scepticismului, acea neîncredere pe care clasele profitoare şi perfide ne-au strecurat-o unora in suflet. Mai sunt umbre de oameni care pun degetul In zidul unei clădiri, miraţi că există şi aproape siguri că se va surpa la cea mai mică atingere. Mai sunt indivizi cu suflete vechi care leşină de emoţie la o clipă venită din Occident şi-şi retrag repede aprobarea cînd aud că un lucru bun a fost făcut aici, cu miinile noastre. Fără îndoială, avem încă mult de făcut. Trebuie muncă şi avint. Avintul e o căldură surdă, inestinguibilă, care sporeşte pe măsura faptelor, creind temperatura potrivită dimensiunilor construcţiei. Este In afara oricărei discuţii că munca ideologică are un rol deosebit in executarea sarcinilor decurgînd din hotărîrile Congresului. Artele, şi în special literatura, au o mare misiune şi pot să adaug că scriitorul, în condiţiile actuale, se poate simţi fericit că trăieşte astfel de vremuri. Regretăm că nu ne-am născut în timpul Renaşterii ? Dar noi avem în faţa noastră o perspectivă mult mai măreaţă, mulţimi setoase de civilizaţie şi de cultură. Cine împiedică pe un muzician să fie un Beethoven, să exprime sentimente tumultuoase, eroice şi optimiste, accesibile mulţimilor şi universal valabile ? îmi place râsul sonor, dar detest persiflajul obosit, sforţarea lamentabilă de a distra pe oamenii care nu cred în nimic. Occidentul ne oferă încă teatru bulevardier, care moare într-o seară. Să ne ferim de orice literatură care distrează sufletul, în loc să-l exalte. Muşchii braţelor şi sufletele oamenilor de azi sînt încordate, o anume prospeţime a sentimentelor li face apţi a pricepe tot ce este fundamental şi adine. Am văzut spectatori la teatru urmărind cu o curiozitate extremă acţiunea, rîzînd şi aprobînd, dezamăgiţi la orice alunecare dincolo de problema cea gravă. Avem nevoie de o artă mare,in care inima vieţii să bată zgomotos, o artă care să releve impetuos emoţiile grandioase, ideile serioase despre viaţă, care să facă tuturor înţeleasă şi iubită concepţia omului făuritor. Eroii pe care 11 avem în faţa ochilor sunt eminenţi. Agamemnon şi Achile făceau isprăvi mult mai puţin lăudabile decît un erou al muncii din societatea noastră. Turnarea betonului mi se pare o faptă mai notabilă decît învîrtirea unei spade. Toţi marii artişti au fost la vremea lor actuali, insensibilitatea la prezent e o paralizie gravă a instinctului artistic, precum Indiferenţa faţă de contemporani est eroarea care te face şters pentru urmaşi. Monotonia unor opere are drept cauză nu inspiraţia actuală, ci tratarea eternului uman în limitele înguste ale vieţii agricole sau industriale, ca un fel de program de şantier puţin stilizat şi foarte presărat cu teze, cînd în fond e vorba de a găsi „o sursă inepuizabilă de inspiraţie" în,avintul uriaş al forţelor creatoare ale poporului“, cum zice cu multă şi netedă dreptate tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. In acest avînt uriaş, variantele individuale ale luptei comune sînt infinite, tematica este vastă ca şi omenirea. Ceea ce se cere scriitorului şi artistului este, dar, mai mult decît talent, să fie un om adevărat. G. Cotinescu Camuza pi Rio - NIKY POPESCU (Expoziţia artelor plastice) Afiş Cadre moi de ingineri In anii regimului de democraţie populară dezvoltarea continuă a economiei naţionale a impus calificarea unui mare număr de cadre tehnico-ştiinţifice cu o temeinică pregătire de specialitate, devotate cauzei poporului muncitor. In acest scop, partidul şi guvernul au iniţiat reorganizarea îrvăţămîrrtului superior, îndrumîndu-l spre a deveni un factor activ în construirea socialismului în ţara noastră. Avîntul general al dezvoltării economiei noastre socialiste în următorii şase ani pune, prin Directivele Congresului al lll-lea al P.M.R., sarcini de mare răspundere în faţa învăţămintului superior. Pe linia înfăptuirii acestor mari sarcini trasate de partid şi guvern, un rol deosebit de însemnat revine învăţămintului tehnic superior, care an de an va trebui să asigure producţia cu , mii de specialişti, temeinic pregătiţi. In instituţiile tehnice de învăţămînt superior, numărul celor admişi în anul 1 se va mări în anul 1955 de aproape două ori, faţă de anul 1959; numărul total al inginerilor în economia naţională va trebui să fie în anul 1965 de aproximativ 80.000, faţă de cca. 59.000 existenţi în anul 1959. In anii planului sesenat, cei peste 21.000 de tineri ingineri care vor intra in producţie vor contribui la ridicarea nivelului tehnic al economiei noastre naţionale, la creşterea în continuare a productivităţii muncii, la reducerea preţului de cost şi, pe această bază, la îmbunătăţirea crescîndă a nivelului de trai al oamenilor muncii. Ministerului învăţămintului şi Culturii îi revine sarcina să studieze dezvoltarea viitoare a instituţiilor de învăţămînt superior, în aşa fel incit să poată asigura numărul de specialişti prevăzut în Directive. Profilul facultăţilor şi secţiilor de specializare va trebui, să fie adaptat nevoilor producţiei şi ritmului rapid în care se va dezvolta aceasta. Toate centrele universitare vor trebui întărite, iar unele considerabil dezvoltate. Pentru îndeplinirea planurilor de pregătire a inginerilor, în anii regimului democrat-popular a fost asigurat în cea mai mare parte cadrul materal şi organizatoric necesar. S-a creat o reţea de institute tehnice de invăţămint superior, cu o justă repartiţie teritorială, iar pe baza sarcinilor trasate de Congresul al II-lea al P.M.R. şi a hotărîrilor ulterioare ale partidului şi guvernului au fost aduse îmbunătăţiri importante învăţămintului nostru superior tehnic în ceea ce priveşte ridicarea nivelului său teoretic-ştiinţific, legarea învăţămintului de practică, educarea studenţilor ca buni cetăţeni ai patriei noastre. Remarcabile sunt succesele obţinute în această perioadă in invăţămîntul nostru superior tehnic, faţă de trecut. Dacă în 1938 existau în ţară 3 politehnici (Bucureşti, Timişoara, Iaşi) cu 9 facultăţi şi 3 facultăţi de agronomie afiliate pe lingă unversităţile din Bucureşti, Iaşi şi Cluj, astăzi în cele 10 institute tehnice şi 5 institute agronomice, amplasate in 8 centre universitare, funcţionează 43 facultăţi cu 85 secţii de specializare. Importante fonduri au fost alocate pentru mărirea spaţiului de invăţămînt, pentru crearea de noi laboratoare şi înzestrarea lor cu aparatură modernă. Dezvoltarea cantitativă a învăţămintului superior tehnic în următorii 6 ani şi creşterea bazei sale materiale trebuie să se facă concomitent cu ridicarea calităţii sale, cu legarea tot mai strînsă a învăţămîntului cu practica construcţiei socialiste, aşa cum subliniază Documentele Congresului al ill-lea al PMR. In scopul pregătirii unor ingineri capabili să mînuiască cu priceperetehnica modernă, un accent deosebit se va pune pe îmbunătăţirea continuă a profilului de specialitate al tinerelor cadre tehnice. Acest lucru va fi realizat prin consolidarea specialităţilor introduse în ultimii ani privind cele mai noi ramuri ale ştiiiţei şi tehnicii, cum sînt: electronica, tehnica nucleară, fizica atomică, radiochimia; de asemenea, prin introducerea unor secţii noi de specializare, legate de ridicarea nivelului tehnic al producţiei, cum sînt: automatica, telemecanica, mecanica de precizie, maşini de calcul, chimia macromoleculelor, etc. O atenţie deosebită va trebui dată ridicării nivelului ştiinţific ideologic al învăţămintului. Specialistul în diferitele ramuri ale tehnicii va trebui să fie un bun cunoscător al ştiinţelor legate de specialitatea sa, cît şi al aplicaţiilor tehnice corespunzătoare. Pregătirea teoretică, în strînsă relaţie cu necesităţile producţiei, trebuie să ducă la ridicarea la un nivel cit mai înalt a predării fizicii, chimiei, matematicii, electronicii, etc. Studenţii noştri vor fi orientaţi, prin planurile şi programele de învăţămînt, spre metodele moderne de lucru : automatizarea, folosirea izotopilor radioactivi, aplicaţiile practice ale semiconductorilor etc. In acest scop, urmează ca programele de învăţămînt să fie actualizate, proiectele de diplomă să fie orientate pe problemele actuale ale producţiei. Pentru pregătirea viitorilor specialişti, la cursurile de specialitate şi la disciplinele economice va trebui să se pună un mai mare accent asupra problemelor privind valorificarea resurselor materiale ale ţării, ridicarea nivelului tehnic al producției, reducerea consumului de materiale şi a preţuir de cost, se vor admnei problemele privind organizarea socialistă a industriei şi agriculturii. In vederea asigurării unei strînse legături a procesului de invăţămînt cu cerinţele industriei şi agriculturii, se vor extinde formele de îmbinare a studiului cu producţia. Rezultatele obţinute în organizarea şi desfăşurarea practicii premergătoare la unele facultăţi dovedesc că această formă de instruire practică va putea fi extinsă şi la alte institute tehnice încă Prof. ing. Ştefan Bălan adjunct al ministrului învăţămintului şi culturii . (Continuare in pag. 2-a) INVAŢAMÎNTUL superior va pregăti circa 54.000 de absolvenţi. O deosebită atenţie se va acorda Invăţămîntului tehnic superior; numărul total al Inginerilor pe întreaga economie va ajunge la circa 80.000. (Din Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la cel de-al lll-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român). „Dezvoltînd rezultatele remarcabile obţinute pînă in prezent, organele şi organizaţiile de partid trebuie să ridice la un nivel tot mai înalt munca politico-ideologică în rîndurile intelectualităţii, să îndrume întreaga activitate ideologică, ştiinţifică, culturală şi literar-artistică, pentru ca aceasta să slujească intereselor supreme ale poporului, cauzei construcţiei socialiste". (Din Rexoluti« Congresului tiritoresc Romin). UI-lerii Partidului In acest număr: ZILE ŞI NOPŢI IN IMPARAŢIA APELOR de Toma George Maiorescu • SPORT de Eugen Barbu • OMUL CONTEMPORAN ŞI ARTA de V. Skaterşcikov • COMPOZITORUL CINTAREŢ AL EPOCII SALE de George Bălan • PICTURA IN EXPOZIŢIA ARTELOR PLASTICE de Mircea Popescu • GARIBALDI ŞI ROMINIA de Dan Berindei • ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI • IN JAPONIA : AL 20-LEA VAL de Jukyo Sekigawa • CORESPONDENȚE DIN ANGLIA de Ossia Trilling Previziunea teoretică devine plan de perspectivă SCRIA Marx că ,,revoluţiile sunt locomotivele istoriei“. Ele impulsionează dezvoltarea socială, accelerează ritmul de dezvoltare a forţelor de producţie. Pentru tehnica de acum un veac locomotiva cu abur era metafora vitezei transformărilor sociale. In secolul nostru vitezele sunt altele, metaforele de asemenea. Tovarăşul Hruşciov spunea zilele trecute, la Congresul al lll-lea al P.M.R., că succesele noastre, „succesele ţărilor socialiste sunt o rachetă cu mai multe trepte, care vor plasa negreşit popoarele întregii lumi pe orbita, comunismului“. înainte de intrarea capitalismului în criza sa generală, în perioada industrializării masive a marilor state burgheze (1855—1913), producţia industrială a unui important grup de ţări (in care sunt incluse S.U.A. şi Germania) a crescut în medie cu 5°U pe an. In perioada industrializării, în primele două cincinale, producţia industrială a Uniunii Sovietice a crescut anual cu 18%, aproape de patru ori mai repede. Altă orinduire socială, alt ritm de dezvoltare. Ritmul rapid şi continuu este o lege a economiei socialiste. El este posibil datorită faptului că forţele de producţie ale societăţii s-au eliberat din chingile strînse ale relaţiilor capitaliste. Ritmul rapid dă posibilitatea de a se ajunge la un nivel al producţiei corespunzător cerinţelor mari şi in continuă creştere ale societăţii socialiste. Belşugul, înaltul nivel de cultură, dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a omului liber, nu mai sunt visări utopice, nici ţeluri pe care să le atingă generaţiile viitoare, ci posibilităţi şi planuri pe care le înfăptuim acum, noi. In front comun cu celelalte state socialiste şi avînd în frunte Uniunea Sovietică vom cîştiga întrecerea cu sistemul capitalist. In această întrecere ritmul înalt este un factor hotărîtor. In Raportul prezentat Congresului al lll-lea, tovarăşul Gh. Gheorghiu- Dej spunea că în viitorii şase ani : „ritmul mediu anual de creştere va fi în industrie de circa 13 la sută, faţă de ritmul aproximativ de 10 la sută, în anii 1954—1959. Avîntul oamenilor muncii, însufleţiţi de obiectivele stabilite de partid, amploarea tot mai mare a întrecerilor socialiste, sunt o chezăşie a realizării acestui ritm ridicat“. Ritmul rapid in care se dezvoltă economia socialistă nu poate fi negat nici de adversarii cei mai înverşunaţi ai socialismului, după cum nu poate fi negat nici ritmul de melc, cu opriri şi întoarceri, al economiei capitaliste. Milioane de oameni compară şi judecă. Apologeţii capitalismului, care sînt totodată şi detractorii socialismului, sint in grea postură. Ce-i de făcut ? Dacă nu poate fi prefăcut muşuroiul în munte, ei încearcă să prezinte piscul drept muşuroi, ei încearcă să bagatelizeze ritmurile socialiste. — Ritmul înalt nu spune mare lucru, susţin unii teoreticieni, care tălmăcesc la fel de „ştiinţific“ cifrele statistice ca şi „specialiştii“ în tălmăcirea viselor. Dacă la pornire n-a fost mai nimic, desigur că cifra de creştere este impresionantă. Cînd obţii 100 de tone de oţel faţă de o producţie iniţială de 10 tone, creşterea este de 50 de ori, dar în fond... Ce răspuns poate fi dat acestui „argument“ ? Răspunsul faptelor: înainte de primul război mondial Rusia era, din punct de vedere economic, in urma ţărilor capitaliste dezvoltate. Astăzi, Uniunea Sovietică deţine primul loc în Europa în domeniul producţiei industriale, şi nu va trece multă vreme pină cînd va ocupa primul loc în lume. înainte de revoluţia democratpopulară, Bulgaria importa pină şi lopeţi şi tîrnăcoape. Astăzi vecina noastră exportă motoare electrice, vagoane, maşini şi unelte agricole... In Romînia capitalistă, 95 la sută din maşinile necesare erau importate. Industria petroliferă lucra numai cu utilaj importat. Astăzi, Republica Populară Romînă îşi satisface în întregime nevoile de utilaj. In 1949 China ocupa locul al douăzeci şi şaselea în producţia mondială de oţel, în 1958 ea a ocupat locul al şaptelea, in producţia de cărbune a trecut de la locul al nouălea la locul al treilea, in producţia de energie electrică, de la locul al douăzeci şi cincilea la al unsprezecelea etc., etc. Se poate afirma pe temeiul faptelor, că, chiar cînd baza de pornire este mică, un ritm accelerat duce la schimbări nu tumai cantitative, ci calitative. Ritmul socialist înalt a dat în ansamblul economiei mondiale o altă greutate întregului lagăr socialist. Peste cîţiva ani, în 1965, ţările socialiste, care reprezintă o treime din populaţia globului, vor produce mai mult de jumătate din producţia industrială Ilie Zaharia (Continuare in pag. 7-a) MIEZUL DE AUR UVINTELE tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej din Raportul la al lll-lea Congres al P.M.R. privind problemele literaturii și artei pătrund direct, cu o precizie ce sugerează traiectoria rachetelor teleghidate sovietice, in centrul problemelor noastre. Reafirmînd cu tărie înaltele exigenţe artistice şi ideologice ale partidului şi poporului, tovarăşul Gheorghiu-Dej spune: „Pentru aceasta (făurirea unor opere la nivelul înaltelor exigenţe - n.n.) se cere, în afară de talent, lichidarea a tot ce-l poate îndepărta pe artist de popor — spirit de castă, individualism, tendinţa de a făuri opere pentru uzul unui cerc îngust de „aleşi“; se cere îndeosebi cunoaşterea aprofundată a realităţilor, studierea lor îndelungată, contactul viu, permanent al artistului cu oamenii muncii — viitori eroi ai operelor sale". Cred că nu există artist autentic, cinstit, devotat poporului, care să nu regăsească in această sferă de probleme însăşi esenţa celor mai intime preocupări ale sale, a acelor probleme strîns legate de soarta şi devenirea artei sale. înalta ţinută principială a Raportului, răspunsul just şi complet . un veşmînt lapidar pe care-l dă problemelor puse, izvorăsc dintr-o pătrunzătoare analiză şi studiere a fenomenului literar-artistic, raportat pe de o parte la realitatea un nestăvilit avînt creator, pe de altă parte la principiile juste, ştiinţifice ale marxism-leninismului în problemele de estetică. Temelie teoretică de granit : primatul conţinutului asupra formei stă la baza indicaţiilor-îndreptar pe care Partidul îl pune in faţa scriitorilor şi a tuturor celorlalţi artişti. In fiecare rînd, în fiecare cuvînt, în fiecare slovă, Partidul ne îndeamnă : Mai întîi trăiţi ! Mai intii înţelegeţi, cunoaşteţi, pătrundeţi sensul lăuntric al faptelor, conexiunea lor, dinamica lor desfăşurată in spirală ascendentă şi după aceea lavă fierbinte şi albă — turnaţi viziunea voastră artistică în lingotierele formei. Aşa s-au născut toate monumentele nepieritoare făurite de oameni. Nici Michelangelo, nici Shakespeare nu au parcurs alt drum decit magistrala cunoaşterii aprinse şi lucide a vieţii, a societăţii, a individului. Nici Michelangelo, nici Shakespeare nu s-au complăcut in mici exerciţii esoterice pentru grupuri restrinse de dezaxaţi şi de snobi. Populare, în cel mai înalt şi deplin înţeles al cuvîntului, literatura şi arta ţării noastre socialiste văd împlinindu-se pe o treaptă superioară, calitativ nouă, cele mai îndrăzneţe aspiraţii ale creatorilor de frumos spre un larg auditoriu, proaspăt, sensibil, entuziast. Geniul, chintesenţă rară a unei epoci, a unui popor, nu poate fi prevăzut, nici capodopera planificată. Ele sunt saltul calitativ al unei vaste acumulări cantitative de tradiţie şi de climat cultural, de talente ce l-au precedat şi i-au creat solul fecund de creştere şi înflorire. In cadrul puterii populare, Partidul a făurit artiştilor condiţii pentru deplina dezvoltare şi maturizare a talentelor, a pregătit solul bogat din care vor răsări capodoperele României socialiste. Ceea ce artiştii noştri au creat pînă azi, cîmpul larg de Investigaţie al literaturii, muzicii, plasticii , valoarea unanim recunoscută a unora dintre operele create , apariţia un număr mare a unor tinere talente remarcabile, îndreptăţesc cele mai optimiste şi exigente aşteptări. Condiţie sine qua non a împlinirii lor, să răspundem perseverent, însufleţit şi un spirit creator cerinţelor poporului şi indicaţiilor de aur ale Partidului Maria Banut . re livadă A u rămas in mijlocul celor care, privind, ascultind sau citind, încercau să-și imagineze tablouri din zilele cînd, sub bolta care acoperă splendida Sală a Congresului, s-a concentrat inteligenta unui întreg popor. N-am văzut cu ochii mei freamătul uriașului evantai de fotolii purpurii, nici vastitatea scenei pe ale cărei trepte urcau cei mai buni fii ai clasei. Am cunoscut in schimb freamătul trotuarelor din aceste zile, strada, strada cu ambianta ei cotidiană atit de confundată cu aerul pe care o respirăm incit, indiferent unde am trăi, ne am însușit-o ca pe un al şaselea simţ — simţul colectivităţii — identificind in ea planul de verticale şi orizontale pe care se desfăşoară viaţa marii ,noastre familii cetăţeneşti. In aceste zile, strada a capătat pentru o săpătămină un aspect cu totul inedit. Am fost martorul unor scene pe care numai cel subjugat de patima înregistrării pe retină a veșnic schimbătorului tablou al străzii are norocul să le vadă. Am trăit astfel întreaga gamă de impresii și revelatoare sentimente ce emanau din locul spre care era concentrată atenția întregului nostru ponor. In prima dimineaţă a Congresului am văzut coborind valuri de oameni sosiţi în centrul oraşului cu primele tramvaie şi îndreptindu-se spre Piaţa Palatului Republicii. M-am luat după câţiva din ei, muncitori care se urcaseră în tramvai în faţa „Semănătoarei“, şi cind i-am văzut unde se opresc, m-am apropiat de ei şi i-am întrebat : „Va fi miting ! Mergeţi cu uzina ?“ Unul din ei mi-a răspuns atunci mirat : ,,Nu frate, ce miting ? Noi abia am ieşit din schimbul de noapte. Dar dumneata nu ştii ? Azi începe Congresul ! Nu rămii să vezi ?“ Am rămas. Am privit îndelung în jur, și atunci, în primul ceas, am descoperit că strada noastră arăta altfel . Mai voioasă decit nu cele mai vo loan Grigorescu (Continuare In pag. 7-a)