Contemporanul, ianuarie-iunie 1963 (Anul 17, nr. 1-25)
1963-01-04 / nr. 1
Nr. 1 (847) Proletari din toate ţările, uniţi-vâ! SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL • vineri 4 ianuarie 196*3 • 8 pagini, 50 bani Ét,_ PAUL ERDŐS: „Cosaşul" (Din ciclul de desene „Viață nouă în Oaş", propus pentru Premiul de Stat pe 1962). A APĂRUT primul volum din Dicţionarul enciclopedic român, lucrarea, concepută în 4 volume, va conţine circa 46.000 de termeni din numeroase domenii şi este destinată cercurilor largi de cititori. Ea este întocmită de către un colectiv al Academiei R.P.R. şi al Editurii politice, prin colaborarea a peste 400 de oameni de ştiinţă, artă şi cultură, care, pe cit cu putinţă, s-au străduit să ţină pasul cu ritmul accelerat al dezvoltării istorice contemporane. Dicţionarul enciclopedic român răspunde uneia din cele mai resimţite necesităţi în acţiunea de răspîndire a culturii în rîndurile maselor largi şi numai amploarea şi exigenţa ştiinţifică pe care o presupune justifică faptul de a se fi lăsat atît de mult aşteptat. Printre marile lucrări de sinteză elaborate sub epida Academiei R.P.R., în spiritul hotărîrilor Congresului al III-lea al P.M.R., se numără Tratatul de Istoria literaturii romine, în 5 volume, operă comună a specialiștilor din domeniul istoriei literare. Comitetul general de coordonare are în frunte pe acad. G. Călinescu. La sfîrșitul anului trecut a apărut macheta vol. I: Folclorul. Literatura romina în perioada feudală (1400-1780), încă fără ilustraţii, cele 600 pagini ale machetei dau o idee asupra dimensiunilor vaste ale ansamblului lucrării care trebuie să reprezinte un adevărat monument al literaturii noastre ca parte integrantă a culturii române. Pe măsura apariţiei lor, volumele tratatului vor constitui un adevărat eveniment, dată fiind nevoia adine resimţită în universitate, în şcoala medie şi în rîndurile opiniei publice în genere, a unei asemenea opere de largă cuprindere, de sistematizare şi de interpretare intr-un domeniu care pune atîtea probleme de valorificare ştiinţifică a moştenirii culturale ca şi de luminoasă proiectare a creaţiei noastre după Eliberare. E de subliniat că aceste lucrări de sinteză au fost precedate de realizări importante în alte domenii, precum cel al medicinei (Medicina internă, 7 vol., sub redacţia acad. N. Gh. Lupu ; Chirurgia 1, 5 vol. sub redacţia acad. N. Hortolomei şi prof. I. Ţurai; Cardiologia, 2 vol., de prof. Dr. Basil Theodorescu) ; al agriculturii (Agrotehnica, I şi II, de acad. Gh. Ionescu-Siseşti şi prof. Irimia Staicu) ; al filozofiei (Din istoria filozofiei româneşti, 3 vol.) ; al istoriei (Istoria României, din care au apărut volumele I şi II, III şi IV fiind în stadiu de machetă) ; al lingvisticei (Dicţionarul limbii române literare contemporane, 4 vol. ; Atlasul lingvistic romín —o serie nouă, în 3 vol.) ; al tehnicii (Lexiconul tehnic romín — elaborare nouă, din care au apărut 10 vol.). Au apărut, de asemenea, lucrări tot atît de importante ca Tratatul de chimie organică, vol I şi II, de acad. C. D. Neniţescu, Flora R.P.R., 8 vol.; Fauna R.P.R., 32 fascicole. Sub tipar se află vol. I, din Atlasul resurselor termoenergetice al R.P.R., ca şi lucrarea colectivă, in domeniul ştiinţelor sorciale. Probleme ale creării şi dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului în R.P.R. este gata în prima lui formă vol. I, din cele 5, din Tratatul de istorie a limbii române. Recomandările Comitetului pentru Premiul de Stat privind acordarea premiilor pe anul 1962 menţionează numeroase studii în domeniul ştiinţei, al tehnicii şi invenţiilor, opere de literatură şi artă. Toate aceste lucrări, din care am citat aici pe cele mai ample, cu caracter de sinteză, şi încă nu din toate domeniile, alături de numeroase altele, tot atît de valoroase, sînt o expresie vie a potenţialului nostru de creaţie spirituală în anii Republicii. Călăuzită de partidul care la baza ideologiei sale, ca şi în practică, are concepţia şi metoda ştiinţifică marxist-leninistă, activitatea intelectuală şi artistică românească s-a ancorat adine în realitatea contemporană, in opera de construire a socialismului, şi-a lărgit infinit orizontul. In articolul „Ştiinţa şi socialismul" din ultimul nr. al Luptei de clasă, preşedintele Academiei, Ath. Joja, subliniază faptul că în ţara noastră, ca şi în celelalte ţări socialiste, s-a format o intelectualitate crescută în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar, devotată cu trup şi suflet poporului, dedicată sarcinilor de difuzare a culturii şi de promovare a ştiinţei, o intelectualitate în care, vârstnici şi tineri, însuşindu-şi concepţia marxist-leninistă despre lume şi despre ştiinţă, aduc o contribuţie preţioasă la construirea socialismului. Crea- George Ivaşcu (Continuare in pag. 2) Mai mult de 800.000 de colectivişti au început anul întîi al cursurilor agrozootehnice. Alte sute de mii se instruiesc —, la căminele culturale, prin conferinţe — în problemele ştiinţifice de bază ale culturii plantelor, pomicultura, viticulturii, creşterii animalelor. Festivalul filmului, care se desfăşoară în prezent la sate, aduce în faţa aceleiaşi largi categorii de oameni ai muncii — ţărănimea colectivistă — 329 de filme artistice şi 347 cu tematică ştiinţifică şi politică. In ultimele patru săptămîni au plecat la sate circa 12.000 de intelectuali din centrele de regiuni, raioane şi oraşe ; au fost ţinute peste 10.000 de conferinţe şi peste 200 de consultaţii ; s-au deplasat în comune mai mult de 1.500 brigăzi ştiinţifice. Peste 1.000.000 de ţărani au venit astfel în contact cu propagatori ai ştiinţei şi culturii. Alţi 300.000 au asistat, la căminele culturale, la cele peste 1.500 de spectacole prezentate, în aceeaşi perioadă de patru săptămîni, de artiştii amatori. Acţiunea de răspîndire la sate a cunoştinţelor cultural-ştiinţifice — componentă a muncii politice ample de educare a maselor desfăşurată de partid — sporeşte în intensitate de la săptămînă la săptămînă. Pentru ca rezultatele ei să fie cit mai bune, iar odată cu sfîrşitul iernii să se poată constata că această parte din an a fost folosită cu randament maxim de instituţiile şi aşezămintele de cultură, în regiuni şi raioane s-au organizat de către comitetele de cultură şi artă seminarii cu activiştii culturali, au fost instruiţi conferenţiarii, activul brigăzilor ştiinţifice a fost lărgit, fondului de cărţi al bibliotecilor comunale i s-au adăugat lucrări noi cu tematică specifică satului. Aceluiaşi scop — folosirea cit mai judicioasă a diversităţii de mijloace şi metode de răspîndire la sate a ştiinţei şi culturii în perspectiva lunilor ce urmează — i-au fost consacrate dezbateri largi în Consiliul aşezămintelor culturale şi în Consiliul răspîndirii cunoştinţelor cultural-ştiinţifice din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă. Efervescenţa aceasta îşi are explicaţia ei. Cerinţele spirituale ale satului nou, colectivizat, au sporit incomparabil în raport cu cele din anii trecuţi. Despovărat din lanţul mentalităţilor învechite şi practicilor arhaice în care-l ţinea de veacuri prizonier peticul de ogor, ţăranul colectivist de astăzi simte imperios nevoia de a-şi revoluţiona modul de viaţă şi gîndirea. Către aceasta îl împing realităţile noi în mijlocul cărora trăieşte. Activitatea de producţie îi solicită cunoştinţe ştiinţifice. Viaţa tot mai îmbelşugată şi mai frumoasă îi dă răgaz şi imbold să se instruiască. Cartea, filmul, teatrul i-au devenit cerinţe fireşti. Este lesne de înţeles că, în asemenea condiţii, cresc nemăsurat exigenţele faţă de calitatea activităţilor de culturalizare desfăşurate la sate. Ce bunuri culturale difuzăm la sate ? Cit din ceea ce s-a sedimentat în mintea celor care au ascultat conferinţa, au participat la consultaţia ştiinţifică, au văzut filmul documentar, se transformă în fapte de conştiinţă, în realizări de producţie ? Răspunde conferinţa, filmul ştiinţific, cartea de popularizare, sarcinilor construcţiei economice ? Aceasta este judecata de valoare căreia intelectualitatea antrenată în activitatea cultural-educativă de masă trebuie să-şi supună propria-i muncă. Direcţia principală către care se cere concentrată acţiunea de răspîndire a ştiinţei şi culturii la sate este indicată de înseşi cerinţele vieţii. Pentru a obţine recolte din an în an mai bogate, pămîntul trebuie lucrat cu metodele ştiinţei. Dezvoltarea creşterii animalelor în ritmul şi la proporţiile indicate de documentele de partid şi de stat exclude orice urmă de empirism. A înarma pe omul muncii colectivist cu acele cunoştinţe care să-l facă apt a desfăşura o activitate de producţie în spiritul exigenţelor ştiinţei, aceasta este sarcina de căpătîi a conferenţiarului de la căminul cultural, a lectorului de la învăţămîntul agrozootehnic, a inginerului şi profesorului de ştiinţe naturale, membru al brigăzii ştiinţifice. Dincolo de urmările practice concrete, propagarea cunoştinţelor de eficienţă economică aduce o contribuţie substanţială la lărgirea orizontului de cultură al ţărănimii colectiviste, la formarea gîndirii ştiinţifice a oamenilor muncii de la sate. Specific ştiinţei agricole este faptul că ea face apel la un cîmp foarte divers de discipline — pedologie, biologie generală, genetică, fizică, chimie — care, toate, prezidează la alcătuirea bagajului intelectual al oricărui om. Pătrunzînd cu procesul cunoaşterii în intimitatea fenomenelor naturii, ţăranul muncitor ajunge să înţeleagă mai profund legăturile lui însuşi cu natura, condiţionarea firească a fenomenelor lumii înconjurătoare. Iar aceasta este o trăsătură morală nouă, un atribut al conştiinţei socialiste. Pentru a veni în sprijinul conferenţiarilor de la sate, Consiliul Superior al Agriculturii a trimis căminelor culturale un număr de treizeci de conferinţe pe teme agro- N. Popescu-Bogdănești (Continuare în pag. 7 a1 REftUTIE (MUU SATUL ȘI CULTURA P Artiştii plastici amatori !OATE cel mai profund sentiment pe care l-am încercat în Expoziţia republicană a artiştilor amatori a fost bucuria că ei, creatorii tuturor bunurilor materiale, sunt astăzi şi creatori de frumos, au posibilitatea să-şi cultive talentul, să-şi valorifice gustul pentru frumos, simţul armoniei, al culorii. Poporul nostru a avut dintotdeauna tragere de inimă pentru frumos, pentru forme armonioase şi culori alese. Dar abia acum, în condiţiile create de statul nostru democrat popular, sutele de mii de artişti amatori pot să lucreze, să expună. Faptul că această mişcare se lărgeşte mereu va da, fără îndoială, în viitor, rezultate din ce în ce mai bogate. Deosebiţi ca profesiune — muncitori, tehnicieni, ţărani colectivişti, elevi de şcoală medie sau cercetători ştiinţifici — ei sunt uniţi în efortul comun de a exprima în artă idei şi sentimente alese, dragostea de viaţă, de oameni, ca şi delicateţea trăsăturilor unui copil, frumuseţea peisajului creat de mina omului, sau gingăşia florilor din fereastră. Expoziţia din anul acesta demonstrează creşterea calitativă a mişcării artei plastice amatoare. Lucrările aduc un aer de prospeţime, de autenticitate; simţi că au fost făcute cu mult interes şi pasiune pentru artă, chiar dacă mijloacele de exprimare nu sînt întotdeauna bine stăpînite. Intîlnim în expoziţie pictori, sculptori, graficieni, artişti decoratori de talent. Mă bucură cultivarea unei vechi tradiţii populare, cioplitul în lemn, căreia creatorii îi dăruiesc sensuri noi. Apar, din fibra lemnului, chipuri de oameni din satul nostru colectivist, portrete viguroase, pline de nşăreţie 'ii. •iaw.ud 'lei- decoratiivt,, cooperatorul din Miercurea Ciuc, Palffy Arpad, stilizind în spiritul artei noastre populare, realizează un amuzant panou în gips, inspirat din activitatea muncitorilor forestieri. (Lucrarea a fost distinsă cu premiul I). Apoi, cu multă pricepere a îmbinării culorilor şi cu simţ compoziţional, strungarul Anton Vădeanu şi tehnicianul Laur Gheorghe, de la Fabrica de rulmenţi din Bîrlad, alcătuiesc un panou decorativ din bucăţi de piele, evocînd munca patriotică. (Lucrarea a primit premiul II). In grafică, laboranta Elena Bronitzki din Bucureşti pune multă poezie în Perspectivă nouă, iar Dan Ionescu, elev al Şcolii tehnice de arhitectură din Bucureşti, vădeşte o bună înţelegere a legilor afişului, în lucrarea intitulată Atomul în slujba păcii. Ca pictor, m-am oprit mai pe îndelete în acest sector din expoziţie. Preocupările artiştilor se îndreaptă spre compoziţie, peisaj, natură moartă şi mai puţin spre portret. De aceea socot că, cei chemaţi să îndrume diversele cercuri de amatori, trebuie să depună mai multă stăruinţă în această privinţă. Unul din premiile I la pictură îl deţine compoziţia In campania de toamnă, a elevului bucureştean Marin State. E o lucrare bine gîndită compoziţional, intr-un colorit armonios, discret. Compoziţia Combainieri din comuna mea, a tehnicianului Petru Manea din Bucureşti, vorbeşte despre realele calităţi ale artistului în individualizarea personajelor, îmi voi permite cîteva observaţii. In multe lucrări din expoziţia actuală, premiate (cu mult discernămînt) sau nepremiate, se vădeşte tendinţa autorilor de a se exprima în forme şi culori influenţate uneori de operele unuia sau altuia dintre artiştii profesionişti. Acest lucru se întîmplă fiindcă este firesc să învăţăm unii de la alţii. Dar există pe panourile expoziţiei şi două lucrări — un peisaj compoziţional Secerişul al cantonierului C. F. R. din Miercurea Ciuc, Szocacs Albert (premiul I) şi un alt peisaj, din Olăneşti, semnat de Gheorghe Clit, funcţionar la Partizanul Roşu, din Bacău , care m-au impresionat în mod deosebit prin sentimentul pe care-l emană. Mijloacele tehnice nu sunt perfecte, dar lucrările sunt originale, nu seamănă cu nimeni. Simţi că autorii lor au fost împinşi, obligaţi de intensitatea impresiilor trăite, să le exteriorizeze, să le dea o viaţă proprie, într-o formă plastică adevărată. Le urăm să meargă pe acelaşi drum şi în viitor. De altfel, le dorim şi celor ce îndrumă pe amatori — şi aici noi, artiştii profesionişti, mai avem încă multe de făcut — să încurajeze, să stimuleze şi să cultive sinceritatea sentimentelor şi originalitatea exprimării. Creaţia artiştilor amatori, îmbinată cu pătrunderea tot mai adîncă în mase a artei plastice prin expoziţii, muzee, prin realizarea la un înalt nivel artistic a tot ceea ce ne înconjoară, duce la educarea tot mai complexă a gustului pentru frumos, a pasiunii pentru artă, a înţelegerii tot mai adinei a acesteia. Henri Catarg! El! Din Expoziţia republicană de artă plastică a TM artiştilor amatori de la oraşe şi sate : MARIN STATE — „în campania de toamnă". în acest număr: Meridiane de A. E. BACONSKY • Tipărituri festive de NEAGA GRAUR • Prefeţele de ION ROMAN • Tinereţea teatrului de VALENTIN SILVESTRU • Eisenstein desenînd de ANA MARIA NARTI • Cartea medicală de conf. dr. EMIL MAGUREANU • In căutarea civilizaţiilor extraterestre de prof. univ. CĂLIN POPOVICI • Corespondențe din Havana și Paris. Cronica optimîstului Despre măiestrie şi metaforă maturitatea ei, poezia f^^eminesciană de introspecţie se sterilizează chiar şi de ceea ce numim de obicei „sentiment“. Ea mînuieşte reprezentările cele mai descărnate, de pildă noţiunile de sentimente, adică schema lor abstractă, ori idei de ordin teoretic. Poezii de felul acesta mulţi le-ar numi „declarative“, dar efectul lor vibratoriu e considerabil şi, aparent, inexplicabil. Enigma acestei poezii „reci“, hieratice, e ascunsă în solemnitate şi gnomism, în acele sfere de ceaţă care înconjură marile definiţii. Cu mine zilele-ţi adaogi e o pagină de filozofie schopenhaueriană versificată : „Mai întîi de toate trebuie să admitem că forma aparenţei Voinţei, deci forma Vieţii, a Realităţii este numai un Prezent; nu Viitor, nici Trecut; acestea sunt numai în concept etc.“ O spune şi Petrarca în De vita solitaria : „Ziua de mîine abia venită, nu mai este mîine, căci îndată vine un alt mîine, fuge ca şi acesta şi vine altă zi care şi ea are un mîine etc.“ Şi Petrarca şi Schopenhauer vorbesc reflecţiei, Eminescu aşa de cursiv şi discursiv este, prin nu ştiu ce, poet. Cu mine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi / Cînd unul trece, altul vine etc. Ideea fundamentală este, ce-i drept, abstractă, noţiunile însă au funcţie de metafore. Demonstraţia cu adăogirea şi scăderea, omul care pleacă şi omul care vine precum păpuşile circulante la un orologiu din turnul unui burg, valurile ce se izbesc egale, frunzele care cad din pom, moartea care vîră în visterie vieţile, totul e sistematizat pe o construcţie plastică totală, rezumată în imaginea „vîrtelniţei“, obiect sfărîmicios şi mecanic. La baza poeziei stă un umor de idei. Un astfel de umor cuprinde poezia Criticilor mei. La început definiţia este sau pare rece şi formulează legea selecţiei naturale : Multe flori sunt dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii. Dar se scutur multe moarte. De reţinut că florile care se scutură prematur fără a da roade reprezintă un tablou de natură in care vegetalele iau proporţii fantomatic botticelliene, se mişcă într-o procesiune şi bat la porţile închise ale unei cetăţi. Urmează definiţia sarcastică a poeziei, a cărei raţiune ar trebui să fie substanţa : E uşor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune, înşirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Vorbirea noastră noţională şterge în general procesele metaforice, Eminescu ştie să le îngroaşe. A înşira cuvinte goale invoacă imaginea fructului sec, coada ei fireşte rima, dar coadă au animalele, deci gîndul merge la simulatore cu maximă sonoritate caudală. Condiţia sufletească a poetului, şi anume viziunea unei lumi ideale, şi tăria emoţiilor p strecurat din explicarea teoretică a procesului de creaţie. Sub chipul unei alte procesiuni de fiinţe care strigă la aceeaşi poartă şi bat în ea în vreme ce Mintea ca o persoană îndatoritoare întoarce, solicitată, capul şi urechile în toate părţile. Ele cer veşminte,, deci sunt goale. Aceste metafore nu sunt ostentative, şi le descoperim nu fără surpriză. Tot aşa de abstractă, strofa următoare e o învinuire acoperită a obtuzităţii criticului, insensibil la simţirile adinei şi la procesul de creaţie. Şi aci însă „ochii de gheaţă" ai judecătorului aparţin concretului. Strofa din urmă defineşte invenţia verbală. Căderea cerului pe cap e o catastrofă evocată foarte concret şi sugerînd cristal şi ţăndări. Aşadar o lege naturală, teorii estetice, procesul criticii, amărăciunea izolării artistului de contemporani, bucuria creaţiei, indignare, tristeţe, dispreţ, aceste şi atîtea alte idei şi stări laterale ies pe rînd din simplele, dar de o fină ţesătură, noţiuni. Capodopera satirei ideologice sentenţioase este Glossa, care prin G. Călinescu (Continuare în pag. 2-a)