Contemporanul, ianuarie-iunie 1964 (Anul 18, nr. 2-26)
1964-02-14 / nr. 7
Nr. 7 (905) mu ... ..... ... Prezenţe romîneşti peste hotare Gopo la Oberhausen: două premii pentru „Allo, Allo" ■ LA ZILELE filmului de scurt metraj de la Oberhausen (3-8 februarie 1964) filmul lui Gopo Allo, Allo (Istoria comunicaţiei) a primit două importante distincţii : premiul filmelor de scurt-metraj şi premiul al m-lea al juriului şcolii superioare populare internaţionale. La competiţie au participat 65 de filme. Printre semnatarii diplomelor obţinute de Allo, Allo, figurează preşedinţii şi membrii celor două jurii. Iată cîteva nume : Bert Haanstra (Olanda), Hilmar Hoffmann (R.F.G.), Fedor Chitruk (U.R.S.S.), Walter Lassaly (Anglia), Jerzy Bossak (Polonia), Dusan Vukotic (R.S.F. Iugoslavia), Karel Zeman (R.S. Cehoslovacia), Amos Vogel (S.U.A.), Pierre Remont (Franţa), Karl Schedereit (Austria) etc. Premiul filmelor de scurt metraj. pRODUCŢIA socialistă modernă, gradul ei înalt de concentrare bazat pe o largă specializare şi cooperare, pe diviziunea complexă a muncii, pe strînsa legătură între ştiinţă şi producţie, nu poate fi concepută fără o conducere unică a întregii vieţi economice a ţării. Iar pentru ca statul să poată asigura conducerea planificată, centralizată a dezvoltării economiei naţionale se cere înfăptuită, aşa cum subliniază Lenin, „...transformarea întregului mecanism economic de stat într-o maşină unică uriaşă, într-un organism economic care să funcţioneze în aşa fel încît sute de milioane de oameni să se conducă după un plan unic“. Aceasta presupune, însă, cunoaşterea şi folosirea judicioasă a legilor economice, în primul rînd a legii dezvoltării planice, proporţionale a economiei naţionale. Premisele conducerii ştiinţifice a economiei rezidă în caracterul social al proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, în primul rînd în rolul conducător al proprietăţii socialiste de stat, care creează toate acele condiţii necesare repartizării în mod planificat a mijloacelor de producţie şi resurselor de muncă între ramurile economiei naţionale, şi înfăptuirii unei proporţionalităţi juste în dezvoltarea tuturor laturilor producţiei sociale. In virtutea faptului că este proprietarul principalelor mijloace de producţie, statul socialist foloseşte legile economice atît în elaborarea politicii sale în domeniul economic, în determinarea sarcinilor construcţiei socialiste şi alcătuirea planurilor economice, cît şi în înfăptuirea şi realizarea sarcinilor concrete ale dezvoltării complexe şi multilaterale a economiei naţionale. Conducerea planificată a economiei, determinarea prin planul de stat a direcţiilor principale ale dezvoltării economice, stabilirea celor mai juste proporţii între diferitele ramuri, între acumulare şi consum, reprezintă forma principală de manifestare a funcţiei economico-organizatorice a statului socialist, un atribut esenţial al suveranităţii de stat. Activitatea de planificare este un proces complex şi care se perfecţionează continuu. Să ne amintim, pentru a avea o imagine mai exactă a ceea ce înseamnă astăzi în ţara noastră economie planificată, de cele două planuri anuale de stat. Atunci nu exista o experienţă proprie de planificare, iar economia noastră în ansamblu, deşi principalele mijloace de producţie fuseseră naţionalizate, purta încă amprenta structurii moştenite. Pe măsura înaintării pe drumul socialismului, competenţa organelor de stat centrale şi locale, a întreprinderilor a crescut considerabil. In aceeaşi măsură a sporit participarea maselor la conducerea activităţii economice. Perfecţionarea muncii de planificare a fost o preocupare permanentă a statului în chiar procesul îndeplinirii planului, pe parcurs aducîndu-se corectiv© acolo unde necesitatea a impus-o. Avem în faţă Comunicatul Direcţiei Centrale de Statistica cu privire la îndeplinirea Planului de Stat pe anul 1963. Ca un edificiu armonios tinzînd mereu către înălţimi, aşa îţi apare, din cifrele şi indicii acestui tablou sintetic, economia noastră naţională. Nu este de mirare că în părerile ce şi le fac despre Romînia socialistă, numeroase personalităţi din lumea întreagă dau o înaltă apreciere realizărilor pe tărîm economic obţinute la noi, relevînd tocmai profilul armonios al dezvoltării, echilibrul dintre ramuri, creşterea viguroasă a industriei. Potrivit statisticilor O.N.U., ţara noastră ocupă, în ceea ce priveşte ritmul mediu anual de creştere a nivelului producţiei, unul din primele locuri în ierarhia mondială. Problema ritmului şi proporţiilor, a Conf. univ. M. Părăluţă candidat in ştiinţe economice (Continuare în pag. 7) Legitate şi progres în construcţia economică Proletari din toate ţările, uniți-vot SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL • vineri 14 februarie 1964 • 3 pagini, 50 bani Din capodoperele artei universale: ■'■ MICHELANGELO BUONARROTI (1475—1564). „Cap de adolescent" — detaliu (Capela Sixtină) p SONDE ÎN FEBRUARIE IRIN tradiţie, în întîmpinarea zilei de 16 Februarie, petroliştii — alături de ceferişti — reeditează an după an, la o strălucire mereu mai înaltă, cartea de aur a unui prestigiu demult consacrat. Un prestigiu al luptei eroice, simbolizat prin marile greve din februarie 1933. Şi, totodată, un prestigiu al muncii, un prestigiu al hărniciei, talentului, abnegaţiei, înflorite spectaculos în aceşti ani de avînt constructiv. Vorbind despre dezvoltarea industriei noastre petrolifere, nu putem ocoli proiecţia fenomenului în lume. Nimic mai firesc . România a ocupat, încă din timpuri străvechi, un loc important pe harta petrolului, iar prin saltul calitativ actual — care continuă dialectic o dezvoltare — provoacă, pe acelaşi spaţiu de hartă, modificări pe care omul de aiurea le priveşte adesea uimit. Un fapt, dintre multe. In toamna anului care a trecut, un grup de specialişti americani în domeniul petrolului a vizitat, timp de trei săptămîni, regiuni petrolifere din ţara noastră şi unele din instalaţiile noastre de foraj şi prelucrare. După un schimb fertil de experienţă în acest domeniu , în care cele două state deţin un important prestigiu ştiinţific şi tehnic — specialiştii americani apreciau în astfel de termeni nivelul nostru de dezvoltare . „Din cele ce am văzut, am rămas cu impresia că românii sunt foarte competenţi în problemele petrolului şi că fac o treabă bună în ce priveşte extracţia, prelucrarea şi comercializarea petrolului“ (Cram H. Ira, vicepreşedintele executiv al societăţii „Continental Oil Co“ din New York). „Am vizitat trei instalaţii de foraj care săpau sonde, între 1600 şi 4 500 de metri... Instalaţia românească de foraj care săpa la mari adîncimi lucrează foarte bine *). Am văzut şi un cîmp de sonde de gaze care funcţionau prin telecomandă, dirijarea lor făcîndu-se de la cîteva mile distanţă. Instalaţiile folosite aici sînt moderne, metodele întrebuinţate pentru prevenirea coroziunii sunt bune... Românii lucrează bine şi în sectorul industriei gazelor". (Crichton John, preşedintele societăţii „Oil and Gas“ din Texas). Ritmul acestei înaintări îi decide la noi capacitatea tehnică şi tehnica. „Ceea ce m-a interesat îndeosebi — povestea un distins oaspete mexican, Oscar Frias — dat fiind că şi Mexicul este o ţară petroliferă, este faptul că dumneavoastră, în cîţiva ani, aţi reuşit să fabricaţi utilaj petrolier greu“. „Pe piaţa mondială, maşinile romîneşti pentru forajul şi extracţia petrolului — scria ziarul grecesc Neos Dromos — deţin unul din primele *) S.ar părea că aprecierea de mai sus a oaspetelui e prea sumară, zgîrcită chiar. Dar acesta instalaţii onneşti pentru forajul la mari adîncimi trezesc un mult prea mare interes ca să nu aibă şi un anume subtext. Ni.l destăinuia, nu demult, tot un oaspete american, Drew Pearson, în Washington Post . „Romînii au construit o sondă de petrol care poate lucra la mari adîncimi, fără a fi necesar ca Instalaţia să fie adusă la suprafaţă atît de des ca în cazul sondelor americane — şi pe care romînii o vînd peste graniţă, concurind sondele noastre" locuri din lume". Industriaşul american Bristan O’Konnor conchidea în sinteză : „Am putut constata că utilajul petrolier romînesc este cel mai bun din lume“. ...Şi totdeauna — uneori exprimată deschis, alteori în subtext — întrebarea : cum a fost cu putinţă ? Am putea aminti cîteva fapte... Fiind, în veacul trecut, la începuturile extracţiei de petrol, singura ţară din lume cu producţie industrială de ţiţei, savanţii români au ocupat întâietatea în elaborarea ştiinţifică a unor procese şi tehnologii de o capitală însemnătate. Domnul O’Konnor, interesat în petrol, ştie desigur — şi apreciază faptul — că în rafinăriile din Statele Unite e folosit, de mai bine de jumătate de secol, un brevet de distilare al cărui autor este chimistul L. Edeleanu din Romînia. Era pe vremea cînd aeroplanul era abia cît un fluture, un ţintar cu un motor de 15 H.P., dar acest motor a fost pus pentru prima oară pe un aparat de zbor cu mijloace proprii de bord tot de un romín, Traian Vuia. Edeleanu prepara combustibil pentru viitoare soluţii de zbor, în timp ce Coandă, un alt romín, elabora cu temerară hotărîre concepţia zborului cu reacţie, înavuţind omenirea contemporană cu vehicolul vitezelor extreme. Este vorba de un popor cu un dinamism al afirmării ce s-a probat nu numai în ultimele două decenii — care l-au dus la înflorirea actuală — ci încă mai de timpuriu, cînd posibilităţile de realizare erau, practic, retezate. Ca o aprigă apă de munte izbind într-un sol placid, al indiferenţei şi al stagnării, poporul nostru s-a afirmat nu numai în explozive răscoale şi în marile războaie de clasă — ca glorioasele lupte din februarie 1933 — ci şi prin aceste spargeri de crustă ale energiei creatoare, afirmată individual, aici sau unde era mai prielnic. Astfel de lucruri — faptul că de aici, de la noi, urcă în sistemul de valori al lumii contemporane niște indici de interes unanim — au impus o reevaluare pe planuri multiple. Se ridică, în primul rînd, profilul unui altfel de om. Echipa romînească de muncitori, ingineri şi tehnicieni petrolişti a dus în India, la Guanhili, pe un teritoriu rural, ocolit de civilizaţie, nu numai nişte utilaje menite să ridice economic o regiune, ci şi o concepţie modernă de viaţă, un ferment al energiilor, un dar care ţine de firea unui popor. „Inginer" se traduce, în multe glosare, prin acelaşi cuvînt. Multe din agregate nici nu purtau măcar nume romîneşti, deşi erau „made in Rumania“. Dar aceşti oameni joviali, prietenoşi, buni tovarăşi, excelenţi specialişti, nu erau, totuşi, numiţi cu numele profesiei, ci cu numele neamului lor. Ei erau, pentru ţăranii indieni, ca şi pentru tehnicienii colegi din New Delhi, „romînii“. Multe din semnificaţiile acestei realităţi umane — în carne şi oase — nu se revelau uşor. Localnicul mai cult Ilie Purcaru (Continuare în pap. 7-a) a-BREZAIA _TRIMITEM scriitorii la sate, zice profesorul. Iată un prilej pentru ei să cunoască şi creaţia populară. In circumscripţia mea electorală dăinuie pantomima zisă Brezaia, pe care o pun în vederea amicului meu M. Pop, directorul adj. al Institutului de etnografie şi folclor. Am auzit o versiune vorbită, plină de umor, un fel de Maître Pathelin. Şi profesorul încălecă pe un băţ lung cu un cap de cal pictat şi începu să interpreteze personajele nu fără a mă aviza . O să zici că sunt neserios. Nu, tovarăşe, arta e prin definiţie gravă ! (Irod intră călare pe băţ, însoţit de Vrabie şi de Chiţimia, asemeni călări). Irod. Eu marele Irod împărat / Sînt peste fire de supărat / Fiindcă în urma poruncii / S-au tăiat toţi pruncii / De nu mai vezi picior / De fată ori fecior, / Nici de copil de ţîţă, / Ba chiar de căţel ori mîţă. / După aşa fapte neghioabe / M-am ales cu moşnegi şi babe, / Pustiu e pe unde mă duc, / O să rămîn singur cuc. / Alunecă de rîpă a mea împărăţie, / Ce-i de făcut sfetnice Chiţimie ? / Tu Vrabie tată ce spui ? V. Eu zic să facem alţi pui. I. Ideea ta nu-i proastă, / Ca de unde să găsesc nevastă ? / Că cele scăpate de coasă / Sînt bătrîne ca broasca ţestoasă. / îmi plac tot tinerele / Că-s şi mai frumuşele. Ch. De, fata gingaşă / La carne-i drăgălaşă. V. La trup e subţirică / Să n-o frîngi ţi-e frică. I. Ha, ghiuji fără ruşine, / Clocoteşte sîngele-n mine, / De nu mi-aduceţi o fată frumoasă / Vă spînzur de grinda cea groasă. V. Arde-mă şi mă taie ; / De Măria Ta-i vrednică numai vestita Brezaie. I. Din ochi-mi pe dată pieriţi ; Şi cu Brezaia curînd să veniţi (V. şi Ch. pleacă, apoi revin cu Brezaia, matahală cu cap de capră sau oaie) Ch. Puternice Irod, saltă şi te veseleşte / Cu drag pe Brezaia primeşte. .. (după ce-o contemplă îndelung) Ori vederea astăzi mă minte / Ori e înfofolită-n veşminte ! / Fecioară din neamuri crăieşti, / Mă rod mari întrebări filozoficeşti. / Am ajuns de iau afion, / De sforăi şi ziua pe tron. / Dumnezeu zămisli pe Adam şi cu milă / NI norod prin Eva de multă prăsilă. / Şi s-au plodit oamenii în voie / Pe tot pămîntul pînă la Noie, / Şi după aceea, ca mladele-n brădet, / Se-nmulţiră fiii lui Sem, Ham şi Iafet, / Acum sîntem la alt hop / Aşijdere ca după potop. / Ce zici tu întru a ta filozofie : / Vrednică-i lumea asta să mai fie ? / S-o ţinem sub soare prin a altor prunci născare / Sau s-o lăsăm să se stingă ca o luminare ? Br. Beeee! I. Ciudat fel de-a vorbi. / Limba nu ne-o ştie ! / Eşti de bună seamă de altă seminţie. Br. Beee ! I. Be, e precum socot Beta, cum s-ar zice Beet, / A doua literă din alfabet. / Asta ştie tot / Mai adînc chiar decît Aristot. / îmi place ca fata nurlie precum o garoafă / Să fie şi puţin filozoafă. Br. Beee ! I. Zice în graiul ascuns al magilor din Babilon/ Că drumul spre Omega-i prin beta, gamma, delta, ipsilon. Br. Beee! I. Prin urmare primeşti soaţă să-mi fii, / Să-mi faci mă- G. Calinescu (Continuare in pag. 2)