Contemporanul, ianuarie-iunie 1964 (Anul 18, nr. 2-26)

1964-02-14 / nr. 7

Nr. 7 (905) mu ... ..... ... Prezenţe romîneşti peste hotare Gopo la Oberhausen: două premii pentru „Allo, Allo" ■ LA ZILELE filmului de scurt me­traj de la Oberhausen (3-8 februa­rie 1964) filmul lui Gopo Allo, Allo (Istoria comunicaţiei) a primit două importante distincţii : premiul filme­lor de scurt-metraj şi premiul al m-lea al juriului şcolii superioare populare internaţionale. La competi­­ţie au participat 65 de filme. Printre semnatarii diplomelor obţinute de Allo, Allo, figurează preşedinţii şi membrii celor două jurii. Iată cîteva nume : Bert Haanstra (Olanda), Hil­mar Hoffmann (R.F.G.), Fedor Chitruk (U.R.S.S.), Walter Lassal­y (Anglia), Jerzy Bossak (Polonia), Dusan Vuko­­tic (R.S.F. Iugoslavia), Karel Zeman (R.S. Cehoslovacia), Amos Vogel (S.U.A.), Pierre Remont (Franţa), Karl Schedereit (Austria) etc. Premiul filmelor de scurt metraj. p­­­­RODUCŢIA socialistă modernă, gradul ei înalt de concentrare bazat pe o largă specializare şi coope­rare, pe diviziunea complexă a muncii, pe strînsa legătură între ştiinţă şi pro­ducţie, nu poate fi concepută fără o conducere unică a întregii vieţi econo­mice a ţării. Iar pentru ca statul să poată asigura conducerea planificată, centralizată a dezvoltării economiei na­ţionale se cere înfăptuită, aşa cum sub­liniază Lenin, „...transformarea întregu­lui mecanism economic de stat într-o maşină unică uriaşă, într-un organism economic care să funcţioneze în aşa fel încît sute de milioane de oameni să se conducă după un plan unic“. Aceasta presupune, însă, cunoaşterea şi folosirea judicioasă a legilor economice, în pri­mul rînd a legii dezvoltării planice, pro­porţionale a economiei naţionale. Premisele conducerii ştiinţifice a eco­nomiei rezidă în caracterul social al pro­prietăţii asupra mijloacelor de produc­ţie, în primul rînd în rolul conducător al proprietăţii socialiste de stat, care creează toate acele condiţii necesare re­partizării în mod planificat a mijloace­lor de producţie şi resurselor de muncă între ramurile economiei naţionale, şi în­făptuirii unei proporţionalităţi juste în dezvoltarea tuturor laturilor producţiei sociale. In virtutea faptului că este pro­prietarul principalelor mijloace de pro­ducţie, statul socialist foloseşte legile e­­conomice atît în elaborarea politicii sale în domeniul economic, în determinarea sarcinilor construcţiei socialiste şi alcă­tuirea planurilor economice, cît şi în în­făptuirea şi realizarea sarcinilor concrete ale dezvoltării complexe şi multilaterale a economiei naţionale. Conducerea planificată a economiei, determinarea prin planul de stat a direcţiilor principale ale dezvoltării eco­nomice, stabilirea celor mai juste pro­porţii între diferitele ramuri, între acu­mulare şi consum, reprezintă forma prin­cipală de manifestare a funcţiei econo­­m­ico-organizatorice a statului socialist, un atribut esenţial al suveranităţii de stat. Activitatea de planificare este un proces complex şi care se perfecţionează continuu. Să ne amintim, pentru a avea o imagine mai exactă a ceea ce înseamnă astăzi în ţara noastră economie planifi­cată, de cele două planuri anuale de stat. Atunci nu exista o experienţă pro­prie de planificare, iar economia noastră în ansamblu, deşi principalele mijloace de producţie fuseseră naţionalizate, purta încă amprenta structurii moştenite. Pe măsura înaintării pe drumul socialismu­lui, competenţa organelor de stat cen­trale şi locale, a întreprinderilor a cres­cut considerabil. In aceeaşi măsură a sporit participarea maselor la conducerea activităţii economice. Perfecţionarea muncii de planificare a fost o preocu­pare permanentă a statului în chiar pro­cesul îndeplinirii planului, pe parcurs aducîndu-se corectiv© acolo unde nece­sitatea a impus-o. Avem în faţă Comu­nicatul Direcţiei Centrale de Statistica cu privire la îndeplinirea Planului de Stat pe anul 1963. Ca un edificiu armo­nios tinzînd mereu către înălţimi, aşa îţi apare, din cifrele şi indicii acestui tablou sintetic, economia noastră naţio­nală. Nu este de mirare că în părerile ce şi le fac despre Romînia socialistă, numeroase personalităţi din lumea în­treagă dau o înaltă apreciere realiză­rilor pe tărîm economic obţinute la noi, relevînd tocmai profilul armonios al dezvoltării, echilibrul dintre ramuri, creş­terea viguroasă a industriei. Potrivit sta­tisticilor O.N.U., ţara noastră ocupă, în ceea ce priveşte ritmul mediu anual de creştere a nivelului producţiei, unul din primele locuri în ierarhia mondială. Problema ritmului şi proporţiilor, a Conf. univ. M. Părăluţă candidat in ştiinţe economice (Continuare în pag. 7) Legitate şi progres în construcţia economică Proletari din toate ţările, uniți-vot SAPTAMIN­AL POL­ITIC-SO­CI­A­L-CU­LTU­R­AL • vineri 14 februarie 1964 • 3 pagini, 50 bani Din capodoperele artei universale: ■'■ MICHELANGELO BUONARROTI (1475—1564). „Cap de adolescent" — detaliu (Capela Sixtină) p SONDE ÎN FEBRUARIE I­RIN tradiţie, în întîmpi­­narea zilei de 16 Februarie, petroliştii — alături de ceferişti — reeditează an după an, la o strălu­cire mereu mai înaltă, cartea de aur a unui prestigiu demult con­sacrat. Un prestigiu al luptei eroi­ce, simbolizat prin marile greve din februarie 1933. Şi, totodată, un prestigiu al muncii, un prestigiu al hărniciei, talentului, abnegaţiei, înflorite spectaculos în aceşti ani de avînt constructiv. Vorbind despre dezvoltarea in­dustriei noastre petrolifere, nu pu­tem ocoli proiecţia fenomenului în lume. Nimic mai firesc . România a ocupat, încă din timpuri stră­vechi, un loc important pe harta petrolului, iar prin saltul calitativ actual — care continuă dialectic o dezvoltare — provoacă, pe acelaşi spaţiu de hartă, modificări pe care omul de aiurea le priveşte adesea uimit. Un fapt, dintre multe. In toam­na anului care­ a trecut, un grup de specialişti americani în domeniul petrolului a vizitat, timp de trei săptămîni, regiuni petrolifere din ţara noastră şi unele din instala­ţiile noastre de foraj şi prelucrare. După un schimb fertil de expe­rienţă în acest domeniu , în care cele două state deţin un important prestigiu ştiinţific şi tehnic — spe­cialiştii americani apreciau în ast­fel de termeni nivelul nostru de dezvoltare . „Din cele ce am vă­zut, am răm­as cu impresia că ro­mânii sunt foarte competenţi în problemele petrolului şi că fac o treabă bună în ce priveşte extrac­ţia, prelucrarea şi comercializarea petrolului“ (Cram H. Ira, vicepre­şedintele executiv al societăţii „Continental Oil Co“ din New York). „Am vizitat trei instalaţii de foraj care săpau sonde, între 1600 şi 4 500 de metri... Instalaţia românească de foraj care săpa la mari adîncimi lucrează foarte bine *). Am văzut şi un cîmp de sonde de gaze care funcţionau prin telecomandă, dirijarea lor făcîn­­du-se de la cîteva mile distanţă. Instalaţiile folosite aici sînt mo­derne, metodele întrebuinţate pen­tru prevenirea coroziunii sunt bune... Românii lucrează bine şi în sectorul industriei gazelor". (Crich­ton John, preşedintele societăţii „Oil and Gas“ din Texas). Ritmul acestei înaintări îi decide la noi capacitatea tehnică şi teh­nica. „Ceea ce m-a interesat îndeo­sebi — povestea un distins oaspete mexican, Oscar Frias — dat fiind că şi Mexicul este o ţară petroli­feră, este faptul că dumneavoastră, în cîţiva ani, aţi reuşit să fabricaţi utilaj petrolier greu“. „Pe piaţa mondială, maşinile romîneşti pen­tru forajul şi extracţia petrolului — scria ziarul grecesc Neos Dro­­mos — deţin unul din primele *) S.ar părea că aprecierea de mai sus a oaspetelui e prea sumară, zgîr­­cită chiar. Dar acesta instalaţii o­n­­­neşti pentru forajul la mari adîncimi trezesc un mult prea mare interes ca să nu aibă şi un anume subtext. Ni.l destăinuia, nu demult, tot un oaspete american, Drew Pearson, în Washing­­ton Post . „Romînii au construit o son­dă de petrol care poate lucra la mari adîncimi, fără a fi necesar ca Instala­ţia să fie adusă la suprafaţă atît de des ca în cazul sondelor americane — şi pe care romînii o vînd peste gra­­niţă, concurind sondele noastre"­ locuri din lume". Industriaşul a­­merican Bristan O’Konnor conchi­dea în sinteză : „Am putut constata că utilajul petrolier romînesc este cel mai bun din lume“. ...Şi totdeauna — uneori expri­mată deschis, alteori în subtext — întrebarea : cum a fost cu putinţă ? Am putea aminti cîteva fapte... Fiind, în veacul trecut, la începu­turile extracţiei de petrol, singura ţară din lume cu producţie indus­trială de ţiţei, savanţii români au ocupat întâietatea în elaborarea ştiinţifică a unor procese şi tehnolo­gii de o capitală însemnătate. Dom­nul O’Konnor, interesat în petrol, ştie desigur — şi apreciază faptul — că în rafinăriile din Statele Unite e folosit, de mai bine de jumătate de secol, un brevet de distilare al că­rui autor este chimistul L. Ede­­leanu din Romînia. Era pe vremea cînd aeroplanul era abia cît un fluture, un ţintar cu un motor de 15 H.P., dar acest motor a fost pus pentru prima oară pe un aparat de zbor cu mijloace proprii de bord tot de un romín, Traian Vuia. E­­deleanu prepara combustibil pen­tru viitoare soluţii de zbor, în timp ce Coandă, un alt romín, elabora cu temerară hotărîre concepţia zborului cu reacţie, înavuţind ome­nirea contemporană cu vehicolul vitezelor extreme. Este vorba de un popor cu un dinamism al afir­mării ce s-a probat nu numai în ultimele două decenii — care l-au dus la înflorirea actuală — ci încă mai de timpuriu, cînd posibilităţile de realizare erau, practic, retezate. Ca o aprigă apă de munte izbind într-un sol placid, al indiferenţei şi al stagnării, poporul nostru s-a afirmat nu numai în explozive răs­coale şi în marile războaie de clasă — ca glorioasele lupte din februa­rie 1933 — ci­ şi prin aceste spar­geri de crustă ale energiei crea­toare, afirmată individual, aici sau unde era mai prielnic. Astfel de lucruri — faptul că de aici, de la noi, urcă în sistemul de valori al lumii contemporane niște indici de interes unanim — au im­pus o reevaluare pe planuri multi­ple. Se ridică, în primul rînd, pro­filul unui altfel de om. Echipa ro­mînească de muncitori, ingineri şi tehnicieni petrolişti a dus în India, la Guanhili, pe un teritoriu rural, ocolit de civilizaţie, nu numai niş­te utilaje menite să ridice econo­mic o regiune, ci şi o concepţie modernă de viaţă, un ferment al energiilor, un dar care ţine de firea unui popor. „Inginer" se tra­duce, în multe glosare, prin acelaşi cuvînt. Multe din agregate nici nu purtau măcar nume romîneşti, deşi erau „made in Rumania“. Dar a­­ceşti oameni joviali, prietenoşi, buni tovarăşi, excelenţi specialişti, nu erau, totuşi, numiţi cu numele profesiei, ci cu numele neamului lor. Ei erau, pentru ţăranii indieni, ca şi pentru tehnicienii colegi din New Delhi, „romînii“. Multe din semnificaţiile acestei realităţi umane — în carne şi oase — nu se revelau uşor. Localnicul mai cult Ilie Purcaru (Continuare în pap. 7-a) a-BREZAIA _T­­RIMITEM scriitorii la sate, zice profesorul. Iată un prilej pentru ei să cunoască şi creaţia populară. In circumscripţia mea electorală dăinuie pantomima zisă Brezaia, pe care o pun în vederea amicului meu M. Pop, directorul adj. al In­stitutului de etnografie şi folclor. Am auzit o versiune vorbită, plină de umor, un fel de Maître Pa­­thelin. Şi profesorul încălecă pe un băţ lung cu un cap de cal pic­tat şi începu să interpreteze per­sonajele nu fără a mă aviza . O să zici că sunt neserios. Nu, tova­răşe, arta e prin definiţie gravă ! (Irod intră călare pe băţ, însoţit de Vrabie şi de Chiţimia, asemeni călări). Irod. Eu marele Irod îm­părat / Sînt peste fire de supărat / Fiindcă în urma poruncii / S-au tăiat toţi pruncii / De nu mai vezi picior / De fată ori fecior, / Nici de copil de ţîţă, / Ba chiar de că­ţel ori mîţă. / După aşa fapte ne­ghioabe / M-am ales cu moşnegi şi babe, / Pustiu e pe unde mă duc, / O să rămîn singur cuc. / A­­lunecă de rîpă a mea împărăţie, / Ce-i de făcut sfetnice Chiţimie ? / Tu Vrabie tată ce spui ? V. Eu zic să facem alţi pui. I. Ideea ta nu-i proastă, / Ca de unde să găsesc nevastă ? / Că cele scăpate de coa­să / Sînt bătrîne ca broasca ţes­toasă. / îmi plac tot tinerele / Că-s şi mai frumuşele. Ch. De, fata gingaşă / La carne-i drăgă­laşă. V. La trup e subţirică / Să n-o frîngi ţi-e frică. I. Ha, ghiuji fără ruşine, / Clocoteşte sîngele-n mine, / De nu mi-aduceţi o fată frumoasă / Vă spînzur de grinda cea groasă. V. Arde-mă şi mă taie ; / De Măria Ta-i vrednică numai vestita Brezaie. I. Din ochi-mi pe dată pieriţi ; Şi cu Brezaia curînd să veniţi (V. şi Ch. pleacă, apoi revin cu Brezaia, ma­tahală cu cap de capră sau oaie) Ch. Puternice Irod, saltă şi te ve­seleşte / Cu drag pe Brezaia pri­meşte. .. (după ce-o contemplă în­delung) Ori vederea astăzi mă minte / Ori e înfofolită-n veşmin­te ! / Fecioară din neamuri cră­­ieşti, / Mă rod mari întrebări fi­­lozoficeşti. / Am ajuns de iau a­­fion, / De sforăi şi ziua pe tron. / Dumnezeu zămisli pe Adam şi cu milă / NI norod­ prin Eva de multă prăsilă. / Şi s-au plodit oamenii în voie / Pe tot pămîntul pînă la Noie, / Şi după aceea, ca mlade­­le-n brădet, / Se-nmulţiră fiii lui Sem, Ham şi Iafet, / Acum sîntem la alt hop / Aşijdere ca după po­top. / Ce zici tu întru a ta filozo­fie : / Vrednică-i lumea asta să mai fie ? / S-o ţinem sub soare prin a altor prunci născare / Sau s-o lăsăm să se stingă ca o lumi­nare ? Br. Beeee! I. Ciudat fel de-a vorbi. / Limba nu ne-o ştie ! / Eşti de bună seamă de altă semin­ţie. Br. Beee ! I. Be, e precum so­­cot Beta, cum s-ar zice Beet, / A doua literă din alfabet. / Asta ştie tot / Mai adînc chiar decît Aris­­tot. / îmi place ca fata nurlie pre­cum o garoafă / Să fie şi puţin fi­­lozoafă. Br. Beee ! I. Zice în gra­iul ascuns al magilor din Babilon/ Că drumul spre Omega-i prin beta, gamma, delta, ipsilon. Br. Beee! I. Prin urmare primeşti soaţă să-mi fii, / Să-mi faci mă- G. Calinescu (Continuare in pag. 2)

Next