Contemporanul, iulie-decembrie 1965 (Anul 19, nr. 27-53)
1965-09-17 / nr. 38
Proletari din toate țăriie, uniți-vă! Vineri 17 septembrie 1965 VIZITE FRĂŢEŞTI INTRE 3 şi 11 septembrie, o delegaţie de partid şi guvernamentală a Republicii Socialiste România, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a făcut o vizită oficială în Uniunea Sovietică, la invitaţia C.C. al P.C.U.S. şi a Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. Delegaţia a avut convorbiri şi întîlniri cu conducătorii de partid şi de stat din U.R.S.S., desfăşurate într-o atmosferă de prietenie şi cordialitate. Delegaţia a vizitat, în afară de Moscova, o serie de întreprinderi şi monumente culturalistorice din oraşele Volgograd şi Leningrad, a stat de vorbă cu muncitori şi ingineri, fiind primită pretutindeni cu prietenie şi căldură, expresie a sentimentelor frăţeşti pe care oamenii sovietici le poartă poporului român. La rîndul ei, delegaţia noastră a transmis oamenilor sovietici sentimentele de prietenie ale poporului nostru, arătînd că el se bucură din toată inima de succesele remarcabile obţinute, sub conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, de prima ţară socialistă, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a comunismului. La sfîrşitul vizitei a fost dat publicităţii un comunicat în care cele două părţi constată cu satisfacţie că prietenia frăţească dintre poporul român şi poporul sovietic, relaţiile dintre cele două state se dezvoltă şi se întăresc pe baza principiilor marxism-leninismului, internaţionalismului socialist, colaborării şi întrajutorării tovărăşeşti, în condiţiile strictei respectări a egalităţii în drepturi, respectării reciproce a independenţei şi suveranităţii, neamestecului reciproc în treburile interne şi îmbinării pe această bază a intereselor fiecărei ţări cu interesele generale ale sistemului socialist mondial. In cursul convorbirilor care au avut loc, cele două delegaţii au făcut un larg schimb de păreri asupra relaţiilor dintre ţările şi partidele noastre, asupra problemelor celor mai importante ale vieţii internaţionale, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti mondiale. De asemenea, ele s-au informat reciproc asupra desfăşurării construirii socialismului şi comunismului în ţările lor. Au fost subliniate succesele obţinute în ultimii ani în direcţia lărgirii colaborării economice, comerciale şi culturale dintre Republica Socialistă România şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Numai în anii 1961—1965 schimburile de mărfuri dintre cele două ţări au crescut cu peste 65 la sută faţă de perioada precedentă de 5 ani. Acordul cu privire la colaborarea economică în viitorii 5 ani prevede dezvoltarea colaborării în diverse ramuri ale economiei naţionale, hotărîndu-se crearea unei comisii mixte guvernamentale româno-sovietice de colaborare economică. A fost subliniată, în mod deosebit, importanţa dezvoltării legăturilor tehnico-ştiinţifice, ca avînd un rol însemnat în ridicarea producţiei celor două ţări la un înalt nivel tehnic. Părţile confirmă din nou — se spune în Comunicatul final — interesul lor pentru dezvoltarea colaborării economice şi tehnicoştiinţifice în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, cit şi cu celelalte ţări socialiste. Cele două Părţi sunt de părere că Republica Socialistă România şi Uniunea Sovietică dispun de condiţiile necesare pentru lărgirea şi întărirea colaborării în domeniul politic, economic şi cultural. Ele vor depune toate eforturile pentru realizarea acestor posibilităţi favorabile, spre binele poporului român şi sovietic, în interesul întăririi sistemului mondial socialist. O mare importanţă a fost acordată, în cadrul discuţiilor, vieţii internaţionale, constatîndu-se comunitatea de vederi în aprecierea celor mai importante probleme ale contemporaneităţii : problemele păcii şi războiului, lupta împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului, sprijinirea mişcării de eliberare naţională, dezarmarea generală şi slăbirea încordării internaţionale. Delegaţiile celor două ţări remarcă faptul că, în ultimul timp, situaţia internaţională a devenit mai încordată şi că forţele imperialiste şi îndeosebi imperialismul american întreprind agresiuni înrmpotriva ţărilor socialiste, a mişcării revoluţionare, a popoarelor care luptă împotriva dominaţiei coloniale, încercînd în acest mod să împiedice ireversibilul proces istoric de transformare revoluţionară şi socialistă a societăţii. Menţinerea păcii şi progresul uman impun cu necesitate respectarea dreptului sacru al fiecărui popor, fie el mare sau mic, de a-şi hotărî singur soarta, de a-şi alege nestingherit calea dezvoltării politice, sociale şi economice. In comunicat se subliniază hotărîrea nestrămutată a Republicii Socialiste România şi a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste de a milita pentru întărirea unităţii ţărilor socialiste pe baza marxism-leninismului, de a lupta pentru coeziunea de nezdruncinat a sistemului socialist, mondial, în cuvîntarea rostită la mitingul consacrat prieteniei românosovietice, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a spus, referindu-se la necesitatea întăririi şi consolidării sistemului mondial socialist , Republica Socialistă România consideră drept o înaltă îndatorire naţională şi internaţionalistă ca şi în viitor să depună toate eforturile pentru a contribui la întărirea continuă a unităţii şi coeziunii ţărilor socialiste. Republica Socialistă România şi Uniunea Sovietică condamnă intervenţia armată a S.U.A. în Vietnamul de sud, agresiunea împotriva Republicii Democrate Vietnam, intervenţia armată împotriva Republicii Dominicane şi sprijină poziţia guvernului Republicii Democrate Coreene în legătură cu aşazisa „normalizare“ a relaţiilor dintre Japonia şi Coreea de Sud. Părţile română şi sovietică declară — se spune în comunicat — că acordarea de ajutor Republicii Democrate Vietnam în lupta sa împotriva agresiunii americane reprezintă o îndatorire internaţionalistă şi îşi exprimă hotărîrea de a acorda şi în viitor Republicii Democrate Vietnam ajutorul şi sprijinul multilateral necesar pentru respingerea agresiunii. Ambele guverne şi-au exprimat hotărîrea de a nu-şi slăbi nici în viitor eforturile îndreptate spre întărirea încrederii între popoare şi afirmarea coexistenţei paşnice în relaţiile dintre state cu sisteme sociale diferite. Cele două ţări se pronunţă cu fermitate pentru dezarmarea generală, interzicerea folosirii armelor nucleare și distrugerea lor, pentru crearea de zone de nucleari(Continuare în pag. 8-a) A început școala ALECSANDRI TERATURA română modernă s-a dezvoltat, la începutul ei, sub impulsul unei nevoi înfrigurate de-a exista, intr-un tempo grăbit şi repezit. Imboldul principal a fost, atunci, grija cantităţii, nu a calităţii. Este ceea ce Heliade a exprimat într-o frază foarte semnificativă : „Nu e vremea de critică, e vremea de scris, şi scrieţi cit veţi putea, cum veţi putea". Fraza aceasta e din 1837. Ea exprimă o stare de fapt. Pe vremea aceea scriitorii noştri nu se gîndeau atîta să scrie frumos cît să scrie cu folos. Fenomenul acesta care se observă, mai ales în ce priveşte cantitatea, şi la alte literaturi începătoare, a căpătat la noi un caracter mult mai acut, din pricină că, vreme de citeva decenii, pînă după 1850, literatura la noi a fost subordonată, în chip firesc şi neforţat, puternicei mişcări de înviorare naţională care a precedat Unirea. Pe de altă parte, şi îndeosebi în ce priveşte poezia, literatura română modernă şi-a găsit, chiar de la început, elementele unei tradiţii în legătura ei adincă cu folclorul. Acest fapt s-a întîmplat, cred eu, din două motive, armonios îmbinate. Ideile de punere în valoare a folclorului erau dominante în acea epocă şi făceau parte din atmosfera literară a vremii, atmosferă încă îmbibată de romantism. Dar pe lingă aceasta şi în chip mult mai hotărîtor, scriitorii noştri din acea vreme vedeau în poezia populară temelia sigură şi trainică a unei creaţii poetice naţionale, cu trăsături originale, capabile s-o deosebească de celelalte poezii şi să servească tocmai din cauza aceasta, luptei pentru înfăptuirea Unirii. Să nu credem însă că în această epocă grija de a scrie frumos ■ era cu totul absentă. In această privinţă e vrednic de remarcat faptul că, numai şapte ani după tipărirea frazei, lui Heliade, citată adineauri, Costachie Negruzzi,‘ îhtr-o Scrisoare din 1844, scrie aceste * rînduri : „Spune-mi, ' nu-ţi place mai bine traducţia lui Dosoftei cu-ncheeturi socotite, care nu te osteneşte cînd o ceteşti, nu are fraze mari, întortochiate şi scîlciate ?". Tradiţia scrisului artistic se înjghebează de pe atunci. Un simţ foarte ascuţit al valorii artistice a cuvîntului îl face pe Alecsandri, de la început, să acorde expresiei toată atenţia. Era aceasta, la f el, ceva , firesc, spontan, şi -nu- premeditat. , Alecsandri avea o mare uşurinţă de exprimare. Nu cred că îşi lucra şi îşi şlefuia prea mult versurile. Nici n-ar fi avut nevoie, deoarece ele izvorau din talentul lui cu o fluenţă nu rareori intr-adevăr fermecătoare. Multe poezii ale sale poartă în subtitlic indicaţia că sînt scrise pe albumuri, aşadar ele sînt improvizaţii: în toate, indiferent de caracterul efemer al occiziei care le-a‘ dat naştere, se observă o mare stăpînire a mijloacelor de expresie • — mijloace evident potrivite cu specia aceasta de poezie care poartă de obicei numele de ocazională. Goethe atribuia acestui fel de poezie, în germană , Gelegenheitsgedicht, o importanţă deosebită. Este drept că Goethe cuprinde sub această denumire orice poezie provocată de actualitatea imediată. Era înclinat oare Alecsandri către acest fel de poezie ? Cred că ,da, prin firea talentului său. Aceasta face ca poezia lui în general, să dea o impresie de viu, de trăit, de autentic, totodată însă, din aceeaşi pricină, acestei impresii i se, alătură de multe ori şi aceea de ceva fugitiv, trecător, şi uşor. Impresia aceasta ne-o dau de altfel, în unele lucrări ale lor, mulţi dintre scriitorii care au acest dar al improvizaţiei, chiar cei mai mari dintre ei. Două sunt modurile de-a, judeca, în ansamblul ei, opera unui scriitor. Unul este acela al situării scriitorului în epoca lui şi al aprecieriisale *în raport cu acea epocă. Se ajunge astfel lastabilirea unei valori care se poate, numi istorică. Alt mod este acela al considerării scriitorului din punctul de vedere al durabilităţii sale. La şaptezeci şi cinci de ani de la moartea unui scriitor, aşa cum se întîmplă acum cu Alecsandri, se pot formula, desigur, cîteva date, măcar aproximative, despre ceea ce durează din opera lui. Despre ceea ce înseamnă Alecsandri In istoria literaturii noastre s-a spus deja destul, dacă nu chiar tot. Opera lui Alecsandri stă la temelia literaturii române moderne. Fără el dezvoltarea literaturii noastre de după 1850, este de negîndit. Alecsandri inaugurează, alături de Costache Negruzzi, proza literară artistică românească. Cine reciteşte Buchetiera din Florenţa preţuieşte fără nici o constrîngere construcţia echilibrată, armonia frazei, siguranţa naraţiunii, şi acea calitate pe care francezii o exprimă prin epitetul de attachant. Excelentă proză ataşantă este proza lui Alecsandri, de la Buchetiera pînă lamemoriile de călătorie,în Africa şi amintirile din misiunile sale diplomatice. Dar iată că vorbind despre însemnătatea lui Alecsandri pentru epoca sa, ne dăm seama că multe din constatările elogioase privitoare la situaţia lui atunci se potrivesc bine şi la situaţia lui astăzi, mai exact se potrivesc bine cu părerea noastră despre opera lui, în raport cu vremea noastră, cu gustul şi , cu preferinţele noastre, ale celor de astăzi. Al. Philippide (Continuare în pag. 1)-al JurnalLITERATURĂ ŞI ALTE ARTE A BLED, ascultam cu atenţie o seamă de vorbitori francezi , unul mai subtil şi mai inteligent, de o constructivă inteligenţă, decît altul. Dar colocviul sau dialogul lor era însoţit şi de monologul meu. De pildă, mă gîndeam că, după Joyce, Malraux, Céline, Simone de Beauvoir, Francois Billetdoux, nu ne mai rămîne aproape pentru roman decît literatura ca document autentic — sau alt tip de artă scrisă, total cosmico-stelară. Cum ar fi jurnalul intim, nu cel autobiografic sau de simple amintiri. Mai întîi fiindcă, întrucît e capabil de un, document autentic — şi cred cu prisosinţă că este — cinematograful desfiinţează nu numai literatura în , proză şi eseu, dar pînă şi poezia, fiindcă el dispune de mijloace mai complexe de a sugera. S-ar putea, îmi spuneam, ca filmul să influenţeze literatura, aşa cum au influenţat-o ruinele sau istoria bătăliilor trecute. Sigur că eu aş propune o literatură de transcriere a filmului. Rezultatul poate fi surprinzător . Tanţa, fostă noastră fată-n casă, mi-a povestit (şi eu am transcris stenografie) tot ce, credea ea, văzuse într-un film de la Aro, cu Ioana Bulcă în rolul principal feminin. Textul astfel obţinut, aş zice chiar extras, îl întrecea în ilogism şi fantastic pe Eugen Ionescu şi chiar pe Beckett. Apoi există arta naivă, în fond, tot document , nu numai în plastică, dar şi în literatura propriuzisă. Mă gîndesc la ultima mea descoperire, Elena Crăciun. Plăcerea mea de a ţine rubrica de „corespondenţă“ de-aici vine , din convingerea că e singura sursă virgină de artă, cel puţin pentru Europa. E, oricum, o sursă limpidă. Periferiile lumii, cum le spunea nu mai ştiu care, în adîncimea lor, suntrezervor de materie primă nu numai,, economic , dar şi literal’. N-avem decît să revizionăm filme ca Imperiul soarelui, Cerul şi mocirla etc. WHITMAN spunea de el, dar subînţelegea un îndemn general că „va creşte şi el buni soldaţi“. De înlocuit deci psihotehnica printr-o tehnică prin excelenţă umană. (Altfel, întrucît o carte în versuri ,sau o proză ar fi mai importantă decît un megafon?) Filmul n-ar mai fi altfel decît un fiu care-şi orbănîncă părinţii. ClND, vorbim de ţări în curs de dezvoltare, ne gîndim, desigur, în primul rînd la tinereţea lor. Tineretul (vezi Bernanos: „quand la jeunesse se réfroidit, le reste du monde claque des dents“), tineretul de pe toată planeta, e speranţa nu numai a acestei lumi, dar şi a culturii ei. El trebuie crescut de oameni de carte, cu experienţa vieţii dar mai ales a meseriei lor, deci mai vîrstnici. Ori „lanţul timpurilor e rupt“, cum spune Shakespeare, şi atunci nu-mi mai rămîne decîtsă aştept naşterea unei alte literaturi ,care să-şiaibă continuitatea în adîncimea substanţei unui popor şi nu numai în extinderea lui, în legătură cu asta, mă gîndesc,(pentru a cita oară?) la admirabila discriminare a ortodoxului G. K. Chesterton, între literatura sănătoasă care se preocupă de ţelurile ei şi aceea debilă care se preocupă de mijloace numai. M. R. Paraschivescu 10 pagini, 1 leu 38 (988) ÎN ACEST NUMĂR : Part. 9: PROLOGIA STAGIUNEA SIMFONICA ŞI DE CAMERĂ de Petre Codreanu Pag. MARI REUNIUNI ŞTIINŢIFICE INTERNAŢIONALE (Viena, Belgrad, Bucureşti, Constanţa) Pag. 10: CONGRESUL MONDIAL PENTRU LICHIDAREA ANALFABETISMULUI (Teheran 8-19 septembrie) Desprindeţi-vă, strofe Cum zboară primăvara polenul din stamina ca să răzbune floarea care-a murit în vis, desprindeţi-vă, strofe sălbatice, din mine , corola de frumuseţe a lumii s-a deschis. Fiţi una cu mişcarea stindardelor ce adie, cu viscolul, ce suflă prin secole, şi apoi cu degetul albastru al ploii-n bagdadie semnalizînd o climă cu munți și păsări noi. Ah, dacă-n două inimi s-ar regăsi vreodată — măcar o clipă — zvonul cu care v-am umplut, nimica nu s-ar pierde : chiar fruntea scufundată ar învia, prin osul triumfător, din lut. Petale dintr-o lume sortită să-mi rămînă fidelă s-ar aşterne pe somnul meu cel drept şi paşi — cadenţe ample pe sternul de ţărînă — ar compensa absenţa bătăilor din piept. Ştefan Aug. Doinaş Mihai Mazaneţ PORŢILE DE FIER Interviu cu acad. Miltiade Filipescu Potrivit sarcinilor trasate de Directivele Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român, in anul 1970 va începe să funcţioneze marele complex hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, pe care ţara noastră îl construieşte în colaborare cu R.S.F. Iugoslavia. Pe sute de hectare se va întinde lacul de acumulare a apelor Dunării. In legătură cu activitatea pe care o desfăşoară oamenii noştri de ştiinţă pe teritoriul ce va fi acoperit de ape, i-am solicitat un interviu acad. MILTIADE FILIPESCU, preşedintele Comisiei pentru studiul complex al teritoriului viitorului lac de acumulare. — Datorită creşterii cu circa 30 de metri a nivelului apelor Dunării— în vederea formării lacului de acumulare al complexului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier — urmează a fi inundat un teritoriu de cîteva sute de hectare. Prin urmare, va fi modificat complet aspectul regiunii, apele acoperind suprafaţa unde se găsesc în prezent aşezări omeneşti — de pildă, oraşul Orşova — precum şi diferite formaţiuni geologice, vestigii arheologice, o flora şi faună specifice etc. In consecinţă, Academia Republicii Socialiste România a hotărît să înfiinţeze o comisie complexă care să studieze acest teritoriu din toate punctele de vedere : geografic, geologic, antropologic, arheologic, economic, lingvistic, etnografic etc. Scopul acestor cercetări este, pe de o parte, de a cunoaşte in detaliu rezervele de materii utile pe care le conţine solul acestei regiuni, vestigiile din trecut, monumentele arheologice şi arhitecturale etc. Pe de altă parte, toate datele culese privind economia, etnografia, fauna şi flora etc. vor fi păstrate şi transmise posterităţii. Comisia noastră este compusă din 13 colective : geologie, geografie, antropologie, arheologie, lingvistică şi folclor, economie, monumente istorice, etnografie, faună, floră, monumentele naturii şi altele. Din comisie fac parte circa 150 de oameni de ştiinţă şi specialişti care lucrează în cadrul institutelor de specialitate ale Academiei, în universităţi sau institutele departamentale. Cele mai importante descoperiri şi, în general, rezultatele acestor cercetări pe care le întreprindem vor fi reflectate în viitorul Muzeu al Porţilor de Fier, care va fi înfiinţat în oraşul Turnu Severin. — Cercetările întreprinse au, deci, un rol de inventariere a resurselor şi a caracteristicilor specifice ale viitorului teritoriu inundat ? — Este vorba, desigur, de o inventariere, dar şi de o adîncire a cunoştinţelor pe care le avem asupra acestui teritoriu. Şi nu numai atît. Trebuie avut în vedere că şi microclima acestei regiuni, condiţiile, de viaţă se vor modifica destul de mult. Fauna şi flora specifice acestor locuri, de pildă, vor suferi transformări profunde. Vor apărea probabil şi aspecte legate de adaptarea vieţuitoarelor la noile condiţii. Iată deci o problemă care, studiată îndeaproape, va putea furniza date interesante cu caracter biologic. — Care este stadiul actual al cercetărilor ? — Anul 1965 a fost dedicat documentării, lucrărilor pregătitoare în vederea cercetărilor intense care vor începe anul viitor. S-au făcut — de către diverse colective —• deplasări înregiunea Porţile de Fier, dar tot cu caracter de documentare prealabilă a viitoarelor studii. — Cînd urmează a fi terminate lucrările comisiei pe care o conduceţi ? — Toate cercetările noastre trebuie să fie încheiate în anul 1969, atunci cînd apa va acoperi teritoriul viitorului lac de acumulare. Spre , sfîrşitul perioadei, specialiştii noştri vor face deplasări şi pe teritoriul R.S.F. Iugoslavia, pentru, efectuarea unui schimb de opinii şi de date ştiinţifice cu specialiştii iugoslavi. Unele aspecte ale cercetărilor vor fi dezbătute în comun, pentru a se crea o viziune de ansamblu, mai profundă, asupra diverselor fenomene studiate. Toate aceste studii le vom concretiza într-o amplă monografie, intitulată provizoriu MONOGRAFIA COMPLEXĂ A TERITORIULUI INUNDAT DE LA PORŢILE DE FIER. Va fi o lucrare de foarte mari proporţii — probabil în cinci volume — care, sîntem convinşi, va prezenta un mare interes si pentru posteritate.