Contemporanul, iulie-decembrie 1973 (Anul 27, nr. 28-52)

1973-11-30 / nr. 49

UN MESAGER DIN INFINIT „Veneraţia pentru batrini şi coma­te are aceeaşi cauză: bărbile lor lungi şi pretenţiile lor de a prezice viitorul". (JONATHAN SWIFT). N­E undeva din neant se a­propie din astru luminos, invizibil deocam­dată pentru ochiul liber, dar care în lunile decembrie şi ianuarie va con­stitui deasupra orizontului o prezenţă Cosmică de o grandoare unică şi da o însemnătate neobişnuită pentru ştiinţa mişcării corpurilor cereşti. „Kohoutek“ — cometa secolului, aflată probabil pentru prima dată în apropierea Pămîntului, va traversa pînă la sfîrşitul lunii ianuarie, ca un bolid de foc, firmamentul înstelat, ur­­mînd să se piardă apoi pentru mii de ani sau poate pentru totdeauna în noaptea spaţială. Nopţi de-a rîndul ea va răspîndi o lumină de vreo 50 de ori mai stră­lucitoare decît vestita cometă Halley din anul 1910, iar prezenţa ei pro­mite să devină un eveniment astro­nomic care apare o dată, cel mult de două ori, în 100 de ani. Descoperirea innniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnninininnn TOTUL a început printr-o întîm­­plare. In seara de 7 martie a acestui an, ca în fiecare seară, astronomul Lubos Kohoutek, profesor la Obser­vatorul astronomic al Universităţii din Hamburg, îndreptase obiectivul telescopului de la Bergedorf spre constelaţia „Hidrei“. Observaţii de rutină. Nimeni, nici chiar Kohoutek nu bănuia senzaţia astronomică pa care o va aduce cercetarea bolţii ce­reşti în noaptea de 7 martie: desco­perirea unui obiect necunoscut de mă­rimea 16. Cîtva timp mai tîrziu, o­­biectul, identificat ca fiind o cometă, primeşte din partea Uniunii Astrono­mice Internaţionale denumirea pro­vizorie de „1973 f.“ Numărul arată anul descoperirii, iar litera f desem­nează mica lumină călătoare ca fiind cea de a 6-a cometă descoperită în acest an. Nimic neobișnuit. Anual sînt descoperite în medie 5—6 ase­menea corpuri. Cînd însă computerele au încheiat ultimele calcule ale tra­iectoriei, entuziasmul astronomilor a fost de nedescris : „Cometa 1973 f. Kohoutek“ avea să se încrucişeze cu traiectoria Pămîntului în ziua de 26 noiembrie. La această dată, planeta noastră avea să se afle în punctul în care „Kohoutek“ va încrucişa din nou, la 6 februarie, orbita Pămîntului, ur­­mîndu-şi propria sa coadă şi dispă­­rînd pentru zeci de milenii. Cometa Kohoutek, ca toate come­tele, e alcătuită — după cum afirmă savanţii — din substanţe îngheţate, materie meteoritică şi pulbere. Pe măsură ce se apropie de Soare, ma­rele „bulgăr de zăpadă“ suferă un proces de „fuziune“ provocînd îm­­prăştierea de gaze­­ şi pulberi, din care se formează coada. Experţii au stabilit că distanţa cos­mică faţă de Pămînt face cometa complet inofensivă. Mai rămîne însă deschisă întrebarea cum este posibil ca o cometă atît de îndepărtată să poată fi privită cu ochiul liber? Ex­plicaţia: dintre toate cometele cu­noscute, Kohoutek va atinge cea mai mare apropiere de Soare — 20 de milioane de kilometri —, astfel că ea va fi încălzită la incandescență, iar strălucirea ei va fi mai mare decît a aproape tuturor cometelor care au traversat vreodată traiectoria Pămîn­tului. Astronomii prezic un spectacol In­finit mai impresionant decît cel pri­lejuit de apariţia cometei Halley, vi­zibilă ultima oară de pe Pămînt în 1910 şi aşteptată să se întoarcă în 1986. Dar, în timp ce un copil care avea 4 sau 5 ani în 1910 va mai fi încă în viaţă pentru a vedea reîntoacerea co­metei Halley, nimeni nu va mai reve­dea vreodată cometa Kohoutek. Căci, după ce va înconjura Soarele, la sfîr­şitul lui decembrie, Kohoutek va por­ni spre noaptea spaţială pentru a nu se mai întoarce decît poate peste 75 000 de ani. Iar faptul că a fost descoperită cu 9 luni înainte de a în­conjura Soarele, sugerează că avem de-a face cu o cometă enormă. Coada cometei ar trebui să fie suficient de luminoasă pentru a fi văzută cu ochiul liber zilnic, timp de 3 ore înainte de răsăritul Soare­lui, apreciază Kenneth Franklin, pre­şedintele Planetarium-ului Hayden din Desen de Jean-Claude Pec­ker, profesor la College de France, în al său „Copernic povestit copiilor“ (După „Courrier de l’Unesco“), New York. Luminozitatea sa maximă este aşteptată în preajma Anu­lui Nou, cînd vînturile solare vor sufla gazele emanate de nucleul co­metei la o distanță de sute de mi­lioane de kilometri în spaţiu. Cam a şasea parte a cerului nocturn va fi cuprinsă de o lumină intensă. Apoi, după ce cometa va înconjura Soarele şi îşi va lua rămas bun de la Pămînt, ea va mai putea fi văzută pînă la sfîrşitul lui ianuarie pe cerul vestic. In fiecare seară după asfinţit. Unii cercetători afirmă că gradul de po­luare a atmosferei va micşora mult strălucirea acestui spectacol ceresc şi că în unele zone el nici nu va putea fi zărit. Mai departe drumul cometei este incert. Nu se cunoaşte încă dacă ea se află pe o imensă traiectorie elip­tică în jurul Soarelui sau dacă Soa­rele constituie centrul incandescent al unei traiectorii în formă de hi­perbolă. O sansa unica ATîT elipsa cît și hiperbola, para­bola sau cercul sînt traiectorii posi­bile ale mecanicii cerești. In prin­cipiu, calculele astronomice pot in­dica dacă traiectoria unui corp ce­resc călător este închisă sau des­chisă, dar primele calcule asupra călătoriei lui Kohoutek n-au putut ajunge la un rezultat cert. In cazul în care cometa se află pe o traiec­torie hiperbolică sau parabolică, iar ultimele calcule ale observatorului de la Hamburg converg către această concluzie, atunci se poate considera că micul astru nu vine din sistemul nostru solar, ci este un mesager ma­terial din galaxii îndepărtate, încă necunoscute. Acest aspect fascinant, alături de multe altele, au determinat o am­plificare a preocupărilor pentru cer­cetarea cometei. Pentru astronomi, Kohoutek va constitui o şansă fără precedent de a găsi răspunsuri la întrebările mai vechi despre natura şi originea come­telor. In prezent, cei mai mulţi cerce­tători consideră că ele constau din­­tr-un mic nucleu de gheaţă şi alta substanţe solide, înconjurate de un nor de gaze şi praf cu un diametru de mii de kilometri. Dar compoziţia exactă a cometelor depinde de origi­nea lor, iar aici savanţii împărtăşesc opinii diferite­ Credinţa tradiţională este că ele au luat naştere în vecină­tatea planetelor exterioare Uranus şi Neptun, la o distanţă de cca 3 mili­arde de kilometri de Soare, multe din­tre ele fiind expulzate din sistemul solar prin jocul de forţe gravitaţionale ale Soarelui şi planetelor. Dar A-G.W. Cameron, cosmolog la Observatorul Astronomic de la Harvard, a declarat recent că toate cometele s-au format dincolo de orbitele planetare, în ca­drul aceluiaşi proces care a dat naş­tere şi sistemului solar. Dacă este aşa, atunci cometele ar putea conţine ma­terie din afara sistemului solar. După un număr de 7 luni de pre­gătiri, astronomii sunt gata pentru a analiza cometa Kohoutek cu o colec­ţie bogată de instrumente ştiinţifice. Astronauţii navei spaţiale Skylab III, Gerald Carr, Edward Gibson şi Wil­liam Pogue, au şi început să studieze cometa cu unsprezece instrumente di­ferite, incluzînd un aparat de filmat capabil să înregistreze lumina ultra­violetă în atmosfera terestră. Agenţia de zboruri cosmice NASA va solicita şi serviciile navei spaţiale Mariner 10 aflată de cîtva timp în drum spre Venus şi Mercur. Mariner 10 va fo­tografia cometa Kohoutek din diverse poziţii la milioane de kilometri de­părtare de Pămînt. Fotografiile sale, combinate cu cele obţinute prin ca­merele de luat vederi de pe Pămînt, vor oferi oamenilor de ştiinţă prima imagine tridimensională a cometei. Totodată, doi sateliţi, cinci rachete, două baloane, o aeronavă specială în­zestrată cu aparatură ştiinţifică şi nenumărate radaruri, radiouri şi tele­­scoape vor urmări cometa Kohoutek in drumul său pe cer în următoarele trei luni. Ce vor aduce nou cercetările? Greu de spus. Astronauţii de pe Skylab vor încerca să descifreze stratul stră­lucitor gazos al cometei, haloul ei care se întinde pe o distanţă de mii de kilometri şi coada mereu întoarsă faţă de poziţia Soarelui. Pînă în pre­zent, analizele efectuate asupra co­metelor au arătat existenţa unor mo­lecule cu 2 sau 3 atomi, neutre sau ionizate, care pot fi puse în legătură cu substanţe ca apa, metanul şi amo­niacul, îngheţate în frigul cosmic. Dar încercările de a analiza spectro­­metric aceste substanţe au eşuat pînă acum. Mai sunt, fireşte, multe alte aspecte. Astronomii de la NASA consideră că nucleul cometei — în măsura în care nu provine dintr-o altă galaxie — s-a format odată cu sistemul nos­tru planetar şi, spre deosebire de Soare, Lună sau alte planete n-a su­ferit nici o modificare fizico-chimică esenţială. Dacă e aşa, atunci cometa Kohoutek ar trebui să aibă între 4,6 şi 6 miliarde de ani, jumătatea vîr­­stei prezumate a întregului sistem solar, fiind considerabil mai veche decît tot ce s-a găsit pînă în prezent pe Pămînt sau pe Lună. Cometa, ca şi o navă spaţiala... niiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiînmiTi. ÎN ciuda tuturor aşteptărilor şi a calculelor, surprizele nu sînt ex­cluse. Cometele ascultă de legi pro­prii, luminozitatea lor din preajma Soarelui depinde de consistenţa co­metei respective, care rămîne mult timp­­necunoscută. Se poate întîmpla chiar, deşi e mai greu, ca spectaco­lul să nu se producă deloc, iar co­meta să treacă pe lingă Pămînt ca o scînteie depărtată şi invizibilă. Nici traiectoria nu ascultă întotdeauna exact de legile puse de Kepler, New­ton şi Einstein la baza mişcării cor­purilor cereşti. Analize efectuate de computer arată, de pildă, că traiec­toria cometei Halley, care revine în dreptul Pămîntului la un interval mediu de 76 de ani, prezintă unele neregularităţi care n-au putut fi ex­plicate integral prin jocul de forţe gravitaţionale ale celor 9 planete din sistemul nostru solar. Intr-un timp, se vorbea chiar de existenţa unei a 10-a planete, înzestrată cu proprie­tăţi misterioase, care ar determina abaterile de la traiectorie ale comete­lor observate. Planeta aceasta ar în­conjura chipurile Soarele la o dis­tanţă reprezentînd dublul depărtării dintre Soare şi Pluton, şi avînd o masă triplă faţă de aceea a lui Sa­turn. Era greu de presupus însă că cercetarea sistematică a cerului de pînă In prezent a putut omite o ase­menea planetă. S-a recurs la compu­­tere şi calculele acestora au dovedit că o asemenea planetă n-a existat ni­ciodată. De unde atunci abaterile, dacă nu există forţa gravitaţionale necunos­cute? Tot ce ne pot spune fizicienii, deo­camdată, este că ar fi vorba de un efect de recul datorat emanaţiei de către cometă a unor materii volatile. Cometa dispune, se pare, ca şi o navă spaţială, de un „sistem de mo­dificare a traiectoriei“, care func­ţionează, fireşte, în afara oricărui control. Masa relativ redusă caracte­ristică tuturor cometelor favorizează efectul accelerator al emanaţiilor ga­zoase şi transformă aceste astre în că­lători deseori capricioşi ai spaţiului cosmic. Totuşi, aceste deviaţii sunt minime. Ele nu pot să abată cometa Kohou­tek de la traiectoria ei spre Pămînt şi nici să-i schimbe în mod esenţial poziţia faţă de acesta. Apropierea astrului va pune Pă­­mîntul în pericol? Calculele traiec­toriei promit o apropiere maximă faţă de Pămînt de 120 milioane kilome­tri. Aceasta este mai puţin decît dis­tanţa medie dintre Pămînt şi Soare, dar aproape dublu faţă de distanţa cea mai mică dintre Pămînt şi Marte. Doar la „tropicele triste"... mminiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim NICI un alt eveniment ceresc n-a avut de-a lungul secolelor o semni­ficaţie mai sumbră şi mai înfricoşă­toare ca trecerea unei comete. De fapt, istoria apariţiei cometelor a fost, pînă nu de mult, în mare măsură, istoria întunecată a superstiţiei omeneşti. La sfîrşitul secolului XVII, de pildă, lumea creştinismului era încă pă­trunsă de credinţa că orice cometă este un glob de foc aruncat de Dum­nezeu pe firmament pentru a-i a­­vertiza pe pămîntenii păcătoşi. Sfinţii părinţi ai bisericii creştine, printre care Torna de Aquino, decretează în secolul XIII cometele ca vestitoare ale sfîrşitului pămîntului, ale răz­boaielor, incendiilor, secetelor, moli­melor sau furtunilor dezlănţuite. In timpul apariţiei cometei din anul 1456, Papa Calixtus al III-lea, aflat la acea dată în război împotriva tur­cilor, a văzut în apariţia stelei cu coadă un aliat al imperiului otoman şi un semn ameninţător trimis de mînia lui Dumnezeu. Savanţii înşişi s-au lăsat atraşi in capcana miturilor. Laplace, de pildă, atribuia unei comete dezastrele po­topului. Ambroise Paré, marele chi­rurg, descria în aşa fel apariţia unei comete pe care o văzuse, încît se poa­te presupune că strălucitul său spirit ştiinţific nu reuşise să se despartă to­tal de credinţele mistice ale vremii sale şi că în faţa fantasticului spec­tacol al unui astru cu coadă îşi în­chipuia că vede fel de fel de chipuri şi semne terifiante acolo unde era o simplă cometă. Căutarea „dovezilor“ şi încercările de a „demonstra“ caracterul malefic, aducător de nenorocire, al cometelor s-au prelungit pînă tîrziu în secolul XIX. Medicul englez Foster încerca, în 1828, să găsească pentru toate epi­demiile cunoscute de el şi o cometă „vinovată“. Cronica sa nu este lipsită de ridicol: „Anno 1665, cometă uriaşă şi lepră la Londra. Anno 1668 : apari­ţia unei comete mari pe cerul Westfa­­liei — mortalitate crescută în rîndul pisicilor“ Marea cometă din 1848 s-a apropiat la 100 000 de km. de Pămînt, deter­­minînd o suită de reprezentări ca­tastrofice; la fel şi cometa din 1858, care a strălucit timp de 39 de săptă­­mîni pe cerul nocturn al planetei, producînd o puternică impresie şi o teamă superstiţioasă. Chiar şi în 1910, la reapariţia cometei Halley, teama şi fantasmagoriile specifice au luat proporţii grave, lumea secolului XX părînd să fi uitat că de atîta vreme Newton a arătat că o cometă ar putea încăpea într-un degetar dacă ar avea măcar gradul de condensare al aerului pe care-l respirăm, sau că Herschell a spus despre coada unei comete că „s-ar putea să nu cîntărească decît cîteva uncii“. Spirite luminate ale literaturii au găsit un admirabil teren de satiră socială în domeniul fantasmagoriilor pe care obscurantismul le-a creat şi întreţinut in minţile oamenilor. In 1661, Doamna de Sévigné îi scria fiicei sale: „Avem aici o cometă, care e foarte întinsă ; are cea mai frumoa­să coadă ce se poate vedea. Toate marile personaje sunt alarmate, închi­­puindu-şi că cerul, tare preocupat de pierzania lor, o anunţă prin această cometă. Se zice că în timp ce cardi­nalul Mazarin era cuprins de dispe­rare din cauza neputinţei medicilor săi, curtezanii au crezut că agonia-i trebuie să fie onorată de un miracol şi i-au spus că a apărut o cometă mare care le inspiră teamă. A avut puterea să-şi rîdă de ei şi le-a spus glumind că e prea mare cinstea pe care i-o face cometa. Irttr-ac­evăr, ar trebui să spunem şi noi ca el­­ orgo­liul omenesc îşi aduce prea multă laudă crezînd că în astre se întîmplă ceva atunci cînd nouă ne vine vre­mea să murim". E aproape sigur că şi trecerea co­metei Kohoutek va da naştere la le­gende înspăimîntătoare sau încîntă­­toare. Pentru că întunericul spiritual e departe de a fi dispărut de pe pla­neta noastră, iar cei care se tem de Kohoutek sînt destui. Şi nu-i de loc spre cinstea lor, dacă ne gîndim că telescoapele observatorilor înregis­trează în medie cam trei comete la fiecare doi ani. Ar rezulta că orice eveniment — epidemie, război, inun­daţie, recoltă neobişnuită — poate fi pus în legătură cu vreo cometă ! De altfel, din zece comete doar una e vi­zibilă cu ochiul liber. Iar din zecimea aceasta, foarte rareori se întîmplă ca o cometă să se impună privirii prin strălucirea și dimensiunea ei. Majo­ritatea își văd de drum fără ca oa­menii să bănuie măcar trecerea lor prin „apropierea" Pămîntului. In epoca noastră, epoca zborurilor cosmice, teama faţă de ceea ce odi­nioară era „un semn înfricoşător şi divin“ a dispărut din lumea civilizată, păstrîndu-se numai în „tropicele tris­te“ ale ignoranţei, cum ar spune Claude Lévy-Strauss, şi In mentalita­tea anacronică a celor ce nu trăiesc în pas cu epoca în care s-au născut. Gabriela Dolgu Parcursul cometei Kohoutek şi punctele de „întîlnire“ cu orbi­tele planetelor Marte, Venus, Mercur şi Pămînt. Apare clar cum din cauza „vîntului solar“, în faza iniţială a apropierii de Soare, „coada" cometei urmează „nucleul“ pentru a i-o lua apoi înainte. Diversele date marchează perioadele de rotaţie a Pămîntului şi a cometei Kohoutek pe orbitele lor respective. (După „L’Unità"). Reprezentare de epocă, folosită de Nostradamus,a unei comete aflată in trecere prin dreptul Lunii, văzută la 1 februarie 1554. (După „Die Welt“) •Redacţia şi administraţia : Bucureşti, Piaţa Scinteii nr 1, tel. 17.60.10 Căsuţa poştală 4103 Alooo­lemele se fac la oficiile poştale, prin factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Abonamentele pentru străinătate se fac prin Rompresfilatelia, Calea Griviţei nr. 64-66, sect 8 - cont piesă 50V1 40.50.03.80 Banca română de comerţ exterior. Anunțurile de publicitate (reclamă) se primesc la adresa : Agenţia de publicitate I.S.IAP.­­ Bucureşti, str. Visarion nr. 6, tel. 50.62.70. 4­ 40440 ■lumea contemporană PUNCTE CARDINALE Omul de mîine va sti sa traiasca mai bine ? • IN ultima sa carte, Omul mileniilor, Re­portaje din atelierele Societăţii noi (Editura C. Bertelsmann, Mün­chen, 1973), profesorul şi publicistul vest-ger­­man Robert Jungk, au­tor, printre altele, al vo­lumelor Viitorul a şi început şi mai străluci­tor decit o mie de sori, este optimist. Viaţa o­­mului pe pămînt abia începe. Folosind nenu­mărate exemple din do­meniile tehnicii, psi­hologiei, pedagogiei, po­liticii şi antropologiei, Robert Jungk îşi de­monstrează teza în cinci capitole voluminoase. Autorul, nelipsit în ulti­mii ani de la congrese şi conferinţe internaţio­nale, de unde pleca în­cărcat de note, rapoarte şi concluzii, îşi formu­lează teza încă din prefaţă : „Omul nu a ajuns la capăt. Stimu­lat de primejdii morta­le, el începe abia acum să se dezvolte cu ade­vărat“. Pentru a supra­vieţui, crede el, omul va trebui să devină mai suplu, mai abil, stăpîn pe o tehnică imblînzită. De aceea, în viitor, şti­inţele naturii vor avea nevoie şi de cercetările sociologice.“ Inventamanta şi valorificarea ei • CE fac oamenii în timpul lor liber ? Dez­leagă rebusuri, lucrează în grădină, urmăresc emisiunile de televi­ziune etc. Există însă unii care îşi petrec timpul imaginînd in­venţiile cele mai năs­truşnice pe care în­cearcă să le pună în practică. Ca şi în alţi ani, în luna noiembrie a avut loc la Nürnberg (R.F.G.) „Expoziţia internaţio­nală pentru Idei, inven­ţii şi noutăţi (IENA) 1973“. Peste 200 de par­ticipanţi şi-au prezen­tat descoperirile lor unul public numeros, venit din mai multe ţări europene. Iată ci­­neva din aceste inven­ţii : ochelari cu care se poate privi înapoi, perii de curăţat locuri greu accesibile, cum ar fi elementele de calo­rifer, o instalaţie de iluminat interiorul po­şetelor de damă, apa­rate de zburat suspen­date pe sîrmă, care funcţionează imitînd bătăile din aripi ale păsărilor, un stativ pentru aerisitul paturi­lor, o instalaţie prin care se poate vîsli stînd cu faţa în direc­ţia înaintării bărcii, o loţiune pentru creşte­rea părului, o vază de flori demontabilă şi invizibilă, un pix cu calendar pe 6 ani, un „aparat de învăţat pă­sările să evite“. Printre invenţii, uneia merită însă toată aten­ţia. O metodă de cojit lemnul la ger, un procedeu de curăţire a apelor, în special a mărilor, şi un aparat de fotografiat urmele acci­dentelor de circulaţie in mărime naturală. Există mii de oameni ale căror invenţii sau inovaţii nu­­ sunt valo­rificate pentru că nu ştiu cum, unde şi ce să facă cu ele. Expoziţia de la Nürnberg are ca scop atît lansarea în circuitul economic a ideilor valoroase, cit şi acordarea unei satis­facţii celor care îşi „pierd“ timpul gindind. Delegaţie pentru Nobel • PATRICK White, romancierul australian căruia i-a fost recent atribuit Premiul Nobel pentru literatură, a a­­nunţat că nu se va pu­tea duce la Stockholm, la 10 decembrie, să-şi primească înalta dis­tincţie şi recompensă, din motive de sănătate. Se pare că premiul va fi transmis printr-un delegat, pictorul Sidney Nolan, compatriot al lui White. Hîrtia, ca şi petrolul? • MATERIILE prime devin rare — scrie „l’Express“ într-unul din ultimele sale nu­mere. Producătorii pro­fită de situaţie pentru a urca preţurile, la hirtie, ca şi la petrol. Intr-adevăr, producăto­rii canadieni de pastă de hîrtie au anunţat sporirea preţului lor cu 25 de dolari, ceea ca face ca pe piaţa mon­dială o tonă din această căutată materie primă să se ridice la 200 de dolari. O primă conse­cinţă : preţul hârtiei de ziar face un salt de 15—20 la sută. Şi nume­roase publicaţii ameri­cane, britanice, Italiene şi franceze hotărăsc fia să-şi reducă numărul de pagini, fie să urca preţul de vînzare. Ca urmare a lipsei de hîr­tie, lumea a început să se preocupe de gă­sirea unor substitute ale materiilor folosite în mod curent pentru fabricarea hîrtiei. Un material promiţător pare să fie kenatul, o plantă din Asia răsă­riteană, asemănătoare cu bambusul, prezen­­tind avantajul unei re­colte anuale, spre deo­sebire de arbori, care cresc atît de greu. Aviz amatorilor de suveniruri • CAPITOLIUL, re­şedinţa Congresului Statelor Unite, este vi­zitat anual de aproxi­mativ un milion şi ju­mătate de turişti. In 1976 se va sărbători ju­bileul bicentenar al Statelor Unite. Drept care se bănuieşte că numărul vizitatorilor importantei clădiri de la Washington va creş­te şi mai mult. Şi pen­tru că in asemenea îm­prejurări, amatorii de suveniruri se înmul­ţesc, în Capitoliu a fost montat un sistem spe­cial de observaţie care a costat impresionanta sumă de 4,6 milioane de dolari Circa o sută de camere de televizi­une şi numeroase de­tectoare de tot felul permit urmărirea fie­cărei mişcări a vizita­torilor şi semnalizarea oricărui gest suspect. Bruno Moderna • A ÎNCETAT din viaţă, la Darmstadt (R.F.G.), compozitorul şi dirijorul Bruno Mader­­na. Născut în 1920 la Ve­neţia, a absolvit conser­vatorul Santa Cecilia, secţia compoziţie. A continuat apoi studiile cu Gian Francesco Ma­­lipiero şi Hermann Scherchen, care au lăsat o amprentă de netăgă­duit asupra personalită­ţii sale. Muzica contem­porană pierde un neo­bosit cercetător al ex­perienţelor noi, iar or­chestra Radiodifuziunii milaneze, un dirijor de prestigiu Internaţional. Omhmfuiuuid Soplominol AL CONSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE Redactor şef­­:CONSTANTIN MITEA Redactori şefi adjuncţi : Margareta Bărbuţă, C. N. Constantiniu Secretar general de redacţie : Roger­ Cimpeapu R­erentdiag­­grefica Elena Marinescu

Next