Contemporanul, iulie-decembrie 1973 (Anul 27, nr. 28-52)
1973-11-30 / nr. 49
UN MESAGER DIN INFINIT „Veneraţia pentru batrini şi comate are aceeaşi cauză: bărbile lor lungi şi pretenţiile lor de a prezice viitorul". (JONATHAN SWIFT). NE undeva din neant se apropie din astru luminos, invizibil deocamdată pentru ochiul liber, dar care în lunile decembrie şi ianuarie va constitui deasupra orizontului o prezenţă Cosmică de o grandoare unică şi da o însemnătate neobişnuită pentru ştiinţa mişcării corpurilor cereşti. „Kohoutek“ — cometa secolului, aflată probabil pentru prima dată în apropierea Pămîntului, va traversa pînă la sfîrşitul lunii ianuarie, ca un bolid de foc, firmamentul înstelat, urmînd să se piardă apoi pentru mii de ani sau poate pentru totdeauna în noaptea spaţială. Nopţi de-a rîndul ea va răspîndi o lumină de vreo 50 de ori mai strălucitoare decît vestita cometă Halley din anul 1910, iar prezenţa ei promite să devină un eveniment astronomic care apare o dată, cel mult de două ori, în 100 de ani. Descoperirea innniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnninininnn TOTUL a început printr-o întîmplare. In seara de 7 martie a acestui an, ca în fiecare seară, astronomul Lubos Kohoutek, profesor la Observatorul astronomic al Universităţii din Hamburg, îndreptase obiectivul telescopului de la Bergedorf spre constelaţia „Hidrei“. Observaţii de rutină. Nimeni, nici chiar Kohoutek nu bănuia senzaţia astronomică pa care o va aduce cercetarea bolţii cereşti în noaptea de 7 martie: descoperirea unui obiect necunoscut de mărimea 16. Cîtva timp mai tîrziu, obiectul, identificat ca fiind o cometă, primeşte din partea Uniunii Astronomice Internaţionale denumirea provizorie de „1973 f.“ Numărul arată anul descoperirii, iar litera f desemnează mica lumină călătoare ca fiind cea de a 6-a cometă descoperită în acest an. Nimic neobișnuit. Anual sînt descoperite în medie 5—6 asemenea corpuri. Cînd însă computerele au încheiat ultimele calcule ale traiectoriei, entuziasmul astronomilor a fost de nedescris : „Cometa 1973 f. Kohoutek“ avea să se încrucişeze cu traiectoria Pămîntului în ziua de 26 noiembrie. La această dată, planeta noastră avea să se afle în punctul în care „Kohoutek“ va încrucişa din nou, la 6 februarie, orbita Pămîntului, urmîndu-şi propria sa coadă şi dispărînd pentru zeci de milenii. Cometa Kohoutek, ca toate cometele, e alcătuită — după cum afirmă savanţii — din substanţe îngheţate, materie meteoritică şi pulbere. Pe măsură ce se apropie de Soare, marele „bulgăr de zăpadă“ suferă un proces de „fuziune“ provocînd împrăştierea de gaze şi pulberi, din care se formează coada. Experţii au stabilit că distanţa cosmică faţă de Pămînt face cometa complet inofensivă. Mai rămîne însă deschisă întrebarea cum este posibil ca o cometă atît de îndepărtată să poată fi privită cu ochiul liber? Explicaţia: dintre toate cometele cunoscute, Kohoutek va atinge cea mai mare apropiere de Soare — 20 de milioane de kilometri —, astfel că ea va fi încălzită la incandescență, iar strălucirea ei va fi mai mare decît a aproape tuturor cometelor care au traversat vreodată traiectoria Pămîntului. Astronomii prezic un spectacol Infinit mai impresionant decît cel prilejuit de apariţia cometei Halley, vizibilă ultima oară de pe Pămînt în 1910 şi aşteptată să se întoarcă în 1986. Dar, în timp ce un copil care avea 4 sau 5 ani în 1910 va mai fi încă în viaţă pentru a vedea reîntoacerea cometei Halley, nimeni nu va mai revedea vreodată cometa Kohoutek. Căci, după ce va înconjura Soarele, la sfîrşitul lui decembrie, Kohoutek va porni spre noaptea spaţială pentru a nu se mai întoarce decît poate peste 75 000 de ani. Iar faptul că a fost descoperită cu 9 luni înainte de a înconjura Soarele, sugerează că avem de-a face cu o cometă enormă. Coada cometei ar trebui să fie suficient de luminoasă pentru a fi văzută cu ochiul liber zilnic, timp de 3 ore înainte de răsăritul Soarelui, apreciază Kenneth Franklin, preşedintele Planetarium-ului Hayden din Desen de Jean-Claude Pecker, profesor la College de France, în al său „Copernic povestit copiilor“ (După „Courrier de l’Unesco“), New York. Luminozitatea sa maximă este aşteptată în preajma Anului Nou, cînd vînturile solare vor sufla gazele emanate de nucleul cometei la o distanță de sute de milioane de kilometri în spaţiu. Cam a şasea parte a cerului nocturn va fi cuprinsă de o lumină intensă. Apoi, după ce cometa va înconjura Soarele şi îşi va lua rămas bun de la Pămînt, ea va mai putea fi văzută pînă la sfîrşitul lui ianuarie pe cerul vestic. In fiecare seară după asfinţit. Unii cercetători afirmă că gradul de poluare a atmosferei va micşora mult strălucirea acestui spectacol ceresc şi că în unele zone el nici nu va putea fi zărit. Mai departe drumul cometei este incert. Nu se cunoaşte încă dacă ea se află pe o imensă traiectorie eliptică în jurul Soarelui sau dacă Soarele constituie centrul incandescent al unei traiectorii în formă de hiperbolă. O sansa unica ATîT elipsa cît și hiperbola, parabola sau cercul sînt traiectorii posibile ale mecanicii cerești. In principiu, calculele astronomice pot indica dacă traiectoria unui corp ceresc călător este închisă sau deschisă, dar primele calcule asupra călătoriei lui Kohoutek n-au putut ajunge la un rezultat cert. In cazul în care cometa se află pe o traiectorie hiperbolică sau parabolică, iar ultimele calcule ale observatorului de la Hamburg converg către această concluzie, atunci se poate considera că micul astru nu vine din sistemul nostru solar, ci este un mesager material din galaxii îndepărtate, încă necunoscute. Acest aspect fascinant, alături de multe altele, au determinat o amplificare a preocupărilor pentru cercetarea cometei. Pentru astronomi, Kohoutek va constitui o şansă fără precedent de a găsi răspunsuri la întrebările mai vechi despre natura şi originea cometelor. In prezent, cei mai mulţi cercetători consideră că ele constau dintr-un mic nucleu de gheaţă şi alta substanţe solide, înconjurate de un nor de gaze şi praf cu un diametru de mii de kilometri. Dar compoziţia exactă a cometelor depinde de originea lor, iar aici savanţii împărtăşesc opinii diferite Credinţa tradiţională este că ele au luat naştere în vecinătatea planetelor exterioare Uranus şi Neptun, la o distanţă de cca 3 miliarde de kilometri de Soare, multe dintre ele fiind expulzate din sistemul solar prin jocul de forţe gravitaţionale ale Soarelui şi planetelor. Dar A-G.W. Cameron, cosmolog la Observatorul Astronomic de la Harvard, a declarat recent că toate cometele s-au format dincolo de orbitele planetare, în cadrul aceluiaşi proces care a dat naştere şi sistemului solar. Dacă este aşa, atunci cometele ar putea conţine materie din afara sistemului solar. După un număr de 7 luni de pregătiri, astronomii sunt gata pentru a analiza cometa Kohoutek cu o colecţie bogată de instrumente ştiinţifice. Astronauţii navei spaţiale Skylab III, Gerald Carr, Edward Gibson şi William Pogue, au şi început să studieze cometa cu unsprezece instrumente diferite, incluzînd un aparat de filmat capabil să înregistreze lumina ultravioletă în atmosfera terestră. Agenţia de zboruri cosmice NASA va solicita şi serviciile navei spaţiale Mariner 10 aflată de cîtva timp în drum spre Venus şi Mercur. Mariner 10 va fotografia cometa Kohoutek din diverse poziţii la milioane de kilometri depărtare de Pămînt. Fotografiile sale, combinate cu cele obţinute prin camerele de luat vederi de pe Pămînt, vor oferi oamenilor de ştiinţă prima imagine tridimensională a cometei. Totodată, doi sateliţi, cinci rachete, două baloane, o aeronavă specială înzestrată cu aparatură ştiinţifică şi nenumărate radaruri, radiouri şi telescoape vor urmări cometa Kohoutek in drumul său pe cer în următoarele trei luni. Ce vor aduce nou cercetările? Greu de spus. Astronauţii de pe Skylab vor încerca să descifreze stratul strălucitor gazos al cometei, haloul ei care se întinde pe o distanţă de mii de kilometri şi coada mereu întoarsă faţă de poziţia Soarelui. Pînă în prezent, analizele efectuate asupra cometelor au arătat existenţa unor molecule cu 2 sau 3 atomi, neutre sau ionizate, care pot fi puse în legătură cu substanţe ca apa, metanul şi amoniacul, îngheţate în frigul cosmic. Dar încercările de a analiza spectrometric aceste substanţe au eşuat pînă acum. Mai sunt, fireşte, multe alte aspecte. Astronomii de la NASA consideră că nucleul cometei — în măsura în care nu provine dintr-o altă galaxie — s-a format odată cu sistemul nostru planetar şi, spre deosebire de Soare, Lună sau alte planete n-a suferit nici o modificare fizico-chimică esenţială. Dacă e aşa, atunci cometa Kohoutek ar trebui să aibă între 4,6 şi 6 miliarde de ani, jumătatea vîrstei prezumate a întregului sistem solar, fiind considerabil mai veche decît tot ce s-a găsit pînă în prezent pe Pămînt sau pe Lună. Cometa, ca şi o navă spaţiala... niiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiînmiTi. ÎN ciuda tuturor aşteptărilor şi a calculelor, surprizele nu sînt excluse. Cometele ascultă de legi proprii, luminozitatea lor din preajma Soarelui depinde de consistenţa cometei respective, care rămîne mult timpnecunoscută. Se poate întîmpla chiar, deşi e mai greu, ca spectacolul să nu se producă deloc, iar cometa să treacă pe lingă Pămînt ca o scînteie depărtată şi invizibilă. Nici traiectoria nu ascultă întotdeauna exact de legile puse de Kepler, Newton şi Einstein la baza mişcării corpurilor cereşti. Analize efectuate de computer arată, de pildă, că traiectoria cometei Halley, care revine în dreptul Pămîntului la un interval mediu de 76 de ani, prezintă unele neregularităţi care n-au putut fi explicate integral prin jocul de forţe gravitaţionale ale celor 9 planete din sistemul nostru solar. Intr-un timp, se vorbea chiar de existenţa unei a 10-a planete, înzestrată cu proprietăţi misterioase, care ar determina abaterile de la traiectorie ale cometelor observate. Planeta aceasta ar înconjura chipurile Soarele la o distanţă reprezentînd dublul depărtării dintre Soare şi Pluton, şi avînd o masă triplă faţă de aceea a lui Saturn. Era greu de presupus însă că cercetarea sistematică a cerului de pînă In prezent a putut omite o asemenea planetă. S-a recurs la computere şi calculele acestora au dovedit că o asemenea planetă n-a existat niciodată. De unde atunci abaterile, dacă nu există forţa gravitaţionale necunoscute? Tot ce ne pot spune fizicienii, deocamdată, este că ar fi vorba de un efect de recul datorat emanaţiei de către cometă a unor materii volatile. Cometa dispune, se pare, ca şi o navă spaţială, de un „sistem de modificare a traiectoriei“, care funcţionează, fireşte, în afara oricărui control. Masa relativ redusă caracteristică tuturor cometelor favorizează efectul accelerator al emanaţiilor gazoase şi transformă aceste astre în călători deseori capricioşi ai spaţiului cosmic. Totuşi, aceste deviaţii sunt minime. Ele nu pot să abată cometa Kohoutek de la traiectoria ei spre Pămînt şi nici să-i schimbe în mod esenţial poziţia faţă de acesta. Apropierea astrului va pune Pămîntul în pericol? Calculele traiectoriei promit o apropiere maximă faţă de Pămînt de 120 milioane kilometri. Aceasta este mai puţin decît distanţa medie dintre Pămînt şi Soare, dar aproape dublu faţă de distanţa cea mai mică dintre Pămînt şi Marte. Doar la „tropicele triste"... mminiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim NICI un alt eveniment ceresc n-a avut de-a lungul secolelor o semnificaţie mai sumbră şi mai înfricoşătoare ca trecerea unei comete. De fapt, istoria apariţiei cometelor a fost, pînă nu de mult, în mare măsură, istoria întunecată a superstiţiei omeneşti. La sfîrşitul secolului XVII, de pildă, lumea creştinismului era încă pătrunsă de credinţa că orice cometă este un glob de foc aruncat de Dumnezeu pe firmament pentru a-i avertiza pe pămîntenii păcătoşi. Sfinţii părinţi ai bisericii creştine, printre care Torna de Aquino, decretează în secolul XIII cometele ca vestitoare ale sfîrşitului pămîntului, ale războaielor, incendiilor, secetelor, molimelor sau furtunilor dezlănţuite. In timpul apariţiei cometei din anul 1456, Papa Calixtus al III-lea, aflat la acea dată în război împotriva turcilor, a văzut în apariţia stelei cu coadă un aliat al imperiului otoman şi un semn ameninţător trimis de mînia lui Dumnezeu. Savanţii înşişi s-au lăsat atraşi in capcana miturilor. Laplace, de pildă, atribuia unei comete dezastrele potopului. Ambroise Paré, marele chirurg, descria în aşa fel apariţia unei comete pe care o văzuse, încît se poate presupune că strălucitul său spirit ştiinţific nu reuşise să se despartă total de credinţele mistice ale vremii sale şi că în faţa fantasticului spectacol al unui astru cu coadă îşi închipuia că vede fel de fel de chipuri şi semne terifiante acolo unde era o simplă cometă. Căutarea „dovezilor“ şi încercările de a „demonstra“ caracterul malefic, aducător de nenorocire, al cometelor s-au prelungit pînă tîrziu în secolul XIX. Medicul englez Foster încerca, în 1828, să găsească pentru toate epidemiile cunoscute de el şi o cometă „vinovată“. Cronica sa nu este lipsită de ridicol: „Anno 1665, cometă uriaşă şi lepră la Londra. Anno 1668 : apariţia unei comete mari pe cerul Westfaliei — mortalitate crescută în rîndul pisicilor“ Marea cometă din 1848 s-a apropiat la 100 000 de km. de Pămînt, determinînd o suită de reprezentări catastrofice; la fel şi cometa din 1858, care a strălucit timp de 39 de săptămîni pe cerul nocturn al planetei, producînd o puternică impresie şi o teamă superstiţioasă. Chiar şi în 1910, la reapariţia cometei Halley, teama şi fantasmagoriile specifice au luat proporţii grave, lumea secolului XX părînd să fi uitat că de atîta vreme Newton a arătat că o cometă ar putea încăpea într-un degetar dacă ar avea măcar gradul de condensare al aerului pe care-l respirăm, sau că Herschell a spus despre coada unei comete că „s-ar putea să nu cîntărească decît cîteva uncii“. Spirite luminate ale literaturii au găsit un admirabil teren de satiră socială în domeniul fantasmagoriilor pe care obscurantismul le-a creat şi întreţinut in minţile oamenilor. In 1661, Doamna de Sévigné îi scria fiicei sale: „Avem aici o cometă, care e foarte întinsă ; are cea mai frumoasă coadă ce se poate vedea. Toate marile personaje sunt alarmate, închipuindu-şi că cerul, tare preocupat de pierzania lor, o anunţă prin această cometă. Se zice că în timp ce cardinalul Mazarin era cuprins de disperare din cauza neputinţei medicilor săi, curtezanii au crezut că agonia-i trebuie să fie onorată de un miracol şi i-au spus că a apărut o cometă mare care le inspiră teamă. A avut puterea să-şi rîdă de ei şi le-a spus glumind că e prea mare cinstea pe care i-o face cometa. Irttr-acevăr, ar trebui să spunem şi noi ca el orgoliul omenesc îşi aduce prea multă laudă crezînd că în astre se întîmplă ceva atunci cînd nouă ne vine vremea să murim". E aproape sigur că şi trecerea cometei Kohoutek va da naştere la legende înspăimîntătoare sau încîntătoare. Pentru că întunericul spiritual e departe de a fi dispărut de pe planeta noastră, iar cei care se tem de Kohoutek sînt destui. Şi nu-i de loc spre cinstea lor, dacă ne gîndim că telescoapele observatorilor înregistrează în medie cam trei comete la fiecare doi ani. Ar rezulta că orice eveniment — epidemie, război, inundaţie, recoltă neobişnuită — poate fi pus în legătură cu vreo cometă ! De altfel, din zece comete doar una e vizibilă cu ochiul liber. Iar din zecimea aceasta, foarte rareori se întîmplă ca o cometă să se impună privirii prin strălucirea și dimensiunea ei. Majoritatea își văd de drum fără ca oamenii să bănuie măcar trecerea lor prin „apropierea" Pămîntului. In epoca noastră, epoca zborurilor cosmice, teama faţă de ceea ce odinioară era „un semn înfricoşător şi divin“ a dispărut din lumea civilizată, păstrîndu-se numai în „tropicele triste“ ale ignoranţei, cum ar spune Claude Lévy-Strauss, şi In mentalitatea anacronică a celor ce nu trăiesc în pas cu epoca în care s-au născut. Gabriela Dolgu Parcursul cometei Kohoutek şi punctele de „întîlnire“ cu orbitele planetelor Marte, Venus, Mercur şi Pămînt. Apare clar cum din cauza „vîntului solar“, în faza iniţială a apropierii de Soare, „coada" cometei urmează „nucleul“ pentru a i-o lua apoi înainte. Diversele date marchează perioadele de rotaţie a Pămîntului şi a cometei Kohoutek pe orbitele lor respective. (După „L’Unità"). Reprezentare de epocă, folosită de Nostradamus,a unei comete aflată in trecere prin dreptul Lunii, văzută la 1 februarie 1554. (După „Die Welt“) •Redacţia şi administraţia : Bucureşti, Piaţa Scinteii nr 1, tel. 17.60.10 Căsuţa poştală 4103 Alooolemele se fac la oficiile poştale, prin factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii. Abonamentele pentru străinătate se fac prin Rompresfilatelia, Calea Griviţei nr. 64-66, sect 8 - cont piesă 50V1 40.50.03.80 Banca română de comerţ exterior. Anunțurile de publicitate (reclamă) se primesc la adresa : Agenţia de publicitate I.S.IAP. Bucureşti, str. Visarion nr. 6, tel. 50.62.70. 4 40440 ■lumea contemporană PUNCTE CARDINALE Omul de mîine va sti sa traiasca mai bine ? • IN ultima sa carte, Omul mileniilor, Reportaje din atelierele Societăţii noi (Editura C. Bertelsmann, München, 1973), profesorul şi publicistul vest-german Robert Jungk, autor, printre altele, al volumelor Viitorul a şi început şi mai strălucitor decit o mie de sori, este optimist. Viaţa omului pe pămînt abia începe. Folosind nenumărate exemple din domeniile tehnicii, psihologiei, pedagogiei, politicii şi antropologiei, Robert Jungk îşi demonstrează teza în cinci capitole voluminoase. Autorul, nelipsit în ultimii ani de la congrese şi conferinţe internaţionale, de unde pleca încărcat de note, rapoarte şi concluzii, îşi formulează teza încă din prefaţă : „Omul nu a ajuns la capăt. Stimulat de primejdii mortale, el începe abia acum să se dezvolte cu adevărat“. Pentru a supravieţui, crede el, omul va trebui să devină mai suplu, mai abil, stăpîn pe o tehnică imblînzită. De aceea, în viitor, ştiinţele naturii vor avea nevoie şi de cercetările sociologice.“ Inventamanta şi valorificarea ei • CE fac oamenii în timpul lor liber ? Dezleagă rebusuri, lucrează în grădină, urmăresc emisiunile de televiziune etc. Există însă unii care îşi petrec timpul imaginînd invenţiile cele mai năstruşnice pe care încearcă să le pună în practică. Ca şi în alţi ani, în luna noiembrie a avut loc la Nürnberg (R.F.G.) „Expoziţia internaţională pentru Idei, invenţii şi noutăţi (IENA) 1973“. Peste 200 de participanţi şi-au prezentat descoperirile lor unul public numeros, venit din mai multe ţări europene. Iată cineva din aceste invenţii : ochelari cu care se poate privi înapoi, perii de curăţat locuri greu accesibile, cum ar fi elementele de calorifer, o instalaţie de iluminat interiorul poşetelor de damă, aparate de zburat suspendate pe sîrmă, care funcţionează imitînd bătăile din aripi ale păsărilor, un stativ pentru aerisitul paturilor, o instalaţie prin care se poate vîsli stînd cu faţa în direcţia înaintării bărcii, o loţiune pentru creşterea părului, o vază de flori demontabilă şi invizibilă, un pix cu calendar pe 6 ani, un „aparat de învăţat păsările să evite“. Printre invenţii, uneia merită însă toată atenţia. O metodă de cojit lemnul la ger, un procedeu de curăţire a apelor, în special a mărilor, şi un aparat de fotografiat urmele accidentelor de circulaţie in mărime naturală. Există mii de oameni ale căror invenţii sau inovaţii nu sunt valorificate pentru că nu ştiu cum, unde şi ce să facă cu ele. Expoziţia de la Nürnberg are ca scop atît lansarea în circuitul economic a ideilor valoroase, cit şi acordarea unei satisfacţii celor care îşi „pierd“ timpul gindind. Delegaţie pentru Nobel • PATRICK White, romancierul australian căruia i-a fost recent atribuit Premiul Nobel pentru literatură, a anunţat că nu se va putea duce la Stockholm, la 10 decembrie, să-şi primească înalta distincţie şi recompensă, din motive de sănătate. Se pare că premiul va fi transmis printr-un delegat, pictorul Sidney Nolan, compatriot al lui White. Hîrtia, ca şi petrolul? • MATERIILE prime devin rare — scrie „l’Express“ într-unul din ultimele sale numere. Producătorii profită de situaţie pentru a urca preţurile, la hirtie, ca şi la petrol. Intr-adevăr, producătorii canadieni de pastă de hîrtie au anunţat sporirea preţului lor cu 25 de dolari, ceea ca face ca pe piaţa mondială o tonă din această căutată materie primă să se ridice la 200 de dolari. O primă consecinţă : preţul hârtiei de ziar face un salt de 15—20 la sută. Şi numeroase publicaţii americane, britanice, Italiene şi franceze hotărăsc fia să-şi reducă numărul de pagini, fie să urca preţul de vînzare. Ca urmare a lipsei de hîrtie, lumea a început să se preocupe de găsirea unor substitute ale materiilor folosite în mod curent pentru fabricarea hîrtiei. Un material promiţător pare să fie kenatul, o plantă din Asia răsăriteană, asemănătoare cu bambusul, prezentind avantajul unei recolte anuale, spre deosebire de arbori, care cresc atît de greu. Aviz amatorilor de suveniruri • CAPITOLIUL, reşedinţa Congresului Statelor Unite, este vizitat anual de aproximativ un milion şi jumătate de turişti. In 1976 se va sărbători jubileul bicentenar al Statelor Unite. Drept care se bănuieşte că numărul vizitatorilor importantei clădiri de la Washington va creşte şi mai mult. Şi pentru că in asemenea împrejurări, amatorii de suveniruri se înmulţesc, în Capitoliu a fost montat un sistem special de observaţie care a costat impresionanta sumă de 4,6 milioane de dolari Circa o sută de camere de televiziune şi numeroase detectoare de tot felul permit urmărirea fiecărei mişcări a vizitatorilor şi semnalizarea oricărui gest suspect. Bruno Moderna • A ÎNCETAT din viaţă, la Darmstadt (R.F.G.), compozitorul şi dirijorul Bruno Maderna. Născut în 1920 la Veneţia, a absolvit conservatorul Santa Cecilia, secţia compoziţie. A continuat apoi studiile cu Gian Francesco Malipiero şi Hermann Scherchen, care au lăsat o amprentă de netăgăduit asupra personalităţii sale. Muzica contemporană pierde un neobosit cercetător al experienţelor noi, iar orchestra Radiodifuziunii milaneze, un dirijor de prestigiu Internaţional. Omhmfuiuuid Soplominol AL CONSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE Redactor şef:CONSTANTIN MITEA Redactori şefi adjuncţi : Margareta Bărbuţă, C. N. Constantiniu Secretar general de redacţie : Roger Cimpeapu Rerentdiaggrefica Elena Marinescu