Contemporanul, ianuarie-iunie 1995 (Anul 5, nr. 1-22)

1995-01-12 / nr. 1-2

3 i>e ^toue Am dat la-nrămat Fotografia Faimei (Mă las închis Numai în Babel Town) Şi zac sub desenele Unui somn ruinat în lumina scăzută Ce-mi satură oasele. Stau (locul naşterii mele E disputat de 7 cetăţi) Aşteptând (corabia? trenul?) Atâta doar, aşteptând. Aici. Rezemat De gara oraşului Lângă propriul bust comunal (Ridicat de Conciliul De la Longo Campo) cu ochii spre cer Ca în procesiunile de invocare A ploii şi-mi gândesc gloria: Voi fi lustruit cu poesii, Voi fi bătut (în medalii) voi fi înconjurat în 80 de zile, Voi fi pictat în fresce votive Cu o biserică-n braţe (şi dacă nu cu o biserică Atunci cu o pâine) Io, suflet vechi, arhonte De Câmpulung (Resatul Asoniei?), Io, Adică voi... Ce te va agonisi, încă atârnat de tractatul De la Kuciuk-Kainargi). Spre o venire să te învăţ Săruturile (dragosti şi ură) Dat fiindu că m-am născut Doar la o azvârlitură De cinematograful mut! Traşi unu-ntraltul Aici, numai aici, negreşit Vom privi sfârşitul lumii La lumina unui hăţ de chibrit... Jertfa Palmele ce mă aplaudă, ieri Chiar mă pălmuiau. Mi se recunoaşte Statura doar după ce oasele îmi sunt dumicate mărunt. Mi se îngăduie să renasc Doar din cenuşă. A mea. Sunt măsurat cu cotul. Fragmentele De împărăţii ce mi s-au luat îmi sunt plătite cu bănuţi de tablă. Sigur că încă mai sper. (Speranţă Precară ca o mireasmă Pusă în ghips, care mireasmă E spiritul florii). Zac lunecat, de fumul împletit în trâmbe De­asupra generaţiilor. Până la urmă Toată jertfa mea a fost inutilă. Nu s a scris niciodată Măcar un vers Despre cărămida îngropată De vie în zid treitiar* cu ame Un topor burtos Spart de gigantica lamă a ghilotinei (Chiar o ghilotină Ghilotinată). Săgeţi Arse pe scaunul electric,­ Acizii Buchenwald Corodând mitraliere Maxim. Moartea condamnată la moarte, S-ar zice. Chipuri de a muri (Mărci ale morţii, Supuse modei). Dezgropând viitorul, Presimţind trecutul, fără greş. Doar atât înţeleg: Moartea moare şi ea. Numai că viaţa încă nu s-a născut! j0j00£ P­lomotei D kumoMica Nu mă mai trag din nimic! Nici din Darwin (un goril!) și nici Din Marea (cu tată Necunoscut). Mă trag de păr (De urechi, de limbă) Certificându-mi precum că: Mă trag Din viitor! Înainte de Ckwt înainte de Christ? Tot ce s-a trăit Pe lumea asta - Milenii, clipe - A fost înainte de Christ. Nimic iisusic Sub acest cer. Nici măcar anotimpurile Ierusalimul, poeţii, Zăpada. Iubirea - Iisusiacă? Acestea le scriu tot în ger, în pustie Şi tot înainte de Christ... Oglinda Mă privesc - mărime naturală -■ Şi totuşi ies din funingini de-argint Cu viciate proporţii •- răsfrânt, Frânt - contras, desen în ruină. Cad, din ramă, osemintele De cenuşă. Rămâne un gol cu privelişti Surpate. Oglinda mea e vin sângerat, Suc de cucută. Oglinda mea e un Ierusalim... C&teudawC cu oralii Eu rămân notarul Unui sat prăpădit, Nesimţitor faţă de mărimile lumii Drept care spun că n-am habar de marchizi, Paraclisieri, mareşali. Mă doare în cot, în cotieră, de cocota-cocotieră-bananieră! Părelnic. Fictiv. Cum Ficţiunile apei. Cum floare de fân, Singur nicicând­­între feliile de însumi Staţi voi, negreşit, Voi, scluptorii de spermanţetă De la Vax Museum!) Strivit? Nu pot fi decât Desîmbunat. Ucis? De-ar fi, dacă ar fi, ar fi Doar să încetez Şi nu aşa de-a dreptul Ci în­ Cer. Şi totdeauna ecvestru. Văruit cu nenoroc (nice Bal Mabill, nice auto- Mobil, nice Niezsche!) Un calendar Cu vrăbii... depoziţie Sunt, e sigur, Moştenitorul. Sunt fiul, al treilea Al unor părinţi Ce n-au avut copii. Voi întemeia O dinastie, un trib De coroane! Când va fi Când se vor fi istovit toate Ilusiile, extazele, Când va veni Sfârşitul, când din timidele Adoraţii rămâne-va fumul Pe mine, cel îngrăşat de Fericirile altora Daţi-mă de pomană ploii Rustice! Despărţiţi în fragmente Sângele oxidat, pielea galvanizată De rane şi tipăriţi-mă cuviincios cuviincios dreptunghi de lut; Tipăriţi-mi părul, unghiile Fiindcă eu pot muri dar rămân Ne-Tre-Că-Tor! maka! Chiar aşa o strigam pe fata sălbatică Din mahalaua mea hanseatică: Vină-mi tu, limpido Şi agurido, Galeso şi transparento Care te iubesc din Quatrocento (Tu, liber răsfăț, eu întunecatul ideea europeană

Next