Contemporanul, iulie-decembrie 1999 (Anul 9, nr. 26-49)

1999-09-09 / nr. 34

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă director Nicolae Breban Editorial? Nicolae BREBAN eiu mm wfflf ptc/tm nota oj Acest număr este sponsorizat de Fundaţia culturală BONA FIDE din Baia-Mare, preşedinte - doamna Florica BUD Este mai mult decât evident ca Românii (literaţi) şi-ar dori un premiu Nobel aşa cum Românii (politicieni) şi-ar dori să intre în NATO. E poate o determinantă a mondenităţii culturale şi politice actuale visul, speranţa într-o „lovitură“, un fel de bilet de loterie colosal şi naţional care să rezolve­­ probleme dificile, insurmontabile, în economie - sau să ne vindece de o rană uriaşă şi veche, în cultură, discordanţa care există - cum o credem doar noi! - între înzestrarea noastră culturală şi „recompensa“ unui for prestigios şi ultim cum ar fi comitetul Nobel. Oare nu înseamnă acest lucru­­ aceste lucruri, această psihologie! că se verifică încă o dată lipsa noastră de spirit realist sau, mai exact, discrepanţa crasă, aproape adolescentină, între vis şi realitate. Dar... nu acest lucru ar fi supărător ci, aş spune - să mi se ierte cuvântul! - un fel de oportunism, horribile dictu, care a trecut din lumea politică în suava, „dezinteresata“, „idealista“ noastră lume literară! Aşa cum sărmana, improvizata lume politică „visează“ un „unchi bogat şi naiv“ din America care să ne dăruiască milioane şi milioane de dolari (fără să se întrebe, ca orice bancher serios, ce facem cu aceşti bani!) lumea literară,mai exact prietenii noştri, criticii şi eseiştii literari - ca şi noua generaţie cărora nu li s-a prea auzit glasul (nici cel literar şi nici cel civic sub dictatură!) construiesc castele • Integrarea prin cultură de Cătălin ŢÎRLEA pag. 3 vroiam cu orice preț ca Goma să aibă succes..“ - Dumitru Țepeneag în dialog cu Farkas Jenő pag. 4 •O carte în dezbatere - Postmodernismul românesc de Mircea CĂRTĂRESCU pag. 6­­ • A­utopersiflare îngăduitoare -­ un eseu de S. DAMIAN pag. 8 în Spania, fac disperate pronosticuri literare asupra unor premii de anvergură, taie şi spânzură în câmpul valorilor, cu un oportunism şi, mai ales­­ cu un provincialism înduioşător, insolent şi naiv totodată, în acelaş timp, de câţiva ani încoace, în unele cercuri şi reviste literare se face o curte asiduă, crispată, lipsită de tact, fostei emigraţii literare, ca şi unor puternice comunităţi financiare, în speranţa - vai, cât de adolescentină, încă odată! - a unei ieşiri din impas, la fel ca în improvizata şi disperata noastră politică - o ieşire „din impas“ nu prin munca, cosecvenţă, luciditate asupra realelor valori naţionale ci, cum o spuneam, printr-o „lovitură“! Emigraţia literară românească - mai ales cea pariziană, în jurul Monicăi Lovinescu şi a familiei lui Eugen Ionescu care a susţinut nu valorile literare, reale, ci cele politice, în sens invers politicii de la Bucureşti, adică: cine e contra comuniştilor este un autor talentat! - şi căreia îi fac curte acum, târziu, obosit, şi în acelaşi timp cu un patos suspect, unii leaderi improvizaţi, de după ’89, ai literelor române, tot aşa cum, înainte de ’89, erau curtaţi corifeii „rezistenţi“ ai scenei interne literare. Oare să fie versatilitatea tot mai mult o lege, o trăsătură „de caracter“ a criticului român?! (continuare in pag. 2) Ilustrăm acest număr cu lucrări de artă pe computer de Nicolae MACOVEI

Next