Contemporanul, iulie-decembrie 2000 (Anul 10, nr. 26-50)

2000-12-21 / nr. 49-50

Pentru cititorul român numele lui Howard Phillips Lovecraft este aproape necunoscut. Vina o poartă reputaţia sa mondială, de altfel de mare maestru al genului horror, gen gustat în multe părţi ale lumii, dar incriminat la noi, uneori pe bună dreptate. Dar celebrul Lovecraft, intr-adevăr mare maestru în a trezi în noi toate spaimele cu putinţă nu poate fi privit numai ca un realizator de povestiri şi romane ce nu trebuie deloc (dar absolut deloc) citite seara. Sa aducem în primul rând omagiu imaginaţiei sale demiurgice, fârâ exagerare. Apoi literaturii pe care o practică de foarte buna calitate. Dar mai ales capacităţii sale uriaşe de creator de saga, de desenator al unuia dintre acele tablouri uriaşe cuprinzând personaje nenumărate şi întâmplări purtate peste eoni şi spaţii nesfârşite. H. P. Lovecraft s-a născut în 1890 în Providence, Rhode Island, S.U.A. Bolnăvicios, timid, solitar, a fost, de mic, un cititor pasionat al lui E. A. Poe, Ambrose Bierce, Arthur Machen și mai ales al povestirilor lordului Dunsany, cel de la care, mai târziu, avea sâ ia ideea construirii unui panteon populat de zei (cam macabri) şi a desenării unei gigantice ţesături de false şi superbe legende. Acest panteon şi aceste legende i-au reuşit lui Lovecraft atât de bine, încât, peste ani, nenumăraţi vor fi cei care vor cere, în librării şi biblioteci, „Necronomicon”-ul, cartea arabului nebun Abdul Alhazred - carte, bineînţeles, inventata. La fel ca şi „manuscrisul Pnakotnik”, „Cartea lui Dzyan” sau „Cele şapte cărţi criptice ale lui Hsan”, la care Lovecraft se referă mereu, din care mereu iese învingător, creând astfel în jurul operei sale o atmosfera de falsa credibilitate, chiar de real - şi atrăgând astfel o cohortă de cititori, probabil sute de milioane, încă din tinereţe îşi va găsi admiratori, apoi imitatori şi discipoli şi va avea loc un fenomen curios: aceşti prieteni de condei - Clark Ashton Smith, Frank Belknap Long, Robert Bloch, Henry Kuttner, August Derleth - nu vor ezita sa completeze tabloul de legende lovecraftiene, astfel că, ulterior, la nenumăratele editări ale operelor complete ale lui H. P. Lovecraft, povestirile „adaugate” de discipoli n-au mai putut fi desprinse din tabloul final! A rezultat o operă rotunda, strălucitoare, un buchet de întunecate coborâri în infern, în adâncurile neluminate ale subconştientului uman, de freudiene naraţiuni cu aparenţa de odisee, o înlănţuire ce şi-a găsit loc în istoria literaturii universale. A scris prima povestire remarcabilă la vârsta de 15 ani: The beast in the Cave (Fiara din peşteră). A construit-o perfect, intr-un oarecare stil gotic, anunţând celebritatea pe care o va avea cu jumătate de secol mai târziu: este istoria degenerării omului în bestie, aceea a uciderii unei făpturi simțeşti, dar cu piele alba şi grai articulat, un fost om, transformat de viaţa din adâncul catacombelor, adus la starea de sălbăticie şi canibalism. în 1908 scrie a doua povestire importanta, The Alchemist (Alchimistul), descoperind secretul nemuririi, un alchimist, condamnat" / * de inchiziţie la ardere pe rug revine, după execuţie şi fânjâne pe locurile unde trăise, şi vreme de câteva sute de ani se va „râfui” cu descendenţii succesivi ai familieiinchizitorului - povestirea va fi publicata în 1916 într-o revista de amatori, The United Amateur. Dupa o perioadă in care este atras de poezie (la mult, foarte mult timp după moarte o să-i apară un volum de versuri, Collected Poems) și ziaristică, tânărul Lovecraft începe construirea ciclului „miturilor lui Cthulhu”. Scrie întâi Polaris, o povestire în care personajul principal, contemplând Steaua Polară, se trezeşte transportat într-un spaţiu mitic, fals mitic, populat de locuitori misterioşi. Apoi, în 1919, The Doom that came tot Sarnath (Apocalipsul peste Sarnath in care descrie destinul înspăimântător al unui oraş distrus de intervenţia unui zeu strain, nemulţumit de felul în care era venerat) şi The Statement of Rudolph Carter (Declaraţia lui Rudolph Carter- aventurile alter ego-ului lui Lovecraft într-un abis subteran locuit de o entitate imondâ). . Dupâ ce îşi eliberează complet imaginaţia, şi-o trimite sâ vagabondeze printre stele şi stranii abisuri umane şi astfel prinde forme ciclul din „Cthulhu Mythos”. Din ciclu fac parte povestiri şi romane de mult celebre: The Nameless City (Oraşul fără nume - un arheolog, în deşert, găseşte Cetatea fârâ Nume, intra în criptele ei subterane şi găseşte acolo mumiile unor făpturi non-umane, inumane, şi fuge invadat de teroare; în acest fără de nume oraş apare prima referire la nucleul miturilor lui Cthulhun: „That is not dead which can eternal live/ And with strange aeons even Death may die...” - tr.: Nu- i mort care sâ poată sa zacă pe vecie/ Şi-n straniile ere până şi Moartea piere...”; tot aici apare şi Abdul Alhazred, arabul nebun, autor de cărţi magice şi interzise), The Festival (Festivalul în care apare „Necronomicon”-ul şi un voiaj oniric într-un oraş ce se transformă, pe măsură înaintării calatorului, într-un univers confuz şi opac, populat de forme incerte - acolo are loc o sărbătoare, ce strânge creaturi ieşite dintr-un univers necunoscut), The Call of Cthulhu (Chemarea lui Cthulhu, publicata în 1928 în revista Weird Tales: „...în culcuşul său din B'lych, Cthulhu cel mort aşteaptă visând...”, scrie Lovecraft, descriindu-l pe marele şi înspăimântătorul Cthulhu, cel care zace într-