Convorbiri Literare, 1869-70 (Anul 3, nr. 1-24)
1869-06-01 / nr. 7
No. 7. Anul III, ISTORIILE CIVILISAȚIUNEI 1) Guizot. Histoire de la civilisation en Europe 1 voi. Ed. 5. 1843, Paris, Didier, şi Histoire de la civilisation en France 4 voi. Ed. 4, id. 2) II. 27*. Buckle. Geschichte der Civilisation in England, aus dem Englischen von A. Ruge. 2 vol. Ed. 3. 1868. Leipzig et Heidelberg, bei Winter. 3) W. E. Hartpole Lecky. Geseichte.. . der Aufklärung in Europa. Aus dem Englischen von Dr. H. Jolowicz. 2 vol. 1868. id. 4) John William Draper. Geschichte der geistigen Entwicklung Europas. Aus dem Englischen von A. Bartels. 2 vol. 1865. Leipzig, bei Otto Wigand. • • I I. Consideraţiuni generale. Intre producţiunile istorice cele mai însemnate ale timpurilor noastre, se osebescu aşa numitele Istorii ale civilisaţiunei. Ele ieu in cercetare întreaga disvoltare a unei părţi mai mari sau mai mici din omenire*) *) Cercetările sunt îndreptate mai cu samă asupra Europei — suprimendu-se sub această denumire și sta- tele Americane — căci in America bate astăzi mai pu- ternic pulsul vieţei omenirei. Iassi, 1 Iunie 1869 CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 și 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberă 1 galbenu; pentru Austria 5 fi; pentru Besarabia rusească Vji galbenu. — Abonamentele se făcu in lassi la Tipografia Societăţii Junimea, in Bucuresci la librăria Socecc & Comp. in decursul unui timpu, şi caută să-şi dee samă de căuşele şi sensul progresului ei. Concepute din puncturi de vedere deosebite, tratate cu o putere de spiritu şi cu cunoscinţe mai mult sau mai puţin întinse, ele toate tindu, in ultimul resultatu, a descoperi in mersul omenirei, sensul direcţiunei sale de pană acuma, a inţelege bine presentul, pentrucă astfeliu să arăte intru cătva calea pe care trebue să calce in viitoru, şi să o feriască de abaterile la care a fostu şi este ăncă espusă. Dacă aruncămu o ochire răpede asupra desvoltărei omenirei, lucrul cel ăntgiu ce-lu observămu este o diferinţă intre perioadele ei succesive pe care o insemnămu ca progresu. La o cercetare mai adăncă, recunoascemu că acestu progresu este neintreruptu, deşi apare sub forme deosebite şi in diverse punte a omenirei, astfeliu că deodată vorbimi de crescere şi decădere. Crescerea şi decăderea înse sunt proprii indivizilor, popoarelor. Aceste au intr’adevéru o culme, unu sfirşitu; dar omenirea merge tot înainte fără ca se scimu unde se va opri. Acolo unde unu individu termină calea sa, unu altul ei culege sarcina şi merge mai departe, şi cănd S U M A R I U. Istoriile civilisaţiunei. Studiu istoricu de D. A. D. Xenopolu. Copii de pe natură.—Ştefan şi Mihai, de D. I. Negruzzi. O scrisoare a lui Constantin Negruzzi. (fine.) Tragedii din viaţă.—I. Pribeagul, de D. I. P. Florentin. Consciinţa, poesie de V. Hugo, trad. de D. V. Pogor. Corespondenţă.