Convorbiri Literare, 1879-80 (Anul 13, nr. 1-12)
1879-07-01 / nr. 4
120 ESSBOAELE DINTRE RUŞI ŞI TURCI. tenia şi de doue ori in Moldova, iar cel de al doile de cinci ori in Muntenia şi de patru ori in Moldova. Apoi este de observat că şi înainte de 1711, Poarta numeşte domni străini in Moldova şi Muntenia. Astfel in 1618 Turcii pun in Moldova pe Gaspar-Vodă despre care Miron Costin spune: „Gaspar-Vodă era Italian adică Franc, om neştiutor rănduelii şi obiceelor ţerii, fără limbă de ţară, care lucru mai greu nu poate fi cănd nu ştie domnul limba ţerii in care domneşte.37) In 1666 vine la domnie Duca-Vodă care „era de moşie din Ruinele din ţara grecească şi de copil mic venind in ţară in zilele lui Vasile-Vodă au fost la dugheană la abaterie.38)“ şi care domneşte el de 3 ori şi fiul seu Constantin de 2 ori. In 1667 Turcii trimit pe Iliaş-Vodă care „limba ţerii nu ştiea ci tot cu talmaciu grăea.“39) In 1677 trimit pe Dumitraşcu Cantacuzino „din Grecii cei de frunte a Ţarigradului, care destul era cumplit şi vrăjmaş“, şi care domneşte de două ori. Pe acesta il inlocuesc in 1676 cu antonie Roset a cărui nume adevărat este Kiriţa Draco, nume curat grecesc. In sfirşit, in 1710 vine la domnie Neculai Mavrocordat inaintea lui Dimitrie Cantemir, a cărui origine nimene n’o pune la indoeală. De asemene si in Muntenia la 1633 vine la domnie Leon-Voda Tomşa care după mulţimea grecilor ce aduse cu densul pare a fi şi el de acelaş neam; in 1658 Mihnea III pe care Bălcescu il titlueşte „un grec obscur“40) şi alţii precum Duca, Cantacuzino. Ce e drept, cu căt Turcii deprindeau a se a se amesteca mai mult in trebile ţerilor noastre, cu atăta ei vedem trimiţând mai des domni străini in ele, aşa incăt fără indoeală numărul Grecilor ce au domnit in ţerile noastre in aşa numita epocă a Fanarioţilor este mult mare decăt înainte. Turcii luase obiceiul a trimite domni străini in ţerile noastre încă dinaintea epocei fanarioţilor. Faptul că ei apoi au îndesit cu asemene trimiteri doreşte numai atăta că principiul odată admis aducea roada sa firească, aceea de a deveni predomnitor. Dacă cătăm bine in istoria noastră vom vede că rădăcinile epocei fanarioţilor sunt mult mai vechi decăt 1711. In Moldova ele datează de la alungarea lui Petru Rareş din scaun de cătră Sultanul Soliman care pune in locu-i pe Ştefan Lăcustă. Aici întâlnim pentru intăiaş dată in cronicarii noştri acele cuvinte prevestitoare de atăta rău: „şi Turcii le-au pus Domn pe Ştefan-Vodă, feciorul lui Alexandru-Vodă,4 ') şi apoi trebue să o mărturisim cu părere de rău, insuş Petru-Rareş, de care ne mândrim cu drept cuvânt, au pus temelia acestor amestecări ale Turcilor in numirea domnilor Moldovei, ducendu-se la Poartă şi cerănd a i se da de-a doua oară domnia Moldovei, ceea ce Sultanul Soliman au şi incuviinţat, „şi indată i-au dat steag de domnie in Moldova şi au trimis pe credinciosul seu Imbrea Aga cu Fniceri şi cu multă oaste turcească ca să ducă pe Petru Vodă la scaunul ţerii Moldovei.“42) Dease- 37) M. O. ed. nouă p. 268 81) id. p. 9. ,#) Neculai Costin pgli Cantacuzineştii din Valachia sunt şi ei de neam grec dar romanisaţi prin căsătorii cu pămăntence. Biografia po.ternicului Const. Cantacuzino de Nec. Bălcescu in Mag istoric pentru Dacia, I p. 380. 401 Biografia citată mai sus, p 880. 4l) Ire oa ed nouă, p 19?. 41) Urecifiă ed. nouă p. 201.