Cotidianul, iunie 1992 (Anul 2, nr. 104-125)
1992-06-01 / nr. 104
Dl Ratiu a fost ales președinte al UMRL Cu 868 de voturi pentru, din 899 valabile, dl Ion Ratiu a fost reconfirmat la Congresul al III-lea și cel dinții desfășurat în țară al UMRL în funcția de președinte al acestei organizații. Spre deosebire de adunarea organizată anul trecut la Paris, de către aripa dizidentă condusă de Dori Novacovici, cea de acum a întrunit cvorumul necesar pentru a putea fi declarată, conform statutului, congres. Astfel, din 1215 membri, UMRL din toată lumea, au fost prezenți sau reprezentați prin delegație, un număr de 758, adică 63%, în afara alegerii președintelui, participanții au desemnat prin vot secret 10 persoane (cinci din diaspora, cinci din țară) pentru a forma Comitetul Coordonator al Uniunii. Acestea sunt: din țară, dnii Ion Mircea Eunescu, Bogdan Grabowski, Dan Drăghici, Mircea Mihăilescu și Ion Anghelescu, iar din diaspora, dnii James Crăciun (USA), Nicolae Ratiu (Anglia), Radu Pătărlăgeanu (Germania), dna Paula Predeleanu (Franța) și dl Radu Roseanu (Germania). Adunarea de la Sainut Maur de anul trecut a fost declarată nulă. Trebuie consemnat ca, deși initial dl Ratiu nu s-a arătat dispus să •ar.Maze, a făcut-o totuși, datorită insistențelor majorității reprezentanților filialelor din țară și din străinătate, în prima zi a congresului (30 mai), la începutul lucrărilor, au fost citite cîteva mesaje de salut sosite din străinătate. L-am reținut pe cel al preotului Calciu Dumitreasa și al fostului ambasador SUA la București (în anii ‘80), dl David Funderbank, cel care, în anii cînd administrația americană continua să-l considere pe Ceaușescu un “comunist bun” a fost solidar cu suferințele poporului român semnalînd adevărata stare de fapt din România. Dl Funderbank a fost nevoit să demisioneze, poziția sa nereflectînd-o pe cea a guvernului care îl investise în funcție. La congres am mai remarcat prezența, în calitate de invitați, a dnei Simina Mezincescu, a dlui Otto Weber (președintele PER), Mihai Grama (președintele UDC), aceștia din urmă anunțînd, în numele partidelor pe care le conduc că sprijină candidatura dlui Rațiu la funcția de președinte al României. “Sîntem convinși că este cel mai nimerit om politic din România care poate îndeplini înalta funcție de președinte al țării. Sunt sigur că dl Ratiu va intra în istoria României cu aceeași glorie cu care au făcut-o Strămoșii săi”, a spus dl Weber, evocînd implicit în finalul alocuțiunii figura doctorului Ioan Ratiu, fruntaș al mișcării românești din Ardeal, semnatar, acum 100 de ani, al Memorandului trimis împăratului austro-ungar. La rîndul său, dl Grama a spus: “Sîntem convinși că dl Rațiu va juca un rol important în viitorul României. Este singura personalitate necompromisă, iar UDC îi va da un sprijin substanțial în ceea ce privește participarea domniei sale la viața politică românească.” A fost adoptat, prin vot deschis, un nou statut al UMRL și o declarație de principii în care se reamintește menirea acestei organizații “apartinice, dar nu apolitice”, lupta pentru instaurarea democrației în România. “Niciodată nu te întreba ce-ți poate da ție țara, ci ce poți da tu tării”, a spus dl Ratiu citîndu-l pe fostul președinte american J.F. Kennedy. La propunerea dlui Ion Ratiu, Congresul a ales, ca membri de onoare ai UMRL, două personalități marcante ale luptei pentru libertate și democrație în România. Este vorba despre dl Corneliu Coposu, președintele PNȚCD și al Convenției Democratice și dna Doina Cornea. Oglinda de popor demn, pe care totalitarismul comunist nu a izbutit să îl îngenuncheze se datorează, în mare măsură, curajului și atașamentului lor pentru valorile democrației și pentru dreptate. Evocînd sprijinul pe care UMRL i l-a acordat, dl Dumitru Mazilu a menționat că, la rîndul său, a susținut această organizație pentru obținerea unui sediu în România, imediat după evenimentele din decembrie 1989. a consemnat Mihnea Vasiliu Dl Ion Ratiu Cum se manipulează informația în presă <si are CVLTUREL r FRANțAIS k CLVJ * ixpi ■H rac /Un xpunerea mea va avea un caracter tehnic și profesional. Urmăresc îndeaproape, și pe cît posibil, imaginea României în presa occidentală și am ajuns la un număr de concluzii. Voi ilustra fiecare afirmație prin texte și exemple precise. Este vorba de sugestii și observații pentru oaspeții noștri străini, propuse cu titlul strict personal. Pentru a avea o imagine reală, obiectivă și exactă despre România - ceea ce nu este adesea cazul, hélas! - urmează a lua cîteva precațiuni. Bineînțeles, nu îndrăznesc să dau lecții nimănui .Dar există o anume deontologie a presei pe care, cred, trebuie s-o respectăm cu toții. Cel puțin într-o anumită măsură... Prima și cea mai dificilă condiție este de a rezista oricărei manipulări ideologice. Nici de dreapta, nici de stînga. Nici socialistă, nici conservatoare. Voi pleca de la cartea - în mod evident improvizată, inegală și tendențioasă - a lui Michel Castex: “Un mensonge gros comme un siecle. Roumanie: histoire d’une manipulation” (Paris, Albin Michel, 1990, 191 p.). Dacă este vorba, într-adevăr, de “minciuni”, izvorul lor nu este, în orice caz, și în mod esențial, românesc. Unele agenții de presă străine, în căutare de știri senzaționale, au lansat informația conform căreia au fost uciși la Timișoara și în alte orașe 60.000 de oameni. O exagerare condamnabilă, bineînțeles. Dar Michel Castex atribuie această exagerare evidentă doar românilor. Și el o face în felul următor: “Revoluția, revoluția voastră, a fost în bună parte o întreprindere orchestrată de minciuni și exagerări ale ororii, pentru a grăbi ruina regimului Ceaușescu” (p.32). Dat fiind că regimul Ceaușescu s-a prăbușit, la drept vorbind, dacă nu într-o zi, în trei zile cel mult, de la 22 decembrie la 25 decembrie, data executării dictatorului, rezultă că, după Michel Castex, această “întreprindere” a fost “orchestrată” - și încă în mod atît de eficace în foarte puțin timp. Ziariști de marcă din presa occidentală și românească au prezentat la Cluj un bogat evantai de comunicări. Astăzi, Adrian Marino De către cine? Nu ni se spune, în realitate, n-a existat nici un centru de propagandă și, mai ales, de organizare revoluționară, în perioada evenimentelor amintite. Cu excepția unor servicii oficiale, în plină dezorganizare și derută, care nu numai că nu organizau revoluția, dar - dimpotrivă - căutau s-o deruteze, s-o devieze și s-o recupereze. Dar aceste servicii, care aparțineau structurilor vechiului regim, erau în mod evident contrarevoluționare. Esența evenimentelor din decembrie n-a fost, deci, corect percepută: o revoluție spontană, de jos în sus, profund anticomunistă, a fost confiscată de un grup nomenclaturist, gorbaciovist în esență, reformist. Pe acesta nu-l interesa schimbarea structurilor, ci doar îndepărtarea lui Ceausescu și aplicarea unor reforme gen “perestroika”. Nimic mai mult. Imaginea propusă de Michel Castex este deci inexactă și parțială. Ea poate fi totuși pe deplin înțeleasă. Este vorba de o reacție de “ciudă” și de “resentiment” față de avalanșa de Știri false, bombastice, fanteziste, care veneau fără încetare din România. Iar aceste știri au putut mistifica, pentru o scurtă perioadă, apetitul pentru senzațional al presei occidentale și buna sa credință. Prin urmare, unei manipulări, voluntare sau involuntare, i se răspunde cu o altă manipulare, în sens contrar. Cred că acest tip de reacție ar trebui evitat cu grijă. O a doua precauție de luat cînd se vorbește de România (și în general de țările foste comuniste) este de a distinge bine între România “oficială” și România “opoziției”. Este vorba, într-un fel, de distincția lui Maurras între “le pays légal et le pays reel”. Despre ce Românie, deci, se vorbește? Unele guverne din Vest, între care cel al Franței, au anume interes diplomatic de a sprijini guvernul și regimul actual. Alte guverne susțin însă opoziția; în consecință, presa acestor țări ilustrează foarte bine o astfel de polarizare; în consecință, ea devine partizană. Reprezentanții presei occidentale care sunt, pentru a simplifica, “pro-Iliescu”, minimalizează în mod sistematic opoziția “anti-Iliescu”. Imaginea României este în mod inevitabil bucată, falsificată, în funcție de un paraipris ideologic, de o prejudecată, de o manevră diplomatică. Iată un exemplu foarte recent în legătură cu vizita Regelui Mihai, în timp ce “Liberation” (26 aprilie a.c.) vorbește de o “mulțime imensă” - evaluată de unele agenții de presă la 500.000 de persoane, ba chiar mai mult, la 100.000 - și nu numai de ” Liberation”, dar și de “Le Quotidien de Paris” și “Le Figaro”, corespondentul lui “Le Monde” la București face eforturi vizibile pentru a minimaliza importanța evenimentelor. Dl Jean- Baptiste Naudet este secondat, de altfel, de agenția France Presse care vorbește - împotriva oricăror evidențe - doar de “cîteva zeci de mii de persoane” și că, de altfel, România, conform Constituției sale, este o republică (se înțelege: orice ar dori strada). Prin urmare, o agenție oficială străină sprijină propagandistic, în mod direct, regimul actual. Presa română de opoziție a reacționat în mod legitim. Nu citez acum decît editorialul din “Dreptatea”, organul PNȚCD, semnat de Ilie Păunescu, directorul său: “Agenția France Presse și «Adevărul»“ (30 aprilie a.c.). Tonul este puțin cam dur, dar pe deplin justificat. (continuare în pagina 2) IMAGINEA ROMÂNIEI IN PRESA OCCIDENTALĂ A ÎNȚELEGE NEÎNȚELESURILE societate deschisă Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj 27,28,29 mai colocviu kton Miklal Colocviu în limbile franceză și engleză. Participă l * Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Facultatea de Jurnalistică din București Ministerul Francez al Afacerilor Externe Serviciile Culturale ale Ambasadei Franței Institutul Francez din București Ambasada Olandei Ambasada Marii Britanii Fundația Soros pentru o FDSN îl “obligă” pe dl Iliescu să candideze Ștefan Eugen Prună Greu s-a putut pătrunde fără acreditare în sala unde s-a desfășurat conferința municipală a FDSN. Dar “hai, să-l primim și pe ăsta, că e de la «Cotidianul»”. In sală, personalități marcante ale FDSN, domnii: Marțian, Ninosu, Gherman, Solcanu, Văcaru. Pe ordinea de zi au fost trecute următoarele: prezentarea activității FDSN de la sciziunea cu FSN, prezentarea statutului și platformei program și desemnarea candidatului pentru funcția de președinte al țării, în timp ce se citea materialul privind activitatea organizației, aveai impresia că acest partid a îndurat cele mai cumplite umilințe, din partea FSN, de care, de altfel, nu se prea deosebește. FDSN acuză FSN, că are o orientare de centru dreapta, iar FSN spune că FDSN are o orientare de extremă stîngă. Ca să vezi ce se poate naște dintr-un partid al oamenilor de bine.De la domnul Ninosu, care a făcut referiri la statut, am aflat că FDSN este de centru stînga, și că... idealurile” revoluției“,, din decembrie 1989 se înscriu în această orientare. Nu a specificat idealurile cui sînt de centru stînga. Pentru ca un partid să fie democratic, trebuie ca “pluripartidismul să se regăsească în interiorul fiecărui partid”???. Domnul Albu, care a prezentat platforma program, s-a referit cu precădere la platforma economică, unde a adus acuzații fostului premier Roman (în fapt adevărate) de distrugerea economiei. Am ascultat o teorie despre competitivitatea industriei românești, care a “speriat” multe țări europene, și despre necesitatea unei juste retehnologizări a ramurilor industriale. A fost prezentată orientarea social-democratică din care FDSN face parte cu mîndrie și istoria mișcării socialiste din România, începută în 1893 prin crearea PSDMR-ului. Referindu-se la prima Convenție a Frontului din 1990, dna Agata Nicolau a spus că “toți ne păream atunci, că eram mai frumoși”. Dînsa a prezentat Apelul FDSN către toți românii de bine. FDSN spune DA la toate grijile și nevoile oamenilor. Dna deputat Eugenia Iorga a arătat printre multe altele că dacă dl Ion Iliescu nu-și va depune candidatura, va trebui ca FDSN să-i ceară acest lucru. Deci, domnule președinte, să nu vă treacă prin cap să nu depuneți candidatura! Nu putem ști la ce se mai pretează membrii FDSN în caz de refuz. Sala a aplaudat frenetic și a scandat numele unicei personalități din România care ne poate face să înaintăm, de pe marginea prăpastiei unde ne aflăm. Evident, înainte. Copiilor noștri, de ziua lor, “La multi ani!” J Marina Georgescu O mare densitate de “pitici”, gălăgioși și vesel colorați, a fost înregistrată duminică, 31 mai a.c., la intrarea, dinspre Piața Aviatorilor, a Parcului Herăstrău. Am aflat și motivul prezenței lor în acel improvizat “tărîm al basmelor”: dorința de a descoperi taina prin care, oricine dorește, poate deveni clovn. Maeștrii magicieni, totodată organizatorii carnavalului - actorii Teatrului “Masca”, condus de îndrăgitul actor Mihai Mălaimare - sărbătoresc, la 1 iunie, și cei doi ani de la înființare. Sprijinul acordat de Comitetul Național Român pentru UNICEF și Societatea Română de Crucea Roșie a făcut ca serbarea să aibă un real succes în rîndul micuților. Bucuria acestora a fost cu atît mai mare, cu cît școlărei de la Casele de Copii numerele 3,5,7,8,12, cît și celei din Nazarcea, le-au dăruit încîntătoare cadouri: jucării din hîrtie, coifuri, măști, nasuri de clovn, baloane, insigne etc. Au existat chiar ateliere de machiaj și de mînuit păpuși. Spectacolul a reușit să aducă o rază de fericire în ochii copiilor și i-a determinat pe părinți să mai uite de grijile cotidiene. Premierul cere insistent alegeri în luna iulie Doina Bâscă între mijloacele mass-media, mai ales între componenta cea mai puternică, TV și puterea post-decembrie ‘89, a existat și există încă o puternică relație, am putea spune chiar de rudenie. « Copilul (puterea actuală) și-a făcut gestația în pîntecele mamei sale (Televiziunea). TVR-ul este doar cea care a născut imaginea Sfîntului Gheorghe (Ion Iliescu), salvator care l-a ucis pe dragon (Ceaușescu) și a scăpat poporul român?! Toate segmentele executivului și-au construit imaginea prin “videocratie”, pe canalele celei mai manipulatoare forțe mediatice, marca TVR. Intre timp, însă, s-a profilat o nouă orientare, pro-democratică, în presa scrisă, însă, cu o putere de influență mai redusă. Au apărut publicații noi, și informația s-a diversificat, iar culorile roz s-au mai estompat. Au apărut divergențe de opinie între canalele TV ale puterii și restul presei. Cu timpul, cum știți, atitudinile s-au polarizat clar, singura care a suferit fiind, din păcate, informația corectă și obiectivă. La doi ani și jumătate, concomitent aproape cu simpozionul “Imaginea României în presa occidentală”, desfășurat la Cluj, care a probat că nu “imaginea”, ci “realitatea românească” are puternice aspecte negative. Guvernul a găzduit la Costinești o manifestare paralelă, avînd tot presa în obiectiv. Principalul “țap ispășitor” (găsit pe malul mării) a fost, așa cum o arată și titlul Colocviului, tranziția. Caietul-program al manifestării de la Costinești precizează că: “în scopul realizării unor contacte directe între oficialități și mass-media, Oficiul de presă al Guvernului, Asociația Ziariștilor Români și Societatea Ziariștilor Români în colaborare cu Radioteleviziunea Română și cu sprijinul Companiei de Turism pentru Tineret, a organizat la Costinești, în perioada 28-31 mai 1992, un Colocviu cu titlul «Presa tranziției și tranziția presei». La această manifestare, prima de acest gen organizată de o instituție guvernamentală și de principalele două organizații profesionale ale massmedia, au participat 150 invitați reprezentînd compartimentele de presă ale instituțiilor guvernamentale, lideri și reprezentanți ai principalelor partide, reprezentând ai mass-media (presa scrisă, Radio, Televiziune, agenții de presă, corespondenți de presă străini acreditați în România etc.), reprezentând ai corpului diplomatic, invitați străini și alte personalități”. Cele mai importante teme dezbătute au fost: “Condiția jurnalistului,în România”, “Presa a cîta putere?” și “Presa și procesul de integrare europeană”. Cum era și firesc, aceste teme au dat naștere unor polemici foarte aprinse, exemplu: Radu Câmpeanu- Vartan Arachelian, Gheorghe Dumitrașcu-Cornel Nistorescu, Sorin Roșca Stănescu-Petre Roman, Silviu Brucan-restul lumii. Acestea vor fi, desigur, subiectele articolelor de opinie din presa românească, în următoarele zile. Simpozionul, desfășurat cu multe peripeții, despre care vă vom relata în numerele noastre viitoare, a cuprins și un moment de vîrf: dialogul politic între presă și premierul Theodor Stolojan, care a avut loc în atelierul doi, sîmbătă, 30 mai a.c., prilejuit de tema “Presa - a cîta putere?” (Referenți: Mihai Coman si Alin Teodorescu, Chairman, Petre Roman). Sensibilizată de afirmația primului ministru: “mie mi-a fost de mare ajutor presa în aceste șapte luni, am putut, lecturînd-o, să depășesc lucruri care puteau să se termine urît”, presa a înghițit mai ușor criticile ce i s-au adus. “De exemplu, la nivelul la care lucrez eu, trebuie să separ lucrurile care au un impact social foarte mare, de cele care sunt și ele negative, dar nu la fel de importante. Dl Roman avea o sinteză zilnică a presei. Eu am preferat să aloc ziarelor o oră, în fiecare zi. Reacționez astfel mai rapid la semnalele care vin prin presă”. Domnia sa a exemplificat cu articolul din 14 mai a.c., din “Realitatea Românească”, care i-a relevat faptul că “problemele șoferilor sunt cu totul altele. Nu numai leafa, dar, aceasta este principalul stindard sub care au putut fi mobilizați”. A menționat, de asemenea, afacerile cu cereale de la Satu Mare si reactia puternic mediatizată a ministrului Mediului, dl Marcian Bleahu, care, în loc să acționeze imediat, “a început să se apere. S-ar putea ca el să aibă dreptate, dar trebuia să iasă să atace problema din prima zi”. Ulterior, în cadrul discuțiilor, premierul ne-a surprins cu următoarea remarcă: “De ce credeți că ministerele nu reacționează imediat la semnalele presei? Pentru că ei, funcționarii, asta e tipologia, se apără, nefăcînd nimic. Peste o lună vine un alt guvern, de o altă coloratură politică, și se apucă să schimbe tot, de sus în jos”, întrebat dacă reacționează și la semnalele provenite din paginile externe ale ziarelor, premierul a răspuns: “mă interesează, mai întîi, ce se întîmplă în Basarabia și în Iugoslavia”. Dar, în contextul conflictului din fosta Iugoslavie, Guvernul României a reacționat printr-o rapidă recunoaștere a Republicii Federale Iugoslavia (Serbia și Muntenegru), ridicînd astfel semne de întrebare cancelariilor occidentale. Dl Theodor Stolojan a declarat că a capacitat Ministerul Transporturilor, să verifice consecințele unui posibil embargo. Potrivit informațiilor primite, acesta ar însemna pentru România “stoparea airculației vaselor românești pe Dunăre”. Menționăm că întrebarea i-a fost adresată premierului înainte ca ONU să impună, sîmbătă, la amiază, sancțiuni drastice, similare celor impuse Irakului în 1990. “Tranziția în cadrul României înseamnă să restabilești echilibrul societății, economic, social și politic, pornind de la alte principii, decît cele de pînă atunci”, a definit dl Stolojan perioada actuală. Dar, cel mai important lucru de care este preocupat premierul în prezent, este, desigur, stabilirea datei alegerilor. “Pericolul pentru perioada care urmează, dacă se amînă alegerile, este că începi să te miști în ceva, în care ai impresia că te lupți cu umbrele. Apare un fenomen, dar nu mai știi ce este în spatele lui, unde este realul și unde este interesul politic”. Surprinzătoare pentru noi au fost afirmațiile premierului, care privește condescendent, ba chiar cu invidie, creșterea numărului de fisuri sindicale și politice, de fapt, sporirea conștiinței civile și politice, firească într-o țară democratică. “S-au creat piețe noi în România, job-uri noi, cum ar fi funcția de lider politic sau sindical. E o piață nouă, unde se dă acum bătălia, la fel ca în viața politică. Liderii sindicali participă la simpozioane în străinătate mai mult decît participăm noi. Ce credeți, că liderii politici sînt convinși că fac un bine țării, pentru că fac parte din noua societate pe care o construim, ca lideri? Nu. Acesta este un job, foarte plăcut. Mai ales cînd stat în opoziție”. Dl Stolojan a declarat că nu va participa la alegeri, deoarece “știu mai bine cum funcționează întregul. Regula pentru mine este să facem alegeri, să cîștige un partid sau o coaliție, să se formeze un nou guvern. (continuare în pagina 2) Dl Petre Roman și premierul Theodor Stolojan în dialog cu presa, la Costinești