Cotidianul, decembrie 1992 (Anul 2, nr. 245-267)

1992-12-02 / nr. 245

TIDIANUL MIERCURI* 2 DECEMBRIE 19921 OPINIA La Alba lulia prin Bîrca Florin Gabriel Mărculescu “Unirea națională-politică de la anul 1918 nu se cuvine să fie înfățișată, nici măcar în parte, ca un dar, coborît asupra neamului românesc din încrederea și simpatia lumii civilizate, nici ca o alcătuire întîmplătoare, răsărită din greșelile dușmanilor de veacuri (...) Unirea Românilor trebuie înfățișată totdeauna - potrivit adevărului - ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi și de mucenici a izbutit să-și apere cu uimitoare stăruință «sărăcia și nevoile și neamul», rămînînd, împotriva tuturor năvălirilor barbare și vremel­nicelor stăpîniri străine, în cea mai strînsă legătură cu pămîntul strămoșesc în care, ca într-un liman de mîntuire, și-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie. Statul roman, întregit în forma lui de astăzi, trebuie prețuit ca unul din cele mai statornice, avînd temeiuri adînci și nesguduite în alcătuirea geografică a pămîntului strămoșesc, în firea poporului român și în trăinicia lui nepilduită, în legăturile lui sufletești întărite prin unitatea aceluiași grai, aceleiași credințe, acelorași datini și obiceiuri, în asemănarea nedesmințită a întocmirilor și așezămintelor moștenite din bătrîni și, mai presus de toate, în puterea morală a conștiinței naționale, fără de care ar fi șubrede toate celelalte temeiuri”. Provine acest lung și cuprinzător în idei citat din mai puțin cunoscuta “Istorie a Unirii Românilor” scrisă cu har, adîncă înțelegere și cunoaștere a faptelor de Ion Lupaș, cu numai trei ani înaintea acelui lugubru 1940, cînd, rînd pe rînd, au fost smulse din trupul Țării și Basarabia și Nordul Bucovinei și ținutul Herței și Nord-Vestul Ardealului, miracolul de numai 22 de ani al României Mari fiind spulberat de tîlharii Europei de atunci, sub amenințarea armelor. Dacă Ardealul s-a întors la patria-mamă, celelalte provincii continuă să zacă sub ocupație străină, abandonate Moscovei și după decembrie 1989 cînd­­ de n-ar fi fost la mijloc trădarea conducătorilor de pe ambele maluri ale Prutului - nimeni și nimic nu ne-ar fi putut opri să refacem hotarele acestui neam, să ne regăsim în spațiul unei unice și indestructibile alcătuiri statale pentru care s-au jertfit atîtea vieți și a curs sîngele cîtorva milioane de necunoscuți eroi. Ca o ironie supremă a soartei, fosta­ i-a dat lui Adrian Năstase, cel care poartă povara rușinosului tratat de amiciție cu URSS, să prezideze ședința omagială a Parlamentului. Cinstirea memoriei înaintașilor întregitori este un act de elementară dreptate, de restaurare a adevăratei istorii, nedis­torsionată de minciuni și false opreliști pentru a ne face să credem că întreaga istorie a României se datorează comu­niștilor, că Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrîn, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza ar fi fost simpli premergători și trîmbițași de operetă ai glorioasei epoci ceaușiste, născuți,anume pentru liricoidele producții vadimis­­to-păunesciene. în definitiv, barzii cenaclului parlamentar simt că schimburile din ultimii ani sunt nesemnificative și nu au adus atingerea esențelor: locul lui Ceaușescu a fost luat de Iliescu, garda pretoriană menținîndu-și componența și privilegiile. Parlamentul a ținut să cinstească visul Marii Uniri, dar România este mutilată și despre vindecarea rănilor guver­nanții nu vor să ne vorbească. Discursul primului ministru Văcăroiu a ignorat cu totul Basarabia, în schimb au fost amintite relațiile noastre cu China. Strîns cu ușa, Ion Iliescu mai bălmășește cîte ceva pe la conferințele sale de presă, prevenindu-ne că nu trebuie să confundăm dorința și drep­tatea cu realitățile, că în actualele circumstanțe sîntem obligați să dăm prioritate unui bine pus la punct “program de integrare” a celor două state românești pentru a “făuri un spațiu spiritual comun”, capitală fiind în opinia d-sale “consolidarea statutului de independență și suveranitate” a pămînturilor românești de dincolo de Prut. La rîndu-i, Mircea Snegur adaugă chirpici peste chirpici la pereții unei iluzorii “case comune”, făcînd și el jocul Kremlinului. Teamă mi-e că acest covor al vorbelor meșteșugite și dăltuite în înșelăciune s-ar putea să ne ducă într-o bună zi la o întregire în granițele CSI-ului. Și în ăst timp, C.V. Tudor ațîță și instigă, agită spada xenofobiei pentru a macula imaginea României, tună și fulgeră împotriva maghiarilor, întreține și alimentează din răsputeri pericole ce se abat în valuri asupra unei neamenințate Transilvanii, numai și numai pentru a ne abate atenția și a ne face să uităm Estul, reîntregirea fiind doar în treacăt și lozincard pomenită în programul partidului care îndrăznește să-și zică “România Mare”. Iar Adrian Păunescu, abia stăpînindu-și nostalgiile, evoca virtuțile generației de la ‘68, nevrînd în ruptul capului să recunoască monstruoasa farsă a naționalismului ceaușist-securist de care mulți s-au lăsat amăgiți în anul primăverii pragheze, dar apoi au reușit să perceapă proporțiile falsului în vreme ce domnia sa a continuat să-i acorde credit, zdrăngănind pe strunele unui paranoism demolator. “Dîndu-se drept David în fața lui Goliat (URSS) - spunea în 1985 Thierry Wolton, un spirit lucid și desăvîrșit interpret al stărilor de lucruri din țara noastră - Nicolae Ceaușescu, președintele pe viață al României, megaloman și despot, a devenit expert în arta de a înșela lumea. Susținut de o rețea de lingăi, el a reușit timp de aproape două decenii să lase să se creadă că țara sa a ieșit din orbita sovietică. (...) Ceaușescu și familia sa, care domnesc ca stăpîni absoluți asupra celor douăzeci și două de milioane de români, au înțeles acest lucru și au jucat pe cartea naționalistă, pînă la xenofobie, în speranța distragerii atenției supușilor lor. De unde și propaganda cu privire la pretinsa independență a României sau chiar campaniile continue pentru «salvgardarea» Transilvaniei de poftele «imperialiștilor» maghiari”. Marginalizați, prin bunăvoința lui Iliescu, în Senatul României, C. V. Tudor și Adrian Păunescu își prelungesc servilismul și ne obligă să asistăm la circul abject al “politicii” lor dintotdeauna, cel din urmă cutezînd chiar să evoce jertfa tinerilor din decembrie 1989, de parcă ei și-ar fi dat viața pentru ca astăzi bărbosul bîrcan să proslăvească memoria unui tiran și înfăptuirile comunismului. S-ar zice că ne este interzis să ajungem la Alba Iulia fără a trece prin Bîrca. Dar nu oricum, ci în ritmul învățăturii prezi­dențiale a pașilor mici. Problema națională nu are “specific românesc” La conferința de presă de luni, 30 noiembrie, de la PNȚCD, în afara unor membri ai Biroului - domnii Corneliu Coposu, Mircea Ciumara, Radu Vasile, Constantin Ionescu, Remus Opriș - au fost invitați să facă față presei și domnii Constantin Tutunaru, primar al sectorului 3 și Iulian Crețu, viceprimar general al Capitalei. După o trecere în revistă a evenimentelor săptămînii trecute, făcută de dl Radu Vasile, care s-a referit la activitatea parlamentară, la atacurile concertate din presă, în ultima vreme, la adresa PNȚCD, la simpozionul pe tema creștin-democrației desfășurat la sfîrșitul săptămînii trecute la Arad, precum și la Seminarul de la Palatul Suțu despre “rolul tine­rilor în statul de drept”, dl Corneliu Coposu a relatat întrevederea pe care a avut-o sîmbătă cu congresmanul Tom Lantos, declarând că nu a mai inclus o preocupare specială pentru chestiunea minorităților. Am dedus că, în ultimul timp, impresia congresmanului american este că problema națională nu prezintă particularități în România, accentele ultranaționaliste făcîndu-se în mod general auzite în fostele țări comuniste. Să mai remarcăm că, la un moment dat, dl președinte i-a dublat pe gazetari, luîndu-i la întrebări pe primarii țărăniști prezenți la conferința de presă. Și pentru că aceștia s-au referit și la dificultățile pe care le au datorită legislației necorespunzătoare, i S-a cerut să propună parlamentarilor PNȚCD proiecte de lege de natură să ușureze activitatea administrațiilor locale. (Ș.M.) i O zi națională încremenită în vechi tipare Riscînd să fiu acuzat, iarăși, de lipsă de patriotism, aș putea spune că în loc de sărbătorirea Zilei Naționale a României am asistat ieri la­ comemorarea acestei zile, în alte părți de lume, sărbătorirea Zilei Națio­nale este un prilej de bucurie. La noi... “atmosferă solemnă”, depunerea unei imense canti­tăți de coroane și jerbe de flori, atei făcîndu-și cruce cu pio­șenie, nelipsitele soboare de preoți, un aer înghețat, la propriu și la figurat, gongorisme patriotarde, scrobeală oficială... eroi, eroi, eroi, cuvinte umflate cu pompa și înghesuite în urechea bietului cetățean ro­mân, lăsat la vatră în acest scop în “sfînta zi de 1 Decem­brie”. Mă voi strădui, în cele ce urmează, să mă conformez “stilului”. Deci: Festivitățile prilejuite de împlinirea a 74 de ani de la Marea Unire, Ziua Națională a României, au debutat la Alba Iulia într-o atmosferă solemnă. S-au depus coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul, din partea Președinției, Guvernului, Parlamentului, Ministerului de Interne (care, nu-i așa, este, cumva, metaguvernamental), Serviciului Român de In­formații, a altor instituții de stat. Au fost prezentate apoi mesaje din partea Președintelui României, Parlamentului, Gu­vernului, s-au vizitat Sala Unirii (unde dl Adrian Năstase a semnat în cartea de onoare) și Muzeul Unirii; în Sala Unirii s-au aflat reprezentanții partidelor politice din Convenție, precum și simpa­tizanții acestora. Dl Emil Constantinescu, președintele Convenției Democratice din România, a prezentat un apel la unire, toleranță și solidari­tate, în numele tradiț­iilor și speranțelor poporului român, dornic să trăiască într-o lume în care drepturile omului și drep­turile popoarelor să fie egal respectate, iar libertatea și prosperitatea fiecăruia - o garanție a libertății și prospe­rității tuturor. Manifestările au continuat cu un Te Deum ofi­cial la Catedrala Reîntregirii, în București, la Catedrala Patriarhală, Te Deum-ul de credință și jertfă a fost oficiat Alexandru Ganea de P.F. Teoctist, Patriarhul României, I.P.S. Mitropolitul Daniel al Moldovei și Bucovi­nei, P.S. Episcopul Gherasim al Rîmnicului, P.S. Episcopii Vicari Patriarhali Nifon Ploieșteanul, Teofan Sinaitul și Roman Ialomițeanul. Au fost prezenți dnii Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Nicolae Văcăroiu și gen. lt. Niculae Spiroiu. De asemenea, numeroși ambasa­dori acreditați la București. După slujbă, înalte oficialități au depus coroane de flori la Monumentul Eroului Necunos­cut, la Cimitirul Tinerilor Eroi și Martiri ai Revoluției din decem­brie 1989 și la Arcul de Triumf. Au depus, în ordine, Preșe­­­­dinția, Senatul, Camera De­putaților, partidele politice, Liga Națională a Luptătorilor din decembrie 1989, Curtea Constituțională, Curtea Su­premă de Justiție, Patriarhia Română, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Inter­ne, Serviciul Român de Infor­mații, Prefectura și Primăria Capitalei, Asociația Veteranilor de Război, Federația Comuni­tății Evreiești, Confederația Femeilor din România, alte organizații obștești. Arcul de Triumf a fost deschis vizitato­rilor, în incinta acestuia fiind inaugurat Muzeul Marii Uniri. Pe cele două­­ brațe ale Arcului au fost așezate efigiile Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Coroane de flori au mai fost depuse la Monum­entul de la Otopeni al eroilor jandarmi căzuți în evenimentele din decembrie ‘89 (cînd, știm cu toții, străzile erau pline de ... eroi jandarmi), precum și la Monumentul Eroilor Jandarmi căzuți în august 1944 în lupta pentru apărarea Capitalei. La Iași, în Piața Unirii, la fosta reședință a domnitorului Cuza, acum Muzeul Unirii, numeroși locuitori au asistat la autentice lecții deschise de istorie a patriei. Cel puțin așa am auzit la radio. La Statuia Independenței au fost depuse coroane de flori. La Timișoara, în Parcul Central, la Monu­mentul Eroilor, s-au depus de asemenea coroane de flori, după care s-a oficiat un Te Deum la Catedrala Mitropoli­tană. în Piața Victoriei a avut loc un spectacol folcloric continuat seara în sala Teatru­lui Național. Coroane și jerbe de flori s-au depus și la statuia lui Mihai Viteazul din Cluj. Următorul moment al festivi­tăților din orașul transilvănean s-a derulat în Piața Libertății, la statuia lui Matei Corvin, unde a fost dezvelită o placă purtînd înscrisul :” Biruitor în războaie, învins numai la Baia, de pro­priul său neam cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”, textul aparținînd lui Nicolae Iorga și fiind conceput curînd după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. într-o decla­rație dată seri publicității, orga­nizația județeană Cluj a UDMR a anunțat că nu poate lua parte la asemenea manifestări deoa­rece “autoritățile locale folosesc și acest prilej pentru otrăvirea relațiilor interetnice”. Un Te Deum și o slujbă de pomenire a eroilor căzuți în războiul de întregire a neamului s-a oficiat, în cursul dimineții de ieri, și la monumentul lui Mihai Viteazul din Craiova.Ceremonii de depunere a unor coroane de flori la monumentele eroilor. Te Deum-uri și spectacole folclo­rice s-au desfășurat și în alte orașe ale țării. Cam asta a fost! Sărbătorim nu un fapt, ci o dorință ) De regulă, sărbătorile naționale ale tuturor țărilor de pe Pămînt semnifică o împlinire vitală, o rea­lizare care face o națiune ceea ce e­ Statele Unite și Franța, de exemplu, sărbătoresc la 4 și 14 iulie. Decla­rația de independență citită de Thomas Jefferson - SUA și respec­tiv căderea Bastiliei - Franța. Sunt aceste evenimente istorice două fapte împlinite o dată pentru totdea­una?! După cum știm cu toții, da. Dar noi, românii, ce sărbătorim la 1 decembrie, unirea tuturor pro­vinciilor românești într-un singur stat, o dată pentru totdeauna?! Atunci ce-i am­ “Republica Mol­dova”?! Deci pentru noi sărbătoarea națională semnifică celebrarea unei dorințe, a unei nostalgii, dar nu a unui fapt împlinit! Cîți de “1 decembrie” au trecut din decembrie ăla al nostru, mai zis și “revoluționar”? Trei! Și de cîte ori ne-am unit noi toți românii, de a­­tunci, sau măcar am încercat-o?! Niciodată! In schimb, datele în care am reușit să schimbăm ceva, sau numai am încercat - dar oricum, prin moarte - respectiv 21-22 (cine-o fi tras în noi, oare voi?!) decembrie, sînt din ce în ce mai puțin pomenite, sau de-a dreptul uitate, dacă nu hulite! Or, dacă nu sîntem în stare, deocamdată cel puțin, să împlinim ceva (sau pe cineva - Regele în drept omenesc și divin), atunci să nu sărbătorim nimic și pe nimeni în afara lui Dumnezeu, care a fost, este și va fi întotdeauna “cu noi”! Ce am auzit în aula Parla­mentului? Doar evocări, și acelea selective, reprezentanții partidelor amintind de faptele trecute care le conveneau,­­ fiind direct sau indirect moștenitori - ori dimpotrivă, igno­ring trecutul, de parcă lumea ar fi început cu ei! Departe de­ a încerca să dimi­nuăm, prin cele spuse, importanța lui 1 decembrie 1918, vrem doar ca ziua națională a românilor să fie una vie, actuală, pe care s-o merităm și noi. Petru Ionescu Demagogia se dezlănțuie de sărbători Simona N. Popescu Ședința festivă a celor două Camere ale Parlamentului, desfășurată în ultima zi a lunii noiembrie, a fost transmisă în direct de Televiziune. Au luat cuvîntul, după cum s-a observat, reprezentanți ai fiecărui grup parlamentar și fiecare vorbitor a căutat ca, în felul său, să omagieze împlinirea a 74 de ani de la Marea Unire de la 1918. Spun în­ felul său, pentru că din nou, profitînd de faptul că ședința a fost televizată în direct, majoritatea celor care s-au prezentat la tribună, au găsit de cuviință c-ar fi momentul potrivit pentru puțină demagogie. Desigur, au existat apeluri către toți cetățenii acestei țări pentru a-și uni eforturile pentru un singur ideal: unitatea românilor. Fiecare s-a străduit să descrie contextul istoric care a generat actul unirii. Din cu­vîntul dlui Verestoy Attila (UDMR) am reținut afirmația: “a vorbi despre neînțelegeri e un fals”. Senatorul UDMR a ținut să evoce sentimen­tele mult mai tolerante și democra­tice ale făuritorilor unirii. “Căutările identității ale feluritelor minorități nu pot afecta structurile statale ale României, care va deveni liberă, puternică și unită atunci cînd toți cetățenii acestei țări se vor simți li­beri și la ei­­ acasă”, a mai afirmat domnia sa; în contrast, reprezen­tanții minorității ruso-lipovene și ai celei turce au evocat prevederile noii Constituții, apreciate de ei ca fiind “un exemplu de democrație auten­tică” și “eforturile susținute pe care le-a făcut puterea” pentru a-i spriji­ni. Evocînd principiul drepturilor individuale, dl Horia Rusu (PNL­­AT) a atras doar aplauzele unei jumătăți a sălii. De altfel, se poate observa cu prilejul transmisiunilor în direct, acum mult mai bine decît în legislatura trecută (datorită noii amplasări și numărului mai numeros al parlamentarilor opoziției), felul în care se manifestă aprobarea sau dez­aprobarea față de atitudinea dife­riților vorbitori. Și, cred că nimeni n-ar fi așteptat aplauze din partea stîngă a sălii (unde predomină repre­zentanții FDSN, PRM, PSM etc.), atunci cînd respectivul deputat a atras atenția asupra “pericolului național-comunismului care bîntuie Europa de Est”. Dl Horia Rusu a fost, de fapt, primul parlamentar care, de la tribuna legislativului, a apreciat că este momentul să oprim promovarea național-comunismului în România, că trebuie să condam­năm demagogia și minciuna pe care se sprijină acțiunile susținătorilor acestei periculoase concepții. Luni, 30 noiembrie, sărbătorirea la Ateneul Român a 35 de ani de activitate a pianistului Dan Grigore, care, să nu uităm, este și unul din liderii Partidului Alianței Civice, a fost pe lîngă o mare bucurie a muzicii și un­ prilej de manifestare a unei alte bucurii bucuria împărtășirii acelorași idealuri politice, în sală fiind prezente numeroase personalități ale opoziției, în timp ce în Parlament demagogia îngheța sufletele, la Ateneu arta, adevărul și sinceritatea le încălzea. Haide die te punem (urmare din pagina 1) Ora 16.30. La Casa de Cul­tură a Studenților începe festivi­tatea organizată cu ocazia Zilei Naționale. Participă domnii Gheorghe Funar și Gheorghe Zanc. Nu se aplaudă. Dl Funar declară­­ referitor la eveni­mentele din Piața Libertății: “în acest moment, urmașii celor care au dat placa jos (placa a existat între cele două războaie și a fost luată de pe soclu de către fasciști - n.n.) ne împiedică astăzi să o punem la loc. O vom pune și mîine o vom sfinți”. Ora 16.00. Tineri maghiari depun crizanteme albe la pi­cioarele statuii. Se scandează­­ în momentul fixării plăcii: “Jos fasciștii", “Șobolanii”, “Ceau­șescu - PCR”. Placa este fixată în prezența reprezentantului Primăriei, dl Marchiș, care refuză să facă declarații. Placa a fost fixată sub ins­cripția inițială­­ “Mathias Rex", deși unul dintre­ muncitori a încercat la un moment dat să dea jos - cu o daltă, de pe soclu - cuvîntul “Rex”. Ora 17.00. Unul dintre repor­terii prezenți aduce un fax, trimis de Comisia Națională a Monu­mentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice, pe adresa Primăriei. în acel fax se pre­cizează că această lucrare este interzisă, în conformitate cu Legea 50/1981 și ord. 27/1992. Funar, să sus pe cal Totuși placa a fost fixată. Din acest moment - odată cu lăsarea întunericului - manifes­tanții aprind luminări și into­nează cîntece religioase maghiare. în jurul orei 19-30, își face apariția un grup de tineri - beți - care intonează cîntece patriotice românești, din “repertoriul” Vetrei Românești - gen “Noi sîntem români”. La ora 20.00. Poliția dega­jează piața. Din acest moment, manifestanții formează o co­loană care înconjoară cu lu­minări aprinse Catedrala ca­tolică, aflată în spatele monu­mentului. La ora 23.00, Grupul de mani­festanți continuă să înconjoare piața și Catedrala. Placa a fost păzită de către efective serioase de polițiști și jandarmi pe toată durata nopții. 1 Decembrie, ora 11.30. După depunerea de coroane și o scurtă slujbă religioasă în Piața Mihai Viteazul, autoritățile, reprezentanții armatei, Minis­terului de Interne și aproximativ 2500 de persoane se depla­sează în Piața Libertății, unde părintele protopop Jelor și părin­tele consilier Titus Moldovan au sfințit placa instalată pe soclul statuii, în acest timp, coloane de manifestanți maghiari își continuă “marșul tăcerii” în jurul Pieței. Părinții și frații ne sunt dați de la Dumnezeu ! Pentru orice bun român și bun creștin, ziua de 1 Decembrie este o sărbătoare a demnității și eman­cipării naționale, dar și un prilej de a medita profund la soarta de azi și de mîine a sa, a copiilor săi și a Țării întregi. Acum 74 de ani, în această zi, la Alba Iulia se parafa, în prezența unei splendide și emoționante Adunări Naționale, un act împlinit prin voința întregii națiuni și prin curajul marilor bărbați ai neamului: Unirea tuturor românilor și a provinciilor românești și întemeierea Statului Național Unitar Român. Mesajul Frontului Popular Creștin Democrat cu prile­jul celei de a 74-a­­ aniversare de la Marea Unire După o greșeală a istoriei, comisă în 1940, tăvălugul comunismului a trecut peste trupul Țării, sfîrtecîndu-l și deznaționalizîn­d populația din teri­­­toriile ocupate într-un asemenea grad, încît unii au ajuns să nu-și mai recunoască originile și să aibă pretenții față de propria lor țară. Noi nu putem avea pretenții față de țara noastră România, așa cum au unii frați și conlocuitori de-ai noștri, marcați profund de cei 50 de ani de propagandă antiromânească. Noi mulțumim Țării pentru simplul fapt că a existat în acești ani, ca martor și copărtaș la suferințele și durerile noastre­­ a celor patru milioane de români din Basarabia și nordul Bucovinei - victime ale pactului Ribbentrop-Molotov. Mulțumim Țării pentru că ne-a ținut la sînul ei din 1918 pînă la 1940, salvîndu-ne de anarhia, de războiul civil, de foametea și de genocidul care s-ar fi abătut asupra noastră din imperiul sovietic și ne-ar fi adus la starea jalnică în care se află astăzi populația românească de dincolo de Nistru care nu a avut fericirea să guste din fructul tămă­duitor al Unirii. Tot către Țară ne îndreptăm și astăzi gîndurile și sentimentele noas­tre de pioasă recunoștință pentru inestimabilul ajutor ce ni l-a acordat în perioada războiului de la Nistru declanșat de forțele imperiale și revanșarde, în acele clipe grele pentru noi, ne-au venit în ajutor nu popoarele CSI-ului, ci frații noștri de sînge din toate provinciile Țării, care au rupt bucățica de la gura copiilor lor pentru a ne ajuta să supraviețuim. Numai în perioada aprilie-iulie, la sediul FPCD au sosit din Țară și au fost distribuite voluntarilor, poli­țiștilor și refugiaților ajutoare uma­nitare (hrană, îmbrăcăminte, medica­mente și echipament) în­ sumă de peste 50.000.000 lei. Mulțumim și pe această cale Patriarhiei Române, Asociației «Pro Basarabia și Bucovina», Uniunii «Vatra Românească», Uniunii Românilor Bucovineni, Societății «București-Chișinău», tuturor formațiunilor politice și culturale care au organizat colectarea și expe­dierea acestor ajutoare. Deci, nu putem avea pretenții față de Țara-Mamă, pentru că părinții și frații nu ni-i alegem noi, ci ne sunt dați de la Dumnezeu. La 1 Decem­brie 1918 s-a împlinit voința lu­i Dumnezeu care și-a revărsat mila Sa asupra poporului român și i-a dat putere să se întregească într-o singură ființă. După calvarul pe care l-am îndurat de la­ 1940 încoace, soarele libertății se înalță iarăși să lumineze partea noastră de cer. Sunt toate semnele Că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos nu ne-a părăsit și iată că își revarsă din nou mila Sa asupra seminției Sale. Ne bucurăm că în acest an sărbătoarea națională a tuturor românilor - 1 Decembrie - este marcată și în această parte de Țară printr-un fost program de manifestări culturale la care își dau concursul uniunile de creație, presa, Tele­­radiodifuziunea, toți cei care simt românește și înțeleg că Reîntregirea nu este un moft politic al unei persoane sau al unui partid, ci singu­ra noastră salvare și șansă de supraviețuire. Procesul reunificării s-a declanșat și capătă amploare. Dovadă este constituirea Alianței Creștine pentru Reîntregirea României, din compo­nența căreia fac parte 16 organizații social-politice, culturale și profesio­nale. Dovadă sunt și cei 7.000 de tineri basarabeni și bucovineni care își fac studiile în Țară. Dar ceea ce ne bucură în mod deosebit și ne insuflă speranță este intenția oficialităților de la București și, sperăm, și de la Chișinău de a tre­ce de la vorbe la fapte, intenție declarată odată cu vizita la Chișinău a delegației parlamentare în frunte cu dl Adrian Năstase. Regretăm că nu pot fi alături de noi în această zi camarazii noștri Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Tudor Petrov și Andrei Ivanțoc, întemnițați în mod ilegal de către regimul sece­sionist de la Tiraspol, și nutrim spe­ranța că Președinția și executivul de la Chișinău vor întreprinde toate măsurile de rigoare pentru a-i pune în libertate. Ne gîndim cu dor la frații noștri întru suferință din nordul Bucovinei și sudul Basarabiei și le dorim să nu-și piardă curajul și speranța.Fii tare, neam românesc, în credința ta, căci iată se apropie ora mîntuirii tale. Chișinău, 1 decembrie 1992 Din Alba Iulia Lucian Gheorghiu transmite: (urmare din pagina 1) Referindu-se la acest aspect, cu ocazia unor inter­viuri acordate posturilor de radio Cluj și Timișoara, dl Ion Rațiu a declarat um­ătoarele: “Eu personal am constituit o punte de legătură între Opoziție și Putere, fiind trimis aici de Parlament, dar și invitat de Convenția Democratică. Am socotit că este important să fiu în mijlocul Convenției și, în felul acesta, să aduc prinosul meu de recunoștință tre­cutului și viitorului nostru. Cred că a fost o greșeală, manifestările trebuind făcute sub auspicii guvernamentale, dîndu-se egalitate de tratament tuturor formațiunilor politice, pentru că asta înseamnă democrația. Am fost foarte surprins cînd, deși am fost nominalizat în delegația oficială, nu mi s-a dat posibilitatea să iau cuvîntul. Totul era programat direct de la Președinție. Repet, a fost o greșeală. Președinția, chiar dacă nu a onorat cu prezența această aniversare, trebuia să accepte toate punctele de vedere, toate forțele țării. Așa se proce­dează în țările civilizate, democratice”. Partea oficială a sărbătoririi Zilei Naționale a debutat la ora 9.00, prin depunerea de coroane de flori din partea Președinției, Parlamentului, Guvernului, MApN-ului, Ministerului de Interne, SRI-ului, Cultelor, Prefecturii, Primăriei și a altor organizații din județul Alba, precum și de coroane din partea unor prefecturi din alte județe (Hunedoara, Cluj și Arad), care au fost reprezentate și prin prefecții lor. A urmat o serie de cuvîntări, mai mult sau mai puțin patriotarde. Doar în dis­cursurile primarului orașului Alba Iulia, dl Ioan Timiș, și în cea a președintelui Camerei Deputaților, dl Adrian Năstase, s-a pomenit în această zi despre existența românilor și a teritoriilor românești din Basarabia și Bucovina. în rest, ceilalți vorbitori, inclusiv dl Opanschi, reprezentan­tul Președintelui, au făcut această omisiune. în nici o cuvîntare nu a fost pomenit numele M.S. Regelui Ferdinand întregitorul. Nici numele lui Iuliu Maniu nu a fost auzit la microfoanele oficiale și totuși, în această zi aniversară, printre cei prezenți la statuia lui Mihai Viteazul se aflau și reprezentând ai teri­toriilor răpite de bolșevici. Ei aparțineau Societății “Ginta Latină” din Chișinău și au venit a doua oară consecutiv la această manifestare. Dacă titularii Puterii au lipsit, în schimb, au fost prezenți, ca de obicei, 40 de tineri din comuna Rădăcini (județul Alba), comună în care s-a născut Iuliu Maniu, unul dintre artizanii Unirii. Din păcate, la microfon nu au avut acces acești urmași ai marelui luptător pentru emancipare națională și nici cei din teritoriile românești răpite. După momentele solemne de la statuia lui Mihai Viteazul, “oficialii” s-au deplasat la Sala Unirii, iar apoi la Muzeul Unirii. Cîteva minute după plecarea reprezentanților Puterii, au depus coroane de flori membri marcanți din conducerea Convenției Democratice din România. Au fost prezenți domnii Emil Constanti­nescu, Corneliu Coposu, Ion Rațiu, Sergiu Cunescu, Vintilă Brătianu, Dinu Patriciu, Horia Rusu, Simina Mezincescu, Constantin Ticu Du­­mitrescu și alții. Spre deosebire de predecesorii lor, care au trecut într-un desăvîrșit anonimat, liderii Opoziției din România au fost întîmpinați cu căldură de cei prezenți. Manifestările de simpatie la adresa liderilor democrați s-au canalizat în special spre dl Ion Rațiu, foarte popular în această zonă a țării. La ora 12.00, cele două grupuri au luat parte la Te Deum-ul din Catedrala orașului Alba Iulia, oficiat de Prea Sfinția Sa Episcopul Andrei. Manifestările închinate acestei zile s-au încheiat cu un spectacol care a avut loc la ora 18.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor. I*

Next