Cotidianul, ianuarie 1994 (Anul 4, nr. 1-24)

1994-01-15 / nr. 11

0?RH­E CINCILUI GINA 3 TIDIANUL SAMBATA-DUMINICA *15-16 IANUARIE 1994 Din 925 de experimente Camera treisprezece nucleare efectuate în SUA, 204 au fost secrete Deși bucățele de adevăr s-au mai stre­curat de-a lungul timpului în articole din presă, studii științifice sau discursuri în Congres, abia acum au ajuns în centrul atenției testele nucleare secrete. Faptul că este foarte probabil ca experimentele efec­tuate de Moscova în aceeași perioadă să fi fost și mai puțin umane nu schimbă cu nimic faptul că guvernul american a ascuns cu atâta grijă aceste lucruri. Sunt lucruri care nu se pot explica în nici un fel, nici chiar prin imperativul securității naționale. Scandalul a fost declanșat de secretarul pentru energie, Hazel O’Leary, cu două săptămâni în urmă. Ea a declarat că Statele Unite au provocat 204 explozii nucleare secrete și au iradiat aproximativ 600 de persoane. Oamenii de știință care au condus atunci experimentele au avut cu siguranță motive serioase: lupta cu URSS, teama de un iminent război nuclear, nevoia de a dezlega urgent toate secretele atomului, atât din motive de ordin militar cât și medical. Dar, după terminarea războiului rece și raportat la standardele de etică actuale, experimentele acelei perioade de început par barbare. “Singurul lucru la care mă pot gândi este Germania nazistă”, spune Hazel O’Leary. Declarațiile domniei sale reprezintă numai o mică parte a dezvăluirilor celor 32 mi­lioane de pagini ale documentelor secrete care așteaptă să fie scoase la lumină. Hazel O’Leary a luptat mult cu Pentagonul pentru a putea da publicității cantitatea de plutoniu răspândită în depozite prin țară - 33,5 tone. în 1986 o comisie a Congresului condusă de Edward Markey a redactat un raport, în care se arată: “... prea multe dintre aceste experi­mente au folosit ființe umane - bătrâni, deținuți, pacienți de spitale”. Din 1963, 131 deținuți din închisorile de stat din Oregon și Washington au fost recrutați pentru experimente finanțate de Comisia pentru Energie Atomică. Oamenii de știință care au lucrat în acea perioadă de început a erei nucleare apără cu vehe­mență necesitatea testelor cu plutoniu. “Ar trebui să fim foarte atenți când îi criticăm”, spune John Simpson, fost con­ducător al unuia dintre grupurile Proiectului Manhattan (proiect care a dat naștere primei bombe atomice). Dacă cercetările nu ar fi fost făcute pe oameni, spune el, “pericolul nuclear ar fi mai mare în întreaga lume”. De altfel, “testarea armelor nucleare provoacă oricum o sporire a cantității de iod din lapte”, afirmă Merril Eisenbach, profesor emerit la Centrul Medical Universitar din New York. Dacă atunci experimentele constau în anii ‘40 și ‘50, când americanii încă mai aveau încredere în guvernul lor, cercetătorii supuneau sute de persoane, care nu cunoșteau adevăratul scop al cercetării, la iradieri nucleare. Din 1963, Statele Unite au efectuat sute de experimente nucleare secrete. Americanii s-au lăsat prostiți, chiar dacă rușii nu au făcut-o. Iar din ‘90, America se află într-un adevărat haos nuclear: tone de plutoniu de la fabricile de arme și reziduuri radioactive se află depozitate în condiții improprii. Dar nici acum opinia publică nu a fost informată în legătură cu dimensiunile reale ale dezastrului, adeseori numai în măsurarea conținutului de iod al tiroidei unui anumit număr de copii, acum “trebuie să completezi atât de multe formulare, încât oricine renunță să mai participe la teste”. în 1986 au fost făcute dezvăluiri referitoare la experimen­tul Green Run, în cadrul căruia, de la reac­torul nuclear din Richland (Washington) s-a eliberat un nor radioactiv, pentru a se vedea cât de departe poate fi urmărit. Norul a ajuns deasupra graniței dintre California și Oregon, ducând cu sine o radioactivitate de sute (sau poate chiar de mii) de ori mai mare decât cea emisă la accidentul din 1979 la Three Mile Island. Acum, după ce experimentele nucleare s-au sfârșit­­ cel puțin cele americane - au rămas numeroase deșeuri care trebuie curățate. Departamentul pentru energie (DOE) deține un uriaș complex care pro­duce armament nuclear, răspândit pe 4000 de mile pătrate, în 13 state. Secretarul acestui departament, Hazel O’Leary, încearcă să înfrângă birocrația, insistând ca DOE să dea publicității un raport despre deteriorarea condițiilor de depo­zitare a reziduurilor radioactive. Secretarul adjunct al DOE susține că o “curățenie” în acest domeniu ar costa circa 200 - 300 miliarde dolari. Dar nu exclude nici posi­bilitatea de a costa de câteva ori mai mult. Probabil că este ultimul dintre secretele nucleare americane­­ și, probabil, cel mai periculos dintre toate. Probabil că multe femei ii invidiază curajul Un proces de senzație este cel care a început pe 10 ianuarie la Tribunalul din Manassas, Virginia. Lorena Bobbitt așteaptă pronunțarea sentinței pentru vina de a fi tăiat organul sexual al soțului său, John Wayne Bobbitt, anul trecut, pe 23 iunie. Apărarea a chemat în instanță un psiholog pentru a depune mărturie în legătură cu comportarea soțului ei. Lorena a declarat că s-a răzbunat astfel pe John pentru că a violat-o. Jurații au fost puși în fața unor probe mai puțin obișnuite: fotografia porțiunii de penis secționate sau chi­loții pe care inculpata îi purta în noaptea violului. Nu știm cât va mai dura delibe­rarea până la pronunțarea sentinței, dar un lucru este sigur: John Babbitt, aproape la fel de întreg ca și înainte. S316, Marylyn Dl­O Rubrică realizată de Matei Dobrescu J #E5 .1 | & ltWS *­£'**'*: • | 1962. La o școală din Florida copiii sunt învățați cum să se apere în cazul unui cataclism :da Schultz Charlton, una dintre victime Dr. James T. Sehn, urolog, arată una dintre probele acuzării. In medalion, inculpata Lorena Bobbitt, în prima zi a procesului John Bobbit (stânga) sosind la Tribunal la brațul mătușei Pe 10 ianuarie, un bărbat a intrat într-o filială a Băncii Hong­ Kong & Shanghai Banking Corp din Hong­ Kong, a întrebat de soția lui, după care a aruncat în interiorul clădirii două sticle cu lichid inflamabil. O mare parte a filialei a fost cuprinsă de incendiu, doi oameni au murit și 11 au fost răniți­ în fotografie, una dintre victimele incendiului 17­71 951­­ de luni până joi, între orele 14.00 - 16.00 — ‘Cotidianul” invita la solidaritate uman. Stimată doamnă M.N. din Buzău, str. Sculpturii nr. 12, vă răspund cu oarecare arziere pentru că poșta mi-a adus abia acum multele dvs. dovezi de talent. Vă ilțumesc pentru felicitare, pentru versuri. Nu pot face nimic pentru publicarea lor oarece nu intră în profilul rubricii pe care o semnez. Voi lua legătură cu Lucia­nssu-Longin, ca să verific dacă a ajuns la ea plicul dvs. Vă va răspunde personal, că este în posesia lui. La medicii buni se ajunge greu, îmi scriu câțiva dintre dvs. Cine sunt aceia, ca să adresăm cu rugămintea să vă acorde consultațiile dorite? Sunt total de părerea dvs., dnă Monica Vir. într-adevăr, Radio Total a debutat traordinar și ține afișul radiofonic, deși are numai câteva săptămâni de la lansare. Dl Poroineanu din București, care are cinci copii, a ajuns la exasperare cu urzierea banilor pentru alocația de stat. Domnia sa este de părere că noua formă a intra în posesia lor este neadecvată. Pentru fiica și băieții săi așteaptă banii arziați și nu vrea să fie răutăcios, spunând că și-a luat gândul de la ei; între timp, pu­i nu trebuie să mănânce, n-au nevoie de caiete, nu le trebuie un dulce? - mă readă domnia sa. Dreptatea este de partea dvs., numai că știți la fel de bine ca și ne cu banii pe o lună numai bine ajung pentru un kg de mandarine și două cioco­­e, sau pentru pingelitul unei perechi de pantofi. Dl Nicu Ilarie își exprimă îngrijorarea față de jaful din casa dlui Ion Rațiu: îi vom munica simpatia dvs. fondatorului “Cotidianului”. De asemenea, vă vom ține la rent cu mersul anchetei. Nu mai fiți atât de mirat. Cu chei potrivite lucrează așa­ și greșesc și lasă urme. Vă gândiți și dvs. la cine mă gândesc eu?! Scriitorul Grigore Albu Grai, președintele OMERON, Societate de Arte șt­iințe Decitale, valorifică tot ceea ce au scris, remarcabil, nevăzătorii. Prima aripe e a epigramistului Aurelian Ghelase se intitulează “Ace, brice și... orice”,­­ textul însoțitor al cărții, primită la redacție: “Am convingerea că suplinesc un ,a mulți ani», printr-o carte într-adevăr de excepție. Poate că de la Cincinat­­elescu și Păstorel Teodoreanu o alta nu s-a mai scris în literatura noastră, alțumesc «Cotidianului» pentru bunăvoința lui... Editor coordonator - Grigore­scu Grai”. 1 Cartea care produce coșmaruri LESTER FULISITlGN­T FIUL SATANEI -CONTE­LE DRACU­­LA Lester Fulbright -" Fiul Satanei - Contele Dracula", Editura Saltic PRODCOM SRL, 1993, preț: 600 lei Cartea lui Lester Fulbright te izbește de la început, ca și cum te-ar lovi direct în față sângele care erupe dintr-o jugulară masacrată. H.P. Lovecraft spune despre Fulbright că este “genial, oribil, incomod”. De fapt, pe lângă Dracula lui Fulbright, Dracula lui Bram Stoker este un Făt-Frumos dintr-un basm cu zâne. Oricum, după ce termini cartea este imposibil să nu-ți amintești una dintre încarnările - creatura care o violează pe Lucy - lui Dracula din filmul lui Coppola. Fulbright îl aruncă pe “Vlad, spiță domnească din Transilvania, supranumit Țepeș, din familia Rucăreanului Atanasius Cerbei. Mai cunoscut ca Dracula din Carpați sau perechea Diavolului”, în dome­niul abjectului, al inumanului, al sadismului ridicat la cote imposi­bil de imaginat. Aristide Bagdazar, una dintre cele 666 de vieți ale lui Dracula, este un chirurg brunet, cu deprinderi de aristocrat care vine în tabăra rusă în timpul războiu­lui Crimeei. Apariția lui Aristide înseamnă, pentru început, mameloanele retezate cu dinți ascuțiți și tot sângele supt din corpul măicuței Josephine. Măicuța Odett cade și ea pradă nevoii de rău și­­ cu o ultimă licărire de conștiență îi văzu chipul scăldat într-o strălucire neomenească, iar între dinți avea sfârcul sânului dea­supra căruia se aplecase”. Apoi urmează fierberea copilului con­tesei Beregovoi, împreunarea unei fetițe mute cu un armăsar în timp ce mama acesteia îi smulge soțului său,„cu cleștele organele genitale, în partea a doua a cărții Aristide Bagdazar este arestat și dus la în­chisoarea Nikolaevsk, unde se trezește la realitate în momentul în care șobolanii îi sfâșiaseră cișmele și îi sfârtecau degetele”. După ce primește drept hrană un prunc, Aristide îi pune la respect pe șobolani, sfâșiindu-i beregata celui mai puternic din­tre rozătoarele din închisoare. Cartea se dorește a fi o ima­gine și a securității din statele comuniste, Grețko, șeful Ohranei (poliția secretă a Țarului Alexandru) spunându-i la un moment dat lui Dracula: “Isprăvile tale vor părea năbădăi de țap castrat pe lângă măreția covârșitoare a puterii noastre”. Mihai Staub Rugăm editurile interesate să ne trimită exemplare de semnal pe adresa redacției: Cal. Plevnei nr. 114, sect. 1. Planurile editoriale se pot anunța prin tel.: 637.33.32 sau fax: 637.78.40. GENIAL, ORIBIL, INCOMOD 01.P. LOVEOWT I k Insula superstițiilor și a legendelor în jurul insulei Malta s-au țesut tot felul de legende care dau acestei grămezi de stânci un prestigiu cu­­ totul special. Se spune astfel că vederea acelei mase de piatră albă era atât de supărătoare pentru ochi, încât numărul orbilor era mult mai mare aici decât ori­unde aiurea. Se afirmă, apoi, că micile pietre albi­cioase foarte abundente în insulă și care seamănă cu ochii și limbile de șerpi vin­decă de mușcătura veninoasă a rep­tilelor. Această credință era în legătură cu legenda după care apostolul Pavel, poposind în timpul unei furtuni într-o peșteră din Malta și aprinzând un foc de nuiele ar fi fost mușcat de o viperă. Fără să simtă, totuși, nici un rău, el se mulțumi­ să blesteme șerpii insulei, prefăcându-i în pietre. Tot așa, pământul insulei era socotit ca cel mai bun leac împotriva muș­căturilor de viperă. Trebuie însă notat că acest pământ, foarte căutat și de medici, era extrem de rar, dat fiind că insula Malta nu e în fond decât o îngrămădire de stânci. Iată de ce­ pe vremuri vapoarele care se opreau aici erau datoare să aducă o cantitate oarecare de pământ arabil pe care-l lăsau în insulă. Cu timpul, însă, această obligație fu desființată, deoarece dezagregarea stân­cilor dădea un pământ de foarte bună calitate. Virgiliu D.Popescu i J

Next