Cotidianul, octombrie 1994 (Anul 4, nr. 232-233)

1994-10-03 / nr. 232

TIDIANUL LUNI • 3 OCTOMBRIE 1994 OPINIA Impasul Convenției Florin Gabriel Mărculescu Impasul de astăzi al Convenției Democratice se dato­rează, cred, incapacității sale funciare de a-și depăși condiția de cartel electoral, neputinței sau, poate, nevoinței componentelor sale de a conferi întregului substanță politică, de a-l face convingător în ochii opiniei publice prin alternative și soluții concrete. Convenția s-a mulțumit să întrețină iluzia unității, a acelei unități în care electoratul său crede cu tărie, refuzând să privească realitățile în față, în absența structurilor promise și a unui program bine definit, era fatal să se ajungă în pragul destrămării, evoluția pe traiectorii sensibil diferite a partidelor alcătuitoare nefiind de natură să contribuie la întreținerea și ameliorarea imaginii globale. în egală măsură, agravarea impasului poate fi explicată și­ prin rivalități de ordin personal, prin orgolii și vanități manifes­tate în contratimp cu cerințele momentului. Electoral. Convenția a însemnat un profit cert pentru toți cei ce au stat în 1992 sub semnul “Cheii”. Există partide a căror prezență parlamentară nu ar fi fost de conceput în afara CDR, își imaginează cineva că PSDR, PER sau PNL-CD ar fi putut atinge pe cont propriu pragul celor 3%? Datoria acestor partide față de Convenție este, sub acest aspect, enormă. Dl Cunescu se consideră însă nedreptățit, se plânge că i s-au “alocat” doar 11 fotolii parlamentare. Domnia sa a uitat, pare-se, că în 1990 câștigase, singur, doar două locuri în Camera Deputaților, iar acel 1% în care s-a cantonat ține de slăbiciunile organizatorice ale PSDR, de lipsa sa de abilitate, de incapacitatea de a specula culoarul social-democrației, marea “modă” a anilor din urmă. Eșecul nu poate fi­ negat. Acceptat însă din prima clipă de marea familie a social-democrației europene, dl Cunescu deține un blazon invidiat și râvnit de toți falșii social-democrați autohtoni, de multele grupări politice născute din falimentul PCR, ce-și atribuie cu de la sine putere această firmă. Internaționala Socia­listă nu dă doi bani pe măsluirile social-democrate ale dlui Adrian Năstase. In aceeași delicată situație se află și Alianța Social-Democrată, prezidată, prin persoana dlui Victor Babiuc, de PD-FSN. Blazonul cu pricina este curtat cu asiduitate. Proprietarului de drept i se fac cele mai ispititoare oferte, i se flutură pe la nas perspectiva unei mult mai spectaculoase plasări în arena politică. Cântecul sirenelor și-a atins scopul. Jindustul blazon va intra, în sfârșit, în posesia zisei alianțe. Ce se va întâm­pla mai departe cu dl Cunescu nu e greu de ghicit. Deposedat de avere, va sfârși prin a fi un Rege Lear al demagogiei noastre socialiste. Deocamdată însă se simte în formă, adulat, își supralicitează importanța, a ajuns să-și închipuie că e un fel de buric al pământului, fericirea sau nefericirea celorlalți depinzând de augusta sa decizie. Pentru a se debarasa de Convenție, a venit cu tot soiul de criterii și propuneri, mizând pe faptul că în atmosfera tensionată la care s-a­ ajuns nimeni nu va fi dispus să le acorde importanță. Și, din păcate, liderii CD au căzut în subtila capcană ce le-a fost întinsă, în loc să procedeze la o răbduire examinare, fie și formală, sub imperiul nervilor s-a ales calea unei abrupte suspendări, măsură lipsită de suplețe și tact. Justificată în sine, ea se întoarce cu violență împotriva celor ce au luat-o. Poftim, zice dl Cunescu, asta e democrația cu care se laudă dumnealor! Gafa Convenției, căci oricum ar fi privite lucrurile gafă rămâne, este exploatată din plin de PAC, dornic și el de “evadare”. Se pedalează “pe încălcarea principiilor care au călăuzit partidele și asociațiile fonda­toare, între care PSDR, ale celei mai importante coaliții din România”, pe refuzul net al dialogului, pe calomniile și insultele răspândite pe seama­ celor două partide, președintele Convenției, dl Emil Constantinescu, fiind acuzat de spirit dictatorial și de cult al personalității. De multe slăbiciuni și scăderi poate fi acuzat omul politic Emil Constantinescu, dar e ridicol să-i pui­ în cârcă tendințe dictatoriale sau pretinsul cult. Acuzele sunt prea multe și prea grele pentru a ne mai putea imagina că PAC ar fi capabil să revină asupra nemărturisitei decizii de a se retrage din Convenție. Destrămarea Convenției se profilează amenințător, dar încă nu se poate afirma că ar fi un fapt împlinit. Autorii acestui posibil deznodământ pot oricând reveni la sentimente mai bune, în tentativa de a clădi o veritabilă coaliție a democrației, în caz contrar răspunderea ar reveni, fără distincție, tuturor liderilor frumosului vis al unității. Noi suntem­ aici pentru ca dumneavoastră să fiți pretutindeni. compania de publicitate NORD-ESTA Birouri, București. hd.Splay Independentei, n.7 Iași,str.Sindon, b­r. 5, bl. 105, el. 6. Op. 72. b­ig fox 40­1*3123618 b­il.098/t?2SS7/­7.Sox098,fl445?7. O ultimă formă de protest: absenteismul electoral . Alegerile locale de la Brăila constitu­ Dan Emanoil Dobreanu putea activa, nefiind încă organizate­ de un serios semnal de alarmă pentru societatea civilă actuală. Două treimi din cei cu drept de vot au refuzat să participe la alegeri, iar treimea partici­pantă a fost compusă din segmentul aparținând celor în vârstă. O primă și tristă constatare. Tineretul a refuzat să voteze. Fenomenul nu are un caracter izolat, deoarece la Hunedoara și în alte orașe și comune unde s-au efectuat­ alegeri intermediare, absenteismul electorilor a determi­nat repetarea scrutinului (uneori de trei ori). Se pot trage câteva concluzii pe marginea acestui fenomen, ce are tendința de generalizare. Lumea este mai mult decât dezamăgită de incapacitatea actualei caste politice de a soluționa marile probleme ocazionate de schimbările structurale intervenite după 1989, în locul unor preocupări și inițiative ferme în direcția aplicării reformelor, asistăm la manevrele egoiste și în general oculte ale unei mafii politice, coordonată de partidul de guvernământ, obsedată de dorința de a se îmbogăți și de a-și consolida privilegiile economice și politice. Corupția a devenit generalizată și întreaga administrație statală este, sub acest aspect, putredă și vulnerabilă. Majoritatea celor care dirijează aparatul de stat și-au extins interesele prin interpuși, cu ajutorul unor firme privatizate, beneficiind astfel de avantaje incalcula­bile pe marginea falimentului economiei socialiste. Se folosesc capitaluri vechi și noi, deoarece numai în acest mod se pot explica acumulările realizate de miliardarii actuali. Din aceste motive este evident că tot aparatul administrativ și în special cel superior a devenit clientela partidului de guvernământ, datorită intereselor complexe din punct de vedere material și dorinței ferme de a păstra un etatism ineficient public, dar folositor pe plan privat. Refuzul actualei Puteri de a proceda la o privatizare reală este reflexul unei caste politice care are numeroase avantaje, menținând intactă moștenirea socialisto-comu­­nistă. Tineretul este pătura socială cea mai dezavantajată. Reducerea activității industriale și șomajului inerent fali­mentului unor structuri economice hipertrofiate împiedică tineretul să se integreze în domeniile în care ar numai o privatizare reală ar putea relansa economia noastră muribundă, afectată și de un regim fiscal brutal, conceput pentru a handicapa inițiati­va particulară. Legea nr. 27/1994 este un exemplu clasic de descurajare a sectorului privat, care numai în­­ Capitală a imobilizat eforturile a peste un milion de oameni. Revolta din 1989 este opera unui tineret excedat de prigoana totalitară. Ei au crezut că sângele vărsat atunci va netezi calea spre o democrație autentică și o societate mai echilibrată. Din păcate conservatorismul socialist, combinat cu ignoranța maselor, a facilitat menținerea unui sistem în care fostele cadre ale PCR confirmă o genială formulă, veche de două secole: “Orice revoluție se rezumă doar la o inversare de privilegii”. Dorința de emigrare a tineretului și refuzul de a participa la activi­tatea politică sunt simptomele unor frustrări extrem de periculoase pentru viitorul acestei națiuni. Absenteismul electoral este însă rodul incapacității Opoziției de a se uni și mobiliza pentru a contracara pericolul comunist. O dovadă a acestei instabilități o reprezintă decizia PL ‘93 de a prezenta candidați pe liste separate, fiind în situația de a combate pe cei propuși local de CDR. Este normal ca această dispersie de energii și antagonismele care reflectă astăzi activitatea CDR să se răzbune pe plan electoral: în timp ce liderii actualei Puteri s-au mobilizat în direcția unei campanii electorale multilaterale, omologii lor din Opoziție își permit luxul unor discordii sau neînțelegeri sterile, înclin să cred că rezultatul unor sondaje de opinie (favorabile Opoziției) exprimă doar o nemulțumire generalizată față de actuala Putere, dar nu reprezintă aprioric și intenția de a vota pentru Opoziție. Ce s-a întâmplat la Brăila poate fi un simptom al dezan­gajării politice din partea unui electorat visceral ostil actualei Puteri, care însă beneficiază de sprijinul unei minorități mult mai disciplinate și omogene. Cei care poartă răspunderea strategică a activității politice din CDR să țină cont de fenomenele negative ce se pot înregistra în prezent. Ele ar putea fi funeste Opoziției în viitor. u Se urmărește instalarea unui autoritarism” Dl Sergiu Cunescu, președintele Partidului Social Democrat Român, a declarat că hotărîrea Comitetului Executiv al Convenției Demo­cratice, de suspendare a partidului domniei sale din Convenție pe o perioadă de 30 de zile, este­­„împotriva spiritului acestei alianțe”. “Se urmărește instalarea unui autoritarism în cadrul CDR”, a mai precizat domnia sa, adăugând că ultimele declarații ale Convenției nu fac decât să confirme criticile PSDR, formulate în cele două scrisori, din 18 iulie 1994, respectiv 29 septembrie 1994. Dl Cunescu a reiterat ideea că toate observațiile cu privire la acti­vitatea CDR nu au vizat contestarea protocoalelor semnate deja de PSDR, ci doar forma în care s-a făcut semnarea lor, “prin punerea în făța faptului împlinit”. Președintele PSDR a criticat încă o dată dorința unora de a se consti­tui un grup parlamentar unic al tuturor reprezentanților CDR, considerând că s-ar aduce astfel “o atingere demnității deputaților și senatorilor, care trebuie lăsați să-și exprime propriile convingeri”. “Succesul Convenției s-a datorat reprezentării tututror curentelor cu adevărat democratice, de la stânga la dreapta, încercarea radicalizării CDR la dreapta spectrului politic va determina pierderea electoratului”, a adăugat dl Constantin Avra­­mescu, vicepreședintele PSDR. Comparând reacția CDR față de PSDR cu cea avută de PDSR vizavi de PDAR, dl Sergiu Cunescu a încheiat precizând că partidul domniei sale este unul dintre princi­palii fondatori ai Convenției, al cărui spirit îi aparține și pe care-l va păstra indiferent de ce s-ar întâm­pla. Vă reamintim că PSDR a trimis în Parlamentul României zece deputați și un senator. Diana Georgescu PL ’93 va participa la alegerile locale pe liste separate Consiliul Național al PL’93 întrunit sâmbătă a hotărît, cu o largă majoritate, să mandateze Comitetul Director al partidului să prezinte Convenției Democratice decizia de a participa la alegerile locale pentru funcția de primar și pentru consilieri pe liste separate. Documentul adop­tat de Consiliul PL’93 în această privință mai prevede ca în turul doi partidele din Convenție să sprijine candidatul cel mai bine plasat în primul tur, candidații reprezentând partide din CDR să nu-și facă anticampanie, semnul electoral comun să nu fie folosit decât în locurile unde se ajunge la consens, consilierii aleși pe liste CDR să semneze un protocol. Pentru alegerile legislative, PL’93 susține necesitatea listelor comune, ponde­rea fiecărui partid urmând a fi di­rect proporțională cu numărul de voturi obținut în alegerile locale. Printre argumentele prezentate de liderul PL’93, Dinu Patriciu­, în favoarea listelor separate la alegerile locale s-a numărat și acela al handi­capului pe care îl are acum “Cheia” - nu neapărat din vina CDR - tocmai în localitățile unde a câștigat, în 1992, în plus, în acest fel fiecare partid ar putea beneficia de semnul său electoral și de propriul electorat. Iar dacă unul din candidații partide­lor din CDR nu câștigă din primul tur, șansele de reușită ale unuia dintre ei în tururile următoare drese în opinia dlui Patriciu pentru că, întotdeauna, “reuniunea unor mulțimi este mai mare decât inter­secția lor”. Conștient de dificultățile financiare pe care le implică, Dinu Patriciu a mai propus, pentru a se crea o “emulație electorală” între partidele din CDR, ca în marile orașe să aibă loc alegeri preliminare între candidații CDR pentru funcția de primar. Rămâne de văzut cum vor reacționa partenerii din CDR la hotărîrea liberalilor. După cum au pus însă liderii PL’93 problema, important este doar răspunsul țărăniștilor, căci, în opinia lor, PSDR și PAC sunt ca și ieșite din alianță. Atât datorită atitudinii lor, cât și datorită faptului că în alegerile locale parțiale singurele partide capabile să prezinte candidați și, eventual să câștige, sunt PL’93 și PNȚCD. Dar pentru Dinu Patriciu schimbările din Convenție echi­valează cu­ un pas înainte: “Convenția era încurcată de partide de stînga”. Dacă ostilitatea PL’93 față de PAC și chiar față de PSDR nu constituie o noutate, în schimb, sâmbătă s-a înregistrat o premieră în atitudinea liberalilor față de PNȚCD, vorbindu-se insistent despre axa liberal-conservatoare ce trebuie să guverneze Convenția. Să se prefigureze oare­cristalizarea “alternativei de dreapta la guvernarea de stânga”, așa cum a lăsat de înțeles Dinu Patriciu? Anca Lăzărescu Dl Dijmărescu nu va forma alt partid în ședința ordinară a Colegiului Director al PD pe trimestrul III­­ de sâmbătă 1 octombrie a.c. - s-au pus la punct toate detaliile referitoare la Convenția Națională a partidului, ce va avea loc pe 21-22 octombrie, la Cluj. Astfel, s-a stabilit că PD trebuie să-și precizeze foarte clar mesajul pentru diverse categorii de electorat, cum ar fi șomerii sau oamenii de afa­ceri. Poziția PD este absolut necesară să fie prezentată corespunzător, a apre­ciat dl Petre Roman, așa încât rezultat­ul următoarelor alegeri să permită accesul partidului la guvernare. De asemenea, conducerea PD a căzut de acord că se impun niște modificări statutare: în opiniile unor lideri, actu­alul statut a favorizat cvasidezertările din partid din ultimul timp. Dl Eugen Dijmărescu ne-a declarat în exclusivitate că nu intenționează să formeze nici un partid nou. Orice zvon potrivit căruia domnia sa și-ar propune să înființeze un partid cu o parte din PD și PSDR - a cărui poziție în CDR este cunoscută - a fost infirmat, în schimb, dl Dijmărescu a menționat că PD este deschis oricărei alianțe (inclu­siv cu PSDR) care ar întări social­­democrația românească, dar că lucrurile stau ca în cazul unei căsătorii, ambele părți trebuie să fie de acord. (Corina Zaharia) In legătură cu hotărîrea Consiliului CDR din 29 septembrie 1994, de suspendare a PDSR pe termen de 30 de zile, președintele PAC face următoarea declarație: 1. Hotărîrea este nestatutară, neexistând în protocolul­ CDR nici o prevedere în acest sens, și a fost adoptată în absența delegației PSDR și fără o dezbatere serioasă a problemelor de organizare și funcționare a CDR, solicitate în repetate rânduri de mai multe formațiuni. Este o hotărîre pripită, neîntemeiată, expresie a unui spirit agresiv și intolerant. Consiliul și președintele CDR se fac răspunzători de încălcarea principi­ilor care au călăuzit partidele și asociațiile fondatoare, între care PSDR, ale celei mai importante coaliții democratice din România. Este in­acceptabil să se încerce transformarea într-un suprapartid a unei alianțe libere și deschise tuturor ideilor susceptibile de a consolida și opiniilor să li se răspundă cu măsuri disciplinare, iar criticilor, cu excluderi. 2. Reprezentanții Partidului Alianței Civice au votat contra hotărîrii - fiind singurii, din păcate, în această situație - considerând că ea pătează onoarea CDR și poate crea consecințe foarte grav­e pentru unitatea opoziției și pentru soarta țării. Modul în care s-a desfășurat ședința Consiliului CDR din 29 septembrie a reprezentat un net refuz al dialogului, înlocuit de proferarea unor neadevăruri, calomnii și insulte la adresa nu numai a PSDR, dar și a Partidului Alianței Civice. Alarmantă este instalarea unui cult al personalității președintelui CDR, care, vizat de criticile PSDR, și-a asumat riscul unei măsuri de mână forte. Statutul de președinte l-ar fi obligat, din contră, să mențină un anumit echilibru și să preîntâmpine apariția unei atmosfere de suspici­une și de intoleranță, care nu folosește decât puterii, în vederea examinării situației create, se convoacă miercuri, 5 octombrie 1994, la ora 17.00, Comitetul Național al Partidului Alianței Civice. Președinte PAC, N. Manolescu Vadim Tudor este nemulțumit de “Memorialul Durerii” Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, s-a declarat nemulțumit de modul în care a fost dezbătut în Parlament raportul Comisiei anti­­corupție. Senatorul Tudor i-a atacat pe membrii fostului guvern Roman, “care n-au recunoscut nici una dintre acuzațiile ce le-au fost aduse, deși sunt principalii vino­vați de situația dezastruoasă în care a ajuns țara”. Tot nemulțumit s-a arătat tribunul și de serialul TV “Memorialul durerii” (unul dintre puținele programe ale Televiziunii Române care merită să fie vizio­nat, am spune noi), declarând că realizatoarea lui, dna Lucia Hossu- Longin, folosește “secvențe de arhivă pentru a plăti polițe politice actuale”. Vadim Tudor s-a arătat uimit de rezultatele sondajului de opinie realizat de asociația Pro- Democrația, calificându-le drept “amuzante”. Sondajul este prefa­bricat și diversionist în opinia lui Vadim Tudor, și aceasta pentru că reprezentanții Opoziției au fost declarați cei mai eficienți parla­mentari, în timp ce el însuși a fost etichetat drept parlamentarul cel mai slab. Sperăm că fruntea lui Corneliu Vadim Tudor - acest vajnic luptător împotriva evreilor și țiganilor - s-a mai descrețit după ce a primit, chiar în timpul conferinței de presă a partidului, un imens buchet de­­ flori de la dl Ion Rădulescu Banov, reprezen­tant al minorității romilor ...(Diana Georgescu) tiunturi de m­eta In așteptarea oficializării ciumei postcomuniste Liviu Ioan Stoiciu Suntem zăpăciți de cap de câte nu se mai întâmplă, turnate cu pâlnia de destin săptămâna trecută, ai crede, bine pentru unii (prea puțini), rele pentru alții (prea mulți), ba pe plan intern, ba pe plan extern, că “vine sfârșitul lumii vechi și începutul lumii noi”, nu avem de ales, trebuie să ne ducem crucea “tranziției” până la capăt, până “în vârful dealului Golgotei” (Dealului Cotrocenilor, eventual, în Țara Românească, sau “Dealului lui Dumnezeu”, apropo, din Ardeal, în care joi un nou MIG, avion de vânătoare sovietic, al 8-lea aparat militar prăbușit în 1994, incredibil, “s-a înfipt ca-n brânză, rămânându-i afară doar coada” - după relatarea lui V. Lazăr în “România liberă”(1.10). Personal, neștiind să mai aleg între bine și rău - de exemplu, între declararea oficială, prin guvernul N. Văcăroiu, a porumbului “ca produs strategic” (să fie ținută sub control, să nu explodeze iar mămăliguța românească, probabil­­ câtă vreme țăranului îi e cumpărat păpușoiul de către stat pe nimic) și explozia “strategică” a “celui mai mare fumat din Europa de Est” la Combinatul Siderurgic Galați, ce “a fost vizitat acum două luni de Ion Iliescu” (după cum titrează “Evenimentul zilei”/1 .10), catastrofă în care au murit arși de vii oameni nevinovați, la mijloc putând fi și aici sabota­jul și interesul acela feroce al “mafiei importatorilor”, nu? Nu de alta, dar eu deja am ajuns să fiu deformat profesional de căutarea cu orice preț a dedesubturilor și subtilităților fiecărei fapte de bine sau de rău ce ni se expune “în mod public” - dând sau nu culoare politică evenimentu­lui, dar întotdeauna eliminând accidentul întâmplător: astfel, faptele consumate, în sine, nu au nici un haz... Prăpăstios, sunt depășit de tragediile colective cotidiene îndeosebi și fac din țânțar armăsar nu o dată­­ nu mai departe, acum, în legătură cu migrațiile umane, cu sutele și sutele de mii, din fața unor nenorociri! Prin intermediul televiziunii lumii, după coșmarul “retragerii” ruandeze în masă din fața genocidului civil, luând la cunoștință de fuga indienilor, de vreo săptămână, din fața fantomei ucigașe a ciumei - o fugă oarbă, la întâmplare, “numai să scape de blestem”, în care descoperi, fără să vrei, la scară mărită, în urma șirului de nenorociți contaminați sau nu, sute și sute de milioane de șobolani, cu miliarde de purici, mânați și ei de frica morții atotprezente, într-o isterie generală... Cum spun, mie, unul, întâm­­plându-mi-se să fac din țânțar armăsar la scară națională (ajutat, firește, de colegii din presa noastră independentă) - azi, iată, sunt gata să reînviez zecile de mii de “ciumați ai lui Caragea” pe străzile Bucureștiului, înainte de toate, București în care, “ca în Evul Mediu, există 12 milioane de șobolani” (șobolani numărați, unul câte unul, de Sorina Vlaicu în “România liberă”/1. 10) și prin care primarul Crin Halaicu este “pregătit să «distribuie» ciumă”, ciumă a Opoziției, Doamne ferește! Fiind deja depistate vreo patru cazuri de ciumă “ținute în secret” în România. Mai ales că, luați bine aminte, azi “România se află sub acel­ași semn astrologic ca și India” (pur și simplu, după cum ne asigură Aurora Inoan în “Evenimentul zilei”/30­09), “conform hărții astro-psiho-geografice întocmite de Ptolemeu, sub semnul Peștilor și sub acela al Capricornului” (e chiar culmea, președintele Iliescu este și el sub semnul Peștilor născut...)! Vă dați seama ce jare? “De câte ori în India este cutremur sau inundație, la foarte scurt timp România e și ea bântuită”, bântuită ba de una, ba de alta - acum urmând ciuma, după ce holera face ravagii prin părțile noastre... Nu mai avem nici o scăpare - deși un remediu ar exista, dar de aceeași ziaristă: să purtăm la gât o punguliță roșie cu usturoi, tămâie, leuștean și pelin, “ingrediente menite ■ ca, prin vibrațiile lor înalte, să protejeze purtătorii împotriva vibrațiilor joase produse de factorii care pot produce îmbolnăvirea”. Parol! Pe de o parte. Pe de altă­ parte, săptămâna trecută am avut de furcă al naibii cu stăpânii noștri cei răi și buni, de-a stânga și de-a dreapta lui Ion Iliescu, din puterile separate ale statului, infiltrați câtă frunză, câtă iarbă, în toate structurile corupte ale “postcomunismului original românesc” - fiecare trăgând spuza pe turta lui. Sigur, mă refer în primul rând la concentrarea de lehamite, fariseism, demagogie și mascaradă de doi bani pusă pe scena Parlamentului de cei de la Putere, foști (FSN) și actuali (PDSR) politruci, ce și-au spălat, unii altora, mâinile murdare - sperând că pot să prostească în continuare un popor întreg! Dezgustător spectacol cu titlul “Dezbateri asupra Raportului Anticorupție” - terminat în coadă de pește, fără vinovați, fără pedepse, cu scuipături pe față, la tribună, și pupături pe la spate, în culise, îmi e o silă nesfârșită să mai pomenesc de previ­­zibilitatea înscenării lui, de un fals ordinar... în al doilea rând, mă refer la jenantele ieșiri ale lui Ion Iliescu săptămâna trecută în SUA (neprimit nici acum la Casa Albă, fiind singurul șef de stat din Europa de Est post­­comunistă rămas de căruță în acest sens - asta ar trebui să pună pe gânduri inclusiv electoratul de stânga extremist) și în județul Brașov, în același stil ceaușist recunoscut, de “revoluționar de profesie” - ieșiri ce au un numitor comun semnificativ, acela al ignorării meritate din partea mass-media americane și a marelui public românesc..._________________

Next