Cotidianul, iulie 1997 (Anul 7, nr. 148-174)

1997-07-01 / nr. 148

TIDIANUL MARȚI «1 IULIE 1997| OPINIA Cum vorbim Moda lui “deci” Ștefan Augustin Doinaș Până deunăzi, am fost aproape sigur că monopolul utilizării nefericitei conjuncții “deci” îl deține analistul politic Ion Cristoiu. De luni de zile, fostul director al “Evenimentului zilei” se deda, oral, la ceea ce nu-și permitea, deloc în scris, folosea la fiecare început (și sfârșit) de frază pe “deci”, așa cum unii infirmi nu-și pot stăpâni mușchii feței și, de aceea, sunt plini de ticuri: nu te poți uita la ei, că te apucă și pe tine... Risipa nesăbuită a acestei conjuncții concluzive constituie un tic verbal. Servește el, oare, la ceva? Unii ar putea să susțină că folosirea lui “deci” este de preferat acelei râdjâieli sau gâlgâieli dizgrațioase prin care operatorii în pana (sau, poate, asaltați?) de idei își biciu­­iesc cuvintele ca să purceadă a se rosti. A pronunța mereu îîîîl, înaintea fiecărui fragment de propoziție (specialitate brevetată în Senat de Oliviu Gherman), arată că omul ar vrea neapărat să spună ceva, dar - hotărît lucru - n-are­ce. Există, însă, și oameni derutați de năstrușniciile care le trec prin cap, și care se sfiesc a le da drumul. De ce să nu facă atunci? Probabil că - în pofi­da dictonului “dacă tăceai, filosof rămâneai” - vorbărețul crede că debitul continuu de vorbe e o dovadă a gândirii sau, în orice caz, un mijloc de a reține atenția conlocu­­torului. Așadar (aici Ion Cristoiu ar zice, deci), exact așa cum scriam mai sus, până nu demult l-am crezut pe acest oracol al politicii românești singurul deținător de licență pentru conjuncția respectivă. M-am înșelat­ într-o recentă discuție la un post de televiziune, deputatul Iosif Boda - devenit eroul unui act de rebeliune în PDSR - s-a dovedit la fel de îndrăgostit de această particulă morfologică. De ce nu?! Dacă un Demosthene umbla cu pietricele în gură pe malul mării, pentru a-și antrena suflul, întrecându-se cu hexametrii acvatici, de ce n-ar prefera un politician român de azi o atât de dulce cireașă morfologică, precum “deci”? A vrut oare Iosif Boda să-l concureze pe Ion Cristoiu sau­­ maimuțărindu-l - să-l corijeze? Ar fi bine dacă ipoteza a doua s-ar confirma. Din păcate, singurul lucru pe care pot să-l afirm cu certitudine este acela că amândoi vorbitorii s-au întrecut în a deciui și a înîîi minute în șir, răstimp în care ideile treceau în fugă pe lângă ei, fără să le facă nici o atingere. S-ar putea să fiu întrebat: ce rost are să mă ocup de asemenea ticuri verbale, care nu fac rău nimănui, tocmai în momentele grele prin care trece țara românească? Voi răspunde că, așa cum țara trece prin momente grele, și limba română trece prin momente destul de grele, și poate că faptul acesta îl explică oarecum pe celălalt. Așa cum poporul nostru a fost chemat (și chemarea este încă valabilă) de peste 7 ani să învețe alfabetul democrației, același popor este chemat să-și însușească arta de a vorbi corect. Or, corect - în materie de limbă - înseamnă frumos. Nu de altceva, dar s-ar putea - așa cum susțin unii învățați - ca între vorbire și gândire să existe o legătură, și nu chiar întâmplătoare. Vorbitorul care-și suge mereu între buze această falsă bomboană, care este “deci”, nu prea pare a fi în largul său, atunci când încearcă să comunice ceva: îi împiedică exact instrumen­tul care ar trebui să-i faciliteze dicțiunea,­­ adică cuvin­tele. Milioane de oameni îi privesc, zi de zi, pe intelectualii noștri care apar pe ecranele televizoarelor, îi ascultă și­­ fără îndoială și fără să vrea­­ învață de la ei. Dar ce-ar putea să învețe, când puținele idei exprimate au, toate, și în față și în coadă, zurgălăul acesta de argint știrb care este “deci”? Orice popor, de-a lungul întregii sale istorii, învață întruna să vorbească limbajul civilizației, cu fiecare generație nouă. A-i deprinde pe oameni să nu vorbească prost este o îndatorire cetățenească. Am fost nu demult într-o instituție aferentă artei actoricești. Acolo, pe o masă, mi-a fost dat să văd un purcel cu fantă, pe care scria “Pușculița DECI”, și care avea rolul de a colecționa amenzile aplicate celor cărora le scăpa din gură această bucățică de terci. Constatând că era goală, am sugerat frumoasei doamne, care avusese această inițiativă, să-l invite - măcar pentru un sfert de ceas­­ în birou pe Ion Cristoiu... Acum, pot să i-l recomand și pe Iosif Boda. Și Camera intră în sesiune extraordinară Ieri, în Camera Deputaților s-a hotărît ca sesiunea extraordinară să se desfășoare în perioada 1 -4 iulie a.c., zilnic cu începere de la orele 8,30. Marți, miercuri și joi ședințele durează până la ora 16,30 iar vineri, până la ora 12,30, în cazul în care pachetul de legi prevăzut nu va fi finalizat, se va propune prelungirea sesiunii extra­ordinare până în 10 iulie. Printre proiectele de legi ce se vor discuta se află: Legea asigurărilor sociale pentru să­nătate, Codul vamal, Legea pentru modificarea și completarea Legii 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale etc. în procedură de urgență vor fi introduse proiecte de lege privind aprobarea unor ordonanțe de urgentă: 0-31/1997 privind regimul investițiilor străine în România; 0-32/1997 pentru modi­ficarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comer­ciale­­0­21/1997 privind retro­cedarea unor lucruri­ imobile care au aparținut comunităților evreiești din România etc. Lucian Gheorghiu Se preconizează o fuziune între AR și PAC, în cadrul Convenției? ’ V) v. Liderul Alternativei României, Laurențiu Ulici, a făcut, ieri, o pro­punere Guvernului de a emite o hotărîre în urma căreia instituțiile sanitare (spitale, policlinici etc.) să fie trecute de la categoria agenților econom­ici la cea a persoanelor fizice. El a spus că un spital județean, de pildă, are pierderi de zeci de milioane de lei pentru că plata curen­tului electric, a salubrității etc. se face în regim de unitate economică. Laurențiu Ulici a precizat că această propunere este în spiritul Constituției și a semnalat, totodată, existența aceleiași situații și în sectorul învățământ. Liderul AR a mai propus să se introducă în Legea învăță­mântului un punct care să prevadă că admiterea în instituțiile de învăță­mânt superior, în cazul minorităților, să înceapă cu o probă de limba română, iar examenele următoare să se desfășoare în limba maternă. Având în vedere acest aspect, liderii AR s-au pronunțat pentru dezbaterea și votarea Legii învățământului în Parlament, și nu pentru adoptarea acesteia prin Ordonanță de urgență, în acest context, secretarul general al AR. Paul Ghițiu, a declarat că este mult mai important ca, înaintea amendării Legii 18, să se creeze un cadru legislativ și instituțional pentru ca orice cetățean care a primit o suprafață de pământ să poată trece la cultivarea lui fără a întâmpina piedici legate de bani, utilaje etc. • Liderul AR, Adrian Iorgulescu, a afirmat că, în prezent, la nivelul organizațiilor teritoriale există încheiate protocoale de colaborare cu filialele PAC. Așa cum a spus liderul AR, “se dorește ca începutul de cola­borare între AR și PAC, manifestată în teritoriu, să se extindă și la nivelul conducerii centrale”. El a precizat că, deocamdată, nu se pune problema unei fuziuni între cele două partide. Liderii AR au anunțat că hotărîri în ce privește colaborarea cu PAC se vor lua sâmbătă, 5.07.’97, la ședința Consiliului Național al partidului. (Gabi Zamora) Dna Albright accentuează importanța relațiilor cu noi La conferința de presă de ieri a PNȚCD, președintele Ion Diaco­­nescu a precizat că modificarea Legii învățământului nu mai are cum să fie făcută, decât printr-o Ordonanță de urgență. “S-a recurs la această for­mulă pentru că cele două săptămâni de sesiune extraordinară nu ar fi sufi­ciente rezolvării promise electoratu­lui”. Hotărîrea BCCC a PNȚCD o redăm separat, in extenso, mai jos. Tot la conferința de ieri dl Radu Vasile a reliefat unele probleme de interes general, cum ar fi cea a popu­lațiilor aromâne din Bulgaria și Grecia", arătând că aceste țări refuză să-i considere pe aromâni ca o etnie separată. Mai mult, în dezbaterile pe comisii ale forurilor europene, reprezentanții bulgari confundau pe aromâni cu românii, în cele din urmă admițând că numărul acestor aromâni din Bulgaria s-ar ridica la circa o mie și că ei ar fi îndreptățiți la o identitate culturală, fără a primi recunoașterea de minoritate separată. Dacă bulgarii s-au bâlbâit, grecii au declarat sem­n că nici nu au în țară aromâni și că, deci, nici nu există probleme minoritare. Dl Radu Vasile a mai subliniat faptul că în comisiile europene se pune un mare accent pe probleme ce urmăresc toate “eveni­mentele” nucleare, ținându-se o strictă evidență a lor, precum și a urmărilor lor. Gama problemelor respective nu afectează însă deloc țara noastră. Victor Ciorbea, primul ministru al României, a prezentat — detaliat - rezultatul vizitei sale în SUA. Premierul a declarat că rezul­tatul vizitei respective a fost benefic pentru România, în ciuda unor inter­pretări eronate și considerații nega­tive apărute în presă. Deși ziarul nostru a publicat detaliat conside­rentele părților americane privitoare la deplasarea delegației noastre peste Ocean, reproducem pentru confor­mitate comunicatele oficiale ale Departamentului de Stat (pagina 3), declarația Secretarului pentru relații cu presa al biroului vicepreședintelui Al Gore, Casa Albă, și Comunicatul de presă al Departamentului Apărării dat de Secretarul Apărării, William S. Cohen, la data de 20 iunie 1997. Iar dacă ar trebui o întărire a celor susținute de dl Ciorbea, ajunge fie și declarația sa că: “Administrația americană a fost convinsă astfel de necesitatea unei vizite a lui Bill Clinton în România, vizită ce va avea loc pe data de 11 iulie a.c.” (Silviu N. Dragomir) “Această decizie nu reprezintă un refuz al aspirațiilor României de integrare în NATO și nici de respingere a României” Declarația secretarului pentru relații cu presa a Biroului vicepreședintelui Al Gore, Casa Albă după întâlnirea vicepreședintelui cu primul ministru român, Victor Ciorbea. Vicepreședintele Al Gore s-a întâlnit cu primul ministru al României pentru a lua în discuție planurile de dezvoltare a unui parteneriat pe termen lung între Statele Unite ale Americii și România. Cei doi demnitari au fost de acord că acest parteneriat reprezintă un rezultat firesc, ce își are sorgintea în obiectivele pe termen lung ale celor două țări în regiunea centrală și sud-est europeană: realizarea democrației, securității, stabilității și creșterea prosperității, având la bază tranziția către economia de piață. Vicepre­ședintele a subliniat că dezvoltarea unui parteneriat puternic între cele două state a devenit o posibilitate, într-o mare măsură datorată realizărilor recen­t extraordinare ale României, inclusiv în domeniul accelerării procesului de reformă economică, detensionării relațiilor cu minoritatea maghiară, stabilirii unor noi relații cu Ungaria și Ucraina și contribuției României la stabilitatea climatului de securitate european prin participarea la misiunile IFOR/SFOR din Bosnia și la Forța Multinațională de Protecție din Albania, în cadrul întâlnirii între cei doi demnitari s-au purtat discuții pe tema extinderii NATO, Al Gore evidențiind motivele care fundamentează decizia americană de a sprijini un număr redus de state pentru începerea discuțiilor de aderare în acest an. Acesta a declarat deschis, conform afirmațiilor anterioare ale președintelui Clinton, că această decizie nu reprezintă un refuz al aspirațiilor României de integrare în NATO și nici de respingere a Ro­mâniei. într-adevăr, vice-președintele s-a convins de faptul că România se află pe calea cea bună și și-a exprimat încrederea că poporul român se va menține pe actualul curs reformator și democratic. Această hotărîre a poporului român vine în întâmpinarea angajamentului SUA de a coopera cu România în sprijinirea eforturilor acesteia de a se integra în instituțiile trans-atlantice și europene, inclusiv în NATO. In acest context vicepreședintele a accentuat faptul că extinderea NATO va fi un proces în dezvoltare față de care Statele Unite sunt fem­ hotărîte să mențină o ușă cu adevărat deschisă primirii de noi membri și să asigure că acest angajament va fi reflectat în deciziile pe care NATO le va lua la Madrid. Totodată, Al Gore a afirmat faptul că președintele Clinton va aștepta cu nerăbdare vizita la Washington a președintelui Constantinescu, către sfârșitul acestui an. Vicepreședintele și primul ministru și-au exprimat acordul privind importanța acestei vizite și a altor contacte la nivel înalt asupra dezvoltării și întăririi parteneriatului dintre România și SUA. Extinderea NATO este un proces și nu un eveniment punctual Comunicatul de presă al Depar­tamentului Apărării, dat de Secre­tarul Apărării William S. Cohen, la data de 20 iunie 1997, în întâmpi­narea Primului ministru al României, Victor Ciorbea, cu prilejul vizitei sale la Pentagon Secretarul Cohen. Este o onoare pentru mine să-l întâmpin pe primul ministru Ciorbea cu ocazia vizitei sale la Pentagon. Intenționez să efectuez o vizită în România într-un viitor apropiat, prilej cu care să purtăm discuții referitoare la relațiile bune existente între România și Statele Unite și la rolul important al României în structurile securității europene. România va deveni un candidat puternic la viitoarea admi­tere în NATO, dacă aceasta va continua demersurile actuale pe calea reformei politice și economice. După cum am subliniat săptămâna trecută la Bruxelles, extinderea NATO este un proces și nu un eveni­ment punctual. Calea pentru asigu­rarea primirii de noi membri în Alianță va rămâne deschisă țărilor care acționează în mod constant pe calea reformelor integratoare și reconcilierii cu vecinii lor. România a făcut pași importanți în aceste domenii, dar eforturile acesteia nu s-au încheiat încă. Vreau să fiu foarte bine înțeles. Statele Unite nu au spus­­U accederii României în NATO, săptămâna trecută, și nu spune nu nici astăzi. Perspectiva integrării în NATO a democrațiilor europene care îndeplinesc criteriile de admitere va rămâne deschisă. Țările care vor continua să-și consolideze reformele politice și economice și care vor face dovada că pot să-și îndeplinească respon­sabilitățile ce decurg din calitatea de membru al alianței vor fi eligibile în viitor. România și Statele Unite au obiective comune. Ambele țări doresc pacea în Europa, prosperi­tatea, asigurarea proceselor democra­tice și securitatea continentului. Astăzi vom discuta măsurile pe care țările noastre trebuie să le ia împre­ună pentru satisfacerea acestor obiec­tive. Acestea includ modalitățile de dezvoltare a unui parteneriat pe termen lung dintre România și Statele Unite, continuarea îmbu­nătățirii relațiilor României cu vecinii săi și extinderea Programului de Parteneriat pentru Pace. Cu prilejul micului dejun pe care l-am găzduit săptămâna trecută la Bruxelles, ministrul Apărării al României a făcut unele propuneri constructive referitoare la moda­litățile prin care să desfășurăm schimburi de ofițeri, parlamentari, planificatori civili în domeniul Apărării, pentru a ajuta țările membre NATO să se pregătească pentru admitere în Alianță. Astfel, astăzi vom discuta posibilitățile de a transforma aceste propuneri în programe de colaborare. Relațiile bilaterale dintre România și Statele Unite sunt excelente: întâlnirea de astăzi, alături de cele pe care primul ministru Victor Ciorbea le-a avut cu vicepreședintele Al Gore, secretarul Albright are menirea de a întări aces­te relații. Deci, domnule prim-ministru, bine ați venit! Prim-ministrul Victor Ciorbea, Domnule Secretar al Apărării, mă simt foarte onorat că mă aflu aici și că am posibilitatea să mă întâlnesc cu dumneavoastră. Doresc să vă mulțumesc pentru bunele dvs. aprecieri referitoare la reformele pe care noi le-am întreprins în România și pentru toate schimbările pe care noi le implementăm pentru a deveni membri ai NATO. Ne aflăm aici pentru a căuta soluții și pentru a genera noi probleme Alianței Nord- Atlantice. Desigur că ne-a întristat decizia luată de a nominaliza doar trei state europene care să fie invitate să se alăture Alianței cu prilejul primului val de extindere. Noi vom încerca să acționăm până la momen­tul întâlnirii la vârf de la Madrid, în scopul de a ne asigura că acolo se va adopta o decizie înțeleaptă, cât mai înțeleaptă posibil. Aceasta este dato­ria noastră față­ de propriul popor și față de cei care ne sprijină, în același timp, cu certitudine, suntem foarte interesați să dezvoltăm un parteneriat strategic între țările noastre, care să acopere toate domeniile posibile: politic, economic, militar și altele. Dimensiunea strategică militară a acestei cooperări va constitui cu certitudine un moment al discuției pe care o vom purta puțin mai târziu. Ne exprimăm convingerea că acest parteneriat va fi folositor ambe­lor state și că vom fi în măsură să exploatăm potențialul geostrategic al României cu ajutorul Statelor Unite și vom întreprinde toate măsurile menite să asigure integrarea Ro­mâniei în structurile Alianței Nord- Atlantice, cât mai curând posibil. De aceea privim cu încredere și optimism dezvoltarea acestor relații. Suntem convinși că după 50 de ani de așteptare, nu va trece mult până la sosirea americanilor în România. (continuare în pagina 3 ) “Financial Times” de miercuri, 25 iunie 1997, a publicat pe patru pagini o amplă anchetă asupra reformelor din România, semnată de Anatol Lieven și Kevin Done. Subtitlul care însoțea fotografia de mai sus este “Un drum stâncos în fața reformiștilor” .Ministrul de Externe, Adrian Severin, crede că președintele trebuie să joace un rol orientativ și nu să domine Executivul, așa cum a făcut Iliescu în timpul mandatului său”, spune legenda fotografiei de mai sus, din același număr din “Financial Times” care ilustrează articolul: “Amenințare de la dușmanii dinăuntru” \ i Nu cu prea mult timp în urmă am asistat, prin intermediul micilor ecrane, la dezbaterea problemelor administrației orașului București. Au participat primarul general al Capitalei și primarii de sectoare. Ceea ce am reținut din acea dis­cuție a fost, întâi de toate, imposi­bilitatea rezolvării operative a multor probleme, din pricina atribuțiilor prea restrânse ale primarilor de sectoare. Cu alte cuvinte, centralismul excesiv, moștenit de la orânduirea comu­nistă, continuă să ne întunece orizontul. La un an de la alegeri, Primăria Capitalei stă încă sub semnul supercentralizării. Una dintre problemele de mare actualitate, printre multe altele, a fost, de pildă, nefolosirea judi­cioasă a spațiilor comerciale. Dacă am înțeles bine, acest lucru nu se poate rezolva deoarece multe spații prost folosite sunt deținute cu contracte și rezilierea acestora ar necesita procese în justiție, cu tergiversările cunoscute. Dacă juriști de felul dlui Cochinescu își pun imaginația la contribuție, asemenea procese nu-și vor găsi finalitatea nu numai în actualul mandat ci nici în cele viitoare. în tot acest timp, cetățeanul care și-a dat votul pentru schimbare observă că în București există sumedenie de spații comerciale în care domină rafturile goale, cu vânzători rămași acolo de pe vremea răposatului din Decembrie. Aceștia se mută de pe un picior pe altul, joacă baza și când vine arareori câte un client să-i deran­jeze se supără. Alături de aseme­nea magazine stau înghesuite, claie peste grămadă, micile prăvălii ale particularilor, care se sufocă din lipsă de spațiu. Văzând asemenea realități, omul de pe stradă se întreabă, pe bună dreptate, ce fac primarii? Cetățeanul bucureștean, dornic de schimbare, îi judecă pe admi­nistratori după rezultatele dobân­dite și nu după explicațiile date. Poate că aceștia au dreptate când se plâng că nu au destulă putere și că cine știe ce legi neghioabe îi împiedică să rezolve problemele. Dar cine are timp și dispoziție să asculte explicații? La viitoarele alegeri omul va hotărî cui să-i dea votul după ceea ce a văzut că s-a realizat și nimic mai mult. Dacă sunt realizări vizibile în Capitala țării, pentru care merită să acordăm încredere actualilor primari? Sigur că da! Numai cine nu vrea, nu recunoaște că Bucu­­reștiul de astăzi nu mai seamănă cu cel din 1992. O schimbare în bine există fără îndoială, dar ea nu este suficientă. Administratorii orașului știu desi­gur că timpul se scurge implacabil și nerealizările ies mai degrabă în evidență decât împlinirile. Impresia proastă pe care o fac nereușitele asupra oamenilor ar putea să influențeze negativ opțiunile lor electorale pentru viitor, spre paguba noastră și a întregii țări. Știm că există voința politică pentru o schimbare în bine, între­­­barea este dacă ea este suficient de puternică pentru a depăși piedicile. Birocrația și inerția sunt piedici redutabile. Ele trebuie să fie înlăturate cu hotărîre și fără întârziere de către actuala adminis­trație, începând cu Guvernul și până la nivelul primarilor de sectoare. Altminteri bucuria care am trăit-o în noiembrie ‘96 a fost în zadar. N. Burghelea PAGINA 2 Centralism excesiv și păgubos la primării Senatorii țărăniști au efectuat la loc comanda Senatul a găzduit ieri întâlnirea dintre premierul Ciorbea, grupul parlamentar (senatorial) PNȚCD și Ion Diaconescu. Ciorbea a încercat, pe parcursul a câtorva ore bune de ședință, să-i convingă pe senatorii­­ țărăniști că Ordonanța de urgență pentru modificarea Legii învăță­mântului este absolut necesară. în cele din urmă “senatorii au înțeles rațiunile pentru care s-a luat decizia modificării Legii învăță­mântului prin ordonanță de urgență”, a afirmat primul ministru. Conform opiniei sale grupul parlamentar PNȚCD va manifesta susținere deplină în vederea adoptării ordo­nanței. De asemenea, Ciorbea a afir­mat că s-a hotărît constituirea unei echipe care să facă propuneri privind modificările ce vor fi aduse Legii învățământului. Singurul senator PNȚCD care nu a putut fi convins a fost George Pruteanu, președintele Comisiei de învățământ din Senat! El consideră “neregulamentară” o astfel de comisie, atât timp cât există una abilitată în acest sens. Pruteanu a declarat că nu va lua parte la “lucrările acestei para- comisii”. Mai mult, el își va susține punctul de vedere în toamnă, când ordonanța de urgență va fi emisă, el fiind în principiu împotriva mod­ci­­ficărilor cerute de UDM­R. (Marian Sultănoiu) Legea învățământului se modifică prin Ordonanță în ședința din 30 iunie 1997. Biroul de Conducere, Coordonare și Control al PNȚCD a analizat situația creată în legătură cu proiectul privind modificarea Legii învățământului inițiat de Guvern. BCCC consideră că proiectul respectiv este de o mare importanță și, în mod normal, ar trebui promovat prin procedura obișnuită, în urma dezbaterilor parla­mentare. Având în vedere că această lege se găsește de șase săptămâni în Parlament fără să se constate vreun progres în promovarea ei, nu se întrevede posibilitatea finalizării acesteia pe parcursul celor două săptămâni de sesiune extraordinară acceptate de grupurile parlamentare cu ocazia discuțiilor ce au avut loc­ în consecință, ținând seama de programul asumat cu ocazia constituirii coaliției majoritare și de exigențele organismelor europene, BCCC al PNȚCD recomandă în legătură cu vehiculata ruptură “iminentă” din coaliția guverna­mentală", agenția AM Press a soli­citat opinia ministrului Reformei, Ulm Spineanu. “Nu cred în acest lucru, a declarat Spineanu. Nu folosește nimănui și nu ar face decât să se redeschidă o luptă absurdă. Părerea mea este că în nicil Guvernului să promoveze acest proiect de lege printr-o Ordonanță de urgență. Dacă, pe parcursul aplicării acestei ordonanțe, se va constata necesitatea unor eventuale modificări ale prevederilor ei, se va putea face acest lucru cu prilejul dezbaterilor ordonanței în Parlament. Prin proiectul de Lege care completează Legea învățământului, Guvernul urmărește consolidarea statului de drept pe linia tradiției­ democratice și a integrării eur­o-­­atlantice, care statuează princip­iul Țl­r drepturi egale, îndatoriri egale pentru toți cetățenii”. Aceasta presupune; buna cunoaștere, respectul reciproci și apropierea dintre populația majori­­­tară și majoritățile etnice, precum'și'­ condamnarea cu fermitate a­ sepa­­­ratismelor și extremismelor din­ orice parte ar veni. Ion Diaconescu, președinte PNȚCD un caz nu se pune problema­ unei rupturi în coaliția guvernamentală fiindcă, în momentele decisive, orgoliile au fost lăsate de o parte­ și s-a acționat pe drumul reformei- Este unica modalitate de a duce­ la îndeplinire programul la care­ ne-am angajat. Iar voința politică fi­ acest sens este clară”. (AMPress)'

Next