Cotidianul, august 1997 (Anul 7, nr. 175-200)

1997-08-01 / nr. 175

*r TIDIANUL VINERI • 1 AUGUST 1997 OPINIA De ce numai două­ din trei? Ștefan Augustin Doinaș La fiecare jumătate de an, rectificarea bugetului vine să corecteze, în funcție de nevoile care apar, distribuirea pe minis­tere a banului public. în general, e vorba de sporirea unor alo­cații, și nu de reduceri. E și greu de presupus­­ mai ales într-o situație ca a noastră acum - că “un buget de austeritate”, prevăzut la începutul anului, ar mai putea fi, după trecerea a șase luni, și mai “subțiat”. Recent, ministrul Finanțelor, Mircea Ciumara, a ieșit destul de mulțumit de la întâlnirea cu ceilalți colegi ai săi, declarând oare­cum în glumă: “Miniștrii nu m-au bătut...” De ce ar fi făcut-o, o dată ce domnia sa a sporit alocațiile bugetare pentru două minis­tere, al Muncii și Protecției Sociale și al Educației Naționale... Un mare om politic, generalul Charles de Gaulle, a subliniat că unul din vectorii principali ai oricărei politici responsabile este învățământul. Instituțiile didactice sunt factorii hotărîtori ai formării cetățenilor de mâine, condiționând însuși viitorul unui popor. Cei 50 de ani de comunism ne-au convins și pe noi - pe propria noastră piele - ce ravagii poate să facă un învățământ național infectat de ideologie, zi de zi și oră de oră, dirijat - până în ultima școală din ultimul cătun - de un stat totalitar. “L’avenir est dans les peurs”, sună titlul unei celebre piese franțuzești. Noi, pe românește, zicem că viitorul e al copiilor noștri, admițând astfel că România de mâine va arăta așa cum vor fi în stare s-o facă odraslele noastre. Noi avem însă datoria de a le crea cele mai propice condiții. Banii pentru învățământ constituie cea mai profitabilă inve­stiție națională. Pentru a ajunge ziua de mâine mai trebuie să trecem cu bine ziua de azi. Ministerul Muncii și Protecției Sociale e­­ într-un fel­­ garantul prezentului. Pentru ca planurile noastre de mâine să se realizeze, trebuie ca ziua de azi să fie cel puțin suportabilă. Orice proiect de viitor își are costurile sale. Reforma pe care o doresc românii de azi trebuie să le permită nu numai să supraviețuiească până mâine, ci și să nu-i lase mutilați - soma­tic și psihic - pentru totdeauna. Chiar dacă am fi soldații unui război extrem de crunt, nu putem înainta de la o etapă la alta fără un minimum de hrană în raniță și fără un dram de speranță în suflete. Iată de ce “alimentarea” acestui minister se impune ca o necesitate vitală. Mai ales că protecția socială a constituit un punct esențial al platformei electorale care a adus la Putere actuala Coaliție guvernamentală. Și, totuși, poate că Mircea Ciumara ar fi meritat să fie “bătut” de către colegii săi: de ce a ajutat numai două ministere­­ din trei? Oare Ministerul Sănătății nu intra, de drept, pe lista priorităților absolute? Adagiul latin “Mens sana in corpore sano” cuprinde de două ori cuvântul “sănătos”. Oare mai e nevoie de o pledoarie specială în favoarea interesului față de sănătatea unui popor? Ministrul de resort a afirmat, la întocmirea bugetului, că Sănătatea ar avea nevoie de alocarea a 5% din PIB. Acum, după ce ministerul său nu s-a ales decât cu 2%, el pretinde neapărat sporirea lui la 2,6%. Pretenția sa, absolut legitimă, sună ca un adevărat S.O.S. Dar, ministrul Finanțelor nu pare a fi receptat acest strigăt de disperare. Să nu perceapă Mircea Ciumara starea jalnică a sistemului nostru sanitar, condițiile în care se practică la noi actul medical? Posesori ai unei școli de medicină, care s-a impus în ochii străinătății, noi suntem astăzi lipsiți de dotările necesare pentru a ține pasul cu progresele occidentale ale acestui domeniu. Aspectul spitalelor și clinicilor noastre este, în general, lamenta­bil. Salariile medicilor sunt o rușine națională. Costul medica­mentelor străine, unele strict necesare, le face inaccesibile pungilor modeste. Oare nu se adaugă la toate acestea nefericita ingerință a Ministerului de Interne în treburile doctorilor? Un spital "în care polițiștii organizează capcane pentru “medicii care primesc mită” este o instituție de coșmar. Există o noblețe a acestei profesiuni­­ care, de fapt, este o vocație­­ pe care anumite suspiciuni vor s-o întineze. Sau poate crede cineva că urmărirea polițienească a medicilor are ceva cu lupta împotriva corupției? Așadar, de ce numai două­­ din­ trei ministere beneficiază de actuala rectificare de buget? Atenție, domnule Mircea Ciumara! Jocul abstract și dansant al cifrelor nu trebuie să obnubileze jocul concret și dramatic al realităților. Există măsuri infinitezi­male, aproape neobservabile, aparent raționale, care - însumate zi de zi, la scara unui întreg popor - duc la ceea ce se numește genocid. I “Mult zgomot pentru nimic” în relațiile dintre­­ ortodocși si greco-catolici i i O Titlul articolului nu se referă la celebra piesă a lui Shakespeare decât prin derularea ei. In piesă, după momente tragice, totul se sfârșește cu bine. Ar fi de dorit ca după atâta venin vărsat între ortodocși și greco-catolici să urmeze, și aici, un final fericit, dar, după cum arată evoluția climatului interconfesional, divergențele se întețesc. Chiar dacă cuvintele despre iubire și împăcare sunt rostite cu glas mieros, ele ascund intransigență și fixism. Din neferi­cire, exemple de gândire luminată ca cea arătată de înalt Prea Sfinția Sa, Mitropolitul Nicolae al Ba­natului, devin cazuri izolate. Celelalte înalte fețe bisericești (de ambele părți) încă ar trebui să demonstreze că sunt înclinate spre mai multă deschidere. De aceea, credem că ar fi de preferat să se meargă pe căi paralele, acțiunea urmând să fie extinsă și la alte nivele, îndeosebi la comunitățile locale. Ar trebui să se încerce crearea unor “stații experimentale pilot”, asemenea altor domenii de activitate. Astfel, în satele unde credincioșii ambelor confesiuni s-au înțeles pe această temă (fiind păstoriți de duhovnici cu înțelep­ciune și dragoste creștină) să înceapă discuții intercomunitare, în localitățile unde există climat favorabil, să se aplice hotărîrea adoptată de Senat (cunoscută ca legea propusă de preotul-senator Matei Boilă), fără însă să figureze sub formă de lege impusă, ci ca una din soluțiile liber consimțite; în satele unde există o singură bise­rică, credincioșii, indiferent de confesiune, poate că vor fi de acord ca slujbele ambelor religii să aibă loc sub același acoperiș, defalcate de ore de începere diferite. Această măsură s-ar putea extinde, cu timpul, și în localitățile în care există mai multe biserici. La ectenie nu s-ar comite nici un sacrilegiu dacă rugile de pomenire s-ar face pentru călăuzitorii ambelor biserici, în ordinea apartenenței confesiu­nilor care desfășoară slujba. Slujitorii bisericii, care au ales această sfântă profesie, ar trebui să fie pătrunși de datoria lor de a nu accepta existența stărilor tensionate între credincioși. Mai mult decât înseși infimele deosebiri “dogma­tice” emise în anul 1054 (care, în realitate, sunt false controverse), un impediment real de diferențiere a slujbei religioase este frâna lingvis­tică folosită astăzi - slavonă și latină - ca “Duhul Sfânt și Spiritul Sfânt” și “Doamne miluiește-ne și Doamne îndură-te de noi”, în timp ce deosebirile dogmatice sunt cunoscute de maximum 1% dintre mireni, cele lingvistice sunt sesizate de 100% din ei, iar credincioșii le interpretează ca fiind realele deose­biri. De aceea, unul dintre primii pași ar trebui să fie și unificarea limbajului folosit care, deși pare minor ca formă, este major ca fond. Ținând, seama că baza limbii rommane este limba latină (nu slavona) ar fi, poate, firesc ca și Biserica Ortodoxă, deasupra even­tualelor orgolii, să adopte, doar în acest caz, nomenclatura latină. Prin aceasta s-ar netezi considerabil calea spre împăcare. Preoții or­todocși care sesizează această importantă semnificație ar putea pregăti din timp credincioșii, prin predicile lor, explicându-le prin ce se justifică adoptarea celor două mici schimbări de exprimare, mai ales în Transilvania. Unde a trecut un mileniu de la dezbinarea cea mare, respectiv trei secole de la bifurcarea Bisericii Ortodoxe, ar mai putea trece doi­­trei ani în care să se încerce ca prin pași mici să se ajungă la dispariția intoleranței între credincioșii români. Bisericile ambelor confe­siuni și-au adus, în decursul istoriei, fiecare în felul ei, contribuții considerabile la propășirea neamu­lui românesc. Pornindu-se pe drumul apropierii se vor găsi și alte căi de împăcare, cu condiția să existe, de ambele părți, voința de a depăși impedimentele. Poporul însuși, dacă nu va fi incitat la dezbinare, va contribui, prin înțelepciunea sa nativă, la pace. Dar mai presus de toate trebuie să fim toleranți. Dr. Alexandru Vîlcu Aflat la Cluj, Teodor Meleșcanu precizează: Nu vom intra în Palatul Victoria “pe scara de serviciu” dar, “dacă va fi nevoie” ApR va intra pe scara de incendiu în Guvern Teodor Meleșcanu s-a aflat astăzi la Cluj, într-o vizită la Comitetul de Inițiativă ApR de aici. Domnia sa consideră că ApR va avea succes într-un oraș univer­sitar cum este Clujul, pentru că se adresează tinerilor și pentru că aici scena politică este dominată de formațiuni etnice sau naționaliste. Întrebat dacă ar participa la guvernare în această legislatură, Meleșcanu a precizat că, deși nu dorește să intre în Palatul Victoria “pe scara de serviciu, dacă va fi necesar, va intra pe scara de incendiu”. Domnia sa consideră că participarea la guvernare în mod normal atrage după sine o erodare de care ApR nu are nevoie în perioada imediat următoare, dar fie în de­venirea lui Ion Biescu la Onești, programată pentru 4 august, filiala PDSR din loca­litate a mai pierdut trei direc­tori. Managerul combinatului de cauciuc “CAROM”,Va­lentin Anastasiu, și alți doi directori adjuncți la aceeași întreprindere, Toader Gău­­reanu și Mihai Lupașcu, și-au dat demisia din partid: în ritmul în care se succed la Onești demisiile din PDSR, există riscul ca în foarte puțin timp primarul Emil Lemnaru să rămână singur. El deja a pierdut sprijinul politic al ma­jorității managerilor și direc­torilor pe care i-a adus în par­tid în 1995. (Simona Popa) dacă ar exista situații extreme ce ar necesita și sprijinul ApR, nu ar refuza să-l acorde, în ceea ce privește redeschiderea Consulatului maghiar la Cluj, Teodor Meleșcanu, ca ex-ministru de Externe,­­precizează că în Tratatul româno-maghiar nu este prevăzută reînființarea acestuia, în discuțiile oficiale au existat propu­neri în acest sens, dar propunerea părții române a fost ca un consulat maghiar să se deschidă la Timi­șoara, Arad sau Brașov. (Ruxandra Hurezean) Păreri despre programul ApR Publicarea programului econo­mic al ApR ar fi interesantă în acest moment, declară vicepreșe­dinta PDSR, Hildegarde Puwak, referindu-se la măsurile socio-e­­conomice pe care această forma­țiune intenționează să le includă în programul său. în opinia lui Hildegarde Puwak, formațiunea condusă de Teodor Meleșcanu preconizează măsuri populiste care fluctuează de la socio-liberalism la­ socio-democrație, fără a se com­pleta într-o doctrină politică sufi­cient de clară. Vicepreședinta PDSR mai spune că ApR confundă prezentul cu viitorul, pentru că programul său economic este unul care ignoră realitățile actuale ale societății românești. (Monitoring Media) i W « I FPS îl Spineanu FPS va analiza separat cazul fiecărei întreprinderi propuse spre lichidare de Ministerul Reformei - a anunțat ieri vicepreședintele acestei instituții, Bogdan Baltazar (PD). “Lista celor 12” l-a ne­mulțumit pe Baltazar din două motive: în primul rând, pentru că nu se cunosc criteriile pe baza cărora s-a luat această decizie și apoi, fiindcă pe listă figurează o serie de societăți comerciale despre care FPS crede că ar mai putea fi privatizate: MEGATIM, PETROTEL, PETROMIDIA și Rafinăria Dărmănești. De altfel, vicepreședintele FPS declară că a aflat de aceste liste de la televizi­une și nu pe căile oficiale pe care le are la dispoziție Ministerul Reformei. în context, Bogdan Baltazar a criticat “sindromul listelor” de care suferă ministrul Reformei. Alcătuirea de liste este, în viziunea sa, “o mimare a reformei”, care “creează impresia de activitate acolo unde de fapt nu se face nimic”. “Noi nu cerem Guvernului să facă liste, ci strategii pentru marile sectoare” - a declarat vicepreședintele FPS. “FPS e în subordinea Guver­nului, dar nu îi datorează obedi­ență totală”. Printre prioritățile Guvernului ar trebui să fie restructurarea sectoru­lui siderurgic (în care se lucrează doar cu 34% din capacitate), clari­ficarea situației Companiei Naționale de Petrol și privatizarea regiilor autonome, care înglobează în prezent 70% din blocajele și pierderile din economie. “Recenta eficientizare a unor regii a fost o trecere a ineficienței acestora pe seama populației, prin tarife sporite” - declară Bogdan Balta­zar. Totuși, în ciuda criticilor dure la adresa lui Ulm Spineanu, vicepreședintele FPS nu consideră că atitudinea sa va duce la o nouă tensionare între PD și PNȚCD. “Se exagerează acest clivaj ideo­logic între partide” - apreciază el. “De fapt, e vorba doar de oameni care se pricep și oameni care nu se pricep, iar oamenii care se pricep sunt și în altă parte, nu neapărat în PD”. (Laura Ciobanu) Balthazar, cumnatul lui Ciumara, vrea să-l mazilească pe Spineanu Surse apropiate conducerii FPS afirmă că Sorin Dimitriu și Bogdan Baltazar vor “să-l vadă pe Spineanu de la conducerea Mi­nisterului Reformei”. Ei se ba­zează pe relații care constituie “o încrengătură solidă”. Aceleași surse afirmă că Baltazar se folosește și de faptul că “a fost căsătorit cu sora lui Mircea Ciumara, ministrul Finanțelor, și, chiar dacă au divorțat, el mai contează pe sprijinul fostului său cumnat”. Oricum, războiul priva­tizării este mare, trimiterile “întor­tocheate”, iar “decapitarea” lui Spineanu este obiectivul numă­rul 1. (AM Press) vede doar pe Ulm la televizor Sindicatele au fugit de la masa tratativelor (urmare din pagina 1) . Premierul Victor Ciorbea nu s-a lăsat mai prejos și a răspuns pe larg tuturor acuzațiilor. Poul Thom­sen nu a cerut o amânare a discuțiilor cu sindicatele, în opinia primului ministru. “Poul Thomsen a venit să discute cu noi, nu cu sindi­catele. Cu sindicatele s-a întâlnit când a dorit. Nu-i facem noi progra­mul”, a precizat Victor Ciorbea. Primul ministru a anunțat că mier­curi noapte, la ministerele Muncii și de Finanțe, s-a lucrat la o serie de documente care privesc politica salarială. Aceste documente vor intra neîntârziat în posesia centralelor sindicale. “Luni sau marți vom putea avea o discuție pe această temă. Dacă într-adevăr sindi­catele doresc dialogul”, a declarat Victor Ciorbea. Zilele acestea, premierul va încerca să calmeze spiritele în cadrul Guvernului. “în general, există mai multe dis­­funcționalități: cele care vizează «luptele» în cadrul unor ministere și cele care vizează punctele de vedere diferite de la un minister la altul. Desigur că e foarte greu să faci să funcționeze perfect un mecanism alcătuit din 11 partide, dar vom avea o ședință a PNȚCD, în cadrul căreia cred că lucrurile în ceea ce privește membrii partidului vor fi lămurite. De asemenea, în curând va avea loc o întâlnire a conducerii CDR și o întrunire a partidelor din coaliție”. La propunerea liderului BNS, Dumitru Costin, premierul Ciorbea a răspuns clar: “Dacă a cerut demisia mea, înseamnă că­ a cerut schimbarea Guvernului. Evident că aceste decizii nu se iau numai la sugestia unuia sau a altuia. Pro­blemele vor fi discutate în cadrul coaliției. Există în continuare mici probleme care provin din personali­tatea mai mult sau mai puțin marcantă a unuia sau a altuia dintre membrii Cabinetului, fie din lipsă de comunicare, fie din atitudini de-a dreptul copilărești”. în ceea ce privește indexarea salariilor, premierul Ciorbea a precizat că, deocamdată, nu sunt gata calculele finale. “Vrem să avem negocieri foarte serioase pe această temă. In orice caz, cert este că vom proceda la indexarea salari­ilor, la o majorare a salariului real față de cel existent acum. Studiem și posibilitatea îmbinării indexării cu reducerea impozitelor, dar trebuie să avem în vedere toate implicațiile economice ale unei astfel de măsuri”, a menționat premierul. Salariile vor fi majorate consistent, dar Victor Ciorbea nu a putut avansa ieri nici o cifră în acest sens. în seara zilei de 30 iulie, prefectul și primarul Clujului au încheiat un pact prin care își promiteau pace absolută timp de 30 zile. Gheorghe Funar și-a dat cuvântul de onoare în fața presei că nu va mai provoca discuții contradictorii, pe tema Con­sulatului în primul rând, încă din dimineața zilei de 31 iulie, Funar a încălcat pactul, trimițându-i prefectului o adresă în care îi atrage atenția acestuia că s-a implicat în acțiunile legate de arbo­rarea drapelului maghiar și-i cere să asigure paza acestuia, îi cere totodată să verifice autenticitatea steagului și să-i expulzeze din România pe cei care lucrează la Consulat. In plus, primarul Funar a depus o plângere penală la Procuratură împotriva prefectului pentru infracțiunea de denunț calomnios și ofensă adusă autorităților. Amintim că prefectul a depus, cu două zile în urmă, la Par­chet, o plângere penală împotriva lui Funar în care cere pedepsirea acestu­ia pentru instigare la furt și apologia infracțiunii de furt calificat în cazul dispariției drapelului ungar; în final, primarul cerea în mod expres cobo­­rîrea drapelului maghiar de pe Consulat în cursul aceleași zile. Ruxandra Hurezean PAGINA 2 Funar încalcă “pactul de neagresiune” Adrian Severin dă socoteală La conferința de presă susținută de dl Adrian Severin, ministru de stat, ministrul Afacerilor Externe, pentru prezentarea unei analize a politicii externe a României pe primele șapte luni ale anului în curs și a obiec­tivelor perioadei următoare, șeful diplomației române a făcut o evalu­are succintă, în șase puncte, dar... grăitoare. 1. Summit-ul de la Madrid + avizele UE de la Bruxelles + redefinirea coridoarelor de transport de la Helsinki + renunțarea la moni­torizarea țării noastre de la Strasbourg + vizita președintelui William Clinton la București, toate acestea însumate reprezintă acceptarea României în familia euro­­atlantică. Adrian Severin consideră că acesta este un câștig al acestor șapte luni. 2. Parteneriatul strategic cu Ungaria + Tratatul de bază cu Ucraina + parteneriatul consolidat cu Polonia + trilateralele România- Polonia-Ucraina; România-Ucraina- Rep. Moldova; România-Ungaria- Austria; România-Ungaria-Croația; România-Bulgaria-Grecia, toate adunate au dus la crearea unui nou sistem de securitate subregională a României, realizare exclusivă a ultimelor șapte luni. 3. Prezența trupelor românești în Bosnia, în Albania, în Angola (în cadrul activităților organizațiilor mondiale) a făcut ca România să fie recunoscută, pe deplin, ca furnizor de securitate. 4. Documentele realizate (acor­durile) pentru protecția comunităților românești din Ungaria, Ucraina, Iugoslavia, Croația, deci din țări ale regiunii Balcanilor se constituie într­­un real protector al spațiului istoric de spiritualitate românească. Este un efort nou, real, concret, de fapt un succes al activităților ultimelor șapte luni. 5. Deschiderea către alte orizon­turi a politicii externe românești, nu ca alternativă la obiectivele strate­gice de integrare în structurile europene și euro-atlantice, ci ca o posibilitate de valorizare suplimen­tară a României în zona europeană și euro-atlantică. 6. Cele mai multe vizite în România la nivel înalt, din ultimii 50 de ani, s-au realizat în aceste șapte luni ale anului 1997, când s-a înre­gistrat și cea mai intensă și pozitivă Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat anunță cu profund regret trecerea în eternitate, la vârsta de 79 ani, la New York, a lui ION C. STERE, fost membru marcant al partidului, demn urmaș al marelui patriot, om politic și scriitor. Patriotul român, Ion C. Stere a luptat voluntar pe frontul de Est fiind decorat cu Coroana și Steaua României, în urma cotropirii țării de către sovietici, în 1950, s-a refugiat în SUA, unde a militat în cadrul Consiliului Național Român. între anii 1990-1996 a activat ca președinte al secției PNȚCD pentru SUA și Canada. Prin cuvântul său, scris și vorbit, a militat contra regimului comunist din România și a susținut cauza românilor din Basarabia și Bucovina. Și-a dedicat întreaga viață cauzei partidu­lui nostru și țării pe care a trebuit să o părăsească în anii 1950. Dumnezeu să­­ odihnească­ mediatizare­a României în exterior. (Carmen Marie-Jeanne) Autonomizarea centrelor culturale “Consider că activitatea centrelor culturale românești (din străinătate) trebuie revizuită” - a declarat agenției ROMPRES, ministrul de Externe, Adrian Severin, adăugând că aceasta face parte din reforma generală a serviciului diplomatic. Domnia sa a apreciat că «există» o diplomație culturală, care nu se poate desfășura fără implicarea MAE”. Șeful diplomației române consideră că important este nu cui se subor­donează centrele culturale, ci cum pot să funcționeze ele mai bine pentru îndeplinirea scopului lor, lucru care s-ar putea face “în primul rând prin autonomizarea lor, nu prin subordonarea lor”. Adrian Severin a spus să ar trebui să ne inspirăm din modul de organizare al unor instituții similare ale altor țări­­ cum ar fi Institutul Francez, Institutul Goethe, British Council excelent în România,care funcționează Reforma raporturilor dintre MAE și SIE Tot la întrebarea redactorului ROMPRES, șeful diplomației române a răspuns că, în calitate de ministru de Externe, dorește să cola­boreze bine cu noul șef al SIE, Cătălin Harnagea. Domnia sa a subliniat faptul că dacă “avem servicii de informații externe care funcționează bine, ele pot sprijini și activitatea MAE”. Severin a adăugat că “acest sprijin trebuie realizat pe baze noi. Sper că, împreună cu dl Harnagea, vom putea continua refor­ma raporturilor dintre MAE și SIE”, a mai spus ROMPRES, șeful diplo­mației române. MAE este “doar un prestator de servicii” Salariul mediu brut al personalului din Centrala Ministerului Afacerilor Externe este de 650.000 lei, salariul brut al unui ambasador fiind de 1.051.800 lei, a declarat la conferința de presă de joi, 31 iulie a.c., Adrian Severin, ministrul de Externe. MAE a angajat în acest an 36 de diplomați și 17 persoane în Departamentul tehnico-administrativ, numărul anga­jaților ajungând la 362, mai mult de jumătate dintre ei având sub 35 de ani. în altă ordine de idei, Adrian Severin a anunțat că Executivul a redus cu 54 miliarde lei suma acor­dată de la buget MAE, ajungându-se astfel ca acest minister să aibă cel mai mic buget din Europa. Pentru campaniile NATO și Uniunea Europeană, diplomația românească nu a primit un buget special, în timp ce ministerele Afacerilor Externe ale celorlalte țări candidate au beneficiat de fonduri speciale, în planurile MAE pentru acest an era prevăzută deschiderea a două ambasade și a două consulate, lucru care nu mai este posibil în condițiile noului buget rectificat. O altă problemă majoră a Ministerului Afacerilor Externe, prezentată de Adrian Severin, este structura sa organizatorică, complet diferită de a celorlalte ministere din Europa. Specialiștii au realizat încă de acum câteva luni un proiect de Lege privind Reforma Serviciului Diplomatic, astfel încât noua schemă de organizare a Centralei să alinieze ministerul la structura standard din democrațiile cu tradiție. Adrian Severin a prezentat ca pe o curiozi­tate faptul că nu toate ambasadele României aparțin Ministerului de Externe, dând exemplul ambasadelor din Bangladesh, Zambia, Sri Lanka, Uganda și Camerun. Conform unor înțelegeri mai vechi, Ministerul Comerțului este cel c­are deține aces­te ambasade, ceea ce în opinia ministrului de Externe este inaccep­tabil. De altfel, în diplomația externă, personalul nu aparține MAE, ci altor instituții oficiale. “în schimb, întreg personalul tehnico-administrativ se află în subordinea MAE, ceea ce face din Ministerul nostru doar un prestator de servicii”, a precizat Adrian Severin. (AMPress) “Norocul” ziariștilor Direcția Imagine și Informare Publică din Ministerul de Interne și organizația neguvernamentală “Centrul Logistic Tactic”, în cadrul proiectului “Transparența securității - Securitatea transparenței”, finanțat de Programul Phare pentru o socie­tate civilă în România, au analizat, împreună cu ziariștii acreditați pe lângă MI, stadiul actual al trans­parenței MI în relațiile cu publicul prin intermediul mass-media. Pe baza monitorizării articolelor pozitive și negative, cu surse oficiale sau fără surse din presă, s-a constatat că există trei tipuri de deficiențe, și anume: general-insituționale, speci­fic-birocratice și deficit de resurse umane și materiale. Aceste deficiențe sunt potențate de faptul că dezbate­rile avizate asupra problematicii securității naționale au rămas apana­jul unor structuri militare sau, în cel mai bun caz, guvernamentale. Monitorizarea a arătat că, în proporție de 85%, articolele negative apărute în presă sunt “fără surse”. In cadrul MI, informațiile oficiale circulă dinspre birourile de presă. Din păcate, nu de puține ori, în cazurile “grele”, se întâmplă ca ziariștii să afle primii “știrea”, iar când doresc să o “dezvolte”, pe cale oficială, constată că nu au “interlocu­tori”. Atunci apelează la obținerea informației pe care neoficială, erorile nefiind puține. Majoritatea ziariștilor respectă reguli ca: prezumția de nevi­novăție, dreptul învinuitului la ima­gine până la pronunțarea unei hotărîri judecătorești definitive, “nedivulga­­rea” unor informații care ar prejudi­cia ancheta, protejarea martorilor etc. Cu toate acestea, uneori se lovesc de “opacitatea” părții care trebuie să furnizeze informația. De cealaltă parte, ofițerii de presă au “voie” să furnizeze informații doar prin comu­nicate de presă sau buletine de infor­mații, avizate de comandanți. Altfel sunt pasibili de pedeapsă, ca spre exemplu destituirea de cuvând a purtătorului de cuvânt al Inspectora­tului General al Poliției, col. Nicolae Bucur. Se constată, astfel, că traseul circulației informațiilor este rigid. “Norocul” ziariștilor este reprezentat de conferințele lunare de presă ale Ministerului.Ondine Gherguț i V â:

Next