Cotidianul, august 1997 (Anul 7, nr. 175-200)

1997-08-20 / nr. 191

UMANUL MIERCURI • 20 AUGUST 1997 Mituri nationale sau scenarii stereotipe In emisiunea de săptămâna trecută a lui Nicolae Manolescu de la ProTv un tânăr istoric vorbea despre miturile care acompaniază prezentarea, dacă nu și investigația istorică. Istoria românilor este subîntinsă de o serie de scenarii mitografice: eroismul poporului român, persecuțiile neîntrerupte la care a fost supus de diverșii vecini, continuitatea sau lupta permanentă pentru conservarea neamului. Cu aceleași date istoriografice se pot construi scenarii complet diferite. Istoria este pândită în permanență de un proces de mitologizare, mai ales în zonele ei de divulgare: manualele școlare, cărțile de popu­larizare educativă. Problema pe care o punea reali­zatorul emisiunii era dacă aceste mituri sunt dispensabile, dacă putem și dacă eventual trebuie să ne eliberăm de ele. Istoricul, ușor dezabuzat, presupunea că o totală eliberare este imposibilă și că, pro­babil, la anumite niveluri de vârstă sau de înțelegere, miturile vor continua să existe, fiind, într-un anume sens, necesare pentru a face "să treacă" informația istorică. Mi-am amintit, ascultând argu­mentele prezentate, de teoria lui Lyotard despre marile narațiuni, scenariile istorice care susțin o imagine națională sau o identitate politică, permițându-i să-și conceapă trecutul ca pe o intrigă perfect coerentă, dotată cu un “telos”: acela de a justifica retro­activ un “status quo” și even­tualele sale excese sau de a legiti­ma o acțiune politică orientată profetic. în paranteză fie spus, deși "Condiția postmodernă" a fost tradusă la editura “Babel”, teoria lui Lyotard n-a fost aproape deloc integrată de discursul nostru cultural, nici măcar ca obiect polemic, respins în urma unei evaluări active. Ea nu este nici acceptată, nici respinsă, ci pur și simplu ignorată, în ciuda incon­testabilei ei forțe explicative în cazul exceselor naționaliste sau identitare din spațiul românesc. Adoptarea conceptului filosofului ar prezenta cel puțin avantajul că ar evita introducerea "mitului", cu toate conotațiile prestigioase și sugestive ale vocabulei, într-un model care are mult mai multe puncte comune cu o sistematică a prejudecăților decât cu basmele populare sau cu fanteziile colec­tive ale popoarelor “dinaintea isto­riei” cu care de obicei îl asociem. Printre altele, Lyotard spune că epoca actuală - postmodernă - se distinge printr-o suspiciune gene­ralizată față de metanarațiuni, lu­cru care, de altfel, i-a atras acu­zația că și el, la rândul său, n-a fă­cut decât să inventeze o nouă mare povestire. Cât de parțială și în fond limitată la lumea occidentală este suspiciunea față de metanarațiuni, o poate dovedi chiar spațiul nostru unde înfloresc fără jenă cele mai aberante variante ale basmelor naționaliste sau idolatre, înveș­mântate în discursuri politice sau culturale, fără a exista deocamdată o rezistență sistematică în fața proliferării lor. Cu o corecție to­tuși, noi suntem departe de a trăi într-o societate postmodernă. Istoricii, desigur, parte din ei cel puțin, sunt pe deplin conștienți de primejdia "narativizării", știind că, în fond, oricât s-ar strădui, istoria continuă să constituie un gen lite­rar, pândit de "ispita tapițeriei", în care orice fir se leagă de un altul, oricât de îndepărtat, și unde haosul aparent, văzut de la distanța cuve­nită, lasă să se întrevadă splen­doarea desenului, care, prin coe­rența sa, va sugera tot timpul exis­tența majestuoasă a unui artizan, numit, după caz, Dumnezeu sau Istorie. Considerând însă că anu­mite categorii de populație (în ca­zul citat, copiii și adolescenții) nu au acces la istorie decât prin inter­mediul mitului, și că, prin urmare, de dragul unei educații periferice, acesta trebuie lăsat să subziste cu speranța unei corectări viitoare, istoricii nu fac decât să permită instaurarea scenariilor stereotipe - eroice sau defetiste - care, mai târziu, la vârsta adultă, vor consti­tui terenul fertil pentru delirurile demagogice ce-și vor căuta temeiurile fictive în metanara­­țiunea de tip naționalist. Extrem de greu de corectat, după cum știm, Mioara Caragea Regele Mihai I pe o medalie obișnuit cu ordinea și disciplina, cu marșurile și bivuacurile încă din Liceul Militar de la Dealu, MS Regele Mihai I, pe atunci Marele Voievod de Alba-Iulia, căpătase experiența vieții aspre militare românești. La data de 25 octombrie 1937 (sunt 60 de ani), tânărul vlăstar regal cu gradul de plutonier adjutant, a fost înaintat la gradul de sublocotenent al Armatei Române, conform decretului următor: Art.1. “înălțăm la gradul de sublocotenent, pe data de 25 octombrie 1937, pe Marele Voevod Mihai al Albei Iulia, elev-plutonier al Școlii de ofițeri infanterie­i«Principele Carol», repartizându-i batalionului 1 Vânători de Munte «Regele Carol al II-lea»”. Semnat,Carol, Sinaia, 18 oct. 1937 Printr-un alt decret, Măria Sa este numit la unitatea militară. Art. 1. “Marele Voevod Mihai al Albei Iulia, sublocotenent în batalionul 1 Vânători de Munte «Regele Carol al II-le» se numește adjutant onorific al Meu pe data de 25 Oct. 1937.” Semnat: Carol, Sinaia, 18 oct. 1937 Cu acest prilej s-a bătut o medalie. Avers: Bustul Marelui Voievod Mihai, în profil spre dreap­ta. Legenda: MĂRIA SA MIHAI MARELE VOEVOD DE ALBA­­IULIA. Revers: în centru, Măria Sa Mihai, în picioare, privind spre stânga, îmbrăcat în ținuta de sublo­cotenent, ține în mâna stângă drapelul țării, iar în mâna dreaptă, spada, în stânga și dreapta, text: MĂRIA SA /MIHAI/MARELE VOEVOD/DE ALBA-IULIA/A FOST ÎNĂLȚAT/LA GRADUL DE/SUBLOCOTENENT/ÎN­ARIPAT­A/ROMÂNĂ/JURÂND CREDINȚĂ/PE/STEAGUL/RO­Isabel Nedelea și Genius Enterprise SRL vă invită să participați la lansarea casetei audio “Cine oare?” care va avea loc miercuri, 20 august, orele 14.00, la Magazinul “Muzica” MANIEI/CU SPADA /LUI/O VA/ APĂRA. în exergă, data: 25 OCTOM­BRIE 1937. Bronz, 63 mm.; gravor, Ion Jalea, Monetăria Națională. Aurică Smaranda Iadul memoriei. Gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579 Avers Revers 1644 1833 1890 1901 1905 1905 1912 1915 1940 EFEMERIDE Miercuri, 20 august Evenimente. 1710 Forțele franceze au fost înfrânte în bătălia de la Saragossa. 1914 Armatele germane au ocupat Bruxelles. 1960 Senegalul și-a căpătat independența față de Franța. 1968 Trupele rusești au invadat Cehoslovacia. 1977 Lansarea sondei spațiale nord-americane Voyager 1, în direcția planetelor Jupiter și Saturn, primul obiect artificial care a ieșit din sistemul solar. 1993 în Amazonia, 600 de căutători de diamante au decapitat treizeci de indieni, dintre care zece copii, în timpul atacului unei așezări a indienilor sanonimi. S-au născut: 1625 Thomas Corneille, dramaturg francez. Manuel Bernardes, scriitor baroc portughez. Benjamin Harrison, al 23-lea președinte al Statelor Unite. H. P. Lovecraft, scriitor nord-american. Salvatore Quasimodo, poet italian. Jack Tengarden, trompetist nord-american de jazz. Au murit: 1854 Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, filozof german. Adolphe William Bouguereau, pictor francez. William Booth, fondatorul Armatei Salvării. Paul Ehrlich, biochimist german. Lev Trotsky, politician ms. BASIS)m emymr 6.30 - TINERAMA MA­TINAL - Don’t worry be happy - muzică, informații, curiozități, horoscop, meteo etc. (6.30 - 7.00 VOA în limba română) 10.00 - TOP FRESH - Un top concurs alcătuit de către ascultători pe baza propunerilor făcute în fiecare dimineață 11.30 - DEUTSCHE WELLE - Prin Radio Tinerama, Vocea Germaniei la București 15.30 - BUCUREȘTI FM - emisiune cu informații din viața Capitalei 16.15 - VOA în limba română reluarea emisiunii de dimineață 18.30- DEUTSCHE WELLE - Prin Radio Tinerama, Vocea Germaniei la București 20.00 - TICHIA CU CLO­POȚEI - emisiune pentru copii realizată de Lelia Ciobotariu și Dana Stăncescu 20.15 - LONG PLAY - Hit-uri peátru totdeauna 21.15 - OAMENI, LOCURI, AMINTIRI! - emisiune pentru copii realizată de Nina Jemăneanu 22.00 - JAZZ STORY - o isto­rie sentimentală a jazz-ului, reali­zată de Asi Mendea și Jerry Schwarz - emisiune în reluare 23.00 - MUZICA NON STOP Romy și Michele - 2 țipe păguboase - Studio 10-12-14- 16-18 Anaconda - Luceafărul, 9- 11.15-13.30-15.45-18-20.15; București, 8.45-11-13-15-17-49; Favorit, 12.30-15-17.15-19.15 Sfântul­­ Scala, 9-11.15-13.30- 15.45-18-20.15; Gloria, 10.30- 14-16.30-19 Michael - Corso­n-11-13-15-17-19 Joc în doi - Festival, 9-11- 13-15-17-19; Cultural, 10-13.30- 16.30-19; Miorița, 10-12.30- 15-17.30 Plătit pentru moarte -Lumina, 9.15-11.15-13.15-15.15- 17.15-19.15 Doamna și Vagabondul -Excelsior, 12-14-16-18; Studio Martin, 14-16.15-18.30 Striptease - Flamura, 10-12.30- 15-17.30 Daylight - Panică în tunel -Drumul Sării, Academia de Biliard, 13-15 Creaturi fioroase - Grivița, 11-13.15-15.30-17.45 Dante’s Peak - Aurora, 11-13.15- 15.30-17.45 Pisica Neagră atacă (8-10 august): Răzbunătorul (11-14 august) -Dacia, 12-14-16-18 Dante’s Peak (8-10 august) - Teatrul “Cazino Victoria”, 19.00 H.P. Lovecraft Născut în Providence, Rhode Island, Lovecraft a fost un copil bolnăvicios și precoce, ai cărui părinți au murit, se pare, nebuni. La 16 ani scria rubrica de astronomie pentru “Providence Tribune”. între 1908 și 1923 și-a câștigat existența din povestiri publicate ocazional în reviste literare ca “Weird Tales”. Povestirile sale nu i-au adus niciodată prea mulți bani și a murit sărac și necunoscut în Providence, în martie 1937. Abia o decadă mai târziu, opera sa a început să fie reconsider­ată. Nuvelele sale despre posesiunile psihice, răul absolut și imposibil de verbalizat sau lumile mitice unde timpul și spațiul sunt dizlocate au devenit curând faimoase, exercitând o remarcabilă influență asupra scri­itorilor de literatură fantastică sau de S.F. în jurul lui Lovecraft s-a creat un adevărat cult, iar operele i-au fost adunate în cîteva colecții postume, printre care cele mai cunoscute sunt: “The Outsider and Others” (1939) și “Haunter of the Dark and Other Tales” (1951). Ik Un itinerar sentimental: George Rădeanu La Galeriile de Artă ale Municipiului București a fost deschisă expoziția de pasteluri a lui George Rădeanu. Plastician redace, dornic de a cunoaște și a stăpâni cât mai multe tehnici, Rădeanu oferă publicului câte o surpriză la fiecare nouă apariție pe simeza bucureșteană - acum câțiva ani lucra în pete mari, compacte, de pastă, sugerând planurile și axele constructive ale unui peisaj; anul trecut, fără a părăsi uleiul, a recurs la diluarea lui până la obținerea unor trans­parențe de acuarelă, așternând tușele cu o uimitoare rapiditate în care concentra stimulii receptați de la motivul abordat; de data aceasta expozantul a ales dificilul pastel pentru a-și exprima trăirile în fața unor mirifice unghere de natură. Tehnică greu de stăpânit dacă nu ești artist cu multă expe­riență și Siguranță în mijloacele de expresie, pastelul poate da nebănuite satisfacții estetice atun­ci când este mânuit de un expert. Pasteliștii au fost foarte rari și, de aceea, este demn de a fi amintiți câțiva iluștri înaintași, precum Maurice Quentin de La Tour, Elisabeth-Louise Vigée-Lebrun, Mary Cassatt, Edgar Degas iar, la noi, Ștefan Luchian. Rădeanu a asimilat lecția aces­tora modelându-și propriul stil, viguros și liric în același timp. Peisajele sale sunt stăpânite de o vibrație a atmosferei încon­jurătoare, transmit mișcarea ma­teriei palpitând, au imediatețea observației și notației înfrigurate. Iubind toate anotimpurile în egală măsură și având capacitatea de a le reda în toată plenitudinea lor, artistul parcurge un itinerar senti­mental de la malurile Siretului sau Marei și Izei la acelea ale Senei și Rinului. Fie monument cunoscut și mult reprezentat de alți pictori înaintea sa, fie o casă țărănească anonimă, dar plină de personalitatea locatarului gospo­dar, expozantul extrage esențele arealului geografic și spiritual al peisajului. Palatele venețiene și reflecția fastuoaselor lor fațade în apa lagunei au constituit pentru el un exercițiu de măiestrie: sugerarea fluidelor, nesiguranța mișcă­toarelor unde, etericul norilor dii trecători sunt, pentru George Rădeanu, niște admirabile reușite în cadrul peisajului, conceput cu sensibilitate și rafinament. Adrian-Silvan Ionescu George Rădeanu, Peisaj Ministerul Culturii comunică COMUNICAT privind situația din cadrul Bibliotecii Naționale a României. La data de 14 aprilie 1997, în urma concursului pentru ocuparea postului de director general al Bibliotecii Naționale a Românei, a fost numit în această funcție domnul Ion Dan Erceanu. Imediat după instalarea sa, au fost formulate o serie de contestații, care și-au găsit ecoul și în presă; în aceste condiții, ministrul Culturii a dispus instituirea unei comisii de analiză a activității desfășurate de domnul Ion Dan Erceanu în perioada de probă, ca și a situației generale din cadrul bibliotecii, în urma evaluărilor întreprinse, comisia a constatat: 1. la data preluării funcției de către Ion Dan Erceanu, Biblioteca Națională se afla într-o stare de dezorganizare, principalele ei funcții nefiind îndeplinite (servirea necorespunzătoare a cititorilor, neconcordanțe între fișiere și fondul de carte, exploatarea ineficientă a sistemu­lui informațional, neglijarea funcției metodologice bibliotecii, diminuarea nepermisă a a schimbului internațional, aban­donarea sau întârzierea unor publicații specifice Bibliotecii Naționale, dezinteres față de starea patrimoniului, inventari­erea și evidența acestuia); 2. existența unei stări conflic­­tuale, anterioare numirii domnu­lui Ion Dan Erceanu, întreținută de unele persoane cu funcții de conducre în cadrul instituției; 3. formularea, în acest context, a unor acuze nefondate la adresa domnului Ion Dan Erceanu, semnatarii sau susținătorii acesto­ra neputând invoca argumente concrete și probe. Acestea au indus o stare emoțională în întreg colectivul instituției, afectând grav activitatea și imaginea Bibliotecii Naționale a României. Luând act de aceste constatări, ministrul Culturii a dispus: 1. Definitivarea în funcția de director general al Bibliotecii Naționale a României a domnului Ion Dan Erceanu, pentru a-i conferi autoritatea necesară să-și îndeplinească proiectul manageri­al complex la care s-a angajat prin câștigarea concursului și pe care, în ciuda obstrucțiilor sistematice ale contestatarilor, a început să le concretizeze. 2. Eliberarea din funcțiile de diector general adjunct a domnu­lui Marius Dobrescu, respectiv, de director de specialitate a doamnei Georgeta Clinca; 3. Solicitarea efectuării unui control la Biblioteca Națională a României, din partea Curții de Conturi și Ministerului Finan­țelor. B­iroul de Presă filatelice 2ES filatelice • Revista filatelică basarabeană “Meridian filatelic” (nr. 3 - aprilie­­iunie) propune un același, sumar bogat și divers: “Cartofilie basarabeană”, “Ecouri din România”, “Serviciul poștal pe teritori­ul patriei noastre în decursul timpurilor” (preluare din Lucian Belcea), “Catalogul mărcilor poștale mol­dovenești”, “Ștampile figu­rative (a. 1995) pentru obliterări speciale și ocazionale”, “Ștampilo­­grafie specială. Republica Moldova: 1950-1995 - II”, “Cenzura română în Basarabia” (1918-1944) de Dan Grecu. Coduri poștale noi, glosar filatelic ruso­­român și alte informații completează interesanta . Cititorul nostru, Constantin Pricop (București 74), ne transmite felicitări pentru rubrica săptă­mânală de filatelie, ca și pentru celelalte seriale de ziar­­ a căror apariție, din păcate, nu garantez că va mai continua, din cauza acutei crize de timp pentru documentare. Vom trăi și vom vedea. Dar ceea ce merită relevat este grija acestui iHn cititor pentru soarta filateliei române. Domnia sa ne trimite, entuziasmat, un frag­ment poștal din SUA prin care poșta ameri­cană îi îndeamnă pe toți “SĂ COLECȚIO­NEZE TIMBRE”!!! Și cititorul nostru­­ conchide: v : “Vă rog să publi­cați această marcă poștală, spre atențio­narea celor de la Poșta Română cărora măcar așa să le mai vină câte o idee...”. • într-un același stil de clan mafiot, Federația a sărbătorit mier­curea trecută nu­ știu-ce eveniment, cu nu­ știu-cine dintre invitații de mare taină... (S.N.D.) revistă asigurată de sufletistul Constantin Ciobanu.­­ i PAGINA 6 Filatelia pentru tineret Mesaje secrete Cunoaștem cu toții că întârzierea privitoare la punerea în circulație a cărților poștale abia la 1-XI­ 1869 s-a datorat în bună măsură inter­pretării date de către mulți factori de decizie, precum că asemenea trimiteri poștale ar viola principala prevedere privitoare la mesajele transmise prin poștă. SECRETUL CORESPONDENȚEI, în fața tuturor argumentelor ce arătau avantajele unei corespondențe scurte, încredințate unor formate comode și - în plus - prefrancate, cădeau în fața argumentului de netrecut: SECRETUL­ Asta până când inițiatorul și apoi președintele UPA, Heinrich v. Stephan a întrebat parșiv de naiv: Dar cine-i împiedică pe aceia care doresc să li se păstreze secretul corespondenței să scrie în plic închis, iar cei care nu țin la acest secret - în cazul de felicitări, de anunțuri sau de comunicări scurte­­ să aibă posibilitatea de a se folosi de acele cartoane Comode botezate deja “cărți poștale”? Și rațiunea a învins prejudecata. Imediat ce s-au introdus cărțile poștale la noi în anul 1873, au și apărut corespondenții care au dorit să profite de avantajele cărții poș­tale deschise (comoditate și preț), căutând să contrabalanseze deza­vantajul neasigurării secretului. Astfel, încă din deceniul opt al secolului trecut se observă o utilizare nefiresc de frecventă a limbilor străine în corespondența deschisă, cu precădere a limbilor mai puțin uzitate la noi: greacă, turcă, idiș, precum și alfabetele mai puțin folosite, cum ar fi cel chirilic și grec. Cu timpul, în special la începutul acestui secol, apare un număr demn de luat în considerare al cărților poștale scrise pur și simplu cifrat! Ingeniozitatea corespondenților nu s-a oprit însă la simple cifrări de text. Din data de 9 august 1905 posed în colecție o carte poștală ilustrată care în aparență nu prezintă nici o anomalie, în aparen­ță doar, deoarece, dacă ridici tim­brul respectiv, apare un text scris pentru a fi acoperit complet de marca poștală. Sigur că între cei doi corespondenți exista o înțe­legere prealabilă - altfel nimănui netrecându-i prin minte că marca este lipită doar în partea de sus, iar în rest poate fi imediat desprinsă și întoarsă pentru staZ&VK! O Kt Á ' a se citi me­sajul secret! Sistemul de­monstrat mai sus nu a scăpat spionajului din prima perioa­dă a întâiului război mon­dial, când a fost intens uti­lizat, pentru ca în a doua pe­ __________­rioadă a războiului să se renunțe la el prin deconspirare. Poate tocmai de aceea avem și mulțimea de corespondențe jupuite de mărcile poștale din motive de cenzură. Destul de ușor și superficial s-a dat vina pe filateliști, precum că lor li s-ar datora dezlipirea timbrului de pe acele corespondențe. Tocmai de aceea am considerat întotdeauna că unele corespondențe din perioada 1914-1918 pot fi admise în exponate chiar jupuite, dezlipirea mărcilor practicându-se chiar în procesul de transport al scrisorilor. O inițiativă în sensul reabilitării unor asemenea piese filatelice am început-o încă din anul 1981, prin publicarea articolului “Curious Censor Markings” (în “Romanian Philatelic Studies” - anul V, nr. 1, New York), dar și în Almanahul Filatelic (art. “Pledoarie pentru cenzuri”). Din 3 decembrie 1916 posed de asemenea o carte poștală ilustrată care prezintă mărcile poștale ilus­trate (pereche) dezlipite pentru a se citi textul ascuns sub francatură. Din păcate, necunoscând limba maghiară, nu-mi pot da seama dacă mesajul secret este de natură particulară sau militară. Este bine ca, oricând avem de-a face cu ase­menea situații, să le semnalăm, chiar dacă natura unui asemenea procedeu ține, oarecum, de para­­filatelie. Silviu N. Dragomir T* /tâ * Postkcute - C»r»e Orfbrin ■: Offr«pfr<imk»rt<| ‘ ‘ Türti .fcxc*:>/CsS«<5 jaffiSOST­­ I xyh­ru*** -z+r*?.. K

Next