Cotidianul, ianuarie 1998 (Anul 8, nr. 1-24)

1998-01-05 / nr. 1

Cotidianul LUNI • 5 IANUARIE 1998­­**************** OPINIA Președintele cade în plasa antimonarhistă Andreea Pora Ușurința cu care președintele Emil Constantinescu cade în plasa antimonarhistă întinsă de Opoziție este îngrijorătoare. Apariția Președintelui (anunțată cu 24 de ore înainte!) la televi­ziune, sâmbătă seară, la o oră de maximă audiență, nu este justificată decât de evenimente extrem de grave pentru națiune. Cr­ isteriile PDSR și PRM sunt departe de așa ceva. Emil Constantinescu a făcut dovada că nu poate păstra distanța nece­sară față de viața politică și, în special, față de problema monarhică. Presiunile și “solicitările” unor partide nu pot constitui argumente suficiente pentru declarații atât de tranșante pe această temă. în afară de acest aspect, hai să-i spunem formal, prestația de sâmbătă a președintelui Constantinescu suferă de un viciu de fond. Nu președintele este cel care decide dacă și când se va organiza un referendum. Orice fel de referendum. De aceea, afir­mația că “pe timpul mandatului meu nu voi iniția și nu voi accepta schimbarea actualei forme de guvernământ” constituie o depășire clară a prerogativelor prezidențiale. Așa cum nici președintele și nici partidele politice nu pot decide “închiderea acestei probleme”. Aceasta chiar în condițiile Constituției din 1991, cunoscută drept una semiprezidențială și prin care, în ultimă instanță, în unul din primele articole, este practic interzisă schimbarea formei republicane de guvernământ, dar nu și orga­nizarea de referendumuri. în plus, tocmai amalgamul de așa-zise problematici din discur­sul președintelui seamănă, la rigoare, o gafă politică. Deși nenominalizat, Corneliu Vadim Tudor este atacat dur, ca răspuns la provocările și atacurile PDSR. Punerea în același context a problemei monarhice și a lui Vadim mi se pare o lipsă de tact, ca să folosesc un eufemism. Faptul că Emil Constantinescu a încer­cat să mute centrul de greutate al întregului său discurs dovedește inabilitate, iar știința de a pune punct atunci când trebuie e indispensabilă unui președinte. în spatele justificărilor aduse de președinte (“solicitarea expresă a PDSR și PD”) pentru declarația de sâmbătă se ascund însă o serie de complexe legate de chestiunea monarhică. Emil Constantinescu a cântat o bună perioadă partitura monarhistă a PNȚCD, afirmațiile domniei sale din 1991-1993 fiind elocvente în acest sens. Este evident că, în pofida tuturor încercărilor, nici Constantinescu, nici PNȚCD nu se pot debarasa de responsabili­tatea acelei atitudini. Oricât ar încerca să demonstreze PDSR- ului și opiniei publice în general că monarhismul lor a fost unul de conjunctură - ceea ce nu diminuează gravitatea chestiunii, ci doar o plasează pe coordonatele morale - nu vor reuși. Dacă președintele s-ar fi manifestat de la bun început ca republican, mai mult ca sigur că reacțiile de acum ar fi fost ceva mai ponde­rate. Așa, ele lasă senzația unei permanente nevoi de deculpabi­­lizare. Nu e necesar să fii monarhist ca să-ți dai seama că președintele se simte “cu musca pe căciulă”. O altă interpretare, la fel de puțin favorabilă actualei Puteri, ar putea fi și aceea că totuși există undeva o teamă ascunsă față de instituția monarhică ca soluție de viitor. Oricum, întreaga tevatură este fără obiect din punct de vedere constituțional. Prevederile Legii salice, incluse în Constituția din 1923, s­pțn că Succesiunea la tronul României trebuie să fie în linie neîntrerupt masculină, fără nici o verigă feminină de legătură. Cu alte cuvinte, mai întâi ar trebui modificată Constituția din 1991, ceea ce se poate face numai printr-un referendum, după care Parlamentul ar trebui să elimine prevederile Legii salice din Constituția din 1923, devenite oricum caduce. Apelul Majestății Sale Regele Mihai I, pentru că declarația este un apel adresat poporului român, nu încalcă în nici un fel actuala Constituție, ci doar exprimă dorința de a lăsa la latitudinea poporului rezolvarea acestei chestiuni. Așa cum ar trebui să o lase și președintele României, care nu are dreptul să interzică organizarea unui referendum pentru schimbarea formei de guvernământ și nici să declare “problema închisă”, în plus, “succesiunea”, oricâte interpretări i s-ar da, înseamnă pur și simplu “dreptul la tron” și nimic altceva. ♦Fax în acte publice ♦ ♦ Virgil Măgureanu va fi audiat mâine ca martor în procesul lui Miron Cozma. El a precizat că nu s-a prezentat până acum la acest proces, deoarece a fost citat pe numele Măgureanu Astalos Virgil, fapt ce constituie o mare jignire la originea unui român adevărat. ♦ Sindicatele din panificație au anunțat scumpirea pâinii cu 10% iar RomTelecom și-a majorat tarifele. Atât pentru convorbirile locale, cât și pentru cele interurbane valoarea unui impuls a rămas tot de 210 lei, dar s-a modificat durata acestuia. Un abonament telefonic pentru liniile individuale costă 25.000 lei, iar unul pentru liniile comune este de 14.000 lei. ♦ “Anul acesta nu vor fii alegeri anticipate, asa cum speră unele forte politice din opoziție”, a declarat deputatul PSDR Radu Gheciu. “Am certitudinea că puterea, poliția majoritară, a învătat câte ceva din discrepanțele anului 1997. Coaliția nu se va rupe, chiar dacă pretențiile UDMR, de exemplu, nu vor fi satisfăcute în totalitate”, a mai spus deputatul social-democrat. ♦ în primele zile ale acestui an, în România s-au produs 172 de infracțiuni, dintre care opt crime, patru violuri, 54 de furturi, informează IGP. De asemenea, s-au produs 52 de accidente rutiere în care și-au pierdut viața 17 persoane, iar alte 54 au fost rănite.♦ Președintele României, Emil Constantinescu, a semnat Decretul privind conferirea Ordinului “Meritul Militar” unor ofițeri, maeștrii militari și subofițeri din Ministerul de Interne, SRI, SIE și Serviciul de Telecomunicații Speciale. ♦ Angajații din sectorul bugetar vor primi în această lună jumătate din cel de-al 13-lea salariu. Restul banilor vor fi acordați până în luna iunie. Printre regiile care vor acorda cel de-al 13-lea salariu se numără Regia Sării, Regia Autonomă Loteria Națională și Regia Autonomă Monitorul Oficial.♦ începând de la 1 ianuarie au fost micșorate taxele vamale pentru tehnică de calcul și produse de telecomunicații. Aceste taxe sunt cuprinse între 0 și 26%, față de 35% până în prezent. Scăderea acestor taxe este prevăzută în acordurile fondate de România în cadrul Organizației Mondiale de Comerț Exterior. ♦ Primul regulament valutar va intra în vigoare la 1 februarie a.c., la 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial. Noul act prevede liberalizarea valutei convertibile ceea ce va permite persoanelor fizice să cumpere valută în cantități nelimitate. ♦ Numărul pensio­narilor din județul Alba a depășit anul trecut 70.000, în raport cu populația județului, care se află de mai multi ani în scădere continuă din cauza migrărilor și a sporului natural negativ, efectivul pen­sionarilor reprezintă aproape 20%. ♦ Directorii de școli vor fi supuși examenelor. Metodologia desfă­șurării concursului pentru ocuparea postului de director de unitate școlară va fi revizuită d­e Ministerul Educației Naționale până pe 6 ianuarie a.c. Concursurile se vor desfășura după 20 ianuarie. ♦ Fostul director adjunct al SC Indagrara SA Arad (Fabrica de Spirt și Drojdie), a murit sâmbătă, la o săptămână după ce a fost atacat, cu un par, în fața locuinței sale. Ioan Todoca, în prezent membru al Consiliului de administrație al Indagrara, a refuzat să dea amănunte în legătură cu împre­jurările comiterii agresiunii și să facă plângere penală împotrivă atacatorului. ♦ Pensionarii vor be­neficia și în acest an de facilități pentru călătoria pe calea ferată. Ei au dreptul la 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful trenurilor de persoane la clasa a II-a. Legitimațiile de călătorie pentru pensionari se vor elibera de către SNCFR prin stațiile și agențiile de voiaj. ♦ Serviciul de Ambulanță al municipiului București a înregistrat, în noaptea de Revelion și în zilele următoare, peste patru mii de solicitări, de aproape două ori mai multe decât în alte zile de sărbătoare. Foarte numeroase au fost cazurile de tentativă de suicid, mai mult de zece pe zi, acestea depășind de aproape cinci ori media obișnuită. Grupuj relizat de Geta Roman cu sprijinul agențiilor Mediafax și A.M.Press 4 Cuvâtul M.S. Regelui Mihai I în seara zilei de 30 decembrie 1997 “După atâtea decenii s-a produs o alternanță politică a Doamnelor și Domnilor, în 1887, acum aproape o sută zece ani, România era confruntată cu primele sale serioase crize politice interne. Putem recunoaște ușor astăzi o parte din motive: Guvernul lui Brătianu era paralizat de diviziuni interne. Era o nevoie urgentă de a reforma agricultura. Liderii politici erau suspectați de corupție și nepotism, opoziția amenința cu retragerea din Parla­ment și existau acuzații că unii politicieni și jurnaliști lucrau pentru puterile străine, în particular, pentru Rusia. Unii disidenți tineri spuneau că Regele Carol I susține guvernul lui Brătianu. Ei s-au grupat și împreună au lansat un slogan: “Capul statului va trebui să SE plece sau SĂ plece”! Regele Carol I a refuzat ambele variante, iar Ro­mânia s-a consolidat, economia ei a prosperat și sub domnia bunicului meu, Ferdinand. Națiunea s-a unit într-un singur stat. Exemplul iluștrilor mei predecesori a fost întotdeauna în același timp un motto pentru mine. Când e vorba de interesele si principiile nationale, nu-mi plec capul. Și, în măsura în care depinde de mine, nu plec din Țară. Vă mulțumesc tuturor că ați venit aici, pentru a fi împreună cu Familia mea, deși aceasta a însemnat să plecați de lângă familiile voastre. Aniversarea din această seară e departe de a fi fericită. Acum 50 de ani, comuniștii au făcut uz de forță pentru a mă face să abdic și mi-au exilat Familia. A fost ultima pagină a ocupației României, un partid politic ce nu avea mai mult de o mie de membri în 1944, și care altfel nu ar fi avut nici o șansă să câștige alegerile, a impus o dictatură ce a durat mai bine de patru decenii în Țara noastră. Prima datorie în această seară este să reflectăm la semnificația zilei de acum cincizeci de ani. Unii susțin că, dacă nu l-ar fi înlăturat pe Antonescu în 1944, România ar fi semnat un tratat de pace cu Aliații și ar fi putut evita ororile care au urmat. Putem oare susține în mod serios că Uniunea Sovietică, care a câștigat războiul în Est împotriva trupelor germane, ar fi putut fi oprită să controleze statele din sudul Europei, în fața armatei noastre, oricât de bravi ar fi fost soldații români? Actul de la 23 August a avut loc pentru că am înțeles că este singurul pas esențial pentru a opri întreaga distrugere a Țării și anihilarea noastră ca stat. S-au salvat zeci de mii de vieți de români de la o moarte inutilă. Nu am putut opri România de la căderea în mâinile sovieticilor. Dar același lucru s-a întâmplat cu Ungaria, care a luptat până a fost înfrântă, cu Polonia și cu Cehoslovacia, care erau considerate aliați ai Uniunii Sovietice, și chiar cu Bulgaria, care a rămas neutră cea mai mare parte a războiului. Adevărul tragic este că am pierdut controlul asupra propriei noastre independențe în 1933, când Hitler a venit la putere. Noi nu am vrut nici fascism, nici război, nici comunism. Dar a trebuit să suferim toate aceste boli una după alta. Ca șef al statului, rolul meu era să ameliorez efectele acestor boli și să câștig timp, în speranța că o nouă Europă va veni în ajutorul nostru. Imediat după război, toate țările mari europene, inclusiv Franța și Italia, au avut guverne de uniune națională, în care comuniștii au găsit loc, și s-au grăbit să facă noi constituții. In România, primul meu pas a fost să evit o astfel de soluție. Constituția din 1923 a fost repusă în funcțiune, ca bază legală de funcționare a statului nostru, și un guvern a fost numit cu singurul scop de a asigura alegeri libere. Nu a fost o naivitate. Știam că promisiunile sovietice, cuprinse în armistițiul semnat cu noi, nu puteau fi crezute. Dar merita orice efort de a întârzia stabilirea dicta­turii comunismului. România a fost ultima țară din centrul Europei unde sovietele si-au consolidat controlul, mult după ce independența Poloniei sau Cehoslovaciei s-a spulberat. După discuțiile pe care le-am avut la Londra, în noiembrie 1947, mi-a fost limpede că nici Mare Britanie, nici Statele Unite nu erau gata să ridice un deget ca să ne salveze. Am hotărât să mă întorc pentru a fi cu poporul meu cât mai mult posibil. Nu am un merit pentru aceste acțiuni: am făcut numai ceea ce am crezut că poate fi bun pentru Țară. Milioane de români au suferit greu în anii aceia. Dar poate cel mai dureros eveniment pentru mine a fost sistematica distrugere a trecutu­lui nostru și falsificarea voită a istoriei. Indiferent de opțiunile pe care le avem pentru prezent și viitor, trebuie să ne păstrăm Memoria. Independenta Țării și Unirea noastră s-au petrecut în monarhie. Carol I și Ferdinand s-au născut în afara României, dar s-au dovedit buni patrioți. Carol I a plătit cu banii lui proprii construirea casei sale și nu s-a mutat în “locuințe naționa­lizate”. Republica populară a fost impusă nouă de către o sumă de criminali susținuți cu baionetele sovietice. România a renăscut acum. Și, natural, fiecare e îndreptățit să aibă preferințe despre viitor. Dar nu vom avea viitor dacă nu avem cura­jul să privim trecutul. Știu că aceas­ta va lua timp, dar notez un paradox: oamenii tineri, cei care au fost cei mai expuși tehnicilor de spălare a creierului, tocmai ei m-au întâm­pinat în țară cu cea mai mare căldură. Alegerile de anul trecut au fost un credit pentru țară și un mare pas înainte pentru consolidarea democrației în România. Este o plăcere să întâmpin astăzi miniștri din guvern printre invitați. Sunt sigur că nu toți împărtășesc vederile mele despre trecut, prezent sau viitor. Dar faptul că au acceptat să fie prezenți este o dovadă că ne-am întors la normalitate, la o modalitate civilizată de a ne comporta. Nu trebuie să vă spun că anul care trece a fost greu. Deși nu mă pronunț în materie de politică, vă rog să-mi permiteți să subliniez pentru toți românii trei împliniri ale acestui an: ultimele alegeri au arătat că atunci când românii au devenit democrați, ei nu au mai vrut să fie și “origi­nali”. Ei au vrut să fie normali, ca ceilalți europeni. A doua împlinire a fost aceea că, pentru prima dată după atâtea decenii, s-a produs o alternanță politică. Transferul de putere care a avut loc anul trecut a dat opoziției șansa de a guverna. Și, în sfârșit, fundamentul reformei economice este acum la locul lui. Știu că sunt diferente privind si viteza, si detaliile reformei. Dar fiecare din Guvern e de acord că proprietatea privată este baza aces­tui proces, că rolul statului în activi­tatea economică trebuie redus și că restituirea proprietăților furate de comuniști rămâne o chestiune urgentă. Cum am spus foarte des, democrația nu e un sistem de guvernare, ci un mod de a trăi. Ea nu depinde numai de alegeri libere, de o mass-media și de o justiție libere, oricât de necesare ar fi toate acestea. Cel mai important în democrație este legitimitatea istorică și un sens al toleranței. Din aceste motive am decis, imediat după alegeri, să dedic toată energia promovării intereselor Țării noastre. După cum spunea un mare politi­cian de la sfârșitul secolului trecut, “când e vorba să-ți împlinești dato­ria, nu începi cu socoteli, îți scrutezi mintea și inima­­ și pornești!”. De-a lungul anului am încercat să duc mesajul de speranță în fiecare capi­tală occidentală. Am putea argu­menta că România a eșuat; ea n-a fost acceptată în primul val al lărgirii NATO și nu este printre primii candidați la Uniunea Europeană. Refuz această inter­pretare. Să ne gândim la anii din urmă, ideea că România ar avea șansa de a fi membră a acestor două instituții era nerealistă. Azi avem promisiunea că următorul val al Alianței va începe cu noi și Slovenia, și că discuțiile despre apartenența la Uniunea Europeană ne vor include: Există o anumită punere de acord a Guvernului cu Opoziția la aceste puncte. Aș vrea să spun liderilor altor țări. Nu suntem cerșetori. Vrem să fim în Alianță și în Uniunea Europeană, pentru că suntem de părere că ele ar fi incomplete fără România. Suntem gata să contribuim mai mult ca alte state la împlinirea acestor instituții. Supraviețuirea lor este în interesul nostru. Fără NATO și Uniunea Europeană, continentul poate aluneca spre noi sfere de influență, iar România ar fi una din primele țări care ar avea de suferit. Avem încredere în promisiuni, dar așteptăm mișcări concrete în această direcție și le așteptăm repede. Anul care vine trebuie să reînceapă negocierile pentru intrarea României și Sloveniei în­ NATO. Acest proces­ va fi cea mai bună dovadă că Europa nu se va diviza din nou. Va fi și o încurajare pentru celelalte țări - poate chiar statele neutre ale Europei - de a participa și ele. Aceasta va fi încă o speranță pentru viitor. Același lucru va trebui să se întâmple cu Uniunea Euro­peană. Situația noastră economică nu ne permite să aspirăm la statutul de membru deplin prea curând. Dar trebuie să avem termeni și obiective clare, iar ele trebuie să fie împlinite. Procesul de a deveni membru al Uniunii Europene depinde de împlinirea noastră și nu de negocieri politice. în anul care vine, eu și Familia mea vom dedica toate energiile acestui scop. Integrarea în structurile europene și trans-atlantice necesită schimbări în România. Dar statul-națiune trebuie respectat cu loialitate. Totuși, iubirea de Țară, tradițiile și istoria ei nu trebuie să fie transformate într-un nationalism primitiv. Aceasta poate face Țării cel mai mare deserviciu. Sunt diferite puncte de vedere despre viitorul României. Dar toți suntem buni români și vrem Țara prosperă. Să nu interpretăm greșit procesul de integrare care se desfășoară acum pe continentul nostru. Pe de altă parte, minoritățile etnice sunt învestite cu drepturi speciale. Dar aceasta aduce cu sine și obligații. Existenta minorităților noastre etnice este legată de cea a majorității românilor. Sunt optimist: violenta între grupurile etnice este o realitate la Belfast și Bilbao, nu în București sau în alt oraș românesc. Guvernul Ungariei a reacționat în ultimii ani cu responsabilitate și noi am răspuns cu cooperare. Cele mai bune relații militare în Europa Centrală sunt azi între Ungaria și noi, și ele vor continua. Integrarea europeană va consolida acest proces. Cum economia noastră s-a privati­zat, autoritățile centrale vor fi mai puțin implicate în viața oamenilor, indiferent dacă ei sunt o minoritate sau o majoritate. Mișcarea în Europa unită va face frontierele mai puțin importante. Iar NATO poate trans­forma vechi adversari în noi aliați. Trebuie prețuită identitatea minorităților și respectată propria noastră istorie. Nu trebuie să punem la îndoială identitatea și unitatea noastră, mai ales când milioane de români locuiesc în afara frontierelor propriului nostru stat. Ar fi fost mai ușor să privesc către trecut, să vă relatez despre cum a fost România la sfârșitul războiului sau să vorbesc despre ce-am fi devenit dacă n-am fi suferit plaga comunismului. Dar sunt aici cu voi, astăzi, pentru că am convingerea că aceasta este datoria mea, vocația și misiunea mea. Am intenția să fac tot ce pot să ajut la vindecarea vechilor răni și să promovez România noas­tră de azi în lume, să contribui la consolidarea statului nostru. Cum am spus și în 1989, nu am altă misi­une și nu cer nimic din ce nu este al meu, inclusiv naționalitatea mea română. Aș vrea să vă anunț astăzi, într-o manieră mai mut formală, că exilul a luat sfârșit, în afară de răspunderile pe care le va avea în lume. Familia mea va încerca ,să fie în România cât de mult posibil. Privesc acest act ca pe un simbol, nu numai pentru mine, dar pentru întreaga Națiune. Așa cum plecarea mea acum 50 de ani a marcat începutul unei dictaturi oribile, tot așa întoarcerea mea de azi trebuie să confirme sfârșitul acestui calvar. Chem pe toți românii care trăiesc azi departe să urmeze exemplul meu. într-o patrie liberă și democratică nu există exil, înțeleg că mulți români au trebuit să-și organizeze viața departe de casă și nu le-ar fi prea ușor să se întoarcă. Ca tată, m-am confruntat cu aceeași problemă, în greaua încercare de a face educație copiilor mei ca români, deși nu au avut norocul să-și vadă Țara și nici să se integreze în patria în care trebuiau să trăiască. Chiar dacă mulți români nu se vor mai întoarce, ei pot să sprijine interesele României. Imaginea României, apărarea intere­selor ei fundamentale este o datorie a­­ fiecăruia,dintre noi. Ieri, am vizitat studiourile Televiziunii Române și am vorbit cu oamenii care au început transmisiile televiziunii peste hotarele Țării, către diaspora. Avantajele tehnologiei au micșorat diferențele geografice. Democrația Țării noastre trebuie să șteargă ulti­ma urmă a exilului. Sunt determinat să contribui la procesul acesta pe cât posibil în anul care vine. Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtășesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Când a fost scrisă Constituția din 1923, pe care am repus-o în drepturi la sfârșitul războiului și pe care comuniștii au înlăturat-o acum 50 de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi și erau excluse de la succesiunea la Tron. De atunci, multe s-au schimbat. Femeile, acum, votează și sunt alese în poziții de mare responsabilitate peste tot. Cele mai multe democrații europene au făcut de mult aceste schimbări. Constituțiile monarhiilor moderne au fost și ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am sugerat niciodată că tradițiile noastre ar trebui păstrate împotriva realităților prezente, în acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele, când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. Nu am crezut nicio­dată că Românii au nevoie de zeci de ani ca să revină la normalitate, cum unii sociologi au sugerat: Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere în același fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată alături de mine Regina Ana. Statutul Familiei va fi amendat în consecință în viitorul apropiat. Conștient de responsabilitățile mele constituționale, pun soarta ei și a mea, ca întotdeauna, în mâinile poporului român. Finalmente, poporul va decide ceea ce eu doresc astăzi. Dar cred că înțelegeți de ce acum și nu în altă zi am dorit să vă împărtășesc punctul meu de vedere. Doamnelor și Domnilor. Nu vreau să sfârșesc această seară împovărat de tristețea trecutului. Ziua aceasta nu e tristă. Acum cincizeci de ani, când îndepărtarea mea forțată a fost făcută cu amenințarea că vor fi uciși o mie de studenți și că va începe un război civil, comunismul apărea ca o forță a viitorului. A fost la modă și în Vest, și a promis un viitor strălucit. După cinci decenii toti cei care m-au îndepărtat pe mine și au aruncat pagini nobile la “lada de gunoi a istoriei”, sunt ei înșiși acolo. Este un miracol, și noi datorăm acest miracol copiilor noștri ai tuturor. Este, deci, datoria noastră să împlinim ceea ce ei au început. Vă amintesc ce a spus Take Ionescu, marele nostru politi­cian: “Să năzuim a ajunge mai sus decât ceea ce suntem, dar să nu uităm ceea ce am fost și să nu calomniem ceea ce suntem”. Așa să ne ajute Dumnezeu! Anchetă la sfârșitul anului ) Ziarul nostru a inițiat o anchetă în rândul oamenilor politici, al unor redacții ale cotidi­­anelor centrale și al cetățenilor obișnuiți, solicitând răspusuri la întrebările: 1. Care e cel mai bine crescut politician? 2. Care e cel mai prost crescut politician? 3. Care considerați că a fost cea mai importantă realizare a anului 1997 în România? 4. Dar cea mai mare gafă politică? Paul Păcuraru (PNL): 1. “Cel mai elegant comportament: Mircea Ionescu-Quintus (PNL). 2. Cel mai neelegant: Victor Fuior (PUNR).” Costel Gheorghiu (PD): 1. “Cel mai elegant: Petre Roman (PD). 2. Cel mai neelegant: H. Cotarcea (PRM)” Ilie Plătică Vidovici (PDSR): 1. “Cel mai elegant comportament: Radu Vasile (PNȚCD). 2. Cel mai neelegant: Laurentiu Ulici (PAR).” Șerban Săndulescu (PNȚCD): 1. “Cel mai elegant comportament: Dan Amedeo Lăzărescu (PNL), Alex. Paleologu (PNL). 2. Cel mai neele­gant: Gh. Dumitrașcu (PDSR).” Radu Vasile (PNȚCD). 1. “Cel mai elegant comportament: György Frunda (UDMR). 2. Cel mai neele­gant: Ilie Plătică Vidovici (PDSR).” Ion Iliescu (PDSR). 1. “Sunt mulți oameni care manifestă o ascensiune în viata noastră politică, atât în partidul nostru, cât și în spec­trul Puterii - un Radu Vasile, care face o bună impresie, Vosganian... Adică, fată de cei care fac notă discordantă, ei vădesc o mai mare disponibilitate și deschidere spre dialog. 2. Sunt cam multi și nu aș vrea să-i nominalizez”. Adrian Păunescu (PSM): 1. “Cred că cel mai bine crescut om politic de la noi s-a dovedit a fi Adrian Severin, care și-a depus demisia, deși afirmațiile sale au fost confirmate în esență. Un alt om remarcabil este Ilie Șerbănescu. Traian Băsescu e și el un om remar­cabil, fără să fie neapărat bine cres­cut. A fost cel mai eficient ministru al anului 1997. 2. Cred că toți membrii actualei Puteri sunt mai puțin bine crescuți, deoarece au mințit un an întreg și acum își încheie prestația cu confirmarea celei mai odioase minciuni, adu­cerea regelui Mihai în țară.” Ilie Verdeț (PSM). 3. Aș remar­ca drept realizare tendința de a ieși dintr-o politică orientată unilateral către Vest, printr-o deschidere spre China și spre alte zone ale lumii. 4. Au fost prea multe gafe: Contractul cu România s-a dovedit o gafă fiindcă nu a fost realizat; a doua gafă este faptul că în loc să se înreg­istreze un progres, e vorba de un regres al economiei naționale, iar gafa cea mai mare a fost pe plan extern, unde au eșuat toate tenta­tivele de a afirma țara noastră pe plan international, în legătură cu integrarea euro-atlantică”. Ziarul “Ziua”: 1. “Regele Mihai. 2. C .V. Tudor. 3. Nomi­nalizarea României pentru valul NI NATO. 4. Forțarea demisiilor lui Severin și Băsescu”. Ziarul “Cronica Română”: 1. “Teodor Meleșcanu. 2. Ilie Neacșu. 3. Restructurarea începută în Valea Jiului. 4. Lista societăților în lichi­dare”. Bogdan Petrescu, inginer. 1. “La propriu, dacă vrem să vedem cine e cel mai bine crescut, îi punem pe toți la zid și îi măsurăm. Sunt mulți bine crescuți. Printre cei bine crescuți se numără Amedeo Lăzărescu de la PNL și dl Bălă­­ceanu Stolnici. Spun asta pentru că, în afară de descendența pe care o au, sunt oameni din toate punctele de vedere ciopliți. 2. în ceea ce privește cel mai prost crescut politician, nu pot face un clasament și nici să le acord medalii. Dar, totuși, dacă ar fi să nominalizez pe cineva, acesta ar fi Ion Iliescu, cel care ne-a urat «sorcova-vesela» în ziua de... Crăciun. Alături de el, l-aș pune pe Viorel Cataramă, pentru că i-a zăpăcit pe bieții români cu SAFI. Eu zic că românii nu meritau treaba asta. Este adevărat că în afaceri se calcă peste cadavre, uneori, și că banii nu au miros, dar eu zic că românii nu meritau asta”. Ion Melinte, taximetrist. 1. “Cel mai bine crescut politician? CV Tudor este cel mai bun politician. Că își mai dă el în petec, câteodată, asta nu ne interesează. 2. Cel mai prost crescut e Ion Iliescu. Pe timpul lui s-au făcut niște harababuri mari și ăștilalți n-o mai pot scoate la capăt. Toți au făcut ce-au vrut pe timpul lui și el acuma și-a luat mâna”. P.I., pensionar 1. “Băsescu este cel mai bine crescut, cel mai sincer și cu demnitate politician de la noi. 2. La polul opus l-as­pune pe Ciorbea, pentru că duce o politică falimentară și a asuprit toată popu­lația țării, nu știe să ducă politica cum trebuie, ca să nu asuprească oamenii și să-i supună la cele mai grele încercări din ultimii 10-15 ani. Anul acesta a fost cel mai greu pentru oameni”. Tatiana Ciobanu, operator xerox. 1. “într-un asemenea top, cel mai bine crescut politician ar fi (mai bine zis, era înainte) Petre Roman, dar, de la o vreme, a început să se cam împăuneze. 2. Mai obraznic mi s-a părut Băsescu, care a făcut într­­adevăr bine ce a făcut, dar cu demisia asta a cam jucat teatru”. Florin Manea, tehnician: “Nu­mi sade în caracter să le pun etichete; poate că și eu am multe lipsuri”. Dorin Costea, betonist: “Nu avem oameni politici care să ne reprezinte. Politicienii noștri nu se leagă, sunt inteligenți, însă poporul nu este pus la treabă”. George Pană, șomer: “Din păcate, nu prea avem pe nici unul bine crescut. Toți lasă mult de dorit”. Angelica Suciu, educatoare: “Victor Ciorbea, pentru că este un om sincer, deși nu este potrivit pentru funcția de premier”. Eleonora Grigorescu, pensio­nară: 1. “Președintele Constanti­nescu este cel mai bine crescut, el ar fi primul în acest top, este omenos, se coboară până la cel mai umil cetățean. 2. La polul opus ar fi Vadim Tudor, care este de o măgărie crasă”. Anonimă: 1. ‘Traian Băsescu, pe care sincer îl regret, un om care face treabă și știe ce vrea, chiar dacă este un pic cam plin de el, știe să pună problemele. Și se vede ceva în urma lui, Gara de Nord arată acum mai civilizat, e o gară «mai de metro­polă». 2. La extrema cealaltă ar fi Gheorghe Funar, care, dacă ar tăcea și ar face treabă, ar fi nemaipomenit, pentru că am fost în Cluj și Clujul e farmacie”. Cătălin Vasilescu, inginer “Cea mai mare gafă este demiterea ministrului de Externe, Adrian Severin. Altă gafă s-a făcut cu bancruta frauduloasă care nu trebuia să fie suspendată nici o oră pentru a nu exista nici o posibilitate ca răufăcătorii financiari să-și facă de cap. Pe plan politic au fost destul de multe realizări. Nu din partea Opoziției care încă nu este bine fundamentată, indiferent dacă este sau nu în Parlament. Ca realizări politice ar putea fi încheierea Tratatului dintre România și Ucraina, și poate adâncirea relațiilor cu Ungaria.” Daniel Neagu, șofer “Nu știu cum să vă explic, dar realizări nu sunt. Chiar nu văd nici o realizare pe anul ăsta. O gafă politică mare este schimbarea lui Traian Băsescu. Este singurul care a făcut ceva pentru noi și care ar mai putea încă să facă. După mine, o altă gafă este faptul că nu am reușit să intrăm nici în NATO și nici în Uniunea Europeană. Aceste eșecuri nu se datorează neapărat faptului că nu am fost pregătiți, ci pentru că puterea actuală nu a luptat destul.” Gheorghe Florea, tehnician: “Președintele țării, pe care l-am votat și-l stimez, a făcut multe gafe, depășindu-și de multe ori preroga­tivele pe care i le dă Constituția. De asemenea, primul-ministru este la pământ și trebuie neapărat înlocuit. A făcut Facultatea de Drept și n-are ce să facă cu ea ca prim-ministru. Când e vorba de economie habar n-are. O altă gafă mare este cea a ministrului de Externe, Adrian Severin, cu spionii. Asa ceva nu se face. Ceea ce știa trebuia să spună serviciilor secrete, însă el a gândit că n-o să fie luat în seamă, și a vrut să-si facă și putină publicitate. Sunt sigur că acuzațiile lui Severin sunt adevărate, dar sunt forte mai mari decât el, care au reușit să-l dea jos. Nu avem nici o realizare anul ăsta. Nu se vede. Partidul de guvernământ s-a apucat să dea suprafețe mari de pământ, până la 50 de hectare. Nu este important al cui este pământul, important este cine-l muncește.” Paul Voicu, muncitor “Cea mai mare gafă a fost cea făcută de Ciorbea în legătură cu Băsescu pentru că nu trebuia să-i accepte demisia. Este unul din miniștrii care până acum a făcut mai multe decât ceilalți. N-au prea fost realizări, deci nu pot să mă pronunț.” Daniela Stoica, pensionară. "O gafă mare a fost cea făcută cu Valerian Stan, care nu trebuia îndepărtat. El spunea un adevăr ce trebuia luat în seamă. Cei care sunt astăzi la conducere sunt cinstiți, dar nu și grozav de pricepuți. Aceasta este marea dramă. Realizările sunt multe: copii au alocații mai mari, pensionarii se bucură de gratuitate pe transport...” Dan Vasilescu, inginer: “Cea mai mare a fost gafa dlui Severin cu ziariștii si politicienii spioni. Astea sunt lucruri care nu se spun, altfel tara s-ar duce de râpă. Ceea ce s-a întâmplat cu Severin este foarte normal si o merita. Cea mai mare realizare? N-am avut nici una. A fost, din contră, cel mai nerealizator an...” Florin Manea, tehnician: “Reușită nu-i nici una. Gafe a făcut Executivul. N-au făcut nimic până acum, nici măcar remanierea nu a fost bine gândită.” Valentina Cremene, profe­soară: “Realizările acestui an sunt puține, cu toate că ar fi fost normal ca cei pe care i-am ales cu un an în urmă să ia măsuri care să ne facă viața mai bună. Succesele Puterii sunt prea vagi și nu au, deocamdată, efecte benefice. Gafe politice au fost foarte multe: remanierea Guvernului a fost sub așteptări, miniștrii sunt schimbați pentru că spun adevărul, nu s-a făcut nimic pentru a-i pedepsi pe cei vino­vați de ceea ce s-a întâmplat în 1989. Guvernul este foarte slab și deocam­dată în toată țara domnește haosul.” Anchetă realizată de Alexandra Ardelea, Ana Balea, Mihaela Bengulescu și Geta Roman kki ff)pitI v*i f f 5v

Next