Cotidianul, iulie 2006 (Anul 16, nr. 154-179)

2006-07-22 / nr. 172

II REACȚII încă vreo 2-3 de-ăștia care se autodemască și o să ajungă opinia publică să-i considere un fel de eroi... ceva de genul: „Vezi, băi?, ăla a colaborat cu Securitatea, dar n-a zis nimic rău și l-a mai și prevenit pe cel care era de fapt victima!! Bun băiat, adevărat securist de treabă! Hai să mai cem o bere!“ Efectiv, cuvîntul „colaborare“ își pierde importanța!!! Nu vreau să-i găsesc nici o vină Dlui Sebastian, nici măcar nu mă interesează chestiile de moralitate în cazul lui. Natura umană ne face la un moment dat să acționăm, intr-un anumit punct al existenței, într-un mod care ne urmărește toată viața, ca , amintire plăcută sau... .coșmar. Totuși, omul a refuzat să-și decline colaborarea mai devreme și sînt convinsă că dacă nu l-ar fi avut pe Bodiu ca martor care să-l disculpe, nici prin gînd nu i-ar fi trecut să se autodemaște. (...) aida_Ionescu Despre Carol Sebastian, ce să zic? Te pune pe gînduri. Pe de o parte, merită prețuit faptul că i-a spus lui Bodiu despre notele informative. Pe de alta, e dezamăgitor că spune de cîteva ori că relația cu Securitatea și-a evaluat-o doar din perspectiva episodului Gherla. Mi-am făcut studenția exact în aceeași perioadă, încerc să mă pun în locul lui, să judec totul cu discernămînt, cu nuanțe. Aș fi uitat oare detaliile unei relații de care n-aș fi fost mîndru? Aș fi uitat, de exemplu, cum mi-am ales numele Max? Nu pot avea un răspuns? Sper însă că, dacă aș fi trecut prin asta, n-aș fi uitat niciodată. Prea simpatic nu mi-a fost Carol Sebastian niciodată, mărturisesc. E un lucru irelevant, dar onest e să-l spun, totuși. La urmaurmei, jurnaliștii nici nu trebuie să ne fie simpatici! Esențial e să-i poți prețui și respecta. Pe Carol Sebastian l-am prețuit și l-am respectat ca jurnalist, deși tot aud că e insuportabil, un alt lucru irelevant, probabil. Nu mă privește. Prestația lui publică e importantă. Nu m-am omorît niciodată după el, dar e un jurnalist bun; a dovedit-o. Da, probabil că are dreptate cînd cere să nu fie judecat doar prin prisma anilor în care mai semna și „Max“. Or, de securiști nu vorbește nimeni, de parcă nu el ar fi fost răul cel mai mare. Ce-aș mai vrea acum? Să citesc un text scris de el, în „Cotidianul“, despre toate astea. Unul pe care să-l scrie ca pe o pagină de jurnal onest (pe care s-o aștearnă ca și cum nimeni n-ar urma s-o citească vreodată), una în care să ne povestească frumos și curat cum i-a bîntuit episodul Bodiu nopțile în care nu mai era doar studentul Carol Sebastian, ci jurnalistul Carol Sebastian, cel care citise, presupun, regulile interne ale BBC, the_audience Pînă în ‘89, recrutările în facultăți s-au făcut în două direcții: o parte au ajuns ofițeri de Securitate (în urma unor adeziuni, și o pregătire prealabilă etc., etc., etc.); o altă parte au ajuns TURNĂTORI, pentru că așa au vrut ei, pentru tot felul de beneficii, poziție socială sau alte „nimicuri” (ăștia au fost majoritari fiind și cei mai periculoși), alții au ajuns să toarne în urma șantajului, bătăilor sau din prostie, pur și simplu, îi lua gura pe dinainte (și pe aștia se trage la greu). Domnilor, surprizele or să fie uluitoare ca impact în momentul în care se începe „MAREA DECONSPIRARE” - Ce credul sunt, nu-i așa!?!? toxic Domnule Carol Sebastian, sunt bulversat. Am lucrat mai demult împreună și v-am apreciat întotdeauna profesionalismul. Vă apreciez pentru tot ce ați făcut după ‘89, dar nu știu, ce . să spun... O altă lovitură a lui Zidane în pieptul lui Materazzi... Tarantino Cazul Carol Sebastian Dezvăluirile cu privire la fostul redactor-șef al „Cotidianului" Carol Sebastian au stîrnit multe luări de poziție pe site-ul ziarului nostru. Vă prezentăm, în cele ce urmează, o selecțiune cu opiniile cititorilor. A eram în clasa a șasea. Nu m-a racolat nimeni și nu am făcut parte dintre copiii informatori. Am așteptat și eu, ca toți oamenii normali din această țară, dezbaterea națională privind victimele și vinovații fostei Securități. Ceea ce se întîmplă în acest moment mi se pare incredibil. Povestea cu copiii informatori este în sine demnă de Caragiale. Acum, de curînd, o altă știre inflamează spiritele, și anume colaborarea cu Securitatea a jurnalistului Carol Sebastian. Se trimit emailuri, foștii prieteni și eventual foștii admiratori ai jurnalistului se bucură cumva, se minunează, se lamentează... Moderatori de televiziune penibili, cititori de Coelho, îi dau lecții lui Carol Sebastian! Mi se pare rușinos, pur și simplu rușinos! îl cunosc pe Carol Sebastian încă de cînd lucram împreună la „Evenimentul zilei“, în întunecații ani ai ultimei guvernări pesediste. Nu împărtășesc stilul discursului său și am avut și unele neînțelegeri punctuale. Totuși, vreau să spun atît: Carol Sebastian a fost și este pentru mine un model de curaj jurnalistic! Recitiți-i textele, ascultați-i emisiunile! A încercat întotdeauna să se lupte nu doar cu rămășițele comuniste în mentalitatea societății românești de azi, dar și cu mafia apăsătoare și imorală care sufocă trusturile de presă românești. După ce am părăsit împreună redacția în curs de tabloidizare a „Evenimentului zilei“, Carol Sebastian a ales să facă pur și simplu o emisiune de radio. Nu s-a repezit la nici un fel de funcții publice după schimbarea puterii, la care contribuise, de altfel, din plin, prin comentariile sale. Nu cred că vina sa e una majoră. Ba chiar, în contextul actual al României, cînd jurnaliștii se zbat să supraviețuiască moral și financiar printre foștii securiști deveniți omnipotenți patroni de presă, vina lui Carol Sebastian mi se pare una ridicolă. Pentru mine rămîne un model de jurnalist! Nu mă aștept să spună mulți același lucru, pentru că în România curajul, verticalitatea, consecvența, generozitatea și cavalerismul au fost de mult timp înocuite cu lașitatea, isteria și meschinăria! Exaltarea vinovăției lui Carol Sebastian în România anului 2006 este cel mai bun exemplu că în această țară ceva e definitiv putred! N-am ales o altă țară, cum au făcut-o atîția prieteni și colegi, eliberîndu-se astfel de toxicitatea acestei lumi românești complet dezaxate. Noi, cei din generația așteptată!!!!, am ales să rămînem aici. S-ar putea să fi greșit! (Luminița Marcu)înd mi-a ajuns la urechi prima oară că prietenul meu Carol ar fi „semnat“, am fost indignat. Apoi am văzut lecții de deontologie predate lui Dorin Tudoran de Camelia Voiculescu, l-am văzut pe Vadim uflînd că Securitatea era cea mai patrioată și multe alte asemenea. Carol Sebastian a semnat o nenorocită de hîrtie. Carol Sebastian a făcut parte din generația blestemată a anilor ’80, cumplit opresată, cumplit șantajată. Carol Sebastian a făcut după 1990, poate și dintr-un complex de vinovăție, tot ce se putea face ca să se facă lumină în trecutul României și în propriul trecut. Pentru asta îl admir necondiționat. Acum au ajuns securiștii să-l arate cu degetul pe el. Acesta este probabil marele eșec al lui Carol Sebastian și al generației lui. Sper doar să nu se oprească, să poată continua cumva. (Costi Rogozanu) m 29 de ani. în 1989 C II REACȚII / Eu eram mucea pe atunci, dar soră-mea a prins în facultate turnătoria printre studenți și venea acasă și ne povestea la ce presiuni erau supuși mai ales băieții pt. a-și turna colegii. Un exemplu mi se pare fii fain. Au fost adunați toți studenții din an și au fost introduși într-o cameră de la universitate și obligați să scrie niște declarații în legătură cu un incident petrecut la o petrecere. Nu au avut voie să iasă din cameră aprox. 8 ore. Treaba e că s-au certat fii tare între ei, s-au amenințat, s-au acuzat, s-au suspectat, și toate astea pt. niște vorbe spuse la beție. Din cîte am înțeles, toți studenții știau cine sînt informatorii din anul lor și aveau grijă să tacă atunci cînd aceștia erau în preajmă. zouki_zi Carol a greșit de două ori. O dată cînd a semnat notele acelea inofensive, e drept, dar aici a dezertat de la propria conștiință - știm cu toții cît uram Securitatea - a doua oară cînd a ținut asta sub tăcere. E trist că e așa, dar asta e. Nu cred că e cazul să cădem în transă balcanică, săracu, ce nedrept... soarta. Nici o manie de inchiziție n-ar fi potrivită. Acum poate s-a eliberat de apăsarea asta, fiecare avem un schelet în dulap, poate unii au jumătate din Bella E foarte bine că „Cotidianul“ a ales să spună lucrurilor pe nume elegant. Admir asta, alexandru_bog Am citit interviul și am ascultat și înregistrările. Scuzele psihologice ale lui Carol Sebastian sunt puerile. Povestea este foarte tristă și nu îmi e clar dacă merită blamat sau nU PENTRU CEEA CE A FĂCUT. Este clar vorba despre o slăbiciune morală, dar în România sîntem foarte obișnuiți cu acest tip uman. Mi s-a părut jenant în acest interviu modul cum încerca să își găsească scuze și justificări. Cînd faci o mărturisire, trebuie să o faci și atîta tot, nu să încerci să îți găsești TV circumstanțe atenuante. Trebuia să dea un comunicat de presă sau să scrie un articol în care să povestească faptele și atît. „Nu sunt mîndru“ este singura atitudine pe care o adoptă față de ceea ce a făcut. Ar fi și culmea să fie mîndru de asta! Părerile lui despre poliția politică, cum ar trebui ea deconspirată, cu cine ar trebui început, cine a făcut mai mult rău... cred că ar fi trebuit să vorbească despre aceste lucruri cu altă ocazie. Teodor. Dacă într-adevăr acelea au fost circumstanțele în care a semnat, iar Andrei Bodiu a știut tot timpul, merită încă o șansă. Sunt atîția alții care neagă vehement că au colaborat și îi tratează cu dispreț pe ceilalți de la nivelul căldurelor lor posturi de conducere. Gestul lui Sebastian de a demisiona este un act de curaj. Asta înseamnă că este un om de onoare. Vreau să-i văd însă pe foștii ofițeri de Securitate deconspirați și pe informatorii nocivianca_georgescu îmi pare rău pentru dl Sebastian. Dar nu pot să îl judec... Eu cred că răul cel mai mare, „cancerul“ nostru, este provocat de aceia care au făcut cu bună știință răul - mă refer la ofițerime, la cei care „s-au băgat“ în „Secu’“ pentru a cîștiga un trai confortabil, exemple ar fi alde Voiculescu - Felix, sau individul despre care se spune în articol că a ajuns șef SRI în Timiș... Mulți dintre ei trăiesc astăzi opulent de pe urma răului făcut atunci și a trepelor date azi, ba chiar ?i-au găsit loc în guverne... în ăștia am face bine să aruncăm cu toții cît mai multe pietre... Multe, pentru că șoriciul lor este rezistent... Deocamdată, ei se simt bine mersi, de vreme ce noi ne legăm în primul rînd de cei care au avut „proasta inspirație“ să cedeze... Diana