Cotidianul, mai-iunie 2008 (Anul 18, nr. 106-127)

2008-06-02 / nr. 107

16 Cotidianul. LUNI-2 IUNIE 2008 Europa romilor » Problema romilor a dobân­dit peste noapte dimensiuni europene și criza asimilării acestora amenință ca un incendiu administrațiile locale de peste tot.­ a o privire cât de cât atentă se observă la populația țigănească o realitate cumplită, unii foarte bogați și alții extrem de săraci. Atâta vreme cât nu avem în etnia țigăneas­că clasă de mijloc nu vom avea rezul­tate. Absența acesteia arată că nu s-a făcut mai nimic pentru romi. Avem, pe de o parte, țigani care se hrănesc din gunoaie și-i avem pe marii baștani din Timișoara, ca o cireașă pe tortul nefericirilor țiganilor scor­monitori prin tomberoane. Ce au făcut în tot acest timp competentele autorități europene, au strâmbat subțire din nas. Am fost puși la zid că dăm foc caselor țigănești pe la Hădăreni, că românii își fac singuri dreptate. S-a spus că asta este expre­sia unei țări care nu e departe de țigănie în politică, administrație, mentalitate, cultură. Au repetat-o ziarele tabloid cărora nu le pasă de normele corectitudinii politice și care, de fapt, exprimă mentalul popular!Chiar așa vede lucrurile occidentalul de rând: țiganii și pro­blema lor sunt creația exclusivă a administrației românești. Numai că, după integrare, problema romilor nu mai e exclusiv a românilor, este și a Europei vestice, a Europei drepturi­lor omului, a Europei lui Robert Schumann și a Imnului Bucuriei. Ți­ganii sunt și ei cetățeni comunitari! Au și ei aceleași drepturi și aceleași obligații care trebuie respectate egal. Ni s-a reproșat ani la rând de către autoritățile occidentale că nu am fă­cut nimic pentru integrarea romilor, în timp ce aceiași subiecți ai grijii demagogice a cancelariilor occiden­tale își făureau sub ochii lor cocioa­bele cărora acum populația le dă foc. O minciună care se răzbună! S-au ținut ani întregi seminarii din care s-au înfruptat unii și alții despre pro­blema țigănească și nimeni din etnie nu a beneficiat de mai nimic. Trebuie privit adevărul direct în față cu prag­matism și luciditate. Șefii de la Bruxelles vor trebui să se obișnuiască cu inevitabilul vieții: țiganii aceștia, alții decât aceia din ansamblurile fol­clorice, sunt și ei europeni comuni­tari, în loc de seminarii și vorbării lemnoase e nevoie pentru ei de certi­ficate de naștere și de cărți de identi­tate. De aici începe totul! DANIEL Utili­ este scriitor și profesor la Universitatea de Vest din Timișoara. Oprescu - minciuni paralele . Cazul Oprescu a furat deja o parte prea însemnată a timpului pe care Bucureștiul și l-a luat spre a găsi o administrație. E în puterea demagogilor să capteze și să escrocheze aspirații la nivel de masă, pe stadion, în piețe sau în platoul de televiziune. Până aici, turul întâi, însă e soar­ta demagogilor să se trezească singuri și ridicoli, despuiați în public de propria necugetare. De aici, turul doi. Oprescu a înaintat arogant pe culoarul întins de soarta demagogului și a trecut linia. Tot ce era seducție și părea noutate s-a mucit în sfid­a­re pură. Aura de factotum dezinvolt s-a destrămat în obrăznicie vorbăreață. Disprețul miștocar și incompetența compactă au ieșit la lumină și strigă că vor orașul. Dar pen­tru asta există turul doi. Corecția din turul doi. Acum știm că Oprescu nu poate conduce un oraș și nu e în stare să ia notă de existența problematică a câtorva milioane de oameni. Nu are timp. E prea ocupat cu el însuși, căci trebuie să-și urmeze biografia și educația. Să își strămute, prin vot, nese­riozitatea și aroganța dintre detaliile personale între treburile unui mare oraș, în geometria demagogică prin care Oprescu a început să lucreze la propria cădere, inelul median e, într-adevăr, paralel cu autostrada suspendată. Cercul e paralel cu dreapta, în genere, orice e posibil și compatibil cu orice: seriozitatea cu flecăreala de terasă, independența cu umbra criminală a lui Iliescu, iar aceasta cu cele sfinte și cru­cile pravoslavnice prin biserici. Prostia debitată alert și natural de Oprescu la PRO TV nu e o vorbă greșită sau o entorsă de informare. Cercul paralel cu dreapta e, practic, adevăratul slogan electoral și adevărata descriere a per­soanei lui Oprescu. Amprenta bezme­tică și discreționară pe care acest om fabricat în culise și susținut de liste fic­tive o va așeza asupra Bucureștiului. Iar asta contează enorm, pentru că, în ciuda manevrelor politice și a erorilor de administrație, Bucureștiul are o direcție de dezvoltare, o deplasare aproape autonomă spre viitor. Administrația Videanu a înțeles-o doar parțial, dar n-a blocat-o. Administrația Oprescu o va lăsa să se stingă sau o va înlocui, de-a dreptul, cu modelul PSD, socialism verbal plus afaceri în cerc închis și paralel cu nevoile orașului. Până la urmă, diferența dintre Oprescu și Blaga e diferența dintre un fel de a reveni la stagnarea coruptă a guver­nelor PSD și un fel de a deschide România spre decență publică, în linia lansată de președintele Băsescu, într-adevăr, înapoi la Iliescu sau înainte cu Băsescu. Bifurcație primi­tivă? Nu. E, din fericire, suficient de clar pentru a feri Bucureștiul de o eroare catastrofală. Nu s-a spus suficient. Oprescu e alter egoul lui Ion Iliescu, marele devorator de ipostaze și persoane, de la Roman la Văcăroiu, Isărescu, Oprescu și alte foste, prezente sau viitoare măști vor­bitoare. Unele lepădate, altele pensiona­te, altele conservate, nici una liberă de programul de dominație cu care Ion Iliescu amenință, în continuare, România. Oprescu e purtătorul acestui dor bolnăvicios după trecut, nemișcare și tihnă de ștab. Acum, după turul întâi, se vede mai bine. Și se va vedea până la capăt. Căci pentru asta e făcut turul doi. Ultimul. Tai­tala cfci acaaată pagină conțin opiniile personale ale autorilor și nu repreghită neapstrat puncta da uertm

Next