Cotidianul, iulie 2008 (Anul 18, nr. 128-150)

2008-07-18 / nr. 141

WEEKEND -18 - 20 IULIE 2008 Cotidianul.Sport Fotbalul de masă se poate juca și pe calculator: www.cotidianul.ro/select Soc în Turul Franței : *♦ Ricardo Ricco, italianul care a câștigat două etape din Turul Franței și era purtător al tricoului alb, destinat celui mai bun tânăr ciclist, a fost depistat pozitiv cu EPO și exclus imediat din cursă. De asemenea, echipa sa, Saunier Duval, s-a retras din concurs înainte de plecarea în etapa a 12-a. Ricco era pe locul 9 în clasamentul general, la două minute și 29 de secunde de lider. O scurtă istorie a dopajului . Relația cicliștilor cu dopajul este la fel de veche cum e Turul Franței însuși, doar substanțele schimbându-se ÎNCĂ UN CAZ de dopaj a lovit Tour-ul, știrbind din nou credibilitatea pe care competiția încearcă să și-o recâștige anul acesta. Duenas, un obscur ciclist spaniol, de la o echipă de mâna a doua, Earloworld, a fost găsit dopaj în etapa a patra cu aceeași păcătoasă EPO. Lovitură grea, dar dacă dopajul ar rămâne limitat la cicliștii obscuri tot ar fi un pas înainte față de anii trecuți, în 2006, lui Floyd Landis i-a fost retras tricoul galben la câteva zile după sosirea de la Paris pentru prezența în sânge de testosteron artificial. în 2007 kazahul Vinokurov este eliminat pen­tru depistare pozitivă cu EPO, iar cu două etape înainte de final, Robobank îl trimite acasă pe Rasmussen, tricoul galben, pentru că a evitat niște teste antidoping în perioada de pregătire. Vedete așadar, atunci, anonimi acum. Măcar dacă ar fi această diferență! Relația ciudată a cicliștilor cu dopa­jul e la fel de veche cum e Tour-ul însuși. Doar substanțele s-au schim­bat. „Cei care pretind că nu iau amfe­­tamină nici nu merită să stai de vorbă cu ei“, spunea în anii '50 o legendă a ciclismului, Fausto Coppi. Singura diferență e că pe atunci amfetamina nu era scoasă în afara legii, iar curse­le erau în medie cu vreo 100 km mai lungi. Iar amfetamina te face să uiți de durere, nu te face mai puternic. De aceea, în acea perioadă, după zile în care cicliștii uitau de durere, urmau căderi, zile de slăbiciune celebre - „dé­­failances“ - când drogul nu mai putea anihila oboseala. „Trebuie să fii imbe­cil sau ipocrit ca să-ți imaginezi că un ciclist profesionist care rulează 2­3­5 de zile pe an se poate menține fără stimu­lente“, spunea o altă mare legendă, Jacques Anquetil, în anii '60. Depinde însă de stimulente. Totul a început cu alcoolul: înainte de Primul Război Mondial, porția unui ciclist includea o­­ sticlă de coniac, una de șampanie, câteva beri, pe cursă. Explicația e sim­plă: efortul elimină rapid alcoolul și estompează durerea efortului. Au urmat „case americane“ - stricnină, cocaină, morfină -, care îi făcea eu­forici pe concurenți, încercări exotice de vin roșu cu testicule de taur zdro­bite și apoi, în anii ’80, celebr­ul pat Beige, amfetamină, cafeină, cocaină, heroină, corticoide. A fost cea mai dură epocă urmată de utilizarea pe scară largă a EPO. Acum e un moment de răscruce. Ori dopajul cu EPO s-a perfecționat, ori chiar se renunță la substanța vedetă. Vom vedea în zilele ur­mătoare. Dar pentru toți cei care vor să blameze acest sport, trebuie spus că marele scandal Operațiunea Puerto, care a scos din activitatea profesionistă zeci de cicliști, unii mari vedete, la primele zvonuri, îna­inte de a se pronunța sentințe, s-a blocat „administrativ“ atunci când doctorul Fuentes s-a lăudat că nu „a tratat“ doar cicliști, ci și echipieri ai Barcelonei fotbalistice sau tenis­­mani celebri. Deocamdată doar cicliștii plătesc. Dan Suciu este realizator la The Money Channel și editorialist la „MONEY EXPRESS“ cicliști au fost depistați pozitiv în Tour de France 2008, Ricardo Ricco fiind precedat de spaniolii Manolo Beltran și Moises Duenas PUBLICITATE Publicul continuă să venereze Turul în ciuda fraudelor sportivilor REUTERS

Next