Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1968 (Anul 1, nr. 114-191)

1968-08-02 / No. 141

iM PROF.FTAJír П [UNK] WTAW ТА [UNK]П. UNITIVA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN SATU MARE AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU NERITMICITATEA ȘI SUPRASTOCURILE faze vechi în activitatea Combinatului „1 Mai” Tntr-o atmosferă de dezbatere și analiză a rezultatelor primului semestru, marți, 30 iulie, a avut loc la Combinatul 1 Mai adunarea reprezentanților celor peste 2.000 de muncitori, în fața cărora, comitetul de direcție a prezentat darea de seamă asupra realizării sarcinilor de plan pe primul semestru. Din darea de seamă prezentată de conducerea combinatului (director Mihai Anton) au reieșit realizările de seamă, obținute de această unitate. Astfel, planul producției globale a fost realizat în proporție de 101,2 la sută, producția marfă 107,1 la sută, producția marfă vîndută și încasată 106,7 la sută, sarcina de beneficii 102,7 la sută. Iată însă,un fapt mai puțin dezbătut de participanții la discuții, cu grave implicații asupra întregii activității economice și care vegetează în spatele rezultatelor globale pozitive. Este vorba despre ritmicitatea producției și stocurile supranormative. Referindu-ne la supranormative se poate afirma că acestea constituie o adevărată anomalie în activitatea economică a întreprinderii. Amintim că la începutul anului, acestea se cifrau la circa 7.000.000 lei și că pentru diminuarea lor s-a întocmit chiar un plan de măsuri. Iată însă că la finele primului semestru suprastocările se ridică aici la peste 12 milioane lei, din care mai bine de jumătate necreditate de bancă. Despre eficiența planului întocmit, este deci inutil să mai vorbim. Care sunt cauzele acestei anomalii economice ? Răspunsul este arhicunoscut — chiar și de cei de aici — neritmicitatea producției, care la sfîrșitul semestrului I se prezintă astfel: 21,9 la sută decada întîia, 31,2 la sută decada a doua, și 54 la sută decada a treia. Urmarea firească la care s-a ajuns este că mai mult de jumătate din producția semestrului I s-a realizat și de această dată în decada a treia. Iată întimp ce în primele două decade nu se realizează nici jumătate din planul de producție, în ultima decadă se dă „asaltul" pentru realizarea întregului volum de plan. Or, asaltul are repercusiuni asupra procesului de producție. Iată cîteva aspecte: Raportul dintre producția marfă fabricată și cea vîndută și încasată se dereglează permanent în defavoarea celei din urmă. Datorită volumului mare de producție de la sfîrșitul perioadelor, produsele nu au fost suficient finisate, corect ambalate etc, din care cauză întreprinderea a avut refuzuri care la sfîrșitul primului semestru sunt de peste o jumătate de milion de lei. Efectul „maratonului" din ultima decadă se resimte și asupra utilajelor care sînt suprasolicitate. Din această cauză are loc arderea motoarelor, învechirea bobinajului înainte de termen, uzura pieselor de atac, etc., producînd întreruperi cu repararea și înlocuirea acestora. Datorită și acestei situații, în Adunările generale ale salariaților primul semestru indicele de utilizare a capacităților de producție este de numai 81 la sută. Ce cauze determină neritmicitatea producției la Combinatul 1 Mai? Din discuțiile purtate la adunarea salariaților au reieșit cîteva: organizarea slabă a muncii, însă problema aprovizionării tehnico-materiale, problemă esențială, a fost atinsă numai tangențial. Printre altele, se arăta că neritmicitatea se datorește lipsei de materii și materiale în anumite perioade. In urma unei analize anterioare și a investigațiilor întreprinse recent, am rămas prinși de faptul că în timp surce unele materiale se caută cu luminarea, altele zac în stocuri supranormative. Valoarea acestora se ridică în primul semestru la circa 3 milioane lei. Această situație se datorește unei insuficiente aprofundări a planului de aprovizionare, unei neatente urmăriri a realizării contractelor cu furnizorii și a obținerii repartițiilor. Neritmicitatea și acest „surplus" de materii și materiale este „alimentată" de necoordonarea graficelor de aprovizionare cu Tiberiu TORSM (Continuare în pag. a 2-a) Vineri 2 august 1968 Anul I (VIII) nr. 141 (880) 4 pagini — 30 bani Materiale de construcție pentru viitoarele locuințe ale municipiului Satu Mare. (Instantaneu din depozitul Grupului de șantiere nr. 3). Foto: M. HALMEANU Vești din industria locală Diversificarea gamei de sortimente In cadrul celor 8 ramuri ale industriei locale din județul nostru, gama produselor destinate uzului casnic este în continuă creștere. Au fost asimilate pînă în prezent 35 produse noi ca : sobă de gătit „Gutinul,,, grătare pentru a prăjii pîine, perii din fire de reten, piulițe pentru menaj, pigmenți anorganici etc. In afara fondului pieții producția unităților de industrie locală este orientată spre completarea necesităților la acele produse care nu sunt executate de industria republicană, realizîndu-se grupe de produse pe destinații: mobilier pentru dotarea spitalelor, mobilier pentru amfiteatre, săli de clasă și laboratoare, diferite cărucioare și roabe pentru șantierele de costrucții, mijloace ușoare destinate mecanizării transportului interior în depozite și magazii etc. Un nou atelier de proiecta în studiile Direcției județene de industrie locală consacrate organizării superioare a producției și a muncii în problema diversificării și asimilării de noi produse, un rol important îl va avea noul atelier de proiectare în curs de înființare care va cuprinde un număr de 10 ingineri, tehnicieni și desenatori. Noul atelier va elabora proiectele noilor tipuri de produse și va întocmi documentații tehnice pentru mica mecanizare și investiții. Aceasta va contribui astfel la accelerarea ritmului de execuție a proiectelor și la îmbunătățirea gamei de produse. Sîntem în măsură să asigurăm în bune condiții populația cu combustibil După cum este cunoscut, în ședința Comitetul Executiv al Comitetului Central al P.C.R. și Consiliul de Miniștri, care a avut loc în ziua de 23 iulie 1968, au fost dezbătute, printre altele, și problemele aprovizionării populației cu combustibil și ieftinirii acestuia. Prin hotărîre s-a stabilit reducerea prețului de vînzare la liber a lemnelor de foc de la 400 lei tona — la 300 lei tona. De asemenea, oamenii muncii cu copii și care au salariul lunar pînă la 1200 lei și locuiesc în mediul urban își vor putea procura lemne de foc pe tichete la contravaloarea de 100 lei tona. Aprovizionarea cu combustibil constituie una din necesitățile permanente ale populației. Redacția ziarului nostru și-a propus să realizeze un interviu cu cei direct răspunzători — întreprinderea Combustibilul Baia Mare — nemijlocit cu depozitele de desși facere din municipiul Satu Mare, pentru a vedea în ce stadiu se găsește aprovizionarea cu lemne a depozitelor, ce măsuri se preconizează să se ia pentru realizarea în bune condiții a livrării către populație a acestora. Primului nostru interlocutor, tovarășul Ioan Ghișa, directorul întreprinderii Combustibilul Baia Mare, care tutelează și depozitele din județul nostru, i-au adresat întrebarea : Sînt create toate condițiile pentru o bună aprovizionare a depozitelor cu lemne, avînd în vedere eventualitatea sporirii cererilor? — In condițiile în care cerințele de lemne pentru foc vor spori, — ne-a răspuns el — sîntem în măsură să satisfacem toate necesitățile. Dispunem de cantități mari de combustibil peste prevederile anuale. Ținîndu-se seama de cerințele populației pentru combustibil mai ieftin, încă din anul acesta am solicitat ca toate resturile de lemn de pe șantiere, diferite ambalaje lemnoase degradate să fie adunate în depozitele noastre, prețul lor de desfacere fiind de numai 60—80 lei tona. De asemenea, s-au luat măsuri de valorificare mai judicioasă a deșeurilor provenite de la fabricile de cherestea. Fără îndoială că amănunte în legătură cu vînzarea combustibilului lemnos au fost cerute din partea cetățenilor ? Ne-a răspuns de această dată tovarășa Magdalena Chereji, care coordonează activitatea depozitelor din municipiul Satu Mare. Apariția în presă a măsurilor de ieftinire a tuturor categoriilor de combustibil lemnos a avut un larg ecou în rîndurile cetățenilor, care ne-au solicitat amănunte în legătură cu desfacerea lemnelor de foc. Prin reducerea prețului de vînzare a lemnelor, oamenii muncii vor realiza importante economii la veniturile proprii. S-a preconizat luarea de măsuri pentru diversificarea serviciilor prestate populației de către depozitele locale. ? — Pînă la ora actuală, depozitele au realizat între 80—90 la sută din planul anual de aprovizionare. In cadrul fiecărui depozit lemnele sînt compartimentate pe categorii în funcție de prețuri și calități. Am luat măsuri asfel ca în permanență la depozite să se găsească lemne tăiate. In acest sens, depozitele sînt înzestrate cu fierăstraie. De asemenea, asigurăm transportul lemnelor la domiciliu, dispunem în acest sens de 5 camioane, care vor satisface toate cererile. Prin măsurile pe care le-am luat, vom înlătura unele deficiențe care au apărut în activitatea anilor trecuți în special la capitolul prestării de servicii către populație. la reporter Totdeauna in apropieг [UNK]a strungului am rămas fascinat de calmul prin care metalul se cojește asemeni lemnului. Numai că metalului i se face altfel această dezghiocare a conturului necesar, impus cu o obligativitate controlabilă cu șublerul de reperul prototip, apoi de cel serial , din trupul lui cu irizări argintii și străfulgerări de lumină cuțitele smulg aripi policrome care se invirt nebunește pînă se frîng. Mina strungarului are culoarea lor, lucioasă de uleiuri și praful oțelos și o siguranță ce se stăpînește, siguranța bunului meșter care dirijează cu o precizie matematică unghiurile de strunjire a piesei prinsă in cleștele sever. Ochiul urmărește acest spectacol matematic în care oamenii lasă impresia că se desprind din niște tablouri fantastice, că se prefac în statui și statuile înnegrite de scinteieri STRUNGARII în mișcarea lor devin din nou oameni. Și oamenii aceștia, profesori ai exactității, elaborează după linii și formule un univers întreg de piese, o lume care ie aparține, lume care o dată asamblată, renaște iarăși cu putere, primindu-și cu supunere alți stăpîni, alte statui in subterane și in halele uzinelor din întreaga țară, în toate locurile unde pleacă produsele Uzinei MIO, locomotive Diesel și locomotive electrice, vagoane și twin, screpere și transportoare, mașini care in emblema lor poartă înscrise numele celor aproape 2.000 de muncitori care se mindresc, cum este și firesc, de calitatea muncii lor. Este ora 23, moment în care schimbul C cedează mașinile schimbului A. In hala de mecanică ușoară zeci de strunguri iși continuă muzica lor foșnită, de iarbă uscată. Vasile Donca, un tinăr brun cu sprîncenele dese și palme de fier, privește puțin aplecat spre suportul unui transportor suspendat. Un scris discret pe față și lumina din privirea îndreptată spre noi certifică perfecțiunea cu care a executat operația. Biografia acestui tânăr de 25 de ani se contopește in cea a uzinei; cu opt ani în urmă a absolvit Școala profesională UNIO. Și nu este singurul tânăr , peste 90 la sută din meșterii acestei secții sunt crescuți alături de generațiile mai vechi în arta de prelucrare a oțelului. In secția de mecanică grea, lucrează de optsprezece ani, strungarul Octavian Rusu, de Ioc din Terebești, lucrează fară întrerupere la aceeași mașină. Piesele lucrate de ei și de cei doi colegi de schimb, (acum la ora 23 preia strungul Gavril Iliu „om dintr-o bucată", cum ii caracterizează colegii) in acest răstimp nu ar încape nici in două hale. Nea Rusu, așa îi spun tinerii ucenici (un sfert din spațiul halei, cu 37 de strunguri este afectat lecțiilor practice ale școlarilor), acum verifică șanțul strungit de el de la ultimul transportor TR 3. O dată convins că toate lucrurile sunt la locul lor își lasă mașina in grija colegului său, celui care dacă-1 privești cu atenție, li seamănă în ton și gesturi, liui Gavril. Lucrul continuă cu aceeași pasiune și consecventă în timpul nopții. Miinile lor devin uleioase, lucioase ca și ale celor care au părăsit uzina. Miinile lor scriu in metal durabile poeme ale muncii. Rămînînd între ei. Incercînd să-i cunoști descoperi cu adevăr conține elogiul lui Anaxagoras adresat minnilor, omului: „Omul este cea mai alesă ființă pentru că are minuni". In această noapte aibă un dialog între două schimburi duce mai departe viata și emblema uzinei in care oamenii își recunosc numele și munca. Ion IUGA Experimentări in fabricarea de noi de construcții la 1.1. Oșana, Negrești — Oaș, se experimentează cu succes exploatarea perlitei ca materia primă ce se va folosi în construcții — material ,a cărui volum crește după prelucrare, scăzîndu-i în același timp greutatea specifică. Pentru creșterea volumului producției materiale, tot la această unitate se experimentează exploatarea pietrei brute prin sistemul camerei de minare, procedeu prin care se reduce prețul de cost cu 50 la sută. REUS STAГ pe scara de serviciu? Este o fericire totuși că examenele de admiterte țin doar cîteva zile. Nu, nu mă refer la ușurarea sufletească a elevilor care au trecut cu bine încă o piatră de hotar spre viitor, nici la părinții care și-au văzut cu bucurie copii admiși la școala profesională sau liceu. Starea de fericire la care mă refer e de natură strict intimă, pentru că, neavînd motive să fiu emoționat, să „țin pumnii", răsuflu totuși și eu ușurat. Am scăpat așa sper — de dlar — ofensiva intervențiomaniei. Căci sînt intr-adevăr cîteva zile, precedînd sau coincizînd cu examenele, cînd prieteneni, cunoștințe etc. asaltează cu avalanșa rugăminților de a pune „o vorbă bună" la profesorul X, sau directorul Y, ceva mai multă îngăduință din partea lui cutare pentru că „elevul știe ceva materie, dar e timid băiatul" etc. etc. Intr-un fel te simți „consolat" că nu ești singurul în astfel de situații. Cineva îmi relata despre încercarea destul de prost voalată a cuiva de a obține favoarea directorului unei școli pentru facilitarea admiterii unui elev.: „Vezi, elevul . . . va da examen în școala dumitale" — „Bine, mă rog, să se înscrie" — Dar cam ce subiect o să se dea?" Sunt toate acestea situații care, dacă reflectezi sincer și profund asupra lor, nu se poate să nu-ți producă amărăciune și îngrijorare. Pentru că purtătorii acestor meschine rugăminți pretenții (însoțite sau adesea de promisiuni de genul „o să am grijă", „o să mă revanșez") — propagă în jur morbul unei vechi noxe sociale, preluată din moravurile bizantine ale secolelor trecute, care poate inocula destul de ușor în conștiința concepția unor tineri, reușitei în viață pe scară de serviciu a favortismului. Vincie IEPEZS Curios e și faptul că asemenea manifestări nu sunt îndeobște considerate incompatibile cu noroa melecietății morale ale sonoastre, cu onestitatea individului, ci pur și simplu niște gesturi oarecare de bunăvoință pe care o persoană sau alta și le-ar putea, chipurile permite în virtutea unei anumite responsabilități sociale pe care o are. Nimic mai greșit! Iar consecințele — în caz că s-ar dă curs unor astfel de ar fi evident situații — dăunătoare , tineri insuficient pregătiți și care nu depun eforturi în acest sens, ar ocupa pe nedrept locul — chiar și dacă numai temporar — al celor cu adevărat dotați și sîrguincioși — la studiu și mai tîrziu în diferite locuri de muncă calificată. Că părinții vin uneori cu diverse argumente spre a-și justifica apelul la protecție, iată uni lucru care ar merita, de asemenea, să rețină atenția. Unii o fac dintr-o stare de nemulțumire față de anumiți profesori, — și deci de nesiguranță — care nu l-au pregătit temeinic pe elev (floare n-ar fi rău dacă Inspectoratul. județean, de învățămînt ar întreprinde o investigare, iar concluziile să ducă la anumite măsuri adecvate). Alții susțin cu convingere că „fără protecție nu reușești" afirmație iarăși de luat în considerare în măsura în care ea ar putea avea unele corespondente în realitate și prin urmare, descoperite, să fie conbătute și extirpate cu toată rigoarea ce se impune ! Un profesor ne spunea cîndva că lipsa de exigență se prăbușește în banalitate, în mediocritate. Un adevăr care se confirmă nu rareori în școală, în meseria aleasă, în cercetarea științifică — în toate împrejurările vieții. E trist că unii din semenii și apropiații noștri concură în „bunele" lor intenții la această stare de lucruri. Motiv suficient de întemeiat, ca să bazăm oricînd și oriunde, cu toată fermitatea și exigența spiritului nostru civic, falsul altruism, străin de adevăratul umanism al societății socialiste. Octav GRUMEZA Comentariul zilei Războiul fără fronturi continuu Atît a durat răgazul: șase săptămîni, 42 de zile și 42 de nopți fără spaima atacului, fără gloanțe și morți. Pe urmă, comunicatele militare au reapărut iar, și „războiul fără fronturi", cum au fost denumite ostilitățile din Nigeria, s-a transformat din nou în acea mașină apocaliptică de măcinat vieți omenești. Mii, zeci și sute de mii de vieți armenești. Contradictorii, ca de obicei, comunicatele militare federale și diasreze acuză reciproc cealaltă parte pentru redeschiderea focului, întrerupt în timpul negocierilor preliminare de la Niamey. Important nu este însă cine a reînceput ostilitățile, ci faptul că în Nigeria continuă războiul fratricid. „După 14 luni de război, scrie revista tunisiană „Jeune Afrique". Nigeria, cea mai populată dintre țările Africii rămîne și cea mai dezmembrată, iar perspectiva păcii apare acum mai îndepărtată ca oricînd". Consecințele firești ale unui conflict de o asemenea amploare sînt incalculabile. Războiul a afectat grav economia țării a flată abia la începutul dezvoltării ei. Se apreciază că aproximativ 150 milioane lire sterline au fost scoase din circuitul economic fără a mai socoti pagubele provocate de distrugerea satelor și orașelor nigeriene. Zilnic țara pierde 2.500.000 dolari, numai în urma sistării exportului de petrol, în timp ce comerțul exterior cu produsele tradiționale a scăzut considerabil. Perturbarea vieții economice a atins asemenea proporții incit sînt greu de precizat posibilitățile de redresare a țării. Pagubele economice însă sunt neglijabile față de pierderile umane de neînlocuit. Se apreciază că pînă acum 200.000 de oameni au pierit din pricina războiului. Isoba, Aloa, Igrita, Agwa, Nsokpo și încă atîtea altele erau odinioară pașnice sate și orașe unde locuitorii își duceau liniștiți modestul lor trai cotidian. Acum, ele vor trebui șterse de pe hărți pentru că hărțile nu au de ce să indice locurile ruinate și pustii unde numai cadavrele și vulturii ce le devoră constituie o unică și halucinantă prin VENERA ANGLEI (Continuare In pag. a 4-a)