Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1968 (Anul 1, nr. 114-191)

1968-08-04 / No. 143

MILIONUL INTELIGENTEI Desfășurîndu-și larg inițiativa creatoare in direcția rezolvării problemelor majore ale producției, muncitorii, inginerii și tehnicienii de la 1%. Oșana Negrești-Oaș și-au demonstrat în mod exemplar capacitatea de a ridica continuu eficiența activității economice a întreprinderii. Astfel, de la începutul anului și pînă în prezent, la cabinetul tehnic al acestei unități economice s-au înregistrat un număr de 10 inovații și raționalizări ale căror eficiență economică antecalculată se cifrează la 1.994.460 lei. Ca rezultat al eforturilor depuse, 6 dintre acestea se aplică cu succes în procesul de producție la diferite cariere de piatră și în cadrul întreprinderii. Dintre cele mai importante amintim : împușcarea cu carieră de minare — autori ing. Ioan Trifu, Csaba Pala și Ioan Abrudan, inovație a cărei eficiență economică postcalculată se cifrează la 1.495.460 lei, o nouă garnitură de mobilă de bucătărie tip „Oșana", realizare tehnicianului Tiberiu Șuta, caare prin linia sa modernă și dimensiunile reduse este adaptată la condițiile noilor apartamente, (eficiență economică 150.800 lei), și o nouă metodă de ungere din mers a concasoarelor concepută de mecanicii Ioan Lohan și Adalbert Traistă, etc. Paralel cu intensificarea mișcării de inovații a crescut simțitor și eficacitatea economică a acestora. рт ТРТ [UNK] Ш Ш [UNK] [UNK]Е ТАЙ [UNK] [UNK]в [UNK]М [UNK] - Anul I (VIII) nr* 143 (882) Ш _ 1111 @1 &lt • “ >8 Я ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN SATU MARE AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU ——— И I ■iii■ nu^hiи— !■■■ ........................................im »I |гш1т.-м-м1пттптгтш11пгиптгчИ111Жrin Tin — —————— I ИИ1И1М11 Щ111М— »ani Carate sporite valorilor materiale și bănești Analizînd bilanțul realizărilor consemnate la încheierea semestrului I a.c. de colectivele întreprinderilor industriale din municipiul Satu Mare reiese că, global, acesta este de bun augur. Astfel pe ansamblul unităților industriale sătmărene s-au obținut, în primele 6 luni ale anului, mai mult de 10 milioane lei economii peste plan la prețul de cost al producției marfă fabricată, și aproape 10 milioane lei beneficii suplimentare. Cît privește planul producției marfă vîndută și încasată a fost realizat în proporție de 102,4 la sută.. Deși remarcabile, aceste realizări puteau să fie și mai substanțiale, însă, în unele întreprinderi ele au fost diminuate sau — vorbind de economii și beneficii — chiar anulate prin depășirile mari ale cheltuielilor de producție și existența cheltuielilor neeconomicoase. La Fabrica de cărămizi, de pildă — unitate planificată în trimestrul I a.c. cu dotație de stat — cheltuielile de producție planificate au fost depășite cu 492.000 lei, iar dotația de stat (planificată) cu 756.000 lei. Dotația de stat planificată la această unitate la începutul anului se prevedea a fi recuperată din beneficiile ce se vor realiza în trimestrele II, III și IV, a.c. Rezultatele înregistrate acum, după încheierea semestrului I al anului, demonstrează clar că la Fabrica de cărămizi s-au „cuibărit" o seamă de anomalii, care perpetuează de la o lună la alta, facilitînd cheltuielile și pierderile inutile. Cum se explică această anomalie ? Unul din factorii negativi care au influențat creșterea cheltuielilor de producție constă în faptul că, de la începutul sezonului de lucru pînă în prezent, la această unitate , s-au rebutat peste 1.400.000 cărămizi, cantitate din care ar fi fost posibilă construirea unui bloc cu 30 de apartamente. Justificările unanime invocate de cadrele de conducere din fabrică, răspunzătoare pentru stările de fapte amintite, ies de după același paravan : „argila extrasă este necorespunzătoare ..." Oricît ar încerca cei de aici să ne convingă, sîntem de părere că, specialiștii și tehnicienii din fabrică au datoria de a găsi soluțiile adecvate pentru a mecaniza procesele de exploatare a argilei din adîncime, eliminînd munca manuală și nu de a căuta motive justificatoare cu care să-și acopere deficiențele din propria activitate. Credem, totodată, că este oportun să amintim conducerii fabricii că unitatea în care lucrează este singura care nu și-a îndeplinit sarcinile de plan la indicatorii amintiți. O situație negativă, care nu aduce deloc mîndrie colectivului, poate fi găsită și la Uzina Unio. Global, colectivul uzinei a obținut, în prima jumătate a anului, 5.666.000 lei economii peste plan la prețul de cost și 2.486.000 lei beneficii suplimentare. Rezultate remarcabile — nimic de zis. Din păcate aceste realizări au fost diminuate de cîteva elemente anacronice. Deși inițial, nu apărea nici un produs nerentabil, bilanțul realizărilor economice și financiare pe 6 luni a scos în evidență faptul că la 8 din produsele ce le fabrică uzina s-au înregistrat pierderi în valoare de 1.768.000 lei. Dacă ținem seama de beneficiul planificat la cele 8 produse, pierderile totale se ridică la 2.549.000 lei (!). Cauzele care au dus la aceste pierderi sunt generate de depășirile mari ale consumurilor specifice de materii prime și materiale, de manoperă, precum și de înregistrarea unui volum însemnat de cheltuieli neeconomicoase. Economiile de metal obținute de uzină — 123 tone — au fost facilitate de urmărirea consumurilor de materiale ce se folosesc la 13 produse. Liviu BUZDUGAN șef adjunct de serviciu la Sucursala județeană Satu Mare a Băncii Naționale a R.S.R. (Continuare în pag. a 3-a) In laboratorul fizic al serviciului de cercetări uzinale al Fabricii 1 Septembrie Satu Mare La plimbare prin tinărul oraș Negrești Oaș Birocrația și superficialitatea, mînă-n mînă împotriva cinstei Două funcții, o singură pierdere ■ Sub paravanul legii Я Soarta dosarului 1411 “ Victima superficialității și a iresponsabilității Я Birocrația prezentă la apel ■ Turcul plătește salariul pe 14 luni ? l Satisfacții morale da, materiale da Я Cineva trebuie să răspundă. Pe Emerik Gaspar din Viile Satu Mare îl așteaptă acasă soția și trei copii. De un an două luni, el e prezent în bugeștiul familiei arareori, și deloc substanțial. Dar cei trei copilași frumoși ... cer de mîncare, trebuiesc îmbrăcați, îngrijiți. Acestea sunt datorii ale capului de familie. Emerik Gaspar însă nu-și poate îndeplini aceste îndatoriri, cu toate eforturile depuse. El este un „stigmatizat". Poartă în frunte însemnul... birocrației și al iresponsabilității. De 14 luni aleargă omul acesta în căutare de lucru. Degeaba. De pretutindeni întîmpină refuzuri. Sînt drepte oare aceste refuzuri? Are dreptate Emerik Gașpar, sau nu are ? De cînd i s-a desfăcut contractul de muncă a fost pretutindeni. A cerut de lucru la cooperativa agricolă de producție, și-a depus cerere de angajare la unitatea de desfacere a legumelor și fructelor ,la Baza 11 din Satu Mare și prin alte locuri pe unde a auzit că se caută mînă de lucru. Și a nădăjduit de pretutindeni ceva. Dar în sinea lui simțea, deși, doar pe jumătate, că acei care scriu pe cererile depuse același invariabil „Nu se aprobă !" au poate dreptate. In fond în dosarul lui există o hîrtie care atestă că a delapidat. A păgubit cooperativa, iar cauza lui nu este încă elucidată. De 14 luni. Oricine oare are nevoie de un asemenea om ? Adesea nu venea acasă cu zilele. Ii era rușine că, om în toată puterea, nu-i în stare să-și întrețină familia, copiii. Ii era rușine să repete zilnic, dureros, același refren, nici astăzi n-am fost angajat. Se bucura cînd mai găsea de lucru cu ziua și cînd simțea Vasile SZTERLACS (Continuare în pag. a 2-a) De cîte ori treburile, ori simpla întîmplare mă poartă la șes, unde adorm ne- mărginite zările, gîndurile se refugiază la munte, creșterea dreaptă a fagilor la și a crestelor de piatra deopotrivă. Alteori are ondulatele dealuri, uneori ascuțite ca streșinele caselor, pevîrnișuri severe, îndrăznețe.Și arhitectura lor aspră implică sporirea efortului ; ur*cușul îți zgîrie genunchii și palmele care încearcă să se prindă de ierburi și rădăcini, dar aerul cu miros de rășine ucide oboseala ; panorama care ți se dezvăluie la picioare preface res*pirația grăbită în revelație de culori și linii. Atunci, în memorie, realcătuiesc imaginea drumului, secvență cu secvență, gest cu gest, în conturul cărora se reașează locurile și oamenii mai apropiați de inimă, faptele care mi-au reținut atenția și m-au răpit pentru un timp în cercul lor, familiarizîndu-mă cu datini pe măsura locurilor. Un dialog aparte, tăcut, dintre lanuri arse de soare și liniște, rîuri repezi, transparente, înspumate ori calme, șantiere pe umeri pietroși, împovărați de pădure, oamenii înfrîngînd apele răzvrătite, făcîndu=și le folositoare ogoarelor, ori metamorfozîndu-le în lumini cu acea dinamică cotidiană, firească, asemeni prezenței lor. Și la acest dialog structura căruia tăcut — în descopăr așezări pitorești din Deltă pînă la Tarna Mare, ori Turț din Dăbuleni la Petrești — participi așa cum o face orice drumeț care le păstrează și se poartă în minte chipurile vii, tonice , imagini în care pulsează viata creatoare și cîntecul. Și în ansamblul acestor alcătuiri revăd, după cîteva zile de la plecare, mai clare parcă, mai rînduite, cele cîteva sate din Codru: Stîna, însingurată sub aripa fagilor, Soconzel ori Soldtuba, Homoroade ori Medișa, sate care — fiecare în parte —alcătuiesc un tablou imens în care predomină verdele vieții și culoarea lemnului, dar în același timp, toate se întîlnesc într-un tot unitar prin ceea ce le leagă de secole : Cîntec și datini, poveri sociale, de care au scăpat doar în vreme contemporană nouă, omenești împliniri și înfrîngeri, sau ceasuri de cumpănă, și codrul codrul care totdeauna le-a dat binecuvîntarea liniștii lui. Și astăzi codrul îi însoțește și le ocrotește zborul care oamenii dau creator în contur cuvîntului. De văd pe Florica Vădan, ** cu vocea ei unduită ca apele, caldă, învăluindu-te cu cerul privirii ei. Vîrsta ei de aur, mai puțin de două decenii, poartă cîntecul celor din Medișa și îi dă culoarea tinereții și a frumuseții ei. Frunza, codrul, sînt mereu prezente: „De treci codrii suferind Din frunza apei zicînd Cu mîndru-n floare și Igînd . Și prezența lor este moti*vată prin geografia care în* conjoară aceste sate, din viața cărora legendele со* boara asemeni fîntînilor, din generație în generație, pînă în timpuri imemoriale. Și jocul se individualizează în geografia spirituală а со* drenilor prin aceleași coordonate naturale ; s.Să jucăm pe cum ni-i porta Că sîntem de pe sub Codru” Și ritmul jocului este vălurit asemeni dealurilor aprins și bătut, sacadat, bărbătesc, frămîntat încît spectatorul, chiar dacă nu cunoaște satele din această mirifică zonă a pădurilor, le identifică cu ușurință apartenența la biografia lor. Asta fiindcă în mișcarea lor înflăcărată, autentică, holteii își rostesc sufletul lor cu adevărat tînăr și uneori se unduiesc pe verticală precum munții și zbaterea lor geologică. Acest sentiment a devenit certitudine în preajma dansatorilor din Solduba, cunoscuți în toată aria județului Satu Mare și dincolo de marginile lui Costumele lor în cercurilor dezlănțuite timpul după șugubățul fluier, seamănă cu o împăcare dintre pădure și cer , se transformă în ape înspumate ca izvoarele ce se zvîrcolesc prin piatra munților. Domină albul și frunza în formă de aripă ; albul din cămașa cu modelul lucrat în aceeași culoare, albul din gaoiile largi, puțin mai lungi decit ale oșenilor ,stînd mărturie și în cazul lor, în timp, istoriei. Pieptarul lucrat din piele întoarsă, maron deschis, este împodobit discret cu frunzele — aripi din piele lucioasă, încă o dată motivîndu-și locurile păduroase care ocrotesc pe pădurenii din jur. Dar dincolo de prezența discretă a modelului lucrat cu subtilități estetice și efecte grafice deosebite prin linie și nuanțe luminoase, sufletul lor a zămislit și culori tonice, modele vii, în care este vizibil galbenul solar, albastrul cerului, verdele pădurii și roșul aprins, organizate în zgarda de la gîtul fetelor, în împodobirea părului ori în banda plastică de la dopurile flăcăilor. [Nu știu de ce, dar în vreme ce urmăream jocul celor 16 perechi din Solduba, aveam senzația deplină că au pornit în joc însăși pădurile. Și poate că este un sentiment foarte apropiat de realitatea de aici, cu atît mai mult cu cît fiecare fapt și gest sub streșina Codrului primește sensuri metaforice, se apropie de simbol. Nimic nu iese în afara vieții pe aceste pla*iuri: Fagule, tn lemn frumos Lasă-ți crengile în jos, Să mă urc în vîrful tău Să-mi văd satul nou, mereu... cîntă un tînăr gospodar din Soconzel în vreme ce scutură prunele grădinii. Și dincolo de cuvintele care s-au împerechiat, în ritm nou, dintr-un vechi cîntec de dragoste este o realitate care se motivează lumina zilei. Satele și-au schimbat înfățișarea, pe temeiurile datinilor s-au așezat culorile prezentului de la arhitectura nouă, urbană, a școlilor și dispensarelor umane, la însăși schimbările structurale ale vieții și sufletului oamenilor. Este un semn nou, ce dă maturitate și credință faptelor cu vizibilă perspectivă. Și certitudinea celor de sub Codru este spusă, cum era de așteptat, în cîntec, cu aceeași nobilă simplitate ce-i caracterizează „Codrule răcătănat Cu tine nu am păcat, Și să nu te ardă focu Că-n tine crește norocul, Codrul meu învălurit Totdeauna înverzit. Ion IUGA DIN CARNETUL REPORTERULUI Zîmbetul codrerice?' TEATRUL SATMAREAN ÎN PLINĂ ASCENSIUNE Anticipații la prima stagiune a secției române Masă rotundă cu participarea tovarășilor: Radu Penciulescu, director al Consiliului teatrelor din Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Ioan Micu, președintele Comitetului județean pentru Cultură și Artă. Mihai Raicu, conducătorul artistic al secției române a Teatrului de stat Satu Mare. Mare. Andrei Csíki, actor, directorul Teatrului de stat Satu Paul Erdős, grafician, maestru emerit al artei. Victor Popescu, pensionar, vechi animator al mișcării teatrale sătmărene. Intr-unul din numerele precedente ale iziarului nostru a apărut o știre așteptată cu interes și emoție deosebită de locuitorii județului Satu Mare. Răspunzînd actualelor condiții de dezvoltare ale județului nostru, ale cerințelor sale spirituale și completînd activitatea de pînă acum a Teatrului de stat din Satu Mare, începînd din acest an ia ființă secția română a teatrului. In dorința de a răspunde Interesului manifestat de față de acest important act public de cultură ce vine să întregească peisajul artistic al județului, pentru informarea cititorilor despre perspectivele activității acestei secții, despre unele probleme de ordin artistic pe care le ridică această activitate, redacția ziarului nostru a organizat o masă rotundă ce își propune să evidențieze cîteva din aceste probleme. Red.: Ne permitem, la început, să vă informăm că vestea înființării secției române a Teatrului de stat din Satu Mare, a produs o vie impresie în rândurile unui larg cerc de iubitori ai artei dramatice. Instruit în spiritul pasiunii pentru spectacolele unor stagiuni teatrale permanente, susținute cu deosebit succes ani de-a rîndul de către secția maghiară a teatrului nostru, publicul sătmărean vede în înființarea noii secții un important act de cultură, menit să atragă în sălile de spectacole noi și noi pasionați ai Thaliei. Timpul (și spațiul de ziar) ne-a obligat să amintim de această dată doar în trecere șirul succeselor remarcabile repurtate de actorii secției maghiare, concentrîndue discuția cu deosebire asupra perspectivei primei stagiuni a secției nou înființate. Iar ca să începem cu începutul, este firesc să încercăm o succintă evocare istorică a mișcării teatrale în limba română pe meleagurile sătmărene, apelînd la ajutorul tovarășului Victor Popescu, vechi animator al vieții teatrale de aici și de vîrstă al colocviului decanul nostru. Victor Popescu: Foarte pe scurt, întrucît numai simpla trecere în revistă ar răpi mult timp, mai bine zis mult spațiu. Firește nu trebuie uitată aici „Societatea pentru fondul teatrului românesc", înființată în 1870, activitatea cunoscutului scriitor și dramaturg G. M. Zamfirescu între anii 1922—1924, sau a „Teatrului românesc profesionist Constantin Nottara", unde au jucat ca angajați, sau invitați, actori de mare prestigiu ca : George Vraca, Geo Barton, Marcel Anghelescu, Grigore Vasiliu-Birlic, George Butză. Tradițiile sunt deosebit Măde prestigioase, după cum vedem: Radu Penciulescu : Iar tradiția obligă. Cu o asemenea tradiție bogată, actuala secție română a teatrului, reprezentată aici deocamdată prin regizorul Raicu, trebuie să răspundă Mihai exigențelor pe care publicul — un public fără îndoială sensibil la calitatea spectacolului dramatic — le ridică pe bună dreptate. Textele de calitate, parcurgînd un repertoriu vast — teatrul clasic, teatrul romantic, teatrul contemporan — trebuie să fie incluse în atenția secției. De asemenea nu trebuie uitat faptul că există un stimulent competitiv foarte serios în existența secției maghiare, stimulent care în final trebuie să conducă la realizarea unor spectacole la nivelul cerut de educația publicului format de această secție. Mihai Raicu : O promisiune este o poliță în alb, dar ne vom strădui să o onorăm. Accentul va fi pus pe calitatea textelor, pe valorificarea dramaturgiei originale și pe repertoriul clasic de largă accesibilitate, în viziuni regizorale inedite. Victor Popescu : Vizînd fără îndoială și o acțiune de educare a publicului. Mihai Raicu: Un teatru are publicul pe care și-l Convorbirea a fost consemnată de V. MIHALCA1 (Continuare în pag. a 2-a)