Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1969 (Anul 2, nr. 424-503)

1969-09-11 / No. 487

Joi ir я [UNK]еа [UNK]те 1960 CRONICA SATMAREANS “ ^ECONOMICĂ: Reducerea consumului specific - condiție a creșterii eficienței economice Prin indicațiile date de docu­mentele de partid se nominalizea­ză­ sarcini deosebit de importante în domeniul industriei. Intre a­­cestea, un loc de seamă revine re­ducerii sistematice a consumuri­lor specifice de materii prime și materiale pe unitate de produs. Colectivul întreprinderii noastre a luat o serie de măsuri menite să impulsioneze activitatea de redu­cere a consumurilor specifice și, în același timp, a cheltuielilor ne­­economicoase, prin atragerea în a­­ceastă acțiune a tuturor muncito­rilor, tehnicienilor și inginerilor. Colectivul atelierului de proiec­tare a înregistrat în ultimul timp succese deosebite, depistînd sur­plusurile inutile de metal din componența unor produse, fapt ce a dus la reproiectarea lor. A­­tenția proiectanților este concen­trată cu perseverență în scopul va­lorificării superioare a metalului. Serviciul tehnic al întreprinderii a analizat încă de la începutul anu­lui căile și posibilitățile de redu­cere a consumului de metal, ajun­­gînd la concluzia că, prin repro­iectarea planurilor de croire com­binată a tablelor de oțel, se poa­te obține o economie anuală de 140 tone metal. Serviciul de concepție și ateli­erul de proiectare au reproiectat o serie de repere componente ale mașinilor de gătit cu gaze, a ma­șinilor de gătit și sobelor de în­călzit cu combustibili solizi și li­chizi, contribuind astfel la realiza­rea economiilor de metal fără a știrbi performanțele produselor respective. In urma acestor repro­­iectări, s-a reușit reducerea greu­tății produselor cu 3,2 kg la ma­șina de gătit cu gaze „Carpați 1", cu 1,9 kg. la tipul „Igniș", cu 3,6 kg, la soba de încălzit „Super 2" etc.O mare contribuție la această realizare au avut muncitorii din secțiile de bază al căror grad de calificare a crescut simțitor în ultimul timp, prin organizarea în întreprindere a unor cursuri de perfecționare a calificării, respec­­tînd cu rigurozitate tehnologia de fabricație prescrisă pentru produse­le respective. Rezultatele obținute de la începutul anului și pînă în prezent sînt semnificative: s-a în­registrat o economie de 233,6 to­ne metal. In felul acesta, angaja­mentul întreprinderii, de a eco­nomisi 140 tone metal în cursul acestui an, s-a realizat și­­ depășit cu mult înainte de termen. Din e­­conomia de metal realizată pînă în prezent se pot fabrica 3.900 ma­șini de gătit convenționale, iar va­loarea materialului economisit se cifrează la 946.400 lei. Pînă la sfîrșitul anului urmează a se reali­za noi economii de metal, vor contribui în mod evident care la scăderea continuă­ a prețului de cost al produselor. Ritmul de intensificare a acțiu­nii pe linia economisirii metalului va crește în cursul trimestrului III și IV. a.c. prin măsurile tehnice­­organizatorice aplicate recent — în lumina hotărîrilor Congresului al X-lea al partidului — și cele preconizate în planurile tehnice. Un rol de seamă în reducerea con­sumurilor specifice revine revizui­rii și îmbunătățirii standardelor în vigoare pentru produsele mașini de gătit cu gaze, mașini de gătit emailate și sobe de gătit emailate, fapt care ridică produsele noastre la nivelul tehnicii mondiale. De asemenea, reproiectarea produse­lor și organizarea unui concurs de inovații au o largă audiență practică. Sub îndrumarea permanentă comitetului de partid și a comite­­­tului sindical din întreprindere, sarcinile pe această­ linie au fost elaborate minuțios, stabilindu-se termene precise de realizare, pre­cum și responsabilități concrete. Colectivul fabricii noastre va a­­vea ca sarcină primordială și în viitor depistarea rezervelor inter­ne, va căuta să reducă consumu­rile specifice pe unitate de produs, concomitent cu creșterea perfor­manțelor produselor. In felul aces­ta, produsele noastre — bunuri de larg consum — vor ajunge la cumpărător cu un preț redus, iar competitivitatea lor pe piețele ex­terne va crește simțitor. LEONTIN PETRAȘCU Tehnician I, la serviciul tehnic, I.I.S. „1 Septembrie" Strîngerea recoltei bogate de sfeclă de zahăr la C.A.P. Sanislău. Considerațiuni privind producția netă și repartiția ei în cooperativele agricole Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Congresul al X-lea al partidului acordă o de­osebită însemnătate repartiției ju­dicioase a producției la cele două­ fonduri: acumulare și consum, de aceasta depinzînd dezvoltarea în perspectivă a economiei naționale și creșterea continuă a nivelului de trai al oamenilor muncii. In cooperativele agricole de producție, acumularea și consumul se asigură prin prelevările anuale la aceste fonduri a anumitor pro­cente din producția netă, potrivit prevederilor statutului C.A.P. Ast­fel, pentru fondul de acumulare, statutul recomandă repartizarea a 18-25 la sută din producția netă, iar pentru fondul de consum 75-82 la sută. Aceste proporții au fost stabilite pe baza unor studii eco­­nomico-agrare și a experinței cooperativelor agricole. In anul 1968, cooperativele agri­cole din județul Satu Mare au ob­ținut o producție globală de peste 650 milioane lei, pentru care s-au efectuat circa 300 milioane lei cheltuieli materiale. Producția ne­tă rămasă s-a repartizat la fondu­rile de acumulare și consum după cum urmează: — 16 la sută la fondul de acu­mulare; — 84 la sută la fondul de con­sum. Din prelevările la fondul de a­­cumulare, care au însumat peste 50 milioane lei, s-au realizat im­portante obiective de investiții, ca: electrificări, construcții de grajduri și magazii, alimentări cu apă, plantații pomi-viticole etc. Din acestea unele au intrat în ca­drul fondurilor fixe ale cooperati­velor încă în 1968, iar altele (plan­tațiile), vor intra în producție în anii următori. In felul acesta fost posibilă creșterea cu peste 10­0 la sută a valorii fondurilor fixe în 1968, față de 1967 și cu 22 la sută față de 1966. Din prelevările la fondul de consum, care au însumat aproape 275 milioane lei, s-a retribuit în bani și produse, munca membrilor cooperatori, s-au reținut sumele prevăzute pentru casa de pensii, pentru fondul de ajutor și pentru fondul social-cultural. Dacă, în medie pe județ, rezultă proporționarea mai sus menționată a fondurilor de acumulare și de consum, la o analiză a repartiției producției nete în fiecare coope­rativă în parte apar o seamă­ de concluzii care trebuie luate în considerare în orientarea viitoare. Cooperativa agricolă din comu­na Pir, este una din cooperativele fruntașe din județ. Producția netă din 1968 s-a ridicat la peste 9 mi­lioane lei.­ Retribuirea la ziua­­muncă a fost de peste 28 lei. Po­sibilități pentru o repartiție potri­vit recomandărilor în vigoare producției nete la fondul de acu­­­mulare și la fondul de consum au existat. Totuși, la fondul de acu­mulare nu s-a repartizat decît 10 la sută din producția netă. Deci, cu circa 700.000 lei mai puțin, A­­ ­ng. CORNEL LUȚAȘ, secretar științific al Institutului de cercetări pentru economie agrară a­ ceasta a creat posibilitatea majoră­rii retribuirii zilei-muncă cu circa 2,5 lei. Creșterea valorii zilei-mun­că în detrimentul acumulării re­prezintă un artificiu de moment și nu o consecință durabilă a creș­terii potențialului productiv al cooperativei. Continuarea unei asemenea rate a acumulării conduce invariabil la încetinirea în viitor a repro­ducției lărgite. Situații asemănătoare sunt și la C.A.P. Potău, Moftinu Mare, Vezen­­diu, Sînmiclăuș și altele, care au repartizat la fondul de acumulare mai puțin de 18 la sută din produc­ția netă. In unele cooperative din zona de deal — între care amin­tim pe cele din Socond, Homoro­­dul de Mijloc, Solduba, Cehal Cehăluț, alături de o nejustă pro­și­porționare a fondului de acumula­re s-au înregistrat și cele mai mari neajunsuri în ceea ce privește o­­rientarea cheltuielilor materiale și de muncă, contribuind la ni­velul scăzut al valorii producției nete. Mai mult ca oriunde, efor­tul pentru o ridicată eficiență muncii și o proporționare mai sus­a­tă a fondului de acumulare se im­pun în asemenea unități, ceea ce poate d­ezășui creșterea mai ra­pidă a nivelului producției și veni­turilor obștești, valorificarea în viitor a resurselor de producție cu un randament corespunzător ce­rințelor cooperatorilor. Desigur, in­vestiția în culturi intensive (căpșu­­nării, plantații pomi-viticole etc.) și eliminarea cheltuielii neproduc­tive a fondului de zile-muncă sunt elementele care trebuie să stea în centrul atenției consiliilor de con­ducere și organelor de îndrumare din aceste cooperative, pentru impulsiona ritmul consolidării e­­­­conomico-financiare și organizato­rice. In unele cooperative agricole, ca cele din Baba-Novac, Terebești, Pișcari, Halmeu, Mihăeni și Ho­rea, s-a repartizat la fondul de a­­cumulare peste prevederile statu­tare (peste 25 la sută din produc­ția netă). Așa, de exemplu, la C.A.P. Baba-Novac, cu toate că fondul de acumulare a fost ridi­cat, valoarea zilei-muncă a fost de 17,48 lei, ea putînd fi majorată în viitor pe seama fructificării acumu­lărilor investite. Evident, efortul de menținere cîțiva ani la rînd a unei rate a acumulării înalte este bun numai dacă este însoțit de o grijă permanentă pentru ca sume­le acumulate să­ fie investite în ac­țiuni cu caracter productiv și pentru ca aceste investiții să fie valorificate an de an cu randament înalt. Cu totul deosebită este situația cooperativelor puternice din punct de vedere economic, ca cele din Foeni, Satu Mare, Berveni, Urzi­­ceni, Petrești, Cărei etc., care din producțiile nete realizate, înca­­drîndu-se în prevederile statutare cu privire la repartiția la fonduri,­­și-au asigurat atît obiectivele de investiții necesare, cît și un nivel ridicat de retribuire a muncii, după cum rezultă din tabelul de mai jos: In aceste cooperative, menține­rea timp îndelungat a unei rate ri­dicate a acumulării a permis cre­area unei baze gospodărești pu­ternice, din care să rezulte an de an o valoare a producției nete ri­dicate și un nivel corespunzător al consumului, ceea ce p­ermite în prezent depășirea prevederilor statutare de alocări la fondul de acumulare, în vederea lărgirii mai însemnate a producției, cu noi consecințe pozitive asupra evolu­ției impetuoase a producției și ve­niturilor în anii următori. Concluzia care se desprinde din această privire analitică este aceea că în ansamblu, pe județ, repartiția producției nete în C.A.P., este a­­proape în conformitate cu preve­derile statutare. Pe fiecare coope­rativă în parte se mențin propor­ționări nefundamentate ale fon­durilor de acumulare și consum, care pot și dăunează chiar repro­ducției lărgite a proprietății ob­ștești și veniturilor membrilor coo­peratori în raport cu posibilitățile reale ale agriculturii județului. De aceea, este necesar, ca specia­liștii Uniunii județene a coopera­tivelor agricole de producție să îndrume mai eficient unitățile în domeniul repartiției producției, urmărind de la planificare, pînă la realizarea producției, proporționa­rea justă a repartiției la fondurile de acumulare și consum. Un pas însemnat în perfecționarea spriji­nului dat în acest sens, poate și trebuie făcut încă din aceste zile, cînd în cooperative se fundamen­tează cifrele planului de produc­ție pentru anul viitor — an hotă­­rîtor în asigurarea condițiilor op­time pentru trecerea la înfăptui­rea Directivelor celui de-al X-lea Congres al partidului. Foeni 21 79 37,5 Berveni 19 81 35,5 Someșul 18 82 33,3 Urziceni 21 79 30,6 Petrești 18 82 29,3 Cămin 19 81 27,8 Cărei 19 81 25,2 Lucăceni 19 81 25,0 g In clișeu: frezorul Aurel David — unul din fruntașii Uzinei Unte — lucrînd la mașina de rectific­at roți dințate. vem DN­­HTN­E Gilolignitul — un combustibil economicos pentru arderea cărămizilor In scopul îmbunătățirii procesu­lui de ardere a cărămidei crude, la „Ceram" Satu Mare a început să se folosească un nou produs combustibil. Este vorba de celo­­lignit — un reziduu al fabricilor de ulei — a cărui utilizare a de­terminat scăderea cu 4 la sută a cărămizilor rebutate. Superioritatea acestui nou com­­bustibil constă și în faptul că ame­liorează simțitor structura argilei utilizată la fabricarea cărămizilor. De asemenea, celolignitul înlocu­­iește fostul combustibil — rume­gușul de lemn — mult mai greu de procurat, mai costisitor și cu proprietăți tehnologice inferioare* Se asimilează noi produse pentru export Cunoscute atît în întreaga țară, cît și dincolo de hotarele ei, pro­dusele ce se realizează la Iprofil Satu Mare se bucură de un binemeritat prestigiu, avînd o tot mai accentuată căutare. Dovadă în acest sens sînt solicitările me­reu crescînde ale beneficiarilor externi, care — numai pentru a­­nul curent — cumulează produse diverse de mobilă și scaune re­prezentând 74,2 la sută din întrea­ga producție marfă a întreprin­derii. De curînd, colectivul între­prinderii a introdus în fabricația de serie pentru export un nou tip de produse: scaunul „Cișmigiu" — al cărui prototip s-a bucurat de apreciere și, ca urmare, s-au reglementat contracte pentru 10.000 bucăți. Un alt produs în fază de prototip, care va intra în curînd în procesul de fabricație, existînd deja perfectate comenzi și contracte cu beneficiari ex­terni, îl constituie garnitura de su­fragerie tip „Aachen". In fază de pregătire se află al­te două­ tipuri de produse noi, care vor fi prezentate la tîrgul internațional de la Lyon (Franța), ce va avea loc în această toamnă1. Este vorba de garnitura de dormi­tor tip 691 ж 2 și cea de sufrage­rie tip 692 X1. De asemenea, în fază de pregătire se află un tip nou de vitrină de perete obiecte de porțelan și altul pentru țte scaune-fotolii, care vor fi prezen­tate beneficiarilor externi în ve­derea contractărilor. Arta organizării. Mulți conducători de întreprin­dere, economiști și funcționari su­periori își datoresc succesele lor în bună parte faptului că o mare parte a lucrărilor lor curente le-au transmis unor eșaloane inferioare bine rodate, ei putând astfel lua fără grijă decizii importante. Dacă­ conducătorul unei întreprinderi știe să stăpînească arta delegării puterilor și dacă se poate bizui pe oamenii săi, atunci chiar în si­tuații grele, necesitînd decizii ra­pide, el poate da indicații și dispo­ziții avînd deplina încredere că va putea face față acestor dificul­tăți. Pentru o întreprindere este extrem de primejdios dacă perso­nalul este convins că șeful nu es­te sigur pe sine. Această lipsă de siguranță se poate repercuta asu­pra celor mai inferioare eșaloane cu consecințe imprevizibile pentru întreprindere. Ce este necesar pentru ca o în­treprindere să fie condusă cu si­guranță ? Pe lîngă calificarea necesară a conducerii trebuie să existe o bu­nă organizare. Rețete în acest scop nu se pot întocmi, mai ales pentru că organizarea nu este ceva static. O organizare trebuie să fie flexibilă, conformîndu-se condițiu­­nilor în continuă schimbare: lîngă flexibilitate, ea trebuie­se să conțină și elemente dinamice, de­oarece trebuie să croiască calea unor evoluții viitoare, previzibile, ale întreprinderii. Organizarea în­seamnă, deci, cunoașterea tran­sformării lucrurilor, care trebuie să fie organizate. Dezvoltarea unei organizații de întreprindere nu este comparabilă cu evoluția organică­ din natură, care poate fi studiată. Se explora cu precizie care va poate fi mersul naturii în anumite condi­­țiuni, de exemplu, creșterea unui copac. întreprinderea nu cunoaște o asemenea evoluție dată de na­tură. Orice proces în întreprindere este creat de om, întreprinderea depinde de oameni. Cînd activita­tea omului încetează, atunci se o­­prește și întreaga viață și creație din întreprindere. Deci, metodele științelor naturale clasice nu pot fi aplicate prin analogie la proble­mele organizării. Lumea înconjurătoare silește a­­desea o întreprindere să-și adapte­ze organizarea la noile condiții. De exemplu, statul poate să prescrie cum să se desfășoare activitatea contabilă­ a unei întreprinderi. Ce este organizarea? Se poate spune că organizarea este o preplanificare și aplicare a unor reglementări în vederea ere­dii unui tot organic. Țelul tutu­ror organizărilor este de a realiza în cadrul unei întreprinderi o co­laborare organică a tuturor părți­lor întreprinderii. Acestea sunt concepții europene. Concepția a­­mericană este deosebită. In timp ce europeanul vede în îmbinare un efect esențial al organizării, la american, se situează pe primul plan mai mult separarea. America­nii atribuie organizării în anumite privințe o forță­ de desprindere și susțin că sarcina organizării este de a diviza în mod corespunzător muncile. Teoria lor se bizuie pe principii foarte vechi, în special pe cele ale lui Descartes. Cele patru principii importante ale lui Descartes (1636), dintre ca­re în cazul de față prezintă inte­res mai ales al doilea, sînt pe scurt următoarele: 1) să-ți însemni și să numeri tot, pentru a fi sigur că nu vei uita nimic) 2) orice pro­blemă dificilă trebuie împărțită în cît mai multe probleme parțiale posibile pentru a putea rezolva pe fiecare; 3) ideile trebuie astfel o­­rînduite, încît una să decurgă din cealaltă. Se începe cu lucrurile cele mai simple pentru a se a­­junge treptat la cele mai dificile; 4) să nu consideri niciodată ceva ca fiind apriori dovedit, dacă nu ai constatat în mod evident aceas­ta ca fiind adevărat. Pe ideea celui de-al doilea prin­cipiu își bizuie teoreticienii ame­ricani ai organizării conceptul lor de organizare. După părerea lor, organizarea trebuie să analizeze toate procesele întreprinderii, să îmbunătățească părțile separate, astfel obținute și apoi să le îm­bine din nou intr-un tot. Rezulta­tul, după ei, este o „organizare ar­monioasă". Îmbinarea ei o numesc „coordonare". In orice organizare trebuie ținut seama de principiul fundamental: „Totul este mai mult decît suma părților". Dar organizatorul trebuie să știe să găsească drumul de la analiza părților separate la sinte­za dinamică. El nu trebuie să ia în considerare numai partea ca o mă­rime închisă în sine, ci și relațiile și influențele reciproce, pe care o parte le exercită asupra altora sau a întregului. Sistemul teoriei organizării . Pentru a explica teoria organi­zării trebuie pornit de la activita­tea organizatorului, care, în esen­ță, este aceeași ca a oricărui om care duce o activitate productivă. Și care este principiul unei ase­menea activități ? a) La începutul oricărei munci se află­ o noțiune spirituală a pro­dusului, care va fi fabricat. b) Produsul se compune dintr-o materie sau o substanță. Este indi­ferent dacă această materie este materială sau spirituală. c) Pentru prelucrarea materiei, omul dispune de unelte. d) Orice proces de lucru pentru prelucrarea materiei cere în afară de unelte și o anumită tehnică de manipulare a acestor unelte, pen­tru a se obține rezultatul dorit. e) Suma tuturor rezultatelor di­feritelor procese de lucru trebuie să fie produsul final. Produsele finale ale activității economice, dar și artistice, lesne definibile și folosirea sunt­lor este explicabilă. Dar care este produsul final al activității orga­nizatorice și cum este folosit ? Mult simplificat se poate spune că el este o organizație în stare de funcțiune și ia naștere după a­­celeași principii, indicate mai sus. Cum poate fi reprezentată o or­ganizație în stare de funcționare? O piesă muzicală poate fi arătată pe o partitură, una de teatru intr­­un manuscris, o navă cosmică în proiectele sale de construcție. Or­ganizarea se manifestă prin trei documente de planificare: a) pla­nul de organizare structurală; b) planul organizării desfășurării o­­perațiunilor; c) planul ocupării posturilor. Dacă aceste planuri sunt defini­tiv stabilite, orice organizare poa­te fi în mod clar descrisă. Ce spun cele trei planuri ? Planul de organizare structurală răspunde la întrebarea: „Ce se face în întreprindere?" Planul or­ganizării proceselor răspunde la întrebarea: „Cum se realizează a­­ceasta?" și planul ocupării postu­rilor — la întrebarea „Cine se ocupă de realizarea sa?" Numeroși organizatori păcătu­iesc prin aceea că adesea ei con­fundă cele trei planuri. Adesea se face greșeala de a introduce în planul de organizare structurală și planul ocupării posturilor. Intr­­un asemenea caz, orice modifica­re în ocuparea posturilor va avea ca urmare și o modificare a planu­lui de organizare a structurii. De­oarece structura trebuie însă­ ela­borată pe termen mai lung, decît orice ocupare a posturilor, este necesară separarea celor două pla­nuri. Organizarea structurală tre­buie să reprezinte doar coordona­rea sarcinilor în întreprindere și acest plan trebuie elaborat pe un termen cît mai lung posibil. Planul posturilor însă poate fi modificat după situație, și dacă trebuie, chiar zilnic. După cum, în orice domeniu de specialitate produsele finale se transformă mereu și pînă astăzi nu s-a putut găsi un domeniu de acti­vitate umană în care să domnească o stare de repaus, și rezultatul ac­tivității organizatorice este în per­manență supus modificărilor, ino­vațiilor, sau ameliorărilor. Numai materia ,și proprietățile sale, pre­cum și tehnica determină­ munca organizatorului, dar și ele pot fi supuse unor modificări pe termen lung. De această muncă, știința organizării trebuie să se ocupe și să sistematizeze domeniile ei par­țiale. , ★ (Articol scris după publicația „Zeitschrift für Organisation"). Crește zestrea tehnică a întreprinderii Secțiile metal și lemn din ca­drul Combinatului „1 Mai" Satu Mare au fost dotate de curînd cu o seamă de utilaje noi, moderne, menite să ducă la creșterea pro­ductivității muncii, la moderniza­rea proceselor tehnologice. Prin­tre acestea se numără­: o mașină de ondulat tablă, un redresor cu seleniu pentru îmbunătățirea cro­­majului, o mașină de găurit, o presă excentrică de 25 tone, generatoare oxi-acetilenă, o maca­­­ra planșeu, un tractor universal tip U—651, un aparat de sculptat lemn, o mașină de șlefuit cu doi cilindri și alta de frezat prin co­piere. Tot aici, în vederea îmbunătă­țirii condițiilor de muncă­ ale sa­lariaților de la atelierul de lustru­­it­ băițuit din cadrul secției lemn, a fost montată o modernă insta­lație de ventilație și exhaustare*

Next