Cronica Sătmăreană, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 504-582)

1969-11-21 / No. 548

) , „ Vineri 21 , r. 1М0 CRONICA SATMÄREANÄ g ___________________________________________..............................................­­­­­­.­­­.....­­­­­.­.­­­.....­­­­­­­­­­.............­.........­­­­­­­­­­­­­­­­­­.­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­...­­­­­­­.­......­.­...­­...... и...ii­­­biíi­­­­­im^|[imtÍímim /%•i ;--í^-­ :..g.iέЕТ|^л i щ­к:-^% ^Я| я OoRueniși/ tówUW %Д!ГwwWwwbf^wv EXPEDITORUL: defăimarea, intriga, carierismul Primim zilnic la redacție numeroase scrisori, prin care oamenii ne informează despre succesele in muncă, ne fac părtași la bucuriile și necazurile lor, iau atitudine intran­sigentă față de neajunsurile care se ivesc. Nu odată ziarul nostru a intervenit cu promptitudine, grație acestor voci din opinia publică, ajutind la soluționarea problemelor sem­nalate. Două scrisori sosite In ultimul timp la redacție ne-au atras atenția îndeosebi, atît prin faptele semnalate, cit și prin tonul tot tendențios. ÎN LOC DE SPRIJIN, LOVITURA PE LA SPATE Petiționarul primei scrisori ne sesiza, nici mai mult nici mai pu­țin, decit incompetența ingineru­lui agronom de la C.A.P. Sără­­uad. Erau menționate chiar o su­mă de efecte negative ale gravei nepriceperi. Astfel, se spune în scrisoare, ignorînd total regulile agrotehnice, inginerul O. Ciubăn­­can a compromis cultura trifoiu­lui, apoi a însămînțat grîu fără să obțină buletinul de analiză a germinației. Alte învinuiri se re­fereau la deprecierea furajelor etc. Pornind pe firul sesizării, ia­­tă-ne poposind la C.A.P Sărăuad. Stăm de vorbă cu tovarășul Lu­dovic Dalioș, secretarul comitetu­lui de partid al C.A.P. — Inginerul Ciubăncan este un om la locul lui. Un om harnic. De dimineața pînă seara tîrziu este pe tarlalele cooperativei. Si­tuația s-a îmbunătățit simțitor de cînd a venit dînsul la noi. O scrisoare asemănătoare aceleia trimise ziarului, cu rînduri otră­vite, numai inginerul zootehnic A. Gere putea scrie­ noastră este că inginerul Părerea Gere este mînat de patimă cînd scrie astfel de reclamații. Ceea ce îl roade, considerăm noi, este fap­tul că nu a ajuns dinsul șef, tre­buind să fie subordonatul tovară­șului Ciubăncan. Alt temei nu are. De altfel, comitetul P.C.R. a ținut să propună schimbarea in­ginerului Gere din cooperativa noastră. Am cedat numai la in­sistențele tovarășului Ciubăncan, care a promis că va reuși să co­laboreze cu Gere. Iată însă că ne-am înșelat cu toții. Cele declarate de secretarul de partid ne-au fost întregite și de către Vasile Jula, președintele C.A.P. In plus, președintele ne-a relatat și o seamă de fapte care aruncă o umbră nefavorabilă a­­supra personalității inginerului zootehnist. Din cele spuse reiese că acesta are o atitudine sfidă­toare la adresa conducerii C.A.P., este despotic în măsurile ce le ia. A interzis agronomului să se­­ amestece în treburile sectorului zootehnic. De asemenea, a dat drumul turmei de oi prin livada plantată cu 2—3 ani în urmă, a­­ducînd numeroase stricăciuni etc. Pe scurt, faptul că între agronomi există aceste disensiuni este deo­sebit de păgubitor pentru bunul mers al treburilor din cooperati­vă. Discuția cu inginerul agronom O. Ciubăcan, ne-a întărit convin­gerea că sesizarea adresată zia­rului nu are o bază reală, ea fiind menită să discrediteze un om care nu-și cruță puterea de mun­că pentru îndeplinirea sarcinilor profesionale. — Niciodată n-am fost recla­mat, n-am fost sancționat pentru neîndeplinirea sarcinilor ce-mi revin, ne-a spus inginerul O. Ciu­băncan. Inginerului V. Gere, i s-a pretins respectarea orarului de muncă, la fel i s-a interzis să ia fără plată din produsele lactate ale C.A.P. Acesta constituie sin­gurul motiv, singura mea „vină" pentru care sunt mereu reclamat? Agronomul Ciubăncan este bi­ne cunoscut de localnici. A lucrat p^a vreme ca tehnician agronom iar apoi s-a reîntors aici ca proaspăt absolvent al facultății de agronomie din Timișoara. Am remarcat din cuvintele sale inte­resul sincer pentru obținerea de rezultate bune la C.A.P. Sărăuad, așa cum dovedesc și roadele muncii sale. Toate acuzațiile adu­se de scrisoarea ce ne-a parvenit s-au dovedit tendențioase, în ur­ma discuțiilor cu oamenii din Să­răuad. Am putut consulta apoi la sediul C.A.P. toate dosarele cu probele de germinație a griului din anii 1967, 1968 și 1969. Fap­tul că trifoiul n-a reușit la fel pe toate tarlalele nu este vina ex­clusivă a agronomului, ci a con­dițiilor vitrege din acest an. Nici celelalte C.A.P. din jur n-au ob­ținut producții mai mari la tri­­foliene. CÎND DOI SE CEARTĂ. . . PIERDE C.A.P. De astă dată o scrisoare din Săcășeni, sat vecin cu Sărăuadul. Semnatarii scrisorii semnalează că „președintele C.A.P., Vasile Șut, este bine cunoscut de opi­nia publică ca unul ce a dezor­ganizat o familie, lăsînd doi co­pii fără tată, iar el fără nici un prestigiu. In plus, toate tarlalele de porumb, unele culese, zac ploaie pe cîmp, din cauza proas­tei sale reputații și lipsei de or­ganizare". Am făcut deplasarea la Săcă­șeni. Unul dintre semnatarii scrisorii, pensionarul Ioan Ci­ițu. Fost în­vățător, nu lucrează în C.A.P., dar pretinde acum grădină ajută­toare. In baza Statutului C.A.P., firește, nu i s-a acordat. Ce greșeli are Vasile Șut? E un muieratic — spune I. Cirțiu. A fost prins în 1968 de soțul lui E. F. pe cînd îi făcea o vizită acesteia. Soțul lui E. F. a plecat din sat definitiv. De­l mai, președintele n-are pres­tigiu, apoi practică, și vînătoarea. De curînd a vizitat C.A.P. dele­gatul de contractări pentru ex­port. In ziua aceea Șut era la vînătoare, lăsînd vorbă că a ple­cat la Cheia, in interesul coope­rativei. Delegatul s-a înțeles cu cine a putut și a plecat cum a venit. Un alt semnatar al scrisorii: Alexandru Hoblea, gestionar la bufet. Ne primește cu condescen­dența. Da, e adevărat tot ce s-a scris ziarului. Dar cine n-ar mai fi de adăugat! Și intr-adevăr în­cepe să adauge, păcat după pă­cat, în contul lui Vasile Șut, nicit preț de o jumătate de oră nu ne mai rămîne decit să ascultăm. „Dar să veniți la bufet, să au­ziți ce spun oamenii" — con­chide el. — De ce ați fost schimbat din funcția de președinte al C.A.P.? — M-a schimbat Vasile Șut. N­ privim nedumeriți și omul simte nevoia să se explice. Șut a mobilizat oamenii împotriva lui, l-au piiat la raion (era în iarna 1967—1968). Pînă la urmă nu prea s-au adeverit intrigile, dar de schimbat tot a fost schimbat. Își aduce aminte de discuțiile din a­­dunarea generală (furtunoase, au ținut o zi întreagă!). In sfîrșit, îl găsim și pe Vasile Șut. Ne-o taie scurt. — Știu cine a scris sesizarea. — Sînt juste cele relatate? Bineînțeles că nu! El, președin­tele, e un om serios, a muncit mult pentru C.A.P. Femeile? Ah, e o poveste veche, insinuantă, el e om bătrîn de acum. Ce a fost cu E. F. s-a întîmplat în urmă cu 10—15 ani. — Dar ați fost găsit cu ea re­cent, de paznic. — Minciună! — Să admitem, dar cum râmi­ne cu mobilizarea oamenilor? Vasile Șut are totul pregătit: — Știu de ce nu vin la mun­că. Le sucește capul Alexandru Hoblea, îmi exploatează toate greșelile. Gheorghe Gomboș, comitetului comunal de secretarul partid: „Așa-i la noi, se mănîncă oame­nii între ei. E adevărat, nici Va­sile Șut nu-i ușă de biserică. Chiar spun oamenii: „Șut nu dă o femeie pe toată cooperativa". Mai bea câte o dușcă, la fel ca tot omul, îmi aduc aminte cum vorbea de urît în adunarea gene­rală de anul trecut. N-are el chiar așa prestigiu și e drept că de aceea nu prea vin oamenii la lucru. Dar nu vin și pentru mo­tivul că treburile nu merg bine. Cooperativa are posibilități cu mult mai mari. Dar Hoblea parcă era mai bun? Dicta de unul sin­gur. Și apoi îi place să umble cu povești. Nu m-a schimbat el și pe mine din funcția de președinte al sfatului popular după 13 ani de slujbă? Acum mă gîndesc cu groază la adunarea care vine. Mai mult de jumătate satul e cu Hoblea. Ne miră sincer cum Comitetul comunal de partid, cunoscînd de mult situația, n-a luat măsuri grabnice de îndreptare a lucru­rilor. N-a fost inițiată nici măcar o adunare a cooperatorilor, In care să se pună In discuție si­tuația din cooperativa agricolă, cei doi oameni, ex și actualul președinte! Pentru că în acest fel trebuie desfășurate discuțiile și nicidecum la bufetul satului. Nu înțelegem, de asemenea, de ce organele județene — U.J.C.A.P. — nu iau măsuri pentru a curma fără întîrziere asemenea manifes­tări nesănătoase, de carierism, de ce nu se face totul pentru ca pretutindeni să troneze spiritul democrației cooperatiste, înlocu­ind intriga și pasiunile mărunte, individuale, cu interesele colecti­ve, cu hotărîrea și voința fermă a comuniștilor, a tuturor cooperato­rilor. Cum li se permite unor oameni lipsiți de orice scrupule, setoși în putere, care se cred întronați în funcție, să abuzeze de buna cre­dință sau de naivitatea unora, a­­dunîndu-și grupuri de „adepți", încâlcind în mod grosolan nor­mele elementare de conduită ale colectivității în care trăiesc? U­­nii săteni spun, și pe bună drep­tate, că, abia trecute alegerile în consiliul de conducere al C.A.P. că intrigile și încep să ia locul faptelor. Ca într-o farsă electora­lă caragialescă. Proverbul cu cei doi care se ceartă se știe și aici. Dar, din păcate, cel care pierde în acest caz este C.A.P. In urma celor sesizate am ți­nut să aflăm părerea tovarășilor de la Direcția agricolă județeană. Răspunde tovarășul V. Marcu, di­­rectorul-adjunct al direcției. — Neînțelegerea celor doi in­gineri, V. Gere și O. Ciubăncan, lipsește C.A.P. Sărăuad de apor­tul calificat al specialiștilor. I-am putea reproșa inginerului Ciubăn­can familiarismul excesiv cu con­ducerea C.A.P. (Nu l-am putea califica drept incompetent). Cu inginerul Gere nu se mai poate sta de vorbă, el a început un adevărat război al hîrtiilor, care macină nervi și pune pe drumuri organele județene. Direcția a­­­gricolă județeană va lua de altfel măsuri în legătură cu fie­care din cei doi ingineri din Sărăuad. Foarte îngrijorător e modul în care se desfășoară lucrurile la C.A.P. Săcășeni. Datorită unei si­tuații pe care, din păcate, orga­nele locale nu o combat cu su­ficientă fermitate, s-au format a­­ici două tabere: a lui Șut și a lui Hoblea. De aici, intrigă, calomnii etc. etc. Și toate în detrimentul muncii, a progresului cooperati­vei. Iată cum, două scrisori sosite la redacție, înveninate de morbul intrigii și meschinăriei, în loc să facă lumină în rezolvarea nea­junsurilor, prin înaltul simț cetă­țenesc de care dau dovadă marea majoritate a colaboratorilor și corespondenților noștri, induc în eroare, denaturează în mod deli­berat adevărul, matrițîndu-1 după interese mărunte. Am fost și sin­tem­ pentru susținerea unui tot mai larg și viu dialog cu cititorii noștri, am deschis totdeauna cu prețuire și plăcere coloanele zia­rului nostru sesizărilor de orice fel, cu singura condiție tacită: să fie sincere, menite a curma răul. Dar nu putem în nici un chip și de acord cu acele scrisori care au expeditot defăimarea, intriga și carierismul. Anchetă realizată de IO­AN POP GAVRIL TONICA fft/țuAi frh­ ; (Г _ 2 in AN­CHETĂ Vigilența cetățenească și promptitudinea organelor de miliție Au readus produsele sustrase adevăratului nrom­întar­­ VI UII al IV IIII O scrisoare primită în ultimele zile pe adresa redacției noastre ne aduce la cunoștință că în comuna Odoreu au avut loc cu cîteva­­ zile în urmă adunări publice în care au fost judecate fapte grave care pătează cinstea țărănimii noastre. Este vorba de furturile din avutul obștesc — de pe tarlalele cu porumb ale I.A.S. și C.A.P. Odoreu — comise de Alexandru Petre și Eugen Dudaș, care au sustras primul, cantitatea de 581 kg și cel de al doilea 1.100 kg de porumb. „Cazurile acestea de înstrăinare din avutul obștesc, din munca obștei, ca și acelea ale cetățenilor Gh. Oșan, Elisabeta Aciu și Te­rezia Aciu din satul Vînătorești au indignat întreaga opinie publică din comuna noastră, care a condamnat vehement asemenea ieșiri străine mentalității țărănimii — se scrie în scrisoare. Organele lo­­­­cale de miliție cu concursul activ al oamenilor au depistat pe in­­­fractori, cantitățile sustrase reintrînd în posesia adevăraților­­ proprietari". " Stînd de vorbă cu inginerul Ioan Simuțiu, tehnologul șef al­ I.A.S. Odoreu, ne-a relatat că deși autorii furturilor au mizat pe­ faptul că un paznic de cîmp are sub observație o suprafață mare­­­ de teren agricol, circa 500—700 de hectare, vigilența muncitorilor­ agricoli, a mecanizatorilor a dejucat planurile lor. „Tocmai pentru­ acest motiv, contînd pe rolul eficient al opiniei publice, noi am­ considerat că judecarea publică a unor astfel de cazuri izolate estet­i de o însemnătate educativă deosebită. Cu atît mai mult cu cit în­d apărarea lor, cei în culpă, au invocat faptul că porumbul sustras) de pe tarlalele fermei nr. 5 Vînătorești ar fi provenit dintr-un lot­ de porumb siloz, invocînd acest fapt ca o circumstanță atenuantă. i­­ Replica cetățenilor comunei prezenți la adunările în care s-au jude­­­­­cat aceste cazuri a fost cea firească, opinia publică concluzionînd­ că indiferent de natura culturii din care a fost sustras, porumbul­­­ este și trebuie să rămînă proprietatea statului. De aceea, în una­­­­nimitate, întreaga comună a condamnat cu vehemență pe infractori, " aprobînd cu satisfacție pedepsele care au fost aplicate". V. M. O CRIMĂ ODIOASĂ ... Ușa s-a deschis brusc. Din prag­­urile de foc a două pis­toale îi ținteau fața descompusă de patima josnică a răzbunării. La capătul unei urmăriri epuizante, timp in care au fost cercetate toate ascunzătorile posibile ale criminalului, și unde căpitanul de miliție Emil Sălăjan, îm­preună cu însoțitorii săi și-au do­­vedit pe deplin iscusința in de­pistarea lui: bruta era arestată, la numai cîteva ore de la comi­terea crimei. In strada Dealului nr. 4 din Sa­tu Mare o viață a fost curmată intr-un mod sadic. Abominabila crimă care a pus capăt vieții unei femei, Ana Pop, a fost săvfrșită de C. Iacob. Element descompus, client frecvent al penitenciarelor, avînd intre altele și trei condam­nări pentru tentativă de crimă și grave vătămări ale integrității corporale, C. Iacob a fost nu de mult eliberat din închisoare, unde își ispășise ultima pedeapsă. In noaptea zilei de 8 noiembrie a.c. se întorcea de la o nuntă. Crima a fost pusă la cale cu singe rece. Corpurile delicte găsite asupra sa atestă aceasta. In jurul orei 24 a ajuns la casa cu nr. 4 de pe strada Dealului. Aici locuia fosta sa soție, Ana, de care divorțase în urmă cu opt ani, recăsătorită cu Paul Pop. Este probabil că in­tențiile criminale să-l fi vizat pe Paul Pop, dar acesta reușind să fugă din casă a fost ucisă Ana și asta în văzul celor doi copii. După comiterea crimei C. Iacob s-a ascuns la Ghiță Pop, am cer­tat cu legea — în prezent arestat și el — unde a fost arestat. In fața organelor de anchetă criminalul și-a trădat caracterul josnic, punînd cele săvîrșite pe seama consumului mare de alcool. Comportarea sa nu-i atenuează cu nimic marea vină. Pedeapsa va fi exemplară — pe măsura faptei săvîrșite. — Faptul că asemenea acte o­­dioase se mai intîmplă încă, ne-a declarat tovarășul Zoltán B­á­t­h­o­r­i, procurorul șef al ju­dețului Satu Mare, atestă exis­tența unor indivizi extrem de pe­riculoși, situați la periferia socie­tății. Adine viciați de mentalități străini oricăror rațiuni, nu rare­ori abrutizați de alcool, aceștia acționează după comandamentul instinctelor primare, răzbunarea fiind mobilul fărădelegilor săvîr­șite, ca și în cazul recent, al lui C. Iacob. Este necesară o amplă și complexă acțiune profilactică de educare în care forța opiniei publice conjugată cu cea a orga­nelor chemate să vegheze la asi­gurarea climatului sănătos de via­ță să acționeze unitar, astfel ca acestor indivizi să li se îngusteze terenul de acțiune. Acolo unde a­­ceastă armă profilactică acționea­ză, rezultatele sunt mai mult decât îmbucurătoare. Este o constatare a organelor judiciare că există pe teritoriul județului nostru foar­te multe localități unde nu numai că nu se comit crime, jafuri, dar în general, oamenii din aceste localități nici n-au ajuns să fie citați vreodată la tribunal. T. GAVRIL „Semanticii“ De-a lungul istoriei omenirii se semnalează existența la di­ferite comunități umane a unui anumit cult. Egiptenii s-au o­­prit la bcul Apis, indienii divi­nizează vaca, alții se devotea­ză unor obiecte din Sătmărenii, de exemplu, natură, s-au consacrat cultului seminței, un vestigiu al cultului soarelui ce se pierde în ceața istoriei. Ce poate exprima mai bine esența vieții decit acest organ al plantelor superioare gimnos­­perme și angiosperme, care conține embrionul? Mii de adepți ai acestui cult — ..se­manticii“ — consacră acestor minuscule divinități o impor­tantă parte a timpului lor, adân­­cindu-se in prelungite reverii filozofice. Operația constă in spargerea tegumentului seminței cu aju­torul incisivilor, în absența acestora sarcina puțind fi tran­­sferată prin derogare premola­­rilor sau chiar molarilor. Câni­ iiÉ.­У foileton­ ­ii, dată fiind semantica lor vulgară, sunt excluși de la ri­tualul care ln termeni tehnici se numește ronțăit. Dar aceasta reprezintă de fapt partea paroxistică a ritualului. Este de amintit pregătirea ma­terialului semincer care urmea­ză să fie supus jertfei puterni­celor maxilare ale „semantici­lor". El este Încredințat unor ves­tale care oficiază procesul de preparare. Recrutarea acestor fecioare se face cu cea mai mare grijă de către o comisie a cultului în care intră veteranii ce au în palmares cel puțin o zonă consumație anuală din so­lara sămânță. După o complexă investigație medicală și asigu­rarea totalei asepsii, vestalele sunt introduse In niște camere Închise ermetic (de genul celor In care au stat Armstrong și ceilalți selenauți) pentru a evita orice pericol de infecție micro­­biană. In aceste Încăperi sluji­toarele cultului trec prin di­verse tratamente cu raze ultra­violete, de unde și tenta de bronz ce o păstrează. Sămânța este preparată în cele mai desăvirșite condiții de curățenie în casele vestalelor, după care sunt introduse In containere speciale. Este și firesc ca această hrană arât de curată. Împreună cu frumuse­țea fizică și puritatea morală a celor ce o servesc să stimu­leze apetitul „semanticilor". Cultul nu limitează nici timpul și nici locul unde divina hrană poate fi Ingurgitată, — stradă, stadion, cinema, săli de așteptare. Nu sunt prohibite nici semințele de dovleac cu condi­ția ca ele să­ fie preparate cu sare și prăjite In aceleași con­diții de curățenie in laboratoa­rele deserventelor... „Semanticii“ care dobândesc bășici la nive­lul limbii se bucură de cel mai mare prestigiu. In ultima vreme un mare grup de sătmăreni care sunt adepți ai cultului curățeniei și igienei, au trecut la persecuta­rea „semanticilor", luând di­verse măsuri împotriva acestei erezii pe care vor s-o stir­­pească. Pe cînd o noapte a Sfintului Bartolomeu? V. RADU TREI PROVERBE ÎNTR-UN DESEN „La sesizarea făcută de cetățea­nul Mihai Sarea, din str. Țibleșu­­lui nr. 13, împotriva lui Aurel Chindea, că acesta i-ar fi otrăvit găinile, în urma cercetărilor fă­cute la fața locului s-a constatat că Aurel Chindea a pus otravă în magazia de lemne și cotețul său de păsări pentru distrugerea șo­bolanilor și nicidecum pentru a otrăvi păsările lui Mihai Sarea. Realitatea este că locatarii din imobilul în care locuiește și Sarea nu sunt de acord ca acesta să ți­nă păsări. Noi, în urma sesizări­lor făcute, am pus în vedere a­­cestuia să lichideze păsările, dîn­­du-i-se termen. Acesta nu s-a conformat, motiv pentru care i s-a întocmit proces verbal de contra­venție, în baza art. 5 lit. a din Decizia nr. 13/1969 a acestui con­siliu popular. Totodată i s-a pus în vedere să-și mute clinele și lemnele din fața locuinței lui Aurel Chindea, pentru a nu-i conturba buna folo­sință a locuinței. I s-a atras, de asemenea, aten­ția asupra respectării normelor de conviețuire între locatari. Menționăm că Mihai Sarea s-a dovedit a fi o persoană trantă, motiv pentru care recalc­­pierdut simpatia colocatarilor și­ a 1. GREȘIND ÎNVAȚĂ OMUL. 2. A GREȘI­ESTE OMENEȘTE. 3. TOT OMUL ÎNVAȚĂ PE PIELEA LUI. Desen de­ AUREL CORDEA Ia răspunsul la an­cheta „Mistificarea și patul în postură de... judecător". Consiliul popular municipal in­formează redacția printr-o adresă — semnată de Ion Că­­dariu, prim vicepreșe­­dinte și Iuliu Luțaș, secretar — de consta­tările și măsurile luate. Reproducem răspunsul: и [UNK] [UNK]|1

Next