Cronica Sătmăreană, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 583-656)

1970-01-16 / No. 593

"1 ШОМТАШ Dm WO АТ В TÄKlhE, OSflȚI-VĂl “ - » #*%i ft ft III ■ 1 - лшш 4 pag. — 30 bani ' ZIUA DE MUNCĂ ARE 8 ORE Cite din ele sinteți inginer ? In cursul acestei anchete de opinii făcute în Uzina Unio am pus cîtorva ingineri o întrebare care s-ar putea la prima vedere să pară ciudată: „Cu­ timp din cele opt ore de muncă sunteți inginer?“. Departe de noi gîndul că în cursul unei zile de muncă un inginer tînăr se sustrage deliberat de la îndep­linirea unor obligații profesionale. Dimpotrivă, am pornit de la premisa că zestrea de inteligență a unui inginer trebuie folosită integral în folosul producției, pe de o parte, și că — pe de altă parte — împlinirea lor profesională sau cu alte cuvinte condiția profesională a unui inginer este condiționa­tă de participarea la această veritabilă școală care este acti­vitatea direct productivă. In secția a V-a mon­taj, inginerul V. Silvășan, șe­ful secției, după ce am deschis discuția cu întrebarea mai sus menționată, a ținut să precize­ze că: — In primul rlnd e destul de greu de delimitat dacă una sau alta din activitățile unui ingi­ner sunt de competența lui sau nu. De cele mai multe ori problema se pune astfel: trebu­ie făcută! Și deci se face, în­­trucît este în interesul produc­ției. Adevărul este că ceva mai mult de jumătate din acti­vitățile mele zilnice pot fi re­zolvate de către altcineva fără o pregătire de inginer. Altfel spus nu sunt toată ziua inginer. ANCHETĂ DE OPINII Trebuie să rezolv o parte (aproape toată) din problemele oamenilor (cazuri de indiscipli­nă, medierea unor­­ inevitabile litigii mărunte între oameni,­­concedii etc. etc.). In altă or­dine de idei, o bună parte din timpul în care ar trebui să fiu inginerul uzinei îmi este răpit de ceea ce noi numim goana după repere, alergătură după reperele nelivrate în timp util de către secțiile pregătitoare — secția noastră fiind o secție fi­nală. Acest fenomen apare după părerea mea din lipsa unui de­calaj în timp între secțiile de pregătire și cele finale. — Aveți un exemplu concret? am întrebat: Replica vine spontan. — E o situație cvasiperma­­nentă. De exemplu, comenzile de la transportoarele cu bandă au venit și vin mereu cu întîr­­ziere. Trebuie să recunoașteți că în această situație nu am în­cotro și trebuie să alerg după ele, iar în această postură sunt prea puțin inginer. Mai există încă o problemă. Numărul foarte mare de comenzi face di­ficilă evidența și urmărirea lor. Dar aici, propriul sistem infor­mațional — al secției vreau să spun — nu e încă pus la punct și de vină nu este decit lipsa VICTOR MIHALCA (Continuare în pag. a 2-a) DUPA PRIMA etapa a festivalului filmului la sate P­articiparea a peste 99.000 spectatori la manifestă­rile prilejuite de etapa I a tradiționalei manifes­tări culturale „Festivalul filmu­lui la sate", confirmă faptul că activitățile culturale organizate în cadrul căminelor culturale din 74 localități ale județului nostru au cunoscut o înviorare în această perioadă. Prin gri­ja consiliilor de conducere ale unor cămine culturale, cum sunt cele din Tiream, Turț, Pișcolt, Andrid și altele, s-a reușit să se organizeze peste 60 manifes­tări de masă cu filmul, cu care ocazie publicul spectator a a­vut posibilitatea „să se întîl­­nească" cu actori și regizori de film îndrăgiți, să cunoască as­pecte din activitatea și preocu­pările lor (Ilarion Ciobanu, Ștefan Ciubotărașu, Mircea Mu­­reșan, Amza Pelea, Manole Marcus, Imre Sinkovits, Eva Rutkai, Rita Tushingham și al­ții). Paralel cu acțiunile întreprin­se cu filmul artistic, au fost organizate 49 de spectacole cu filme documentare agricole, contribuind în acest fel la îmbo­gățirea cunoștințelor agricole a peste 13.900 țărani cooperatori, care au vizionat aceste filme. Preocupările unor conduceri a­­le C.A.P., cum sînt cele din Ghereașa, Dindești, Resighea, Andrid, Pișcolt, Ciumești și al­tele, pentru mobilizarea unui număr cît mai mare de țărani cooperatori la aceste acțiuni merită să fie consemnate. Datorită măsurilor organizatorice luate de tehnica­­către lucrătorii Oficiului cinemtogra­­fic județean și directorii unor cămine culturale, s-a reușit ca media realizărilor pe unitățile cinematografice din județ să fie de peste 1.200 de spectatori. (Continuare în pag. a 2-a) A început construcția unui nou obiectiv în cartierul „Someș”. întreprinderea solidaritatea: In­stantaneu din secția filatură. R­îurile ce împînzesc pămin­­tul românesc au fost cu înțelepciune folosite din vechime de străbunii noștri. Pe văile norilor s-au creat prime­le așezări și nu puține ape sunt personificate în legende sub chipul unor voinici cu puteri ne­măsurate. Agatlișii și sciții se închinau Aiutusului, iar azi to­porul poartă peste decenii le­gende și doine de demult des­pre Olt. Țăranul dac folosește energia apei pentru a-și pune în mișcare moara sa cu pietre, pivele pentru postavuri sau to­cilele pe care-și ascuțea sabia cînd era nevoit să-și apere pă­­mîntul pe care s-a născut. Nu de puține ori, în luptele lor, strămoșii își făceau din zile Ce le stăpîneau aliați rîu­de temut, să ne amintim de rolul jucat de rîul Neajlov în epo­peea Călugărenilor, cînd Mihai Viteazu a înscris marea înfrîn­­gere a oștilor otomane. In is­toria tehnicii, folosite în vechi­me la morile de apă roata cu fușieie de­­ pe rîurile noastre es­te considerată precursoare mo­dernei turbine hidraulice pro­ducătoare de energie electrică. Nu întîmplător se mai spune po­tențialului hidraulic și „cărbune alb"; apele ascund o mare e­­nergie, care se răsfrînge în tei și chip în viata de toate zile­le. Din vremuri vechi la noi se practica plutăritul pe Bistrița, Siret, Olt, Someș. Plutașii bis­­­trițeni coborau pe ape brazi falnici din Carpații moldoveni, pînă la Dunăre și mare, pe ca­re corăbierii străini îi cumpă­rau pentru catarge. Azi, pe Bistrița nu se mai plu­tește. Dar energia acestui sîn este intr-alt­fel folosită, pe alte principii, la nivelul celor mai moderne coordonate științifice. Rîurile învîrt paletele marilor turbine hidraulice, descătușînd energia lor latentă, pe care măsurăm azi în kilowați. Mai in­ o­tîi în anii de electrificare a ță­rii a fost salba de hidrocentrale electrice de pe Sad­u, rîu ager ce izvorăște de pe piscurile Cin­­drelului. Apoi a urmat marea e- ION PREDA (Continuare în pag. a 2-a) REPORTAJ DIN ȚARĂ Rîurile energiei VIZITA PREȘEDINTELUI CONSILIULUI DE MINIȘTRI, ION GHEORGHE MAURER, ÎN R.S.F. IUGOSLAVIA BELGRAD 15. — Trimișii spe­ciali Agerpres, Nicolae Ionescu și Nicolae Plopeanu, transmit: In continuarea vizitei pe care o în­treprinde în R.S.F. Iugoslavia pre­ședintele Consiliului de Miniștrii al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a sosit, joi dimineața, la Rieka, impor­tant centru industrial al Croației. La sosirea trenului special în gara acestui oraș portuar, înaltul oaspete român a fost întîmpinat cu căldură de Dragann Haramia, președintele Vecei Executive a R.S. Croația, Neda Andrici, preșe­dintele Skupstinei orașului Rieka, și alte oficialități locale. Vizita premierului român la Rieka a prilejuit un contact ne­mijlocit cu unele aspecte ale dez­voltării industriale a Iugoslaviei socialiste, cu o serie de realizări de prestigiu ale economiei acestei țări. Premierul Ion Gheorghe Mau­rer, însoțit de Emil Drăgănescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Nicolae Ecobescu, ad­junct al ministrului afacerilor ex­terne, și Vasile i­andru, ambasa­dorul României la Belgrad, a fost, în cursul dimineții, oaspetele muncitorilor și inginerilor de la cunoscuta Uzină „Torpedo“, spe­cializată în producția de motoare Diesel, motoare pentru navele maritime, mașini unelte etc. Adresînd un călduros bun venit șefului guvernului român și per­sonalităților care îl însoțesc — în numele colectivului de oameni ai muncii din această unitate in­dustrială — directorul general al uzinei, Marko Șeliakovici, a înfățișat oaspeților principalele e­­tape ale dezvoltării întreprinderii, de la micul atelier de reparații fondat cu peste un secol în ur­mă, pînă la moderna uzină de azi. Directorul uzinei și-a exprimat deosebita satisfacție în legătură cu colaborarea excelentă în pro­ducție, statornicită între „Torpe­do"” și unele întreprinderi din Ro­mânia, cum sînt întreprinderea­ de utilaj energetic din București, Uzina de autocamioane „Steagul Roșu" din Brașov și Uzinele „Se­mănătoarea". Parcurgînd apoi halele secțiilor de fabricare și asamblare a mo­toarelor Diesel, înaltul oaspete s-a interesat de caracteristicile procesului de producție, de ran­damentul și nivelul de automati­zare ale producției. Premierul ro­mân s-a întreținut de asemenea cu un grup de tehnicieni de la Uzina de autocamioane din Bra­șov, aflați aici în cadrul colabo­rării dintre cele două întreprin­deri. Apoi, președintele Consiliului de Miniștri a vizitat Șantierele na­vale „3 Mai" din Rieka. Avînd o producție anuală de 10 nave, cu un deplasament variind între 15.000 și 68.000 de tone, șantie­rele dispun, totdată, de o fabrică de motoare Diesel, cu care sînt utilate navele produse. Întreaga producție este destinată exportu­lui. Amintind că aici au fost­struite și două nave pentru con­Ro­mânia, directorul general al șan­­­tierelor, Milovan Tuhtan, s-a re­ferit, de asemenea, la perspecti­vele de colaborare în producție cu unele întreprinderi din Ro­mânia. Președintele Consiliului de Mi­niștri, Ion Gheorghe Maurer, s-a interesat, îndeaproape, de activi­tatea de cercetare, precum și de diferite probleme privind condu­cerea și organizarea producției, însoțit de Dragutin Haramia, președintele Vecei Executive a R. S. Croația, premierul Ion Gheorgh­e Мви [UNK] [UNK] [UNK] ȘI Ceilalți OaS­­peți români au făcut, de aseme­nea, o scurtă vizită prin orașul Rieka, străbătînd principalele bu­levarde ale acestuia și noile car­tiere de locuințe. Port la Marea Adriatică, orașul se distinge atît prin pitorescul său, cît și prin importanța sa economică. Rafina­rea petrolului, industria hîrtiei, construcțiile navale, industria con­structoare de mașini, industria e­­lectrotehnică, activitatea portuară — sunt numai cîteva dintre ar­gumentele care conferă atributul de centru industrial acestui oraș cu 135.000 de locuitori. Joi la amiază, președintele Ve­cei Executive a R.S. Croația, Dra­­gutin, Haramia, a oferit un dejun in onoarea șefului guvernului ro­mân, în saloanele Hotelului „Am­basador" din stațiunea turistică Opatia, situată în apropiere de Rieka. La dejun au participat Emil Drăgănescu, Nicolae Ecobescu, ambasadorul Vasile Șandru, pre­(Continuare în pag. a 4-a) Oameni și atitudini in instanța * conști­inței ‹ supliment politic și social-cultural al ziarului „Cronica sătmăreană". CITIȚI „GENEZE“ 4.GENEZE trrXTS-----­---------------­ A­LB Cu toate „excepțiile" meteo­rologice, albul rămîne cu­loarea la ordinea zilei în Oaș. Chiar dacă zăpada „se retrage" vremelnic, apar în schimb — mindre și durabile —­ alte și alte repere albe, contururi ale realizărilor socialiste la sate. Un astfel de reper alb, în cli­șeul nostru, este dispensarul nou din Călinești-Oaș, punct de strajă vieții și sănătății localni­cilor. IsMeMiH Situația din Nigeria Ședința cvadriparti­tă de la Paris Raportul prezentat de cancelarul Willy Brandt în fața Bun­destagului Din lumea largă DEMNI­TATEA O definiție nu e niciodată o operație ușoară; ea reclamă un efort de sinteză, care de cele mai multe ori sărăcește terenul pe care trebuie să-l respingă la cele mai reduse dimensiuni posibile. De pe urma unei defi­niții se naște totdeauna o in­satisfacție: insatisfacția de a fi sacrificat amănunte prețioase In Mosul generalului și belșugului în Mosul esențialului. Și totuși definițiile sînt nece­sare. Ele ajută pe oameni să se înțeleagă între ei, făcîndu-i să vorbească o aceeași limbă, cu sensuri mai precise. Defini­­ția limitează, dar și circumscrie și în modul acesta înlesnește o concluzie. Incercînd acum o definiție a demnității omului ni se pare că ea ar fi acel ultim conținut moral, sădit în fiecare din noi И М și de care nu te mai poți a­­tinge fără riscul unei serioase primejdii. Există, așadar, chiar în sufletul oricărui om o zonă extrem de sensibilă unde sus­ceptibilitatea este mai pronun­țată și unde trăiește viu sen­timentul că nu se poate apli­ca și omului și animalului ace­lași tratament. Este punctul în care biologicul se înșurubează în ordinea morală, subordonîn­­du-se acestuia din urmă. Resorturile demnității umane funcționează, după împrejurări, cu o mai mare sau mai mică promptitudine și, socialmente vorbind, se pot observa perioa­de cînd ea intră într-o umbră relativă. O asemenea perioadă a fost, fară îndoială, cea dinaintea epocii noastre. Ex­ploatarea omului, căreia apoi i s-a adăugat și războiul, istovi­seră complet noțiunea de om. De atîtea ori persoana ome­nească încetase de a mai fi, nu numai o valoare superioară, dar încetase de a mai figura chiar și în inventarul valorilor: ideea de om a fost în atîtea milioane de cazuri anulată. Dar azi, în această nouă erei dedicată eliberării și fericirii omului, ideea de om și echiva­lentul ei practic, demnitatea o­­m­ului, au fost reluate și rein­troduse în circulație. Omul a recăpătat azi răgazul să reintre în intimitatea lui scumpă ideea de om s-a reaprins cu toate consecințele PETRE PINTI­LIE

Next