Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 733-810)
1970-08-07 / No. 765
Vineri 7 august 1970 CRONICA SATMAREANA Tratament disciplinar maistrului de la f tratamente termice" ...Șeful secției, un inginer tînăr, despre care auzisem numai lucruri bune, părea nedumerit. „Cazul" despre care venisem să mă interesez, el îl știa încheiat. Omul a comis ilegalitatea dar și-a luat porția de pedeapsă. Așa că... Ba, pe undeva, era chiar necăjit, încercînd să ghicească pe cel care a „suflat" din secție povestea cu maistrul. Era apoi, în preziua plecării sale în concediu, pe care, după cum îmi mărturisea mai apoi, voia să-l petreacă ca alpinist în Făgăraș — și, hotărît, povestea aceea cu maistrul nu era un subiect prea plăcut de conversație. De fapt, despre ce era vorba? In fiecare an, la Uzina Unio (procedeul este același și în alte întreprinderi), muncitorilor cu calificare superioară li se repartizează elevi de la Grupul Școlar Unio — pepiniera de Cadre a uzinei — pentru instruire practică. Scopul este, de altfel, evident, inițierea acestora în meserie să fie făcută sub cea mai competentă îndrumare. La sfîrșitul perioadei de practică, în strînsă corelare cu calificativele obținute de elevi la proba de practică, se acordă primei muncitorilor-instructori. La „Unio" au fost distribuite aceste prime în data de 15 iulie a.c. La secția de tratament termic banii au fost distribuiți de către maistrul B. Nicolae. Cu acest prilej, cîțiva dintre muncitorii care instruiseră ucenici s-au pomenit frustați de o parte din banii ce li se cuveneau de drept. Firesc, conducerea secției a fost sesizată de această flagrantă neregulă. Cercetările au scos la iveală pe făptaș. Maistrul, trecut pe post de... vameș, se înfruptase din banii cuveniți oamenilor. Replica conducerii secției a fost promptă, maistrul fiind aspru tras la răspundere și sancționat. Cu aceasta dosarul afacerii părea închis. Persistau însă niște întrebări: Cum de s-a ajuns pînă aici? Cum a fost cu putință ca un maistru — om investit cu importante responsabilități în secție — să-și însușească banii muncitorilor? Erau întrebări la care vroiam să aflu răspunsul, răsfoind dosarul și mai ales stînd de vorbă cu factorii conducători, începînd chiar cu șeful secției. —• Dacă v-aș propune, tovarășe inginer Săsăran, să renunțați pentru cîteva minute la căutarea celui „vinovat" de sesizarea către ziar, (și dacă nevoie, chiar la gîndul că mîi e ne, în concediu fiind, vezi escalada „Negoiul"), cum l-ați caracteriza pe subalternul dumneavoastră? După mai multe clipe de pauză, aflu caracterizarea succintă a maistrului, făcută de omul care trebuie să-l cunoască cel mai bine: — Cum să vă spun. Este unul dintre cei trei maiștri ai secției de tratament termic. Este tînăr, școlarizat de curînd, are abia un an în funcția de maistru. Apreciam la el modul hotărît de a milita pentru respectarea timpului de lucru, a disciplinei. Rău este că, fiind prea plin de sine, nu se află în raporturi prea bune cu muncitorii. In orice caz, ca șef de secție, l-am tras la răspundere de cîte ori a fost cazul... Incet-încet, portretul maistrului începea să se contureze. Din spusele muncitorilor din secție reieșea că tînărul maistru folosește, intr-adevăr, un limbaj total nepotrivit în dialogul cu oamenii... „Mă, cutare " este în cazul lui N. B., apelativul folosit chiar și către muncitorii vîrstnici din secție. L-am întrebat în cadrul adunării, foarte sincer, omenește — spunea muncitorul Alexandru Kuhi — dacă și-a dat seama de gravitatea faptei săvîrșite. Din răspunsul primit n-am putut afla clar dacă o regretă sincer sau nu. Declarațiile oamenilor care au fost frustați de drepturi — în total 340 de lei — Gheorghe Nistor, Vasile Paul și Vasile Măndoacă, atestă că maistrul a făcut totul mizînd pe atuul... călărețului: cine să-l tragă la răspundere pe dumnealui, maistrul? De altfel, chiar șeful secției, Liviu Săsăran, sublinia că fusese întrebat de către maistrul în discuție, dacă nu cumva au și maiștrii o cotăparte din primele cuvenite muncitorilor, la care i s-a răspuns clar, negativ. Deci nu putea fi vorba de o greșeală inocentă, ci de un lucru premeditat. Declarația maistrului însăși atestă acest lucru. Din ea reiese că banii ar fi fost reținuți în urma ... înțelegerii sale cu muncitorii, că ei ar fi consimțit de bună voie să-și dea „obolul" lor maistrului... Afirmație foarte străvezie. Căci, ce înțelegere poate să existe între muncitori și un conducător al procesului de producție în privința cedării unei cotepărți din banii cîștigați pe drept de aceștia? Fapta se dovedește deosebit de gravă prin potențialul ei de nocivitași te. Ce s-ar întîmpla dacă modalitatea enunțată ar deveni practică curentă, sau ar tinde să devină? Detalii privind caracterul maistrului ne-a furnizat și tovarășul Constantin Tașnadi, tarul comitetului de partid secreal uzinei, care ne-a spus: „Nu este un cadru crescut de noi, a fost doar școlarizat de uzină. Cred că șeful de secție este subiectiv în aprecieri, atunci cînd subliniază meritele pe linie de serviciu, maistrului întrucît este bine știut faptul că el a mai fost sancționat și pentru îngăduința nepermisă cu care a tolerat abateri de la disciplina tehnologică. Deci, pentru chestiuni de pură meserie. Consider că este departe de ceea ce ar trebui să fie un maistru model. De altfel, faptele sale, îndeosebi ultimul său act, vorbesc convingător despre profilul său moral. M-am bucurat să aflu că organizația de partid, colectivul secției, n-au tolerat abaterile sale, este singurul remediu de Acesta a curma răul din rădăcină". Privind optimist hotărîrea cu care colectivul de muncă a frînat pofta de ... ciupeală maistrului N. B„ considerăm că a acest dosar este bine să nu fie închis definitiv și, mai ales, să nu fie uitat. Aceasta, în scopul întronării unor relații sănătoase în sinul colectivului de muncă, ceea ce constituie în fond, coloana vertebrală a îndeplinirii exemplare a sarcinilor profesionale, fundamentul climatului sănătos în care această prestigioasă uzină își onorează marca. G. MOCODEANU I Oeimeni și atitudinii ® pTR Й [UNK] $ É 1%.<$ Pmrji P Ий|1^ Ж 81) ,A^V«% £ k Mt (Щк Ж В [UNK], Л ц [UNK]таПл [UNK] [UNK] Cum mi-a venit o idee Intr-una din zile am luat un tîrnacop și m-am apucat de săpat la capătul blocurilor 13 și 14 din cartierul Someș. In timp ce mă căzneam să fac șanțul cit mai adinc, a trecut pe lingă mine un prieten și văzându-mă transpirând mă Întrebă: ■ Ce faci aici? ■ Nu vezi? Sap. Dar, de ce sapi? — Uite, așa mi-a venit mie. Prietenul mă privi nedumerit. Nu mai știu ce să creadă. A început din nou să mă cicălească la cap până am fost nevoit să-i spun. — Ma fac pescar. — Si ce legătură are șanțul pe care-l sapi cu pescuitul? — Are, $i uite cum curge aici. In apropiere, Someșul? — Curge. — Sap un canal până la Someș, apoi pe acest canal aduc apa, pun niște momeală și de aici de la balcon arunc undita și pescuiesc. Ce, nu crezi? — Astea-s... adevărate vorbe pescărești. Dar cum iti veni fie ideea asta cu șanțul? — Așa de la sine. Altora câte idei nu se vin? Și Încă ce mai idei?... La cine te telezi? — Păi, dacă chiar vrei să știi, iaca-ti spun. — Aici unde sau eu s-a mai săpat de cel puțin cinci ori. Cine a fost cu ideile? Cei de la construcții, de la întreprinderea comunală. Acum se spune că aici lucrează cei de la întreprinderea de construcții și montaje Cluj. Introduc nu știu ce conducte. Au săpat șanțurile și uită să le mai astupe. Dacă le acoperă, au ei grijă să lase și urme. Că, deși așa-i mai bine, să se vadă că oamenii au muncit. — Și alți oameni cu idei mai cunoști? — Același lucru se poate spune și despre cei care lucrează pe str. Mihai Viteazul. Dacă treci cumva noaptea pe această stradă, ori dai într-o groapă, ori te lovești de ceva materiale și riști să-i turtești nasul. Prietenul a dat din cap (semn că a înțeles), mi-a urat spor la lucru și a plecat. A doua zi dimineața, pe cînd mă apuc din nou de lucru, am auzit că cineva mă strigă pe nume. M-am uitat în FOILETON dreapta, în stingă, dar nu am observat pe nimeni. Cînd mă apropiai de șanț, am observat că o mare cantitate de pămînt „scoasă“ de mine dispăruse Cînd am cercetat mai bine, am văzut că pe fundul șanțului se găsea un om îngropat pe jumătate. — Ce-i cu dumneata aici? Nu mă mai cunoști? Eu sunt prietenul tău, Costică. Am venit astă-noapte pe aici și am vrut să astup șanțul. Pe cînd lucram, a alunecat pămîntul peste mine. Cred că am rupte cîteva coaste... ... M-am apucat in continuare de săpat la canalul meu. Din păcate nu știu cum să-mi salvez prietenul. Deocamdată el stă îngropat intr-unul din șanțurile săpate în cartierul Someș. N-aveti o idee? FLAVIU ISTRATE PĂȘESC ÎN VIAȚĂ FOLOSIND O FALSĂ BUSOLĂ... De cite ori le întîlnești numele în filele jurnalului voluminos, te cuprinde un acut sentiment de jenă. Cum au putut ajunge, oare, la anii lor, aici? In dreptul numelor lor, catalogul școlar menționează doar note submediocre și absențe, multe absente. Numele lor lipsește de pe vreo diplomă sau distincție din cele oferite în cadrul competițiilor școlare. Rubricile din caietul dirigintelui care certifică dezvoltarea armonioasă a altora de seama lor, nu-i cuprind și pe ei. Ii cuprinde însă, acest voluminos registru de evidență al resortului judiciar al miliției, sub numele comun, deosebit de dur: delicvenți minori. Cîteva nume: David Tiberiu (str. Decebal nr. 53), Varga Zoltán, Varga Ioan și Varga Maria (str. Digului nr. 6). Vîrsta lor, între 12—15 ani. In dreptul culpei, citesc cu stupoare: 23 de furturi. Așadar ... hoți de buzunare. Iată și filmul succint al cîtorva „ieșiri" ale acestor delicvenți minori constituiți în „familiuță": T. David și Z. Varga au atacat, după toate regulile profesioniștilor, chioșcul de băuturi din gara Ferestrău. Tot ei au furat o sumă importantă de bani de la I. Krasnik, pe cînd acesta se afla la cumpărături în unitatea de pe strada Păstrăvului... Mă opresc aici. Caracterul murdar al celorlalte „afaceri" îmi repugnă. Cauza principală care i-a aruncat atît de devreme pe acești copii în perimetrul nociv al elementelor fără căpătîi este una singură: inexistenta unui climat sănătos, care să le garanteze buna creștere în familie, lipsa oricărei supravegheri părintești. .. . Iată-mă, însoțind pe căpitanul Iuliu Orosz la locuința fraților Varga. Aflu că în curînd tribunalul va emite o hotărîre de evacuare a familiei Varga de aici. Vecinii nu mai pot, literalmente, suporta comportarea acestei familii ieșită din limitele civilizației. Zilnic locuința acestora este scena unor scandaluri. Ajungem. Apartamentul familiei Varga, purtînd vădit urmele unor locatari turbulenți (pereți sparți de lovituri, geamuri ciobite etc.), este cufundat într-o ciudată liniște. Hotărît, pare-se că nu-i înăuntru. Ofițerul, obișnuit nimeni cu astfel de ... primiri, nu cedează și bate la ușă. După cîteva minute de tăcere „strategică", auzim pași, tîrșiți, și un chip ciufulit apare în geam. * Iosif Varga, fratele mai mare. Acesta ne încredințează că este singur acasă și că abia s-a întors de la lucru. (După mari eforturi s-a reușit ca el să fie angajat la „Ceram"). Răspunde prompt și „dezghețat" la întrebări, vădind o îndelungată ... exersare. Ne spune că împlinește 18 ani în ziua de 27 octombrie a.c.... la ora 10 dimineața. In evidența ofițerului de la judiciar, tînărul „înfipt" din fata noastră figurează pe postul de „creier" — mina de lucru e furnizată de cei cîțiva ciraci în vîrstă de pînă la 13 ani. Insistăm să-i cunoaștem și frații. După îndelungi tratative consimte să deschidă ușa închisă, diplomat, pe dinafară și rînd pe rînd îi cunoaștem frații — trei la număr, aflați înăuntru, pe întuneric. Dintr-un fund de cămăruță, o dată cu un înțepător miros de țuică, iese și Ludovic Lakatos, 16 ani, fost ucenic la C.A.P. Sătmăreanu, fugit de acasă (str. Barițiu 69), „sechestrat" la familia Varga de mai mult timp pe post de „amorez" al uneia dintre fete, minoră și ea și gravidă pe deasupra. „Creierul", Iosif Varga suinde malițios spre „ginerică" remarcînd că: „așa-s tinerețile...". Uluitor. Acest apartament a devenit o adevărată cloacă! Ofițerul pe care-l însoțesc îmi spune că situația a devenit în cazul lui Varga atît de gravă încît intervenția energică a autorităților nu mai poate suferi nici o amînare Am cunoscut doar cîteva biografii ale delicvenților minori, aflați în evidența miliției. Din păcate, numărul acestora nu este deloc neglijabil. Școala, autoritatea tutelară trebuie să-și conjuge eforturile în a recupera acești minori pînă cînd nu va fi prea tirziu. Soluții există. Acolo unde familia nu întrunește calitățile de celulă sănătoasă, capabilă să-și educe vlăstarele, intervenția prin organele specializate, se impune în scopul asanării morale a acestor familii. Firește, aceasta in cazul cînd toate celelalte soluții au eșuat. GAVRIL TONICA ESTIVALE Unui vînător In slip la plajă povestește Verzi și uscate, te uimește... De ce o face? Pentru că Nu-1 poți trage... de minecă, marinică Cum e firesc, in consecință, El are doar o preferință: Să colinde, singuratic, Tot la vale. Ca în... grafic. Text: ȘTEFAN VIDA Desene: T. ȚIPARIU GR.AF Unui E. ELENA, Satu Mare. „Nu am început această scrisoare din slăbiciune, cum ar fi îndreptățit oricine să creadă. Dacă mă simt într-o oarecare măsură tristă — repet, am totală încredere în viitorul meu și al copilului — aceasta se datorește unui fapt pe care-l voi relata mai jos. Iată însă despre ce este vorba. In urmă cu cîțiva ani, cînd l-am cunoscut pe soțul meu, acesta avea un copil dintr-o legătură anterioară. Nici o clipă nu m-am gîndit că aceasta poate să împiedice căsătoria trăiau, în caz că ne no asvom căsători — cum de altfel s-a întîmplat — copilul să nu simtă în mine o mamă. Nu vreau să afirm că adaptarea a fost ușoară. M-am ferit să deschid trecutul soțului meu, să-l incit la discuții care ar fi putut crea un climat încordat in familie, m-am străduit și, cred că am reușit, să fiu mai mult decît o mamă pentru copil. Totul părea pînă la un moment admirabil. Aveam o viață plină de satisfacții. Apoi, încet, încet soțul meu a devenit rece față de noi, pentru ca pînă la urmă să se mute definitiv de acasă la o altă femeie. M-am întîlnit de cîteva ori cu el, rugîndu-l să-mi explice motivele. N-am obținut nimic. Vroia pur și simplu să fie lăsat în pace. Nu-1 interesa nimic, nici copilul la care ar fi trebuit, să tină mai mult decît la mine, care în ultimă instanță eram o străină. Trebuie să recunosc că la început mi-am cam pierdut firea. Viata pe mi-o construisem, iu care cu puține eforturi, se destrăma. Apoi m-am liniștit- Am inteles că în copil — in MURlER] copilul care devenise numai al meu, în ciuda aparențelor — îmi voi găsi liniștea, ceea ce s-a și întîmplat." Stimată corespondență, istorisirea dumneavoastră nu ni s-a părut deloc banală, cum scrieți în încheierea scrisorii dumneavoastră. Poate pentru că tăria dumneavoastră sufletească este — în mijlocul atîtor mai mari sau mai mici drame care îi aruncă pe protagoniștii lor pe cărările deznădejdii— un exemplu admirabil. M. S. Satu Mare. Dumneavoastră ne scrieți că într-una din zile — mai precis 5 august — au fost martorul unei întîmplări v-a indignat profund, care In timp ce vă aflați în apropierea satului Decebal, cîțiva copii care se găseau pe un camion ce transporta materiale pentru stadion au aruncat cu pietre într-o femeie gravidă care se afla într-o căruță cu fîn. „Din păcate — ne scrieți — nu am reușit să rețin numărul camionului". Ne pare și nouă foarte rău. Am fi reușit poate să identificăm pe autorii acestei fapte huliganice. In cazul de față, ne vom mulțumi să condamnăm și aici, în rîndurile acestei rubrici, asemenea fapte. NICOLETA VASILE, Căței. Din păcate nu vom putea da curs solicitării dumneavoastră. Redacția noastră nu numai că nu dispune cum sigură sînteți „de un stoc mai mare de fotografii colorate cu artiștii mei preferați de cinema și cîntăreți de muzică ușoară", dar nici nu se ocupă cu vînzarea acestora. Cu privește amănunte privind viața lor particulară, nici atît. Vă putem oferi însă un sfat, scrieri-le personal. M. VICTOR