Cronica Sătmăreană, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 890-964)
1971-01-23 / No. 907
PROSE TARI DIN TÖÄTS JÄRNO, UNIȚI-WRI ★ 4 pag. —30 bani Anul IV (XI) sîmbătă 23 ianuarie 1971 Cu sala plină Continuînd unul — devenit sistetraditional — de spectacole în deplasare în diferite localități din județ, secția română a Teatrului de Nord din Satu Mare a dat, joi seara, în sala căminului cultural din Livada, un spectacol Caragiale cu piesele „Conul Leonida față cu reacțiunea" și „O noapte furtunoasă". O sală plină de spectatori — tineri și vîrstnici — au aplaudat evoluția pe scenă a interpreților, dovedind o reală receptivitate la fenomenul artistic. Prietena noastră nedespărțită : CARTEA De la Centrul de librării Satu Mare am aflat că in primele două săptămini ale noului an, prin unitățile specializate din municipiu s-au vindut cca. 7.000 volume de cârti, in valoare de 90.930 lei, cifre care pun in evidentă o însemnată creștere a afluxului de cumpărători de cărți față de aceeași perioadă a anului trecut. La Galeria fondului plastic din Satu Mare este deschisă în aceste zile Expoziția cunoscutului ceramist băimărean Alexandru Bagossy. Sunt expuse blide, căni pentru vin, vaze de flori, Expoziție de ceramică servicii de țuică și vin, ornamentate cu motive florale, zoomorfe, geometrice de inspirație populară (inclusiv influența ceramicii de Vama) de o bogată paletă cromatică. Obiectele expuse pot fi cumpărate în scopuri ornamentale, decorative, cît și utilitare. Pe marginea adunării generale a cooperatorilor din Turulung ÎNTĂRIREA răspunderii personale $1 CREȘTEREA COINTERESĂRII -condiții importante in sporirea producției agricole Timpul nefavorabil — o scuză care nu scuză în întregime producțiile slabe ! Participarea redusă la muncă, lipsa de ordine și disciplină — iată cîteva din cauzele rezultatelor sub așteptări Dezvăluirea lipsurilor — un prim pas. Următorul: măsuri operative și eficiente Recent a avut loc adunarea generală a Cooperativei din Turulung. Nu ne-am propus să facem o relatare cuprinzătoare asupra tuturor problemelor dezbătute la această adunare, ci doar să vedem cum este prețuită ordinea și disciplina în muncă, care este nivelul răspunderii consiliului de conducere, a cooperatorilor în creșterea producției. Ridicăm aceste probleme deoarece ele au o importanță însemnată în introducerea noului sistem de organizare și plată a muncii în cooperativele agricole, în crearea unui regim de muncă adecvat cerințelor producției agricole. Cooperativa agricolă de producție din Turulung dispune de 2.375 hectare teren, unitate agricolă, cu toate Această corelație, beneficiază de un sprijin substanțial din partea statului, are asigurată o bază tehnico-materială corespunzătoare, dispune de condiții naturale bune pentru desfășurarea unei agriculturi intensive. întrebarea care se pune este: sunt oare puse în valoare aceste condiții favorabile? Din darea de seamă a consiliului de conducere și apoi din cuvîntul celor care au participat la discuții a rezultat că în anul 1070 activitatea s-a soldat cu rezultate economice sub nivelul posibilităților reale. La grîu și porumb s-a realizat în medie o producție de 810 și respectiv 1.300 kg la hectar. Nivelul producției animaliere a fost, de asemenea, scăzut și nu s-a realizat nici efectivul de animale prevăzut în plan. Se înțelege că nerealizarea producției agricole globale și marfă a diminuat venitul bănesc al cooperativei. Este adevărat că în anul 1970 condițiile vitrege — revărsarea rîului Tur pe sute de hectare, — au diminuat producția vegetală, că unele suprafețe calamitate total au trebuit reînsămînțate. Dar oare numai condițiile climaterice au determinat nivelul scăzut al producției agricole? Evident că nu. In timp ce mai multe echipe din brigăzile nr. 2 și 4 au depășit producția planificată la porumb, drept răsplată cooperatorii primind reing. VASILE MARCULI (Continuare în pag. a 2-a). In produsele care fac cinste Fabricii de mașini casnice din Satu Mare este încorporată și munca plină de avînt a turnători. Uzina de mașini casnice, — acest organism complicat, în care fiecare element se alătură indestructibil celorlalte, se include funcțional în marele circuit tehnologic, în marea respirație uzinală — străbate acum întîii metri din „traseul" noului cincinal, în același ritm sigur și constant ascensional cu care ne-a obișnuit. Îndeplinit și depășit, cincinalul încheiat în 1970 este purtătorul acelei profunde semnificații prin care un colectiv — perfect închegat și indisolubil atașat de tot ceea ce reprezintă parte constitutivă a uzinei — își înțelege menirea se înțelege și se realizează pe sine. Pășim în imensa sală a uzinei pentru a parcurge — alăturîndu-ne permanent curgătoarei benzi tehnologice — metri și minutele în care fuziunea absolută dintre om și mașină își pierde abstract, de formulă caracterul lexicală, devenind element definitoriu al unei cît se poate de perceptibile realități. Totul începe în secția de debitare a tablei unde, imperturbabile „ghilotine", răspunzînd credincios unor, apăsări pe buton, segmentează bucata de tablă, precis, pe linia subțire ca un fir a reperului, configurînd astfel dimensiunile viitoarei piese. Mașinile de debitare a tablei își trimit produsul „vecinelor", prese uriașe și complicate (prevăzute cu foto-celule pentru evitarea accidentelor) care, respectînd normele firești ale utilitar-esteticului pretins de proiect, dau forma cea mai exactă segmentelor de tablă sosite, pregătindu-le pentru degresare. Baia chimică, de acid sulfuric pe care reperele sunt obligate să o suporte le va da o nouă înfățișare, o nouă toaletă, prin dizolvarea și înlăturarea impurităților, iar Alexandru Wass, Mihai Iosif sau Francisc Fazekas, „supraveghetorii" pricepuți ai gigantelor vane-tunel expediază spre secția emailat efortul muncii lor, concretizat în piesele pregătite să îmbrace o altă vestimentație. Albul și griul cărora priceperea lui Gheorghe Dan sau Nicolae Cosma le dă o reală strălucire, consolidată apoi de cele 850 de grade ale cuptoarelor — incandescente tunele —, acea strălucire binecunoscută de toate gospodinele, devenită demult element cotidian al unui decor domestic. . De aici încolo, începe asamblarea pieselor. „Existențe" individual concepute și cristalizate într-o formă ultimă își pierd din acest moment personalitatea proprie, fiecare dintre ele contribuind în continuare la geneza unui aragaz, a unei sobe de gătit sau reșou electric , geneză dirijată cu pricepere și pasiune de Ștefan Ignat, Vasile Leiber, Cornel Pop și toți ceilalți colegi de secție care, pe întreg traseul urmat de banda de montaj, intervin cu precizie adăugind mereu un alt și alt element (casetă de aragaz, arzătoare, conducte de gaz, pereți laterali etc.). Și astfel cele patru benzi (de aragaze, de sobe de gătit „Gutin", de sobe de încălzit „Super" și de reșouri și încălzitoare de apă .,Litoral") își transportă în secția de recepționare pînă și de ambalaj, produsul finit, în esența acestui proces (care începe prin segmentarea unei bucăți oarecare de tablă) reprezintă o bandă vie care curge exact și continuu spre momentul acela final în care produsul — îmbrăcînd haina definitivului util și estetic — își așteaptă binemeritatele aprecieri. Iar această vie — efectul celei mai bandă depline fuziuni dintre om mașină — poartă în alunecași rea sa perpetuă, certitudinile și garanțiile succeselor viitoare. Existînd pe fundamentul entuziasmului laborios al oamenilor, pe rîvna și mereu proaspătă ingenioasă a unui „încercat" colectiv de inovatori, penal-concretă a prezenta funcțiaunui tehnic de nădejde. Uzina utilaj de mașini casnice și-a înscris de multă vreme, cu o evidentă precizie, contururile pe fundalul industrial al județului Satu Mare. T. DANEȘ îmbin ritmul alert al După un bilanț anual nesatisfăcălor LA COOPERATIVA METALO-LEMN se întrevede revirimentul așteptat Bilanțul cu care Cooperativa Metalo-lemn din Satu Mare a încheiat anul 1970 obligă la reflecții și, mai ales, impune măsuri hotărîte și eficiente. Analiza noastră nu-și propune să facă investigații de mare anvergură, dat fiind faptul că în aceste condiții s-ar referi la anul 1970 în exclusivitate. Rețin totuși atenția cîteva cifre, unele procente ale căror valori nu exprimă nici pe departe reala forță a colectivului de muncă de aici. Să le reproducem: valoarea producției marfă — 96,9 la sută, indicatorul încasări de la populație prin unitățile de deservire 96,2 la sută, confecționarea și desfacerea mobilierului, de uz casnic și de alte utilizări 66,5 la sută etc. Oricum ar fi întoarse și sucite, aceste procente vorbesc de la sine. .Ce anume a determinat o asemenea situație? Din partea conducerii cooperativei ni s-au explicat o parte din cauzele care, pe drept cuvînt, nu aparțin cooperativei, dar și altele care, dimpotrivă, i se pot reproșa. Intre altele neritmicitatea aprovizionării cu materii prime și materiale, o perioadă de peste două luni cînd în multe unități aparținătoare nu s-a lucrat, din cauza inundațiilor, și în fine, situația creată ca urmare a tărăgănării de către I.J.C. a dării în funcțiune a halei de producție pentru secția tîmplărie. Este și aceasta o cauză pentru care la această oră în depozitele cooperativei se află „încuiată" suma de 465.000 lei — valoarea celor 500 de dulăpioare, comandă nelivrată la timp și în consecință refuzată de o firmă comercială străină. Acestei sume i se adaugă, începînd cu prima zi a anului curent, penalizări zilnice. Dar să revenim la „povestea" acelei hale. Să nu mai amintim pînă la detaliu faptul că s-a pornit de la început cu stîngul, de la proiectare și construcție, că termenului de punere în exploatare, septembrie 1969, i-a urmat altul, ianuarie 1970, și că s-a amînat apoi pentru noiembrie 1970. Dar nici în al doisprezecelea ceas, întreprinderea județeană de construcții nu dă dovadă de mai multă operativitate. Deși cooperativa a cheltuit multe mii de lei pentru a-i pune la dispoziție (fără a fi obligată) cele necesare în privința aparaturii, nici în prezent nu se poate spune că uscătoria funcționează sau că încălzirea e pusă la punct. Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim deocamdată aici cu enumerarea cauzelor obiective în ce privește cauzele subiective, tovarășul Vasile Panea, președintele cooperativei, și tovarășul Sorin Por, secretarul organizației de partid, ne relatau că au fost trase toate învățămintele ce se impuneau. Așa, de exemplu, se refereau la secția nr. 41 construcții, unde nu numai fluctuația, dar mai ales slaba organizare a muncii și indisciplina au dus la o situație destul de dăunătoare. Astfel șeful de echipă Carol Török lipsea de la serviciu nemotivat, timp în care angaja cu echipa sa lucrări pe cont propriu, pe care, bineînțeles, le și executa. Apoi, livrarea comenzilor s-a decalat de mai multe ori în mod nejustificat, aglomerînd producția și livrările la sfîrșitul trimestrului cînd condițiile de lucru, se știe, devin mai anevoioase. Este discutabilă și disciplina V. MOINEAGU (Continuare in pag. a 2-a) Integrata de in și cînepă Negrești-Oaș, instantaneu din secția de țesătorie. in pag. a 2-a Agendă pionierească ’71 Cartea specialistului Memento Noi măsuri luate de conducerea întreprinderii comunale Tragerile la sorți pentru libretele C.E.C. privind construirea de locuințe și cîștiguri în materiale de construcții . Astăzi vor avea loc tragerile la sorți pe trimestrul IV la libretele de economii pentru construirea de locuințe și pentru libretele de economii cu cîștiguri în materiale de construcție, această ocazie se vor acorda Cu 18 și respectiv 45 de cîștiguri în valori individuale. ÎN INTERIORUL ZIARULUI PAGINA A 3-A VIATA LITERARĂ SI ARTISTICA licroavanpremieră teatrală După tîrgumureșeni și arădeni, băimărenii sunt noii oaspeți întru Thalia in acest început de an. Pentru spectatorul ca și pentru scena gazdă primirea lor ca atare nu poate fi decit profitabilă. Dacă arădenii au demonstrat, bunăoară, cum se poate „priza“ publicul printr-o piesă de succes (chiar cînd nu excelezi interpretativ), Ilyés Kinga de la secția maghiară a teatrului din Mureș și regizorul ei Radu Tirgu Penciulescu au probat cum acest public poate fi subjugat prin recitalul actoricesc (subsumat cu adîncă modestie dăruire transpunerii și emoționantă scenice a acelui fascinant monolog numit „Micul Prinț"). Ceea ce estimez în turneul băimărean de astăzi și mîine este redemonstrarea acelei resurecții a scenei vecine care surprins și a încîntat în ultimele stagiuni publicul și critica, ce incintă pe mai departe, fără să mai surprindă însă, sălile pline — pe care trupa de la poalele Gutinului le face la sediu ca și aiurea. Nu mai surprinde pentru că bătălia pentru calitate la teatrul megieș a antrenat eforturi decisive pe un front larg — de la primenirea fermă a trupei la chibzuirea repertoriului și de la alternanța inspirată a îndrumării regizorale la revitalizarea muncii de impresariat. Am convingerea că aceste investiții vor fi probate o dată în plus în cele două premiere (două dintre cele nouă valoroase piese ale stagiunii!) aduse acum la Satu Mare : Ion (dramatizarea lui Mihail Sorbul după cunoscutul roman — al lui Rebreanu — sîmbătă orele 17 și 20, duminică orele 11) și Clipe de viață (duminică orele 20) de William Saroyan. Ne propun viziunea lor asupra Simple estimări acestor texte dramatice regizorul Petre Sava. Băleanu și prestigiosul director de scenă și scenograf Liviu Ciulei. O distribuție numeroasă în care alături de „vechea gardă" crescută sau maturizată aici — între care Silvia Uță, Larisa Stase Mureșan, Tzenka Velceva Binder, Ecaterina Sandu, Ion Uță, Ion Săsăran, Teofil Turturică, Vasile Grădinaru, Cornel Mititelu— întîlnim nume impuse pe alte scene și „împămîntenite” aici — ca Virgil Fătu, Cazimir Tănase, Vasile Constantinescu, Apriliana Dimitriu, Olga Sîrbu, Gh. Lazarovici — sau nume noi în curs de afirmare ca Ovidiu Cristea, Jeny Petrescu etc. Pentru cel familiarizat cu drama setei de pămînt, din cartea lui Rebreanu, sau cu acea febrilă sondare a ființei umane proprii scrierilor lui Saroyan, ca și pentru cel încă nefamiliarizat cu nici una din ele, spectacolele băimărene constituie o plăcută invitație. O irezistibilă invitație — inclusiv pentru omul de teatru, pentru care reîntîlnirea cu o trupă în plină creștere artistică și cu o mare personalitate regizorală este întotdeauna stimulatorie. VASILE SAVINESCU