Cronica Sătmăreană, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 890-964)

1971-01-23 / No. 907

PROSE TARI DIN TÖÄTS JÄRNO, UNIȚI-WRI ★ 4 pag. —30 bani Anul IV (XI) sîmbătă 23 ianuarie 1971 Cu sala plină Continuînd unul — devenit siste­tra­ditional — de spec­tacole în deplasare în diferite localități din județ, secția română a Teatrului de Nord din Satu Mare a dat, joi seara, în sa­la căminului cultural din Livada, un spec­tacol Caragiale cu piesele „Conul Leo­­nida față cu reacțiu­­nea" și „O noapte furtunoasă". O sală plină de spectatori — tineri și vîrstnici — au aplau­dat evoluția pe scenă a interpreților, do­vedind o reală recep­tivitate la fenomenul artistic. Prietena noastră nedes­părțită : CARTEA De la Centrul de librării Sa­tu Mare am aflat că in prime­le două săptămini ale noului an, prin unitățile specializate din municipiu s-au vindut cca.­­ 7.000 volume de cârti, in va­loare de 90.930 lei, cifre care pun in evidentă o însemnată creștere a afluxului de cumpă­rători de cărți față de aceeași perioadă a anului trecut. La Galeria fondului plastic din Satu Ma­re este deschisă în aceste zile Expoziția cunoscutului ceramist băimărean Alexandru Bagossy. Sunt expuse blide, căni pentru vin, vaze de flori, Expoziție de ceramică servicii de țuică și vin, ornamentate cu motive florale, zoo­morfe, geometrice de inspirație populară (inclusiv influența ce­ramicii de Vama) de o bogată paletă cro­matică. Obiectele expuse pot fi cumpărate în scopuri ornamentale, decorative, cît și u­­tilitare. Pe marginea adunării generale a coopera­torilor din Turulung ÎNTĂRIREA răspunderii personale $1 CREȘTEREA COINTERESĂRII -condiții importante in sporirea producției agricole Timpul nefavorabil — o scuză care nu­ scuză în întregime producțiile slabe ! Participarea redusă la muncă, lipsa de ordine și disciplină — iată cîteva din cauzele rezultatelor sub așteptări Dezvăluirea lipsurilor — un prim pas. Ur­mătorul: măsuri operative și eficiente Recent a avut loc adunarea generală a Cooperativei din Tu­rulung. Nu ne-am propus să facem o relatare cuprinzătoare asupra tuturor problemelor dez­bătute la această adunare, ci doar să vedem cum este prețuită ordinea și disciplina în muncă, care este nivelul răspunderii consiliului de conducere, a coope­ratorilor în creșterea producției. Ridicăm aceste probleme deoare­ce ele au o importanță însemna­tă în introducerea noului sistem de organizare și plată a muncii în cooperativele agricole, în crea­rea unui regim de muncă adec­vat cerințelor producției agricole. Cooperativa agricolă de pro­ducție din Turulung dispune de 2.375 hectare teren, unitate agricolă, cu toate Această core­­lație, beneficiază de un sprijin substanțial din partea statului, are asigurată o bază tehnico-ma­­terială corespunzătoare, dispune de condiții naturale bune pentru desfășurarea unei agriculturi in­tensive. întrebarea care se pune este: sunt oare puse în valoare aceste condiții favorabile? Din darea de seamă a consili­ului de conducere și apoi din c­uvîntul celor care au participat la discuții a rezultat că în anul 1070 activitatea s-a soldat cu re­zultate economice sub nivelul posibilităților reale. La grîu și porumb s-a realizat în medie o producție de 810 și­ respectiv 1.300 kg la hectar. Nivelul produc­ției animaliere a fost, de aseme­nea, scăzut și nu s-a realizat­­ nici efectivul de animale prevăzut în plan. Se înțelege că nerealizarea producției agricole globale și marfă a diminuat venitul bă­nesc al­ cooperativei. Este adevărat că în anul 1970 condițiile vitrege — revărsarea rîului Tur pe sute de hectare, — au diminuat producția vegetală, că unele suprafețe calamitate total au trebuit reînsămînțate. Dar oare numai condițiile cli­materice au determinat nivelul scăzut al producției agricole? E­vident că nu. In timp ce mai multe echipe din brigăzile nr. 2 și 4 au depășit producția pla­nificată la porumb, drept răs­plată cooperatorii primind re­ing. VASILE MARCULI (Continuare în pag. a 2-a). In produsele care fac cinste Fabricii de mașini casnice din Satu Mare es­te încorporată și munca plină de avînt a turnători. Uzina de mașini casnice, — acest organism complicat, în care fiecare element se alătură indestructibil celor­lalte, se include funcțional în marele circuit tehnologic, în marea respirație uzinală — străbate acum întîii metri din „traseul" noului cincinal, în același ritm sigur și constant ascensional cu care ne-a o­­bișnuit. Îndeplinit și depășit, cincinalul încheiat în 1970 este purtătorul acelei profunde semnificații prin care un co­lectiv — perfect închegat și indisolubil atașat de tot ceea ce reprezintă parte constitu­tivă a uzinei — își înțelege menirea se înțelege și se rea­lizează pe sine. Pășim în imensa sală a uzinei pentru a parcurge — alăturîndu-ne permanent­ cur­­gătoarei benzi tehnologice — metri și minutele în care fu­ziunea absolută dintre om și mașină își pierde abstract, de formulă caracterul lexicală, devenind element definitoriu al unei cît se poate de per­ceptibile realități. Totul începe în secția de debitare a tablei unde, im­perturbabile „ghilotine", răs­­punzînd credincios unor, apă­sări pe buton, segmentează bucata de tablă,­ precis, pe linia subțire ca un fir a repe­rului, configurînd astfel di­mensiunile viitoarei piese. Mașinile de debitare a tablei își trimit produsul „vecinelor", prese uriașe și complicate (prevăzute cu foto-celule pen­tru evitarea accidentelor) care, respectînd normele fi­rești ale utilitar-esteticului pretins de proiect, dau forma cea mai exactă segmentelor de tablă sosite, pregătindu-le pentru degresare. Baia chimică, de acid sulfuric pe care repe­rele sunt obligate să o suporte le va da o nouă înfățișare, o nouă toaletă, prin dizolvarea și înlăturarea impurităților, iar Alexandru Wass, Mih­ai Iosif sau Francisc Fazekas, „supraveghetorii" pricepuți ai gigantelor vane-tunel expedi­ază spre secția emailat efortul muncii lor, concretizat în piesele pregătite să îmbrace o altă vestimentație. Albul și griul cărora priceperea lui G­heorghe Dan sau Nicolae Cosma le dă o reală strălucire, consolidată apoi de cele 850 de grade ale cuptoarelor — incandescente tunele —, acea strălucire binecunoscută de toate gospodinele, devenită demult element cotidian al unui decor domestic. . De aici încolo, începe asam­blarea pieselor. „Existențe" individual concepute și cris­talizate într-o formă ultimă își pierd din acest moment personalitatea proprie, fiecare dintre ele contribuind în con­tinuare la geneza unui aragaz, a unei sobe de gătit sau re­­șou electric , geneză dirijată cu pricepere și pasiune de Ștefan Ignat, Vasile Leiber, Cornel Pop și toți ceilalți co­legi de secție care, pe întreg traseul urmat de banda de montaj, intervin cu precizie adăugind mereu un alt și alt element (casetă de aragaz, arzătoare, conducte de gaz, pereți laterali etc.). Și astfel cele patru benzi (de aragaze, de so­be de gătit „Gutin", de sobe de încălzit „Super" și de reșouri și încălzitoare de apă .,Litoral") își transportă în secția de recepționare pînă și de ambalaj, produsul finit, în esența acestui proces (care începe prin segmentarea unei bucăți oarecare de tablă) re­prezintă o bandă vie care curge exact și continuu spre momentul acela­­ final în care produsul — îmbrăcînd haina definitivului util și estetic — își așteaptă binemeritatele aprecieri. Iar această vie — efectul celei mai bandă de­pline fuziuni dintre om mașină — poartă în aluneca­și rea sa perpetuă, certitudinile și garanțiile succeselor vii­toare. Existînd pe fundamentul entuziasmului laborios al oa­menilor, pe rîvna și mereu proaspătă ingenioasă a unui „încercat" colectiv de inova­tori, pe­nal-concretă a prezenta funcția­­unui tehnic de nădejde. Uzina utilaj de mașini casnice și-a înscris de multă vreme, cu o evidentă precizie, contururile pe fun­dalul industrial al județului Satu Mare. T. DANEȘ îmb­in ritmul alert al După un bilanț anual nesatisfăcălor LA COOPERATIVA METALO-LEMN se întrevede revirimentul așteptat Bilanțul cu care Cooperativa Me­­talo-lemn din Satu Mare a înche­iat anul 1970 obligă la reflecții și, mai ales, impune măsuri hotărîte și eficiente. Analiza noastră nu-și propune să facă­­ investigații de mare anver­gură, dat fiind faptul că în aceste condiții s-ar referi la anul 1970 în exclusivitate. Rețin totuși atenția cîteva cifre, unele procente ale căror valori nu exprimă nici pe departe reala forță a colectivului de muncă de aici. Să le reproducem: valoarea pro­ducției marfă — 96,9 la sută, indi­catorul încasări de la populație prin unitățile de deservire 96,2 la sută, confecționarea și desfacerea mobilierului, de uz casnic și de alte utilizări 66,5 la sută etc. Ori­cum ar fi întoarse și sucite, aceste procente vorbesc de la sine. .Ce anume a determinat o aseme­nea situație? Din partea conducerii coopera­tivei ni s-au explicat o parte din cauzele care, pe drept cuvînt, nu aparțin cooperativei, dar și altele care, dimpotrivă, i se pot reproșa. Intre altele neritmicitatea aprovi­zionării cu materii prime și mate­riale, o perioadă de peste două lu­ni cînd în multe unități aparțină­toare nu s-a lucrat, din cauza i­­nundațiilor, și în fine, situația cre­ată ca urmare a tărăgănării de că­tre I.J.C. a dării în funcțiune a halei de producție pentru secția tîmplărie. Este și aceasta o cauză pentru care la această oră în depozitele cooperativei se află „încuiată" su­ma de 465.000 lei — valoarea celor 500 de dulăpioare, comandă neli­vrată la timp și în consecință re­fuzată de o firmă comercială stră­ină. Acestei sume i se adaugă, în­­cepînd cu prima zi a anului cu­rent, penalizări zilnice. Dar să revenim la „povestea" acelei hale. Să nu mai amintim pî­nă la detaliu faptul că s-a pornit de la început cu stîngul, de la pro­iectare și construcție, că termenu­lui de punere în exploatare, septem­brie 1969, i-a urmat altul, ianuarie 1970, și că s-a amînat apoi pentru noiembrie 1970. Dar nici în al doispre­zecelea ceas, întreprinderea jude­țeană de construcții nu dă dova­dă de mai multă operativitate. Deși cooperativa a cheltuit mul­te mii de lei pentru a-i pune la dispoziție (fără a fi obligată) cele necesare în privința aparaturii, ni­ci în prezent nu se poate spune că uscătoria funcționează sau că încălzirea e pusă la punct. Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim deocamdată aici cu enume­rarea cauzelor obiective în ce privește cauzele subiecti­ve, tovarășul Vasile Panea, preșe­dintele cooperativei, și tovară­șul Sorin Por, secretarul organiza­ției de partid, ne relatau că au fost trase toate învățămintele ce se impuneau. Așa, de exemplu, se refereau la secția nr. 41 construc­ții, unde nu numai fluctuația, dar mai ales slaba organizare a muncii și indisciplina au dus la o situație destul de dăunătoare. Astfel șeful de echipă Carol Török lipsea de la serviciu nemotivat, timp în care angaja cu echipa sa lucrări pe cont propriu, pe care, bineînțeles, le și executa. Apoi, livrarea comenzilor s-a de­calat de mai multe ori în mod ne­justificat, aglomerînd producția și livrările la sfîrșitul trimestrului cînd condițiile de lucru, se știe, devin mai anevoioase. Este discutabilă și disciplina V. MOINEAGU (Continuare in pag. a 2-a) Integrata de in și cînepă Negrești-Oaș, instantaneu din sec­ția de țesătorie. in pag. a 2-a Agendă pionierească ’71 Cartea specialistului Memento Noi măsuri luate de conducerea întreprinderii comunale Tragerile la sorți pentru libretele C.E.C. privind construirea de locuințe și cîștiguri în materiale de construcții . Astăzi vor avea loc tragerile la sorți pe trimestrul IV la libre­tele de economii pentru con­struirea de locuințe și pentru libretele de economii cu cîștiguri în materiale de construcție, această ocazie se vor acorda Cu 18 și respectiv 45 de cîștiguri în valori individuale. ÎN INTERIORUL ZIARULUI PAGINA A 3-A VIATA LITERARĂ SI ARTISTICA licroavanpremieră teatrală După tîrgumureșeni și arădeni, băimărenii sunt noii oaspeți întru Thalia in acest început de an. Pentru spectatorul ca și pentru scena gazdă primirea lor ca ata­re nu poate fi decit profitabilă. Dacă arădenii au demonstrat, bunăoară, cum se poate „priza“ publicul printr-o piesă de succes (chiar cînd nu excelezi interpre­tativ), Ilyés Kinga de la secția maghiară a teatrului din Mureș și regizorul ei Radu Tirgu Pen­­ciulescu au probat cum acest public poate fi subjugat prin re­citalul actoricesc (subsumat cu adîncă modestie dăruire transpunerii și emoționantă scenice a acelui fascinant monolog numit „Micul Prinț"). Ceea ce estimez în turneul băimărean de astăzi și mîine este redemonstrarea acelei re­surecții a scenei vecine care surprins și a încîntat în ultimele­­ stagiuni publicul și critica, ce incintă pe mai departe, fără să mai surprindă însă, sălile pline — pe care trupa de la poalele Gutinului le face la sediu ca și aiurea. Nu mai surprinde pentru că bătălia pentru calitate la tea­trul megieș a antrenat eforturi decisive pe un front larg — de la primenirea fermă a trupei la chibzuirea repertoriului și de la alternanța inspirată a îndrumării regizorale la revitalizarea muncii de impresariat. Am convingerea că aceste investiții vor fi proba­te o dată în plus în cele două premiere (două dintre cele nouă valoroase piese ale stagiunii!) aduse acum la Satu Mare : Ion (dramatizarea lui Mihail Sorbul după cunoscutul roman — al lui Rebreanu — sîmbătă orele 17 și 20, duminică orele 11) și Clipe de viață (duminică orele 20) de William Saroyan. Ne propun viziunea lor asupra Simple estimări acestor texte dramatice regizorul Petre Sava. Băleanu și prestigio­sul director de scenă și scenograf Liviu Ciulei. O distribuție nume­roasă în care alături de „vechea gardă" crescută sau maturizată aici — între care Silvia Uță, Larisa Stase Mureșan, Tzenka Velceva Binder, Ecaterina Sandu, Ion Uță, Ion Săsăran, Teofil Tur­turică, Vasile Grădinaru, Cornel Mititelu— întîlnim nume impuse pe alte scene și „împămîntenite” aici — ca Virgil Fătu, Cazimir Tă­­nase, Vasile Constantinescu, Apri­­liana Dimitriu, Olga Sîrbu, Gh. Lazarovici — sau nume noi în curs de afirmare ca Ovidiu Cris­­tea, Jeny Petrescu etc. Pentru cel familiarizat cu dra­ma setei de pămînt, din cartea lui Rebreanu, sau cu acea febrilă sondare a ființei umane proprii scrierilor lui Saroyan, ca și pentru cel încă nefamiliarizat cu nici una din ele, spectacolele băimă­­rene constituie o plăcută invita­ție. O irezistibilă invitație — in­clusiv pentru omul de teatru, pentru care reîntîlnirea cu o trupă în plină creștere artistică și cu o mare personalitate regizo­rală este întotdeauna stimulato­­rie. VASILE SAVINESCU

Next