Cronica Sătmăreană, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 965-1042)

1971-04-08 / No. 971

Joi 8 aprilie 1971 CRONICA SATMAREANA 3 —rir-r rtri - ■тп-гпптт—m ' ............................................■■iii................. .....................................ттгм---------------------------тгттпггаи Ililllllll • 'ШТ ■ИПГЧП1ГТТ1 111 1 "I mill II" ---------П-ТТ-'ТГГ-Г1'— LEGEA CONTRACTELOR instrument eficient de planificare (Urmare din pag. a­l­a) prime și materiale din timp, în mod eșalonat, în vederea înde­plinirii ritmice și integrale sarcinilor de plan. De notat fap­a­tul că, pentru 1971, unitățile de industrie locală din județul nos­tru sunt asigurate cu nivele (re­partiții) pentru materii prime și materiale care acoperă necesa­rul în proporție de 71,4 la sută. Diferența rămîne să o aprovi­zionăm de la diverse unități. Pentru asigurarea producției cu materii prime și materiale, au fost lansate 940 de comenzi, ca­re acoperă 82 la sută din ne­cesar, dar, pînă în prezent s-au contractat cantități ce reprezintă doar 57,5 la sută față de nece­sar și 80,6 la sută față de nive­lele aprobate. Necontractarea în întregime a materialelor sare se explică prin faptul rece­că unele materiale se contractează doar semestrial, iar pe de altă parte că sunt cazuri cînd nive­lele aprobate sunt refuzate la contractare. De menționat toto­dată că 18 la sută din necesarul de produse pentru unitățile noas­tre reprezintă procentajul probat la materialele strict nea­di­rijabile. Privitor la refuzuri, țin să arăt că Grupul de lacuri și vop­sele București nu a acceptat con­tractarea cantității de 98 tone nitrolacuri cu Combinatul 1 Mai, deși această unitate are aprobate pentru cantitatea nivelă res­pectivă. Divergența dintre cele două unități a fost înaintată spre rezolvare Direcției de resort din Ministerul Industriei Chimice și Consiliul popular Satu Mare. Contractări județean s-au operat la capitolele parțiale „țesă­turi tip bumbac“ și, în parte, la „materialele metalurgice“. Bu­năoară, pînă acum nu a fost con­firmat nici un contract profile mijlocii și, ușoare, pentru groase și subțiri, țevi din table oțel pentru construcție etc., deoarece întreprinderea teritorială provizionare Baia Mare nu­de­j­­a perfectat contractele cu unită­țile furnizoare. La fel, la cheres­tea, calitatea și dimensiunile nu corespund cerințelor unităților beneficiare. C.E.I.L. Sighetul Mar­­mației, de pildă, asigură numai cherestea de calitate inferioară, rezultată din sortarea sortimen­telor de calitatea I. Din valoa­rea totală a comenzilor ce le-am trimis la I.T.A. s-au confirmat doar 58,6 la sută. De mențio­nat că, în același timp, furnizorii direcției au acceptat și contractat cu noi 80 la sută din valoarea comenzilor depuse. Confirmările de la I.T.A. — principala noastră bază de aprovizionare — repre­zintă 52,3 la sută din nivelele aprobate, iar contractele cu fur­nizorii direcți se ridică la 23,8 la sută. Desigur, situația de mai sus­ privitoare la nivelele este contrară prevederilor refuzate, Legii nr. 71, care, la art. 3, prevede: „Contractele economice pentru materiile prime de bază trebuie să fie încheiate cu minimum 6 luni înainte de începerea perioa­dei de plan“. Ori... Există, de altfel, și alte precizări în scopul întăririi relațiilor dintre între­prinderi și a respectării legii con­tractelor. Din păcate, nu toate acestea se respectă. Spre exem­plu, deși legea contractelor pre­vede clar obligațiile organizați­ilor socialiste de a calcula pe­nalizări și a solicita despăgubiri în cazul existenței prejudiciilor, nerespectării termenelor de li­vrare sau a altor clauze­ contrac­tuale, aceste prevederi nu sînt aplicate decît în parte, motivîn­­du-se ... „menținerea relațiilor de­ colaborare“! Con­siderăm că asemenea atitudini sunt dăună­toare economiei și, ca atare, se impune respectarea cu strictețe a tuturor prevederilor legii con­tractelor de către toți factorii, contribuind astfel la asigurarea unui cadru propice intereselor generale ale dezvoltării econo­miei. Numai astfel va putea a­­junge legea contractelor un instrument eficace al planificării, menit să asigure sporirea efi­cienței întregii activități econo­mice. Cerințele sporite de materii prime pe șantierele de construcții determină o activitate susținută la _____ _____ Balastiera • Apa. _____________ PREZENTĂ VIE Firesc, cu omul din fața mea n-am discutat chestiuni lega­te de meserie, în primul zinel. Aidoma unui gospodar care are cu ce să se laude, a sim­țit însă că-i obligația sa să vorbească despre obiectivele edilitar-gospodărești aflate pe agenda de lucru a comunei și în general despre grija ce se dă sistematizării localității, înfrumusețării și modernizării ei. Firesc, zic, întrucît inter­locutorul meu este deputat și înțelege să-și onoreze manda­tul încrederii cu dăruirea pro­prie oamenilor ce se vor utili. Dialogul nostru a îmbrățișat apoi o largă problematică — viața satului , posibilitățile de permanentizare a cadrelor în sat, aria largă a muncii cultural-educative în maselor... Totul văzut rîndul prin filtru critic. Vorbele, cumpă­nite, trădau un punct de ve­dere temeinic argumentat de experiența proprie, de viață. Firesc, iarăși, întrucît omul din fața mea este un intelec­tual al satului, cu picioarele pe pămînt dar „cu privirea clară, însuflețită de conștiința răspunderii comuniste ce o incumbă o atare poziție. ...Am timp să rememorez cele știute despre el. Absol­vent al Institutului medico­­farmaceutic a fost repartizat aici, la țară. La început... gre­utățile începutului. Firesc au apărut primele semne ale prezenței sale aici. Primele împliniri. Din senin, o nespe­rată chemare la oraș îl pune în grea încurcătură. In oraș... era orașul, în mirificul decor ce-l poate imagina privirea în ceas de cumpănă, într-un sat peste care s-a așternut moina... Dar aici erau atîtea lucruri începute, rămîne­au atîtea de făcut și cineva tre­buia să le împlinească, să ră­­mînă. Și a rămas. Mai întîi o amînare „poate la anul", și-a spus, apoi hotărîrea a ră­mas definitivă. Au trecut de atunci 15 ani. — Vă pare rău? îl întreb în răgazul oferit de plecarea pacientului. — Sincer, deloc. Veniți să vă arăt. Și, urmîndu-i, sunt obligat ÎN viața­ SATULUI! să recunosc că de fapt, clă­direa aceasta impunătoare, dispensarul medical, este un adevărat palat al sănătății. Ca­mere mari, curate, multe la număr pentru Casa de naștere, saloane mari, albe, pentru bolnavi, cabinet dentar, sală de așteptare, cabinet de con­sultații, anexe. — Toate acestea le-am fă­cut cu oamenii de aici într-un timp record. Era nevoie de dispensar și oamenii l-au fă­cut așa cum se cere. Toți ca unul. In prima zi am avut un prim prieten. Astăzi mi-e prie­ten satul întreb, satele din jur. N-am ce regreta. Descopăr în curte un auto­turism — desigur particular. Cu o asemenea mașină nave­ta de la oraș nu e o problemă, îmi ghicește gîndul. — N-are sens. Condițiile ce le am aici nu sînt inferioare celor de la oraș. Și mai e ceva, deasupra lor. O muncă — ca și aceea închinată sănă­tății nu poate fi făcută în răstimpul oferit de mersul a două autobuze, nu poate fi delimitată de ora plecării și cea a sosirii. Așa poți fi cel mult un merceolog, dar nici­decum un medic. Arta discuției îmbrățișează apoi noastre mai cazuri deo­sebite, de care se leagă fru­moase reușite profesionale. Le alege pe cele de dată mai re­centă — numărul lor fiind demult de ordinul Tinára T. I. a suferit zecilor­ grave arsuri, întinse pe circa 25—30 la sută din corp; multă vreme, fata Spitalizată se reîn­toarce acasă cu slabe de supraviețuire. Medicul șanse a continuat însă tratamentul, a încercat altul, altele. Luni de zile de veghe închinate cu încăpățînare salvării pacien­tei, urmate nu o dată de deza­măgiri. A urmat reușita. Apoi alte cazuri. Discuția curge, depănîndu-se și lărgin­­du-se cu alte fapte de viață. Din ele simt durîndu-se lu­minoasă, prezența vie a me­dicului în viața satului, por­tretul moral viguros al omu­­lui­ om, care de astă dată poartă numele de Alexandru Papp, medicul din Cărășeu. GAVRIL TONICA SPORTivi SPORTiv SPORT Lupte greco-romane Patru juniori sătmăreni în finala pe țară Patru juniori sătmăreni — Victor Tătaru (cat. 48 kg), Francisc Szabó (cat. 65 kg), Iosif Marja (cat. 70 kg) și Ștefan Murrai (cat. 87 kg) au reușit performanța de a se situa pe primul loc în limitele categoriilor respective, obținînd dreptul de a participa la fina­la campionatului republican al juniorilor. Etapa de zonă a competiți­ei s-a desfășurat în zilele de 3—4 aprilie la Tg. Mureș cu participarea a peste 140 de concurenți. Sportivii sătmăreni amintiți mai sus — juniori mari cu to­ții — au avut evoluții excelen­te, îndeosebi Szabó a folosit procedee tehnice spectaculare eficiente, și Murvai, care are la activ o victorie asupra lui N. Iuga, deținător a două tit­luri de campion național. Din­tre juniorii mici cele mai fru­moase rezultate le-au obținut Vasile Ștefan în limitele cate­goriei 65 kg — situat pe locul II, și Mihai Donca, ocupantul locului III in întrecerile din cadrul categoriei 81 kg. Urăm celor patru juniori (sportivi pregătiți de inimoșii antrenori I. Bordei și I. Toma) succes în etapa finală a cam­pionatul ce se va desfășura între 7-9 mai la Arad. HANDBAL în „Cupa semi­­centenarului 11 Mondiala a ocupat locul II Zilele trecute, la Baia Mare, au avut loc întreceri la handbal fe­minin dotate cu ,,Cupa Semicen­tenarului“. Au luat parte echipe­le Constructorul Baia Mare, (par­ticipantă în campionatul, divizio­nar secund), Liceul Ferneziu, Vo­ința Oradea și formația sătmărea­­nă Mondiala. Mondiala a reușit în cadrul a­­cestui turneu două victorii (12 — 10 în compania Voinței ,17 - 7 cu Liceul Ferneziu) și o înfrîngere în fata divizionarei , cu scorul de 11 — 21. In urma acestor re­zultate Mondiala s-a situat pe lo­cul doi al clasamentului, primul revenind echipei Constructorul. Printre muncitoarele care se evidențiază la „Tricotex" Satu Mare se numără și tînăra Agatha Kopeczky, prezentă în fotografia de mai sus în plină activitate productivă. Echipa Gr. școlar Unio — campioană de zonă Recent, municipiul Satu Mare a găzduit întrecerile de zonă ale campionatului școlilor profesiona­le pe ramură. In cadrul acestei competiții s-au întrecut handba­list) din școlile cu profil metalur­gic din Cluj, Arad, Oradea, Za­lău și bineînțeles, Satu Mare. Reprezentativa Grupului școlar Unic a terminat neînvinsă între­cerea (patru victorii din tot atî­tea posibile), ocupînd primul loc în clasament și, implicit, dreptul de a participa la etapa finală. Din rîndul handbaliștilor reni s-au remarcat Pintea, sătmă­Gya* llai și Istrăvan. Pe următoarele locuri, în ordine, s-au situat re­prezentantele orașelor Cluj, Ora­dea, Arad și Zalău. Rezultate scontate în campionatul județean în cadrul campionatului jude­țean de handbal s-au desfășurat recent partidele etapei a 15-a, caracterizată în general prin jo­curi de bună calitate. S-au înre­gistrat în marea parte a cazurilor rezultate scontate, Iată-le : Liceul Ardud — Victoria I Cărei 14—15,­­Liceul nr. 2 — Liceul Tășnad 29 — 17 i Gr. șc. Univ — Liceul M. Eminesc 15 16 j­­ Some­­șul — Victoria II Cărei 21 23. In clasament continuă să con­ducă Victoria I Cărei cu 25 p. urmată în ordine de Victoria II (22 p.), Liceul nr 2 (20 p.), Li­ceul M. Eminescu (18 p.), Some­șul (18 p.), Unirea Tășnad (16 p.), Gr.­șc, Univ (14 p.), Liceul Tăș­nad (11 p.), Liceul Ardud (3 p.) și Liceul industrial (3 p.). FOTBAL Campionatul divizionar al juniorilor RECOLTA SALONTA —SOMEȘUL SATU MARE 2—2 Cu toate că a deplasat la Sa­lon­ta o formație cu multe rezer­ve, Someșul putea cîștiga acest meci. Stoica, Gulya și Bent­­o s-a­u aflat, de pildă, în poziții ideale (singuri cu portarul sau chiar cu OLIMPIA SATU MARE — Scorul reflectă destul de fidel diferența de valoare dintre cele două combatante. Cum era și fi­resc, gazdele și au depășit la toa­te capitolele partenerii de între CHIMISTUL BAIA MARE In mod surprinzător, juniorii careieni au pierdut această par­tidă. Formația locală a reușit să Constructorul Baia Mare — Minerul Baia Mare 0—5 (0—2), Gloria Baia Mare — Olimpia poarta goală) dar au ratat în­scrierea golurilor. Punctele au fost realizate de Petrichl (min. 3) și Balaj (min. 21) pentru localnici, Bencze (min. 8) și Stoica (min. 78, din 11 m). MINERUL BAIA SPRIE 6—0 cere, Pataki (de patru ori) și Fis­­chmann (2) avînd grijă să confir­me aceasta prin numărul mare de goluri, realizate, în „rații“ e­­gale pe fiecare repriză în parte. — VICTORIA CĂREI 2—0 termine învingătoare, jucătorii ei suplinindu-și lipsa­­ de valoare tehnică prin elan. Oradea 0—0, Crișul Oradea — Unirea Zalău 3—0 (neprezenta­­re). ALTE REZULTATE CLASAMENTUL Constructorul — Unirea; Victoria — Recolta; Minerul Baia Sprie — Crișul; Someșul — Olimpia Satu Mare; Mi­nerul Baia Mare — Gloria; Olimpia Oradea — Chimistul. 1.Minerul Baia Mare 14 131 0 51— 8 27 2.Crișul 14 121 1 57— 8 25 3.Someșul 149 3 2 35—17 21 4.Olimpia Oradea 148 2 4 28—14 18 5.Olimpia Satu Mare 146 2 6 29—25 14 6.Recolta 145 2 7 17—31 12 7.Victoria 145 1­8 19—27 11 8.Unirea 144 2 8 17—25 10 9.Chimistul 145 0 9 16—25 10 1o.Gloria 143 2 9 18—398 11.Minerul Baia Sprie 143 2 9 17—438 12.Constructorul 141 2 11 13—554 Secție de judo la Micuia Un inimos cadru didactic de la Școala generală din Micuia, profesorul de fizică Dumitru Flo­rea a inițiat și realizat aici o sec­ție de judo in care sunt cuprinși elevi din clasele V—VIII, copii între 12 — 15 ani. Deocamdată, ne informează pro­fesorul, cei 13 copii selecti­vați pentru a practica această ramu­ră sportivă, participă la antrena­mente urmînd, ca nu peste multă vreme micii judoka să efectueze demonstrații la căminul cultural din comună. Un schimb de experiență între secția de judo a Olimpiei și spor­­tivii din Micula ar fi util, credem, ambelor, dar mai cu seamă tine­rei secții. M­ă întreb dacă domnișoa­ra sau doamna olande­ză, franțuzoaică, italiană (poate fi și din S.U.A., Dane­marca, R.F. a Germaniei) care etalează, cu ostentație nedisi­mulată — într-o sală de con­cert sau pe o Street dintr-o metropolă cu circulație halu­cinantă — o zgardă în care minusculele mărgele devin elemente primordiale ale unei creații de elevat rafinament, sau o sacoșă monocromă mă întreb, zic, dacă purtătoa­rea unui astfel de giuvaer știe să localizeze în România colțul din nord al țării, el în­suși ținînd să se individuali­zeze subliniat, zicîndu-și tot „țară”. Poate că nu știe. E suficient România. Și se va gîndi — de asta sînt sigur! — că România este țara unor oameni a că­ror sensibilitate vibrează la armonia luminii și culorilor. Cele o sută douăzeci de fe­mei din Negrești-Oaș, Certeze, Huta, Tur și ele se gîndesc și de asta sînt singur! — că poemele lor de iscusință și gingășie vor provoca peste țări și mări exclamații de ui­mire, încîntare și apreciere. In cei zece ani de existență, Secția de cusături din Ne­grești—Caș­a Cooperativei „Arta Populară“ din Satu Mare a devenit un admirabil recep­tacul care captează hărnicie și virtuozitate, investind cu va­lențe noi o artă multiseculară. Doresc să subliniez ideea că nu este vorba de o „vogă folclorică“,­ ci de perpetuarea și dezvoltarea unei industrii casnice care, prin decantare în timp, a creat obiecte de uz și podoabă ce se înscriu în sfera artei autentice. Tovarășa Elena Balaban (în­vățătoare la Liceul din Negre­­ști-Oaș), creatoarea de modele a secției, îmi explica principi­ile care stau la baza activită­ții acesteia. Modelele după care se execută lucrarea sunt inspirate din cele tradiționale, îmbogățite prin cromatică și forme, evident fără alterări. Gama produselor s-a lărgit mult: laibăre croșetate, uioșe cu perii (dungi), străiți, zgărzi, fidre, pălării, sacoșe, rochii, brățări, fețe de mese etc. Cei 21 de ani de cînd funcționea­ză în Oaș și cele peste 1.000 eșantioane colecționate îi con­feră creatoarei de modele com­petența bazată pe experiență și studiu îndelungat al artei populare oșenești. Abordînd problema reclamei și a desfacerii sortimentelor, tovarășa Balaban făcea o serie de propuneri pe care și noi le supunem atenției conducerii Cooperativei „Arta populară“ din Satu Mare. Deschiderea unor unități de artizanat pen­tru produsele oșenești pe litoral și Valea Prahovei. Efi­ciența acestor inițiative nu este greu de evaluat. Numai la export, planul pe trimestrul I al anului curent înregistrea­ză o depășire de 100.000 lei. Cifra nu este spectaculoasă desigur, dar dacă vom aminti că secția a demarat cu numai șapte lucrătoare, devine edifi­catoare pentru dimensiunile prezente ale producției, suges­tivă pentru perspectivele ulte­rioare. Pulsația culorilor a intrat în fluxul creației permanente, dirijate, organizate. Alături de aspectul economic, ne demons­trăm nouă înșine potențialul valoric al unei arte intrate trainic în circuitul național și mondial. Made in Oaș. AUREL MURGAN CONSEMNĂRI MADE IN OAȘ

Next