Cronica, 1970 (Anul 5, nr. 1-52)

1970-05-23 / nr. 21

Proletari din toate țările, uniți'-vâlI SĂPTĂMÎNAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL * ANUL V ® NR. 21 (224) e SÎMBATĂ 23 V »70 ® 12 PAGINI 1 LEU ION GANJU : .Interior* TABLETA DE SEARĂ ■.. .Și s-a tăcut seară, și s-a tăcut dimineață, și din umbre­le amurgurilor, spre înnoptare, s-au­­ eștit tainele descoperite poetului I din ra­zele piezișe ale soarelui de amiază s-au îm­pletit fulgerele răzvrătirii și ale mîniei împotriva celor care întinează visele și strivesc speranțele. .. .Și s-a făcut seară iar, și iar s-a făcut dimineață și din tainele deslușite și depănate în lumina lină a apusurilor și din învolburările de minte ale zilelor au prins viață, an de an, poemele argheziene, pam­­fletul, tableta, romanul. Toate — răsfrîngeri ale acestei na­turi duale — au ieșit la iveală ai impetuozitate de flacără, pînă cînd Cocă, a tras Cocă, Implacabilul planeta jocului din urmă. Dacă ciocul încovoiat al pă­sării destinului nu s-ar fi a­­plecat chiar atunci asupra bi­lețelului ce ascundea taina ul­timă, Tudor Arghezi ar fi Îm­plinit ieri 90 de ani ! Oricît am privi de lucid, î­n­­țelegînd procesele firești ale vieții și ale morț­ii, oricît am recunoaște că opera sa e per­­fect rotunjită și că, finind sea­ma de spiritul neadormit al poetului —­ un volum în plus, o serie de tablete în plus, nu ar fi schimbat în esență peisajul de ansamblu al creației arghe­ziene, regretele dispariției, chiar la o virstă atît de glo­rioasă, nu pot fi încă reținute. Pentru că, lăsînd la o parte satisfacțiile curiozității pe care o stîrnește longevitatea, să re­cunoaștem că Arghezi ne lipseș­te, azi. Ne lipsește uneori auto­ritatea, ne lipsește de cele mai multe ori ingenuitatea, după cum ne lipsește curajul afir­­mațiilor, al adjectivelor și In­terjecțiilor lui . Multe ат [UNK] [UNK]Н deșarte, multe cutezanțe artis­tice fără acoperire și-ar afia mai repede și mai ușor, poate, meritata stare de imponderabi­litate, dacă verbul arghezian și-ar exercita încă atributele . Pentru că Arghezi, poetul cea­surilor de seară, a fost ca și Eminescu, un scriitor profund angajat în zbaterile și luptele prezentului. Așa l-a descris și prietenul nedezmințit al tine­reții și maturității sale. Gala Galaction : „Arghezi e o na­tură de războinic. Arghezi a pornit totdeauna în slujba ideilor, a convingerilor... cu elanul nemuritorului erou al lui Cervantes. Arghezi e un răzvrătit și un justițiar". Poe­tul a intrat în eternitate și cu acest gest al justițiarului, iar poezia sa, în straturile ei cele mai adinei, con­jugă meditația și acțiunea, viziunea universa­lității, dar și a cadrelor exis­tenței specifice poporului care l-a zămislit. Din nestematele luminii și ale umbrei, ale zile­lor și nopților, ale pămîntului, ale văzduhului, ale munților și apelor, meșterul, sullind de-a­­supra, a durat un nou fir­mament gîndirii și sensibili­tății românești, mai întîi, dar care rămîne gîndire și sensi­bilitate pur și simplu. Din ființa pămînteană a poe­tului a mai rămas doar atîta CRONICA (Continuare ta pag. a 2-a) ROMANIA IN CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL Participarea la circuitul economic mondial constituie o ne­cesitate obiectivă pentru orice stat, mare sau mic. In con­dițiile amplei revoluții științifice și tehnice contemporane, asimilarea rapidă a noilor cuceriri ale științei și tehnicii pre­supune atît intensificarea eforturilor proprii în sfera produc­ției și cercetării, cît și angajarea tot mai amplă în diviziu­nea internațională a muncii. De aceea pe piața mondială se manifestă viguros tendința spre universalizarea schimburilor. Ca expresie concludentă a dezvoltării schimburilor economi­ce internaționale, se constată triplarea, în ultimii 15 ani, a volumului comerțului internațional, performanță fără prece­dent în istoria schimburilor mondiale . Conducerea de partid și de stat din țara noastră, ținînd seama de tendințele care se manifestă în economia mondială și de propriile noastre nevoi, promovează o politică de extin­dere a relațiilor sale economice cu toate țările, indiferent de orînduirea lor socială, pe baza principiilor fundamentale ale relațiilor dintre statele suverane. „Sîntem conștienți — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — că pentru a asigura progresul tot mai rapid al țării și pentru a ține pasul cu cerințele teh­nicii mondiale, cu cuceririle științei contemporane, trebuie să lărgim și să dezvoltăm continuu cooperarea și colaborarea internațională" ’). Economia mondială, analizată ca un sistem complex de re­lații între economiile naționale ale diferitelor țări, cunoaște în perioada de după al doilea război mondial noi caracte­ristici. Acestea sînt generate de existența în lume a două sisteme economice mondiale diferite, de destrămarea sistemu­lui colonial al imperialismului și afirmarea tot mai pronunțată în relațiile internaționale a tinerelor state independente, de desfășurarea revoluției științifice și tehnice și de alte pro­cese social-economice specifice contemporaneității. Diviziunea mondială a muncii se manifestă, în condițiile social-economice ale perioadei postbelice, sub forma divi­ziunii internaționale socialiste a muncii și a diviziunii inter­naționale capitaliste a muncii. Diviziunea internațională so­cialistă a muncii și diviziunea internațională capitalistă a muncii nu sînt două componente separate, ci numai două for­me de manifestare ale diviziunii mondiale a muncii, în con­diții sociale diferite. Intrucît piața mondială are un caracter unic, cele două forme de manifestare a diviziunii mondiale a muncii se influențează reciproc , țările socialiste și țările ca­pitaliste dezvoltă între ele relații comerciale și de cooperare economică și tehnică­ științifică. Diviziunea mondială a muncii nu a eliminat, decît pentru o parte a economiei mondiale, trăsăturile definitorii ale orîn­­duirii capitaliste și n-a luat decît în măsură limitată pe cele ale orînduirii socialiste. Ea îmbracă forma social-economică atît a diviziunii internaționale capitaliste a muncii — pentru relațiile dintre țările cu sistem social-economic capitalist — cît și a diviziunii internaționale socialiste a muncii — pentru relațiile dintre țările cu sistem social-economic socialist. Caracteristica dominantă a diviziunii internaționale capita­liste a muncii, este împărțirea lumii în țări industriale dezvol­tate și țări slab dezvoltate din punct de vedere economic. Diviziunea internațională socialistă a muncii oferă condiții pentru eliminarea împărțirii lumii în țări industriale dezvol­tate și țări agrare rămase în urmă. Punînd la baza relațiilor dintre ele principiile respectării suveranității și independen­ței naționale, egalității în drepturi, întrajutorării și avantaju­lui reciproc, țările sistemului mondial socialist își dezvoltă armonios și multilateral economiile lor naționale. Țările so­cialiste realizează între ele un­­ nou tip de relații internațio­nale, care nu sînt compatibile cu subjugarea și exploatarea unei țări de către alta. Colaborarea economică realizată cu toate țările socialiste ocupă un loc central în ansamblul relațiilor economice exter­ne ale României. Pornind de la realitatea istorică din vre­mea sa și de la previziunea științifică potrivit căreia deose­birile naționale între popoare și state „vor dăinui încă foar­te multă vreme, chiar și după înfăptuirea dictaturii proleta­riatului, pe scară mondială" 2), V. I. Lenin manifesta o preo­cupare deosebită pentru problemele statornicirii între statele și popoarele socialiste a unor relații „care să fie bazate pe încredere deplină, pe conștiința clară a unității frățești, pe un consimțămînt cu totul liber"3). Punînd la baza politicii sale externe aceste teze leniniste, țara noastră dezvoltă relații e­­conomice cu toate țările socialiste, respectînd principiile de colaborare care promovează atît interesele naționale cît și cele internaționale. Considerînd planul unic de dezvoltare a economiei națio­nale ca un instrument al exercitării suveranității noastre de stat, ca un atribut inalienabil al acesteia, țara noastră dez­voltă o serie de forme concrete de colaborare economică și tehnico-științifică. Comerțul exterior al României socialiste cu celelalte țări din sistemul mondial socialist cunoaște o creștere continuă a volumului său comparativ cu nivelul anului 1950, acesta deținînd ponderea principală în comerțul nostru exterior, — 55 la sută — fapt ce demonstrează capacitatea țărilor socia­liste de a contribui reciproc la dezvoltarea economiilor lor naționale. Experiența a dovedit că rezultate bune sînt obținute in relațiile comerciale dintre țările socialiste atunci cînd se folosește metoda de coordonare a planurilor naționale de dez­voltare a economiilor lor și, decurgînd de aici, coordonarea principalelor cercetări științifice și tehnice, precum și specia­lizarea și cooperarea în producție a unor tipuri și grupe de produse. Se stimulează schimburile reciproce, folosindu-se mai activ relațiile valutar-financiare și a creditului interna­țional. Prin consultări și analize bilaterale și multilaterale, în ca­drul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, se preconizea­ză soluții reciproc avantajoase pentru lărgirea diviziunii in­ternaționale socialiste a muncii, urmînd ca acestea să fie lua­te în considerare ca posibilități la definitivarea planului de 5 ani și de perspectivă al fiecărei țări socialiste. In acest sens, se orientează și preocupările din programul de coordonare a planurilor pe perioada 1971—1975, cum ar fi cele referitoare la dezvoltarea bazei de combustibil și ener­gie, asigurarea necesarului de materii prime pentru industria siderurgică, dezvoltarea producției unor mașini de înaltă pro­ductivitate și a maselor plastice etc., edificarea unor obiec­tive care prezintă interes reciproc, tipodimensionare­a o serie de mașini și unelte etc. Hotărîrile adoptate în sesiunea specială a C.A.E.R. din luna aprilie 1969 deschid noi posibilități de adîncire și perfecțio­nare a relațiilor economice și cooperării în producție pe temeiurile precizate în Raportul la Congresul al X-lea al P.C.R. și anume că : „Perfecționarea cooperării nu se bazează pe crearea de organisme supranaționale, nu trebuie să afec­teze în nici un fel planurile economice naționale, indepen­dența unităților economice din fiecare țară"4). LĂRGIREA PIEȚII MONDIALE DE MĂRFURI întemeiată pe principiul general al respectării suveranității,, egalității în drepturi și avantajelor reciproce, pe liberul con­ Conf. univ. C. NICUUCIOIU (continuare în pag. a 11-a)

Next