Cronica, 1977 (Anul 12, nr. 1-52)
1977-01-07 / nr. 1
fr Proletari din toate țările, uniți-va \ _i__________________________________ ______ _ ____________________________________________________________________ț Săptămînal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Iași, anul XI, nr. 1 (571), vineri, 7 ianuarie 1977, 8 pagini, 1 leu MESAJUL DE ANUL NOU adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România, încheiem primul an al cincinalului 1976—1980 cu remarcabile succese în realizarea hotărîrilor Congresului al XI-lea, a Programului partidului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea țării spre comunism. Producția industrială a continuat să se dezvolte intr-un ritm înalt, crescînd cu 11,5 la sută față de anul anterior, iar în agricultură am realizat cea mai mare recoltă de cereale din istoria țării. Avem, de asemenea, înfăptuiri de seamă în domeniul construcțiilor, al transporturilor, al circulației mărfurilor, precum și în celelalte ramuri ale economiei naționale. Totodată, au cunoscut o puternică dezvoltare știința, învățămîntul, cultura, întreaga viață spirituală a poporului. S-a asigurat înfăptuirea consecventă a prevederilor programului partidului de ridicare continuă a nivelului de trai al poporului. Toate aceste succese sînt rodul muncii entuziaste a clasei muncitoare, a țărănimii și intelectualității, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate. Ele demonstrează cu putere realismul și justețea hotărîrilor Congresului al XI-lea, creșterea rolului partidului ca forță politică conducătoare în societatea noastră. Pentru mărețele victorii dobîndite în edificarea socialismului, adresez cele mai calde felicitări tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România, eroicului și talentatului nostru popor. începem anul 1977 cu hotărîrea fermă de a înfăptui neabătut planul dezvoltării economico-sociale a țării, de a asigura, în continuare, progresul în ritm rapid al industriei și agriculturii, al întregii economii naționale. In centrul întregii activități va trebui pusă ridicarea nivelului tehnic și calitativ al producției, creșterea puternică a eficienței economice. în acest scop este necesar ca toate organele și organizațiile de partid, toți oamenii muncii să acționeze cu înaltă răspundere și spirit de abnegație pentru înfăptuirea hotărîtă a măsurilor de reducere a consumurilor de materiale și materii prime, ieftinirea investițiilor și reducerea cheltuielilor de producție, pentru creșterea susținută productivității muncii și organizaarea pe baze științifice a producției și a muncii. Aplicarea în viață a acestor măsuri are un rol hotărîtor pentru realizarea cu succes a întregului cincinal, pentru înfăptuirea plenară a revoluției tehnico-științifice în țara noastră, pentru perfecționarea tuturor domeniilor de activitate. In conformitate cu hotărîrile Congresului al XI-lea, în 1977 vom trece la înfăptuirea reducerii treptate a săptămînii de lucru, vom începe realizarea măsurilor de majorare a retribuției oamenilor muncii prevăzute pentru acest cincinal. In anul în care intrăm vom sărbători centenarul independenței — eveniment istoric de însemnătate hotărîtoare pentru progresul economico-social al țării, pentru afirmarea liberă și independentă a națiunii noastre —, va avea loc primul festival al muncii și creației poporului nostru, „Cîntarea României“, se vor desfășura lucrările Congresului cooperativelor agricole de producție, Congresului consiliilor oamenilor muncii și ale Conferinței Naționale a partidului. Să întîmpinăm aceste evenimente reuniuni cu noi succese în toate deșimeniile de activitate, în realizarea hotărîrilor Congresului al XI-lea. Dragi tovarăși și prieteni. In anul 1976 au continuat să se accentueze profundele schimbări revoluționare, naționale și sociale ale lumii de azi, s-a afirmat cu tot mai multă putere voința popoarelor de a trăi libere și independente, s-au obținut noi succese în lupta lor pentru o politică nouă, de egalitate și respect între națiuni, de destindere, colaborare și pace. In spiritul orientărilor stabilite de Congresul al XI-lea, țara noastră și-a lărgit și intensificat relațiile de colaborare și solidaritate cu toate țările socialiste, aducîndu-și contribuția la întărirea unității și forței socialismului. De asemenea, România și-a întărit legăturile, pe multiple planuri, cu statele care pășesc pe calea dezvoltării libere, de sine-stătătoare — o expresie elocventă constituind-o, in acest sens, intrarea sa în grupul țărilor în curs de dezvoltare și participarea, în calitate de invitată, la activitatea țărilor nealiniate. Acționînd în spiritul coexistenței pașnice, România și-a amplificat, totodată, raporturile cu țările capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială, aducîndu-și contribuția activă la afirmarea puternică în viața internațională a principiilor deplinei egalități în drepturi, respectului independenței și suveranității naționale, neamestecului in treburile interne, renunțării la forță și la amenințarea cu folosirea forței, la respectarea dreptului fiecărui popor de a fi stăpîn pe destinele sale. Datorită politicii sale consecvente de pace și colaborare, România și-a cîștigat noi prieteni în lume, se bucură de o largă și binemeritată apreciere pe toate meridianele globului. România este hotărîtă să acționeze și în anul 1977 cu toată fermitatea pentru întărirea unității solidarității tuturor țărilor socialisite, a forțelor progresiste, antiimperialiste de pretutindeni, împotriva politicii imperialiste, colonialiste și neocolonialiste, pentru progres social și pace. Fie ca anul 1977 în care va avea loc reuniunea de la Belgrad pentru securitate în Europa să marcheze o etapă nouă pe calea înfăptuirii documentelor Conferinței general-europene de la Helsinki prin adoptarea de măsuri concrete care să ducă la extinderea neîngrădită a colaborării economice și tehnico-științifice, la promovarea unei largi colaborări în domeniul culturii, artei și al altor probleme umanitare, la dezangajarea militară a continentului, la destindere și securitate în Europa și în întreaga lume. Menționînd cu satisfacție faptul că in anul 1976 a avut loc reuniunea de la Atena consacrată cooperării economice în Balcani, apreciem necesar să se depună noi eforturi pentru lărgirea continuă a colaborării multilaterale dintre toate statele aparținînd acestei regiuni geografice, în spiritul înțelegerii și bunei vecinătăți. Ținînd seama de gravitatea deosebită a situației din Orientul Mijlociu, este necesar ca în anul 1977 să se intensifice eforturile pentru realizarea unei păci trainice și juste în această zonă. Este necesar să facem totul ca anul 1977 să marcheze o etapă importantă pe calea lichidării subdezvoltării, a făuririi noii ordini economice internaționale, care să asigure condiții pentru progresul economico-social mai rapid al țărilor slab dezvoltate, pentru accesul lor neîngrădit la tehnologia înaintată, la cuceririle civilizației moderne, condiție esențială pentru întărirea stabilității economice mondiale, pentru progresul național și social al tuturor națiunilor. • . ’ ... 1,ea e in mod imperiu intensificarea eforturilor genera pentru înfăptuirea dezarmării, « in primul rând, a dezarmării nucleare. Realizarea tuturor acestor dezerate arzătoare ale tuturor popoarelor necesită creșterea rolului Organizației Națiunilor Unite și al ator organisme internaționale în viața politică mondială, participare tot mai activă, în acest cadru, a tuturor statelor, fără deosebire d mărime sau orînduire socială , condiții de deplină egalitate, loluționarea echitabilă a problemele complexe ale lumii de azi, convingerea că popoare unite ,navitate- acționîn unite, pot obține, m anul în car intram, noi succese pe calea progresului și păcii, a făuririi lumi mai bune și mai drepte und p planeta noastră. Dragi tovarăși și cetățeni, să teastăm : pentru măreția și strălucirea scumpei noastre patrii , Republica Socialistă România; pentru Partidul Comunist Român, forța politică conducătoare a societății noastre pe calea făuririi vieții noi, libere și fericite; pentru întărirea unității și solidarității tuturor țărilor socialiste, a mișcării comuniste și muncitorești, a tuturor forțelor progresiste, antiimperialiste; pentru colaborare între toate națiunile, pentru pace în întreaga lume. Vă urez tuturor, dragi concetățeni, împlinirea tuturor dorințelor de mai bine, satisfacții și bucurii tot mai mari în muncă și viață, multă sănătate și fericire! La mulți ani, dragi tovarăși și prieteni ! în celelalte pagini • „Cîntarea României“ • Funcția formativă a cărții social-politice • 80 de ani de la nașterea lui Ionel Teodoreanu • Autoportretul în pictură românească, ?Шо Brăduț COVALIU : „In hala mare“ „România muncitoare" 75 DE ANI DE LA APARIȚIA PRIMULUI NUMAR La 1 ianuarie 1902, cercul socialist „România muncitoare“ din București — de numele căruia sînt legate primele inițiative pe calea refacerii unității organizatorice a clasei muncitoare din România în primul deceniu al acestui secol — edita organul de presă cu același nume, menit a fi nu doar un mijloc de informare și de inrîurire a opiniei publice, ci, o tribună de luptă revoluționară cu profunde implicații în procesul dezbaterilor ideologice ale epocii. Reunind în colegiul redacțional și în colectivul de colaboratori nume binecunoscute vieții spirituale și mișcării muncitorești din România la hotarul dintre cele două secole precum : Alexandru Ionescu, Al. Constantinescu, I. C. Frimu, D. Th. Neculuță, D. Voinov, Const. Dobrogeanu- Gherea, dr. C. Racovski, prof. dr. Ion Cantacuzino s. a., săptămînalul „România muncitoare“ promova chiar prin editorialul întîiului număr, ideea viabilității mișcării muncitorești in condițiile istorice specifice vremi. Mai mult decît atît, prin pana redactorului șef (Al. Ionescu) acelei era lansat îndemnul la unitatea de acțiune a clasei muncitoare și exprimată speranța în izbînda finală : „Să ne unim, deci, forțele și să luptăm cu foc și entuziasm. Să ne slujească greșelile trecutului drept învățăminte pentru viitor". Ancorată în problematica socială complexă a României începutului de veac, publicația a făcut loc, deopotrivă, în coloanele celor 23 de numere cîre au apărut în prima-i serie (pînă la 9 iunie 1902), unor constante preocupări legate de stabilirea tacticii de luptă în conformitate cu necesitățile și cerințele momentului revoluționar, preconizînd „tactica multilaterală“ în locul celei exclusiviste a „căii legale“, mobilizarea, sprijinirea și conducerea acțiunilor greviste, solidarizarea cu răscoalele țărănești, precum și popularizarea — prin mijlocirea traducerilor unor lucrări reprezentative — a ideilor socialismului științific. Proiectată inițial a avea caracter de „revistă științifică și literară“, proiect materializat parțial prin publicarea unor pagini din operele lui Maxim Gorki, Jules Valles, Elena Farago, Wanda Mihail, Ada Negri și D. Th. Neculuță, „România muncitoare“ nu și-a conservat, pe parcurs, asemenea profil, rămînînd „un organ socialist“ prin excelență. Nevoită să-și înceteze apariția în vara anului 1902, făcînd loc unor gazete ocazionale editate de același cerc („1 Mai“ — în 1904 și „Jos despotismul“ în 1905), „România muncitoare“ avea să reapară, într-o nouă serie de mai lungă durată (pînă în 1914), începînd de la 5 martie 1905. Consecventă în promovarea principiilor anunțate în seria anterioară, gazeta condusă (din 1906) de M. G. Bujor sublinia — în articolul-program :,Rolul nostru“ — oportunitatea momentului pentru „a ne aduna iarăși în jurul vechiului drapel“, prefigurînd astfel acțiunile revoluționare hotărite din anii următori pe linia refacerii unității organizatorice a clasei muncitoare. Militînd neobosit pentru atragerea muncitorimii în organizațiile sindicale constituite pe principiul luptei de clasă, acțiune începută în anul 1905 și intensificata în 1906. „România muncitoare“ — devenită organ central al sindicatelor și organizațiilor socialiste din România — s-a dovedit a fi o prezență activă pe frontul luptei ideologice și mereu angajată în viața social-politică a țării. Concludent este faptul că, în primăvara sîngeroasă a anului 1907 ziarul a avut de suportat prigoana sistematică din partea autorităților pentru motivul că în paginile sale se făcuseră auzite glasuri de protest împotriva masacrelor țărănimii, precum și cunoscutul „apel“ din martie, adresat concentraților și rezerviștilor : „Niciodată gloanțele voastre în pieptul țăranilor asupriți’ !“. Pe aceeași linie se situează și aprecierile elogioase la adresa celebrului pamflet al lui I. L. Caragiale, „1907 — din primăvară pînă în toamnă“, aspru rechizitoriu (la care redacția gazetei subscria) făcut regimului burghezo-moșieresc. Beneficiind, din anul 1907, de colaborarea unor iscusiți condeieri, cum au fost N. D. Cocea sau Panait Istrati, sau a unor elemente socialiste aparținînd „noului val“ (Const. C. Petrescu, dr. Ottoi Călin ș.a.), redacția ziarului a organizat numeroase campanii cu audiență în mase împotriva corporațiilor, a legiuirilor antimuncitorești, pentru dezvăluirea tarelor regimului burghezo-moșieresc și pentru promovarea pe scară largă a anchetelor muncitorești. „România muncitoare“ s-a remarcat, de asemenea, prin eforturile susținute ale redacției și colaboratorilor în direcția reorganizării unității de acțiune a clasei muncitoare, finalizată în anul 1910, cu prilejul Congresului de reconstituire a Partidului Social-Democrat din România. Privită în perspectiva timpului, „România muncitoare“ își justifică calificativul de enciclopedie a mișcării politice și sindicale din România la începutul secolului nostru. Prin caracterul ei muncitoresc, prin varietatea problemelor abordate, prin combativitatea-i revoluționară. „România muncitoare“ a marcat un moment de statornică referință în istoria presei românești, în ansamblu, și a presei muncitorești, în speță. Dumitru VITCU