Curentul, ianuarie 1937 (Anul 10, nr. 3203-3232)

1937-01-04 / nr. 3205

Luni 4 Ianuarie I^a* A­N­SPORTIV Şi pentru sport chiar, sosirea Anului Hon impune întocmirea unui bilanţ al activităţii exerciţiului încheiat, deoa­rece numai din lectura acestei balanţe retrospective, pot esi în evidenţă în­văţăturile ce trebue să stea la baza programului pentru viitor, al fiecărui departament în parte. Privind prin prisma popularităţii, a gradului în care preocupă omenirea ci­vilizată, este uşor să constatăm — dat fiind amploarea mereu crescândă — ce admirabil mijloc de propagandă poate constitui sportul, pentru o naţiu­­ne. Gândiţi-vă numai la imensa mulţime care a urmărit întrecerile diverşilor selecţionaţi la Olimpiada de la Berlin, la entuziasmul ce-i stârneau învingăto­rii in rândurile spectatorilor, cari inter­nau, aplaudând frenetic, imnul naţio­nal respectiv, pentru a putea aprecia cum se cuvine justeţea afirmaţiei de mai sus. In acest caz, împrejurările impun ca, orice activitate, orice manifestaţie spor­tivă, să satisfacă în cât mai largă mă­sură, cerinţele unei bune afirmări a elementului românesc, deoarece este e­­vident că, eficacitatea propagandei, este în raport direct cu numărul izbând­­zilor dobândite, de purtătorii tricoului naţional. Numai sub acest raport, trebue pri­vit bilanţul reprezentativ, al activităţii desfăşurate de sportivii români în 1936 deoarece la loc de cinste trebuesc ci­tiţi acei sportivi cari, în dragostea lor pentru ţară, au ştiut să-şi închine ac­tivitatea, afirmării culorilor româneşti. Echipa hipică română Respectând criteriul justei selecţio­nări a „candidaţilor’­, locul prim este ocupat fără discuţie de către echipa hipică română, condusă de d. căpitan din cavalerie. Kirculescu, ale cărei fă­­rmătoare succese, obţinute la Berlin şi în oraşele unde a fost invitat la du­­cere şi la întoarcere din capitala Ger­maniei — gazda Olimpiadei 1936 a captat atenţiunea sportivilor de pe con­tinent, cari au privit cu surprindere şi imiraţie, performanţele realizate de călăreţii români, în compania celor mai redutabili camarazi străini. Elogiile presei străine, precum şi nenumăratele trofee câştigate, au fost o binemeritată răsplată, pentru acei cari au ştiut să reprezinte, cu atâta demnitate, culorile ţării ce-o servesc cu credinţa ostaşilor devotaţi. Papan­ă şi Bâzu Canta­cuzino La acelaş loc de cinste se cuvine să cităm şi numele celor doui aşi ai aviaţiei româneşti: lt. Al. Papană şi Bâzu Cantacuzino. ’’numai, după efectuarea câtorva rai­uri de antrenament, a luat drumul A­­icei, unde a reuşit — graţie incon­­t­bilelor sale calităţi — să se afir­­me drept unul dintre cei mai buni a­­crobaţi, cari i-a văzut „Noul conti­­aent1*. Concurând în curse de viteză şi a­­crobaţie, alături de piloţi consacraţi, lt. Al. Papană a ocupat totuşi primul loc în clasament, spre surprinderea a­­celora cari nu voiau să-i acorde credi­­tul meritat, ignorându-l. Graţie lui Papană, România şi-a în­scris numele in rândul ţărilor cu avia­tori de clasă. Bâzu Cantacuzino s-a impus cu auto­ritate în Europa. Cele câteva raiduri de antrenament, în vederea marelui raid ce vrea să-l întreprindă în 1937, l-au consacrat definitiv pe popularul „Bâzu“, care şi-a format binemeritata reputaţie de pilot emerit. Box Un sport care „cam trage targa pe uscat“". Nu sunt de vină Insă boxerii, ci lipsa unei săli spaţioase, care să poată adăposti disputele de anvergură şi ne­priceperea organizatorilor. In ciuda condiţiunilor vitrege -n cari pot activa în ţară — totuşi, boxeurii români au obţinut ţării lor un loc de frunte in concernul naţiunilor înainta­te in l.nobila artă*'. Astfel, Toma Aurel „cocoşelul1' iute şi vânos, după ce a zdrobit la Paris toţi „cocoşii’4 Franţei, cu pretenţiuni de vedere consacrate, a venit la Bucu­reşti, pentru a susţine match-ul pentru titlul Europei, cu Poppi Decico, cam­­pion, înainte de limită. Toma Aurel a în­scris România în rândul ţărilor cu cam­pioni europeni, surclasându-şi net ad­versarul ce n’a putut sta in faţa lui Îs reprize. Azi Toma nu mai este campion eu­ropean. Şi-a abandonat titlul. A plecat însă în America, cu gândul să atace titlul mondial al categoriei sale. Dar nu numai Toma a contribuit în afirmarea boxului românesc în străină­tate. Deasemenea Mielu Doculescu, M­ță Teodorescu, Sandu Ion, Gh. Co­vaci, Gh. Popescu, Vasile sau Gh. Gherase sunt nume bine cunoscute pe ringurile europene, datorită răpunerii numeroşilor campioni străini, de mare valoare. Trebue să recunoaştem deci că şi boxeriii români au activat cu destul succes în 1936. Anul ce începe azi, se anunţă şi mai rodnic. Marele sportiv şi animator A. S. R. Principele Nicolae, a binevoit să pri­mească conducerea supremă a F. R. Box-ului. Iată supremul motiv, care asigură boxului un viitor strălucit, prezenţa A. S. R. Principele Nicolae la frânele con­ducerii, fiind cea mai mare chezăşie a succesului. Foot­ball La noi ca şi aiurea cel mai popular sport este foot­ball-ul. Fiind spectaculos, sportul cu balo­nul rotund permite nu numai recupera­rea cheltuelilor de regie, dar şi reali­zarea unor câştiguri ce dau imbold, pen­tru noui şi cât mai grandioase organi­­zări. In istoria foot-ball-ului românesc anul 1936 a marcat o etapă foarte im­­portantă. A fost anul care a adus României recunoaşterea unui drept câştigat: ac­­ceptarea de a juca în Cupa Europei­­ Centrale. Este un frumos cadou, care deschi­de noui orizonturi şi în consecinţă po­sibilitatea progresului continuu. Balcaniada, match-ul cu Ungaria Şi rezultatele favorabile, obţinute de C. F. R. şi Venus in compania echipelor străine au adus României galonul Euro­pei Centrale. Ar fi putut avea şi Ripensia partea ei de contribuţie, dacă prin condam­nabilul turneu întreprins în Iugosla­via, recent, nu ar fi şters toată impre­sia bună produsă mai înainte. Atletism Cel mai complet sport, ar foi cel mai puţin apreciat de public. Din această cauză — lipsa mijloace­lor materiale — se progresează greu. Dar totuşi, se progresează. Dovada balcaniada de la Athena, din acest an, unde România a ocupat locul trei, la minimă diferenţă de Iugoslavia, a doua clasată. Deasemenea nu trebue să uităm nici performanţele lui Gali, obţinute în stră­inătate, unde s’a clasat onorabil în lup­ta cu cei mai buni marathonişti ai continentului. Speranţe sunt pentru viitor. Şi cele mai multe ni le dă Dinu Cristea, exce­lentul campion de cross-country care dacă va pleca în străinătate — aşa cum e proectul — este cert că va ob­ţine mari succese. Rugby Activitatea internaţională s-a redus numai la turneele echipelor fruntaşe,­­ în Franţa şi Italia, unde rugby-ul roma­nesc este mult apreciat. In ţară afară de campionat, s-a dis­putat cupa „Gen. Gabriel Marinescu’, câştigată de Stadiul Român şi care a înregistrat un succes nesperat. Ciclism — Motociclism Sportul pedalei a marcat în anul expirat un mare progres. „Turul Ro­­mâniei‘‘ — prin marele număr de par­ticipanţi străini şi români precum şi datorită interesului ce l-a stârnit — a permis ciclismului să se înscrie în rân­dul sporturilor mult apreciate. Deasemenea mai trebuesc menţiona­te victoriile româneşti de la Rusciuk şi Bucureşti, în dauna concurenţilor bul­gari, turci şi francezi, precum şi parti­ciparea primei echipe româneşti în marea competiţiune a Turului Fran­ţei. Motociclismul este singurul sport care în 1936 a trăit timpuri mai grele comparativ cu anii trecuţi. Viitorul to­tuşi, îi stă deschis. Sporturi minore In acest an, dintre sporturile aşa zise micale s’au afirmat pe tărâm in­ternaţional hand-ball.ul — matchurie din cadrul Olimpiadei şi cele amicale cu Germania şi Polonia — nataţia — campionatele Micei Antante — hoc­­key.ul — Cupa Europei Centrale şi disputele susţinute în ţară şi străină­tate de Telefon Club şi H. C. Braga­­diru — şi Tennis.uî — concursurile in­ternaţionale. Toate au marcat progrese faţă de trecut, ceia ce îndreptăţeşte speranţa că într'un viitor apropiat vor depăşi cadrul „sporturilor minore"*, fiind ad­mise în rândul sporturilor de masse, Basket­ball­ ul na avut dispute inter­naţionale. S’a activat totuşi mult în „interior" astfel că acest sport, a înregistrat în acest an o desvoltare remarcabilă. Echipa campioană „Sportul Studen­ţesc1" practică azi un joc de clasă, ce-i va permite succese răsunătoare în com­pania team-urilor străine. Volley-ball­ ul şi ping-pongul au pro­gresat şi ele. Se găsesc încă în faşe. I La ping-pong. Totuşi, trebue să înre- I gistrăm succesul echipei româneşti la I campionatele mondiale, unde românul Vladova a răpus mulţi ani consacraţi ai „tennis­ului de masă ". Din cele relatate mai sus, se con­stată uşor că sportul românesc a înregistrat succese remarcabile, în 1936. Fie ca tot ceea ce a realizat anul expirat, să însemne punctul de ple­care pentru Noul An, în care trico­lorul românesc să cunoască cât mai multe victorii. O. Belitoreamui Ia jurul trecerii la creştinism a celor 200 de evrei Declaraţiile marelui rabin Sabetay D’jaen In legătură cu reportajul publicat de noi privitor la trecerea la creşti­nism a 200 de evrei din Capitală, a­­­genţia „Pacific Press’* a luat — prin reprezentantul ei d. Maxim Cornea — un interview d-lui Sabetay D’Jaen, şef rabinul comunităţilor evreilor de rit spaniol. Iată declaraţiile sale: „Sinagoga şi biserica, geamia şi templul lui Budha îmi sunt deopotrivă de scumpe. Toate au un singur scop: smulgerea omului din noianul relelor şi contopirea sufletului său cu divini­tatea. O singură menire: întronarea moralei în toate actele omeneşti. Occidentul şi lumea nouă trăeşte fericitul eveniment când bisericile s-au înfrăţit pentru a promova omul la treapta cea mai înaltă a moralei. Şi atunci, care e explicaţia trecerei a 200 evrei dintr'o biserică în cealal­tă? O senzaţie a zilei? In acest caz, este biserica indicată ca între ziduri­le ei să se desfăşoare senzaţiile zilei? O rezolvare a problemei evreeşti, prin botez? Emil Ludwig, în conferin­ţa despre colegii prigoniţi din Ger­mania ţinută la P­E. N. Clubul din Buenos Aires a declarat pe drept cu­vânt că botezul înseamnă o agravare a problemei evreeşti. Vor unii să lanseze teoria ridicolă că nu poţi să fi bun cetăţean decât atunci când te închini bisericii domi­nante? Cu această logică falsă ajungem la concluzii absurde. Fiind adeptul unei alte religii decât aceea a naţiei domi­nante eşti mai puţin patriot decât un creştin ortodox? Iar liberul cugetător trebue să fie încadrat deadreptul în rândurile trădătorilor de neam­­dere pentru iudaism după cum nu pot reprezenta un câştig pentru biserica la ale cărei porţi au bătut, zi-e sufletul însetat de cuvântul Domnului? In acest caz nu s-ar fi pu­tut frânge lira care din strămoşi cân­tă evreului măreţia din ceruri şi de pe pământ! (Aici o paranteză: In legătură cu acest fenomen mistic trebue să vă îm­părtăşesc un fapt semnificativ: In Por­­tugalia, pe timpul lui Johan al IlI-lea zeci de mii de evrei s‘au botezat pen­tru ca astăzi — după 500 de ani — să ne vie vestea că descendenţii aces­tor evrei botezaţi se reîntorc la re­ligia strămoşească). Şi dacă această liră s‘a frânt, în­seamnă că sufletul li-e sterp şi nu sunt în stare să primească lumina de nicăeri"*, a încheiat d-sa declarațiile. CURENTUL Bilanţul Casei Naţionale de Economii şi Cecuri poştale Primul bilanţ încheiat pe 1936 Ca şi în anii precedenţi „C. E. C.“-ul este prima instituţie finan­ciară din ţară, care, graţie organiza­ţiei şi punctualităţii sale, şi-a putut încheia bilanţul general pe anul 1936, odată cu ultima zi a anului calendaristic. Din examinarea acestui bilanţ ge­neral pe anul 1936, extragem urmă­toarele cifre mai importante: Depunerile pe librete de econo­mii au atins lei 2 miliarde 716 mi­lioane, cu o creştere de lei 531 mi­lioane faţă de anul trecut. Depune­rile în conturile de cec Lei 1 miliard 57 milioane faţă de 910 milioane la 31 Decembrie 1935. Disponibilităţile în numerar se ri­dică la 1 miliard 563 milioane, din care Lei 1 miliard 6 milioane depus la Banca Naţională. Faţă de anul trecut aceste disponibilităţi prezintă un spor de peste 200 milioane lei. Plasamentele se cifrează la Lei 2 miliarde 375 milioane, din care Lei 822 milioane în efecte publice pro­prii şi 1 miliard 553 milioane în îm­prumuturi garantate. Investiţiile în imobile şi inventar totalizează Lei 76 milioane faţă de 59 milioane din anul trecut. Importanţa activităţii Cassei Na­ţionale de Economii şi Cecuri Poş­tale în viaţa economică a ţarei re­zultă şi din mişcarea totală a anu­lui 1936 care a fost de lei 232 mi­liarde 317 milioane. Vizita P.S.S. Episcop Gherontie în Ialomifa Târnosirea bisericii din com. Radu­ Negri premilitari elevii şcoalelor locale şi autorităţile comunale în frunte cu d. Ispir, primarul comunei. In biserica satului, frumos reno­vată şi pictată din nou de maestrul N. Angelescu, care a realizat cu o bogată gamă de culori, un interior artistic şi cu respectarea stilului ro­­mânesc-bizantin, în prezenţa întregii populaţii a satului şi a oaspeţilor ve­niţi din comunele învecinate s-a des­făşurat slujba de târnosire, oficiată de P. S. S. Episcopul Gherontie, în­conjurat de pr. Al. Ionescu-Radu Ne­gru, Mihăilescu-Cuza Vodă, Chivu - Călăraşii Vechi) Pârlea-Roseţi III, diaconul C. Staicu şi arhidiaconul Calistrat al Sf. Episcopii de Con­stanţa. In timpul slujbei, Chiriarhul Do­­brogei a înălţat la rang de Econom pe parohul comunei Radu Negru, e­­logiind munca desfăşurată de acesta şi dându-l ca pildă de abnegaţie pen­tru biserică şi pentru turmă. Pr. Al. Ionescu, răspunzând, a a­­rătat câte greutăţi a avut de întâm­­pinat, dar că sprijinit de bunăvo­fruntaşi ai oraşului, reprezentanţii ,nţa cre­dincioşilor săi a reuşit să le clerului şi însoţitorii înaltului oaspe. A doua zi de dimineaţă, P. S. E­­piscopul Gherontie, însoţit de d-nii Gr. Şerbănescu I. Moldoveanu, Eug Cealîc, lt. Iarhu, şeful pregătirii pre­­militare din plasa Călăraşi, pr. V. Nanculescu, protoereul judeţului, etc. s-a deplasat în comuna Radu Negru, unde a fost întâmpinat de călăreţi şi înlăture, realizând una din cele mai frumoase biserici din judeţul Ialo­miţa. La sfârşitul slujbei religioase, P. S. S. Episcopul Gherontie a rostit o im­presionantă predică, asupra virtuţilor creştine şi îndatoririlor tuturor fiilor patriei. La ieşirea din biserică a înaltului prelat şi însoţitorilor săi, populaţiunea comunei Radu Negru şi a satelor în­vecinate a ţinut să mulţumească Episco­pului Gherontie pentru cinstea făcută localităţii, iar corul elevelor şi elevi­lor şcolilor secundare din comună a in­tonat imnuri religioase şi „Pre stăpâ­nul....“. In faţa bisericei d. lt. Iarşi, pre­zentând Episcopului Gherontie stolul de premilitari al comunei Radu Negru, a ţinut o vibrantă cuvântare, arătând rolul credinţei în viaţa neamului româ­nesc şi cerând asistenţei să continue a sprijini biserica şi pe slujitorii ei. A urmat apoi un praznic creştinesc la care au luat parte atât oaspeţii cât şi notabilităţile satului, în frune cu primarul, învăţătorii, preoţii satelor în­vecinate, etc., şi la care s’a toastat pentru Rege şi Episcopul Gherontie. După masă, episcopul Constanţei în­soţit de şefii autorităţilor din Călă­raşi, s-a reîntors în oraşul nostru de unde apoi a plecat spre reşedinţa e­­piscopală. CALARAŞI 2. — P. S. S. Episco­­pul Gherontie al Tomusului a făcut o nouă vizită canonică în judeţul Ia­lomiţa. Cu această ocaziune inaltul chiriar­h a luat parte la retârnosirea bisericei Sf. Gheorghe din comuna Radu Negru, care a fost restaurată de un comitet în fruntea căruia a ac­tivat pr. Al. Ionescu, parohul satu­lui. înaltul prelat a fost primit în gara Călăraşi, de şefii autorităţilor locale în frunte cu d-nii Gr. Şerbănescu, subprefectul judeţului şi I. Moldo­­veanu, prim pretorul plăşii Călăraşi, de întreaga preoţime a oraşului în frunte cu P. C. preotul Gh. N. Io­nescu revizorul eparhiei, pr. V. Nan­culescu, protoereul judeţului, pr. D. Dobre, fostul protoereu, pr. I. Găli­­ceanu, diacon Al. Dobrescu, St. Is­­trate, fost prefect, Eugen Cealîc, cons. economic al Sf. Episcopii etc. După prezentările de rigoare, Ii­nal­tul prelat a fost condus la d. av. E. Cealîc, fost primar al oraşului, un­de a fost găzduit şi unde a avut loc o masă la care au asistat câţiva Crima din Schiopeni"Fălciu HUŞI 29. — O nouă crimă a fost săvârşită în comuna Schiopeni din apropierea oraşului nostru. De data aceasta mobilul nu a mai fost jaful. Fraţii Alexandru şi­ Anton Ra­ţiu, acesta din urmă condamnat pentru un fapt infamant, au nutrit o ură neîmpăcată consăteanului lor Cost. Ghiban. întâmplarea a făcut ca să se gă­sească la un Joc, la o petrecere în casa unui prieten din aceiași comu­nă. In timpul mesei, Ghiban le-a adresat niște injurii. Neputându-i Cei „200 evrei1* nu constitue o pier- face acolo nimic din cauza come- prinsi­­senilor ei s’au hotărât să se răzbu­ne la plecare în care scop au pă­răsit petrecerea cu două ore mai devreme. Fraţii Batiu s’au postat la o co­titură de drum în aşteptarea po­trivnicului. Ei s’au înarmat cu cio­mege. Când şi-a făcut apariţia cel aşteptat ,agresorii au tăbărât asu­pra lui lovindu-l în cap şi pe corp atât de puternic încât l-au lăsat în nesimţire. După aceasta i-au mai dat câteva lovituri şi au dispărut. In agonie victima a fost transpor­tat la spital. Criminalii au fost Hotărârea ministerului de interne Am dat la timp, alarma în ce priveşte încercarea tot mai te­nace a soc. A.E.G. de­ a continua şi pe viitor, exploatarea uzinei electrice a oraşului Craiova, a că­rei concesiune îi expirase. In ultimul moment, conducă­torii soc. A.E.G. au crezut că, având sprijinul binevoitor al unui tehnician, ar putea obţine prin surprindere, o nouă prelungire a concesiunei, de la ministerul de interne. Manevrele le-au fost însă de­jucate în timp util şi de ministru luca, de a cărui probitate nu ne am îndoit o singură clipă, a ştiut să pună capăt tuturor manevre­lor de ultimă oră şi constatând extrema importanţă a acestei chestiuni a cerut primăriei Cra­iova să o examineze de comun acord cu toţi factorii de răspun­dere ai oraşului şi să ia, în cel mai scurt timp hotărârea cea mai adecuată intereselor cetă­ţenilor, care a ştiut să sancţione­ze, cu toată promptitudi­nea, tentativă soc. A. E. G., ne felicităm în acelaş timp pentru isbânda obţi­nută, căci graţie campa­niei ziarului nostru, cetă­ţenii din capitala Olteniei se văd astăzi repuşi în drepturile lor. la Problema iluminatului electric la Craiov municipiul craiova a reintrat In posesia uzinei Convocarea fruntaşilor craioveni Primăria Craiova a convocat imediat pe toţi foştii primari, foştii prefecţi şi pe fruntaşii ora­şului, la o consfătuire, în cursul căreia, într’o impresionantă ma­joritate, cetăţenii municipiului au hotărât ca, pentru apărarea intereselor locuitorilor, este im­perios necesar ca primăria să intre, imediat, în posesiunea u­­zinei. Această hotărâre a fost adusă la cunoştinţa d-lui ministru de interne, care n’a înţeles să admită nici o amânare a soluţiei. Şi d. I­. Iu­ca a pus re­zoluţia ca în 24 ore Primă­ria municipiului Craiova să preia conducerea uzi­nei concesionate până as­tăzi soc. A. E. G. Relevând aici gestul d-lui ministru de interne, încasarea amenzilor penale Ministerul de finanţe a trimis cri admir.^­lrgiiilor financiare următoarele dispoziţiuni întrucât, din art. 14 al legii lichi­dării datoriilor arierate din 1 Aprilie 1936, se înţelege că, aplicarea art. 15 şi 16 ale acelei legi, priveşte numai a­­menzile fiscale, vă rugăm să dispuneți încasarea amenzilor penale — în nu­merar — potrivit articolelor codului penal, citate mai sus. Arestarea şi anchetarea escrocilor fraţii Kranz la Cerobot CERNĂUŢI, 30. 1 .Autorităţi­­lele poliţieneşti precum şi reprezentan­tul ministerului public din localitate sunt în cercetarea excrocheriilor săvâr­şite de fraţii Kranz, care au încercat o nouă falsificare de dolari, după ce acum câţiva ani fuseseră implicaţi în­tr-o similară chestiune de falsificare de bani publici. Speculând naivitatea comerciantului Osias Orvadis a reuşit a încasa de la acesta suma de 300.000 lei, cu con­cursul complicelui 1. Schruborincz, pro­prietarul fabricei de pâine „Hercules" împărţind suma frăţeşte. Păgubaşul, reclamând cazul poliţiei aceasta a pro­cedat la arestarea fraţilor Kranz, care in prezent sunt în cercetarea parchetu­lui. Atentat de cale ferată lângă Brăila? BRAILA, 31.— Intre staţiile De­­duleşti-Ianca, câţiva necunoscuţi au distrus complet firele de transmisiu­ne, de la semnalul de distanţă. Din această cauză, toate trenurile au suferit întârzieri. Se fac cercetări spre a se da la urma atentatorilor. O măsură nejustificată a serviciului technic al primăriei Arad Interesele funcţionarilor români grav lezate de la redacţia ziarului „Cuvântul" din Arad Una dintre principalele preocupări ale funcţionarilor români de la noi este şi acela de a-şi putea acapara locuri de case şi a se instala defini­tiv în acest oraş de margine. Şi cum centrul oraşului este de mult în po­sesiunea minoritarilor, e deci cât se poate de firesc, ca elementul româ­­nesc să caute să se plaseze pe tere­nurile virane ale municipiului no­stru, cât mai apropiate de centru. Prin exproprierile ce s’au făcut la timpul său, unii din funcţionarii de la noi au fost înzestraţi cu loturi de case, dar cei mai numeroşi au ră­mas totuşi fără posibilitatea de a se putea căpătuî, cum s’ar zice. „Cu­rentul” care n’a cruţat niciodată niciun sacrificiu, a insistat mereu pentru proteguirea acestui element, vine deci şi astăzi, din nou, să arate o foarte justificată jalbă a locuitorilor români din oraşul nostru, cari au fost lezaţi printr’o măsură luată mai recent de primăria noastră, a cărei îndreptare o cerem şi pentru care insistăm aci Dar iată despre ce este vorba : In legătură cu distribuţia terenu­rilor ce s’a făcut, la noi, în ziarul nostru ne-am ocupat foarte des des­pre nevoile păturii româneşti a ace­stui oraş, care are încă nevoie de foarte mult sprijin din partea auto­rităţilor. Prin scrisul nostru am cău­tat să dăm şi noi puţinul ajutor ce ne stă la dispoziţie şi să fim mereu alături de cauza românească, care nu trebuie neglijată nici un moment şi care trebue să fie permanenta preocu­pare a oricăror edili, cari s-ar afla la cârma municipiului nostru. Cauza ro­mânească este una şi indivizibilă. Fie ea mică, ori mare. Ajutorul celor che­maţi trebue să stea mereu la înde­mână şi interesul de a folosi elemen­­tului românesc niciodată nu trebue să prevaleze niciunui alt principiu oricare ar fi acela. Şi astfel dacă românii din oraşul nostru sunt siliţi prin forţa împreju­rărilor să locuiască în cartierele măr­ginaşe ale primăriei noastre, e cât se poate de evident că ei au nevoie de co­municaţii bune, cari să-i pună în po­sibilitatea de a putea avea la orice oră din zi şi seară legătură mereu cu centrul oraşului nostru. A mai ex­pune motivele acestui desiderat, cre­­dem că ar fi o oboseală fără de rost. Recomandăm edililor noştri, şi în spe­cial serviciului tehnic al primăriei, în subordinele căruia stau autobuzele mu­nicipale, ca să ţină seamă de jalba locuitorilor din cartierul Cetatea veche şi Mureşel, cari au fost grav le­zaţi, sistându-li-se linia de autobuze ce duce până la Capul Podului, la A­­radul nou. SE IMPUNE O REVENIRE ASUPRA DECIZIUNEI LUATE Se știe că primăria noastră a pri­mit spre exploatare încă o linie pen­tru autobuzele sale. Faptul este îmbu­­curător, căci prin asta se dă posibili­tate locuitorilor din Aradul Nou şi Sănicolul Mic, ca să poată să facă de­plasarea la Arad, oridecâte ori o vor ei pe zi şi când au nevoie. Pe de altă parte se măresc veniturile întreprin­derii municipale, şi ale oraşului în mod indirect Faptul însă că din par­tea secţiei de autobuze s’a luat mă­suri ca linia No. 1 de autobuse să fie scurtată numai până la Casa Cerca,­ală, prejudiciază grav interesele locui­torilor din cartierul Cetatea veche, unde se găsesc numai elemente ro­­mâne, funcţionari în speţă. Şi într’adevăr convingându-­ne şi noi despre felul cum se face pe această porţiune deservirea circulaţiei, nu pu­­­tem decât să stăm alături de jalba funcţionarilor români, de aci insis­tând pentru revenire asupra măsurii de a nu fi prescurtată linia I-a de a-a­utobuze, ci­ lăsată aşa cum a fost ea, concepută de către serviciul tehnic. Pe deasupra veniturilor băneşti, primăria noastră tebuie să caute să mulţumească şi pe funcţionarii mu­nicipiului nostru. Soarta lor nu prea­ este de invidiat. Astfel că o revenire la vechea dispoziţie se impune fără amânare. înainte, posibilitatea de de­plasare era din 5 în cinci minute, ori astăzi, prin noua măsură ea este mo­­dificată în mod esenţial, astfel că a­­tât funcţionarii, cât şi gospodinele lor pierd foarte mult timp aşteptând plecarea, ori sosirea autobuzelor, spre a-şi îndeplini chemarea lor. Şi apoi, mai este ceva şi mai grav. Cari dintre românii noştri se vor mai sili să-şi construiască locuinţe pe a­­ceste locuri, dacă însăşi primăria le pune piedici în cale şi nu le înlesneşte posibilitatea de a avea o comunicaţie ideală. Sperăm, că justa cerere a func­ţionarilor din această parte a oraşului nostru va fi ţinută în seamă, dat fiind­că prin asta se va da într’adevăr do­vadă de o chibzuită orânduială româ­nească şi de un principiu de înalt in­teres pentru cauza românizării oraşe­lor de pe graniţa de vest. UN EXEMPLU BUN DE URMAT ! Cei c® cunosc oraşele ardelene în general şi pe toate celelalte din fosta stăpânire austro-ungară ştiu că acestea erau nişte focare de iredentism şi de fortificare a ungurismului. La noi ‘sa făcut ora puţin pentru schimbarea fieinomiei acestor oraşe. In Iugoslavia lucrurile sunt schimbate mult. Iar în Cehoslovacia şi mai mult. Ceiace au cunoscut vreodată Bratis­lava, Pozsony­ul de pe vremuri, astăzi nu ştiu dacă mai au impresia că acest oraş ar fi stat atâta timp sub stăpâni­re streină. Şi în Bratislava, era un cen­tru strein. Şi acolo domnia acelaş sis­tem. Gospodarii cehoslovaci însă i-au schimbat fizonomia fundamental. Au creiat un nou centru al oraşului, au făcut un nou „corso** pentru pietoni, au zidit o nouă şi modernă piaţă, un­de au instalat magazii mari şi între­prinderi înfloritoare cehoslovace. Ei nu s-au cramponat în a cultiva trecu­tul. L-au înmo­rântat odată cu luarea în stăpânire a acestui oraş. Oare pen­tru Arad să nu fie bune aceste prin­cipii? Oare nu nu s'ar fi putut creia şi aci un alt centru oraşului? Unul, pe care românii să îu locuiască, unde ele­mentul majoritar să fie stăpân la el acasă. Ba desigur că totul ar fi fost posibil. Nimeni însă nu şi-a pus a­­ceastă problemă dintre conducătorii din fruntea municipiului nostru. Căci dacă un singur moment s'ar fi gândit la asta, atunci desigur nu s‘ar fi luat nici măsuri de acelea, cum este o ses­ţie! autobuzelor, care să lovească În primul rând în interesele românetşti I. D. DOBICIN Monstruoasa crimă a unor părinţi în Dolj CRAIOVA, 1. — In comuna Tăl­­poş, judeţul nostru s’a înregistrat o fioroasă crimă a cărei victimă a că­zut un copil de 9 luni. Cazul s’a produs în următoarele împrejurări: Acum 9 luni, femeia I. Gh- Fur­tună din sus numita comună a dat naştere unui prunc de Sex masculin. Cum pruncul prezenta pentru ea o povară, denaturata mamă s’a decis să-l suprime. Această monstruoasă hotărâre, a adus o la cunoştinţa soţului ei anu­me Alexandru Furtună. Cum acesta a putut fi lesne con­vins, s’a asociat la crimă . „ Acum câteva zile, într’o după a­­­­miază, ambii soţi turmentându-se de băutură, au luat copilul din leagăn şî după ce l’au strangulat, l’au arun­cat într’o groapă cu apă din fundul , curţii.­­ Un vecin a descoperit cadavrul nevinovatului prunc şi a anunţat Postul de jandarmi din comună. Cei doi criminali au fost arestaţi şi supuşi cercetărilor. La început au negat crima, însă luaţi de scurt de către şeful de post, în cele din urmă au recunoscut monstruoasa faptă­ . Cu actele dresate, criminalii pă­­rinţi au fost deferiţi parchetului. Jocurile la sigur fac ravagii pe pieţele Brăilei BRAILA. 2. Cu toate dispoziţiu­­nile severe date de către autoriăţi în privinţa stăvilirii aşa ziselor jo­curi de noroc, totuşi s'a continuat şi se continuă încă, cu exploatarea naivilor prin cafenele şi prin dife­rite pieţe ale oraşului prin sistemul neperms al jocurilor „la sigur". Astfel, de sărbători, a funcţionat prin cafenele ,,barbutul“ şi jsie­etalat în voie diferitele muşamale cu numere pe ele, prin care exper­ţii în materie atrăgeau mulţimea de cască gură recrutaţi din băeţii de prăvălie, miliari, sătenii pe care o secătuia de ultima centimă. Autorităţile de resort, au datoria de a curma cât mai neîntârziat a­­cest sistem de prădare a mulţimii de către indivizi cu bogate caziere.

Next