Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1870 (Anul 3, Nr. 51-119)

1870-10-18 / nr. 95

Anul III Prețul abonamentului. Iaași : Pe anu aim 14 lei noi. » șase luni 7 , „ » tr« . 3>/a. . Districte: Pe 1 anu 16 lei noi. » șase luni 8 , „ » trei , i. . Austria și Germania : Pe șase luni 5 fiorini hârtie. Francia: Pe șase luni 16 franci. Roșia: Pe anu 25 franci sau 8 ruble. IASSI: Duminică 18 Octomvrie 1870. a parib i de trei ori re septemana. C­ALENDABU­L SEPTEM ÂIEI. Anunțțuri. Rândul de 35 1’ore sau locul seu lr bani. Inserviuri și Reclame Rân­dul de a o litere sau locul seu 1 seu nou. Epistole nefrancate nu se pri­­mescu. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exem­plarul 50 de bani. Redacțiunea «i Administrați­ mea­ in localul Tipografiei Junimea. Stil« Stilu nou D­i­v­a. Patronul dilei. Rasar. j Apusul Stila j Sti­l [ou! ]­ 1 0­a. I Patronul dilei. Răsar. j Apusul­ vechiu. Y soar. I soar. n­­ caiu. 1 soar.] soar. | Oct. Oct. ore in care ni Oct. | Voev J .. ~ ore­m.1 ore­m.* 18 30 Duminică. Luca Evanghelist. 7 2 4 59 1 22 1 3 Joi. | Păr. Averchie Episcop. 7 11 4 53 19 31 Luni. I Prorocul Ioil. 3 7 3­4 58 23 4 Vineri. Ap. Iacov Frate. Domn. 7 12­­4 521 20 Noev.I Marți. Muc. Artemi«­ 7 5 4 57­ 24­­ 5 1 Sâmbătă. | Muc. Arefta. 7 14­ 4 511 21 2 1 Mercuri. | Cav. Harion._______________________ 7 9 4 55 25 1­6 | Duminică. | Mac. Marchian.______________________________7 15­­4 491 îip. 95. Depeși telegrafice. (Serviciul privat­ al „Curierului de Iassi.“) (Presentată in Viena in 26 Oct. 4 oare 15 min. sara; sosită in Iassi, in 28 Oct. ia 2 oare 33 min. sara.) Versailles, 25 Oct. Generalul Werder in 22 Oct. a respinsu armata franceză sub comanda generalului Cambriel, care a avutu posițiunile lângă Rioz și Eluz. După o luptă crâncenă au fost­ siliți a­ se retrage de pe riul Aignon cătră Besanton. Din partea noastră au luatu parte la această luptă bri­gada badensă Degenfeld, trupele brigadelor prințului Guillaume și Keller și doue batali­oane din regimentul al 30-lea. Perderile noastre sunt: 3 ofițeri și 100 oameni; noi amu prinsu 2 ofițeri superiori, 13 ofițeri și 100 oameni. (Presentată in Viena in 27 Oct. la 7 oară 45 min. sara sosită in Iassi, in 28 Oct. la 4 oare 15 min. sara. Berlin, (Regele către regină oficialu.) In 27 Oct. armata lui Bazaine și fortereța Metz au capitulatu. Amu făcutu 150,000 prisonieri intre care 20,000 răniți bolnavi. După amiadă au depasu armele. Acestu evenimentu este unul din cele mai importante din epoc­a resbelului actualii. Scrii din intru. I. S. Domnul, cu ocasiunea nascerii A. S. prin­cipesei Maria, a primitii de la majestatea mea Apostolică o scrisoare, ce in lipsa D-lui aginte și consul generale al Austro-Ungariei, a fostu re­misă M. S. de către D. de Hengelmuller, giran­tele acestei agenții. Diarul „Romanul“, in numeral seu de la 10 Octomvrie, intr’o corespondință anonimă, fi­ce că D. ministru al lucrărilor publice ar fi exprimații părerea sa de rea unui dorobanț, că n’ar fi lo­viții destul de tare pe unul din revoltanții din Ploesci ce trăsese cu unu revolver asupra lui. Acestei invențiuni nereale se dă cea mai energi­că desmințire. (Comunicații.) B­u­l­e­t­i­n­ii. La 25 oct. s’au inceputu desbaterile asupra chestiunei unității Germaniei in c­artierul general din Versailles, unde va sosi și regele Bavariei, pentru care se pregătesce unu cuartieru deo­­sebitu.­­ La aceste conferințe Prussia are de representanți ai sei pe d-nii Bismark și Delbrück și poate și pe min. de resbelu Roon. Ca ajutori ai lui Bismark voru figura consilierii: Keudell și Bucher. Bavaria este represintată prin min. de esterne Bray, min. de just. Lutz și min. de res­belu gen. Prankh. Würtembergul va fi represin­­tatu prin min. de just. Mittnacht și min. de resb. Suckow; Hessendarmstadtul prin consilierul Hoff­­mann; Saxonia prin min. preș. Friesen; Baden prin miniștri: Jolly și Freydorf. Din partea de­putaților liberali Bismark a invitata pe d-nii Fol­­kenbeck, Lasker și Bennigsen. Despre chestiu­­nile cari au a se trata, se fa­ce, că deja domnesc e o deplină înțelegere. O scrisoare din Viena adresată zi­arului „Kreuz Zeitung“ spune, că Austria nu va lua inițiativa la reformarea Germaniei, și că nu va esprim­a nici o opiniune, nici nu va influința in privința a­­ceasta. O depeșă din Bru­ssela cu data 24 oct. spune, că in urma unei ședințe ministeriale din Londra ținută la 23 oct. Granville s’a adresatu prin de­peși cătră ambasadele britanice din Berlin, St. Peters­burg, Viena și Florența, pentru ca ele să intervină in interesul părților beligerante, astfelu, că acele să facă numai­decât unu armistițiu, prin care adunarea Constituantei franceze ar pute să se întrunească. Răspunsurile ce a primit si Gran­ville lasă a se spera, că in curundu se va face armistițiu. „N. Fr. Presse“ de la 25 aug. scrie, că Gran­ville a făcutu aceasta intermediațiune a sa in urma stăruințelor mai multor bărbați de Statu francezi, deoarece Thiers a declarat’o in Tours, că toate puterile Europene au recomandata că Franța să facă pace chiar și cu condițiunea de desmembrare. „Coresp. Warens“ de la 25 oct. constată prin unu articolu, că motivele cari au indemnatu pe Engliterra să facă pașii sei de intermediațiune, n’au fostu nici de­cum egoistice, ci inspirate nu­mai de unu adeveratu simții umanitara. „Daily Telegraph“ din Londra cu data 25 oct. confirmă scrrile răspăndite prin filare, scrii ce sus­ținu, că Prussia negociadă cu Eugenia; înțelesul acestei negocieri este restaurarea Eugeniei pe tro­nul de regentă, peintra ca ea, in numele guver­nului legal, să poată sancționa pacea, in casa când aceea ar fi să se contracte fie. Tot numitul firara spune că, imperatricea probabilmente a că­­lătoritu la Versailles. „Times“ cu data 22 oct. publică o depeșă din Berlin, cu următorul cuprinsii: „Prussia este gata de a contracta armistițiu, cu condițiunea, ca Franța să adopte fie in principiu­—desmembrarea. Ea, Prussia, nu se indestuiesce numai cu dărâ­marea forterețelor din Alsacia și Lorena, deoa­rece numai cu atăta nu este incă garantată pacea Europei.“ Mișcările lui Garibaldi au inceputu a fi semna­late de fi­arele italiane din Genova. După o ul­timă solie generalul Garibaldi organi se află c­a­­drele armatei sale in munții Vosgi, cari sunt si­tuați precum se scie aproape de Strasburg și in fața Rinului. Primele trei Brigade sunt deja con­stituite și puse una sub comanda generalului Bassak compusă de mobili și franc-tireuri intre cari mulți Englesi și Ispanioli. O altă brigadă e compusă numai de Francesi. Și cea de a treia sub comanda lui Menotti Garibaldi se compune din Italieni, Nizzard si Francesi. Insă o depeșă din Genf, 24 oct. filie : „încercă­rile lui Garibaldi sunt zădarnice; Vosgesii au capitu­­latu; autoritățile provincielor amenințate ceru ca gar­da națională și garda mobilă să se desarme fie.“ „Le journal de St. Petersburg,“ care n’a ince­­tatu păn’acum de a consilia pe Francia să facă pace, cumpărăndu cea din urmă proclamațiune a D-lui Gambetta, adresată departamentului, cu ma­nifestul de mai înainte al D-lui Jules Favre, ex­primă următoarele reflexiuni favorabile unui ar­mistițiu: „D-nu Gambetta, in actul seu de cre­dință ce dicteaflă Franciei, a exprimații o nouă formulă: „Să mui briu mai bine decât să suferimu rușinea unei desmembrari!“ D. Jules Favre dise­­se: „Nici o părticică din teritoriul nostru, nici o peatră din forterețele noastre!“ D. Gambetta nu mai protesteaflă decăt in contra unei desmembrări. Există oare in această diferință intre formula D-lui Jules Favre și formula D-lui Gambetta in­diciul unei concesiuni? S’ar putea crede. Dacă este așa, armistițiul este mai uim­­it decăt ori­cănd necesariu. Dacă spiritele cele mai hotărite au intrata in calea concesiunilor, este indispen­sabile de a se lăsa ea nu numai Francia, dar­ și Germania și Europa, a cărei opiniune conservă oare­care influință morale, să delibere fie in sinul unei păci provisoriu, care să permită ineditecțiu­­nile atentive și o judecată dreaptă. Nisce oa­meni ardinți, prea multu ardinți, vor putea fi­ce: „pentru ce să se mai delibere fie acum? Toate argumentele pentru sau contra au fostu exprima­te, cântărite, judecate. Tonul are cuventul. “ — Nenorociții­ dară să citească dânșii memoriul cancelariei federale și să spună dacă s’au gănditu la argumentul ce acelu memoriu conține in pri­vința situațiunii ce va urma predarea Parisului, la care Germanii credu tot atât de tare ca și D-na Gambetta la neinvingerea capitalei, argu­­mentu ce arată agonirea unei populațiuni întregi! Nu, această idea de viitoarele orori ale resbelului nu se ivise in mijilocul emoțiunii calamităților presinți. De aceea, nu este adevăratu că s’a fiisu tot. Armistițiul, eată strigătul consciinței și al umanității; strigătul carității; strigătul inimei și al bunului simțu universale!“ Unu raportu din quartierul­ generale al princi­pelui regale, la Versailles, publicatu in „Monito­rul prusianu“ constată că garnisoana din Paria ține mereu in neodihmă pe impresurători. Este adeverata, fi­ce raportul, că această activitate a Francesilor este adesa ori artificiale și n’are de­căt motivuri frivoli. Ast­fel, s’a observații că des­cărcaturile tunurilor și puscelor sunt mai alesă vine după aceasiă și că aceasta coincidă cu so­sirea unei mulțime de Parisiani curioși cari vinu sa vistiefie antep­osturile și pentru plăcerea căro­ra, după cum se poate crede, trupele obicinuescu aceste demonstrațiuni zgomotoase, cari nu lipsesc a ănse de a face oare­cari victime printre soldații germani, însărcinați cu serviciul ante-posturilor. „Pressa“ de la 25 Octomvrie scrie: Entusias­­mul care domnea in Berlin căt­ra timpii după începerea resbelului a inceputu a se cam reci. Acuma nu mai este nimeni in acestu centru al germanismului, care să nu dorească pacea din tot sufletul. Acum vedemu că și filaristica germană a inceputu unu limbagiu mai moderata decăt, era celu de pană acum. Foaia „Spennersehe Ztg.“ scrie: „Nu căutămu unu resbelu de rasă, nu cău­­tămu unu­ resbelu de esterminare, și nu vomu numi ast­fel ceea ce vedemu că se petrece in Francia. Dorimu pacea, raporturi raționabile cu Francia. Nu urămu pe francezi, căci stim­ămu și părțile lor cele mai bune, și soimn, că această națiune pose­de nenumărate personalități demne de toată sti­ma. Suntemu plini de durere de a vedea că Francia eăfiută in prada unor instincte neinblăn­­z­ite. Încreadă intr’uma moda teribila pentru pro­pria sa perie. Voru trebui decenii spre a repara ruinele ei și a redobândi reputația, de care s’a bucuratu pănă la declararea resbelului de față. Nu suntemu noi de vină la toate acestea, ea sin­gură ’și a pregătita aceste suferințe“. Din St. Petersburg, 25 oct. se anunță, că ge­neralul Werden este însărcinaț și a preda regelui o scrisoare de la imperatul rusescu. „Monitorul“ reproduce după „Noua Gazetta pru­siana“ următoarea curioasă notiță: „Ni se ves­­tesce de la Tours că in acestu momentu se află acolo o colecțiune foarte curioasă de revoluțio­nari din toate țerele. Acolo se preumbla, lângă posomoritul asasinu Bakunin din Rusia, făcetorul de orașe deșerte, Castelar, cărui s’a datu ac­um denumirea de „Gambetta al Spaniei“, unu pro­fesor care n’a invețatu nimicii. In urmă vină Rosetti, desprețuitorul femeilor, șeful democrați­lor din Romania, însoțiții de unu german, numi­tul Men­­er. TI cmiosci oare, patrie germană, pe acestu gentelman? Această frumoasă societate sa complecteaslă cu căți-va Brutuși din Portugalia, cu unu revoluționara amatoru engles, ce poartă mănuși liliachii, și cu sermanul Garibaldi, inso­­țitu de patru bandiți cu barba neagră, dară in realitate oameni nevinovați.“ Se scrie din Florența cu data de 21 că in mai multe biserici s’a­ afișată, o epistolă a Papei prin care suspendă conciliul, amănandu- pentru timpi l­ai oportuni, spre a avea mai multă libertate. O telegramă din 21 Octomvrie anuncță că tran­sferarea capitalei Paliei la Roma este unu lucru hotăritu; trebui ănse să se facă prin unu vota al parlamentului. Nu mai lipsesc o dată decăt o simplă formalitate. Din Florența cu data 22 oct. se depășeaflă,­­ că Turcia și Grecia au subscrisu o alianță ofensivă și defensivă, pentru de a opera împreună contra tuturora puterilor, cari­era face încercări de ocu­­pațiune in Oriente. _______

Next