Curierul de Iassi, august-noiembrie 1871 (Anul 4, Nr. 87-129)
1871-09-17 / nr. 102
OUBERUL DE IASSI, prindere din partea lui Napoleon. Cel puținu zgomotul și faima, ce au trecuta prin jurnale și prin țară, deși fiind desmințite pentru a linișci opiniunea publică, se păru a nu fi lipsite de fondu, mai ales, considerăndu-se caracterul familiei împărătesei și in deosebi broșura prințului Napoleon, ivirea lui Bazaine din retragerea sa, candidatura lui Boulier, Haussmann, agitațiunea lui Pietri etc. Toate aceste semne ne arată, că Bonapartiștii nu dormu, ci acceaptă numai momentul potrivitu, in care să profite de oare-șicare discordie a partidelor republicane și regale, respective depărtarea lui Thiers.—Dar’ vedemu cu bucurie, că Franța primindu o ofertă din partea unei grupe conduse de banca Franței, la care participă Rothchild cu 150 milioane, va fi in scurtu timpu in stare, de a plăti a patra jumătate de miliardu, deși terminul cadenței espiră abia in Main. Acestu faptu arată mai bine, decătu oricare altul, creditul și puterea morală a Franței.—Gardele naționale se dissolvă in cea mai mare liniste prin toate departamentele. Adunarea are acum [vacanțe. — Mai registrăm faptul, că Ambasadorul Austriei a priimitu ordinul, să asigure pe Președintele Republicei franceze, că Austria deși mncheiăndu amiciție cu Germania, totuși și-a lăsat o acțiune liberă, iacă nu nu este prin nimica impedicată, de a continua relațiile amicale cu Republica franceză.— Rochefort este condamnații la deportație in unu castelu, pe viață. Germania este acuma liniscită și mergu toate lucrurile in ordinea prescrisă de constituția imperială. Numai mișcarea religioasă, departe de a fi terminată, readin a si nn fi dimensiuni mai mari. Pe cănd in Prusia vrea guvernul să introducă căsătoria civilă obligatorică, ceea ce ar fi o lovire foarte importantă pentru catolici, și pedepseste pe acei preoți, cari pe baza dogmei infailibilității se punu in contrazicere cu legile țărei; in München a avutu locu o demonstrație colosală din partea catolicilor vechi, cu care ocasiune s’au votatu resoluțiuni, ce ar face onoare și timpurilor, in care mergea incursițiunea cu obscuritatea mână in mănă, agităndu-se totodată pentru o propagandă catolică că nu se poate de energică.Diarele germane se ocupă cu atențiune deosebită de afacerile politice din Austria, aretăndu Germanilor din Austria cele mai vii simpatii, și „Nord. Zig“ Zice directu, că crisa in Austria, departe de a se termina prin împăcarea proiectată de Ministeriul Hohenwart, iea dimensiuni totu n mari. Dietele Austriei, in care dispui in fideli constituției de majoritate, p ■ .oază i șira contra rescriptului trimisu diete. noscendu, că acela lovesce directu in ■/ tale SI îl Qfdori Ü.3I.Q, pi’ogin ei4fo tri can <103a. Toate dietele vor alege deputați :■ neidhsrathul din Viena, ănsema de 1 da deputaților mandatul, de a nu upa zile lor. Față cu aceasta eventualitate a voitei.odenwart să le teroriseze incepénd desființarea dietei din Viena—ceea ce înse u’a voitu Imperatul să admită. Cabinetul actualu, voind a se susține și a pertracta impecarea proiectată, incungiură acuma stanea Reichsrathului astfeliu, că vrea să lase dietelor timpu indelungatu pentru terminarea lucrărilor sale, și apoi să convoace unu altu Reichsrath compusu prin alegeri directe, care mai ănteiu va alege pentru delegațiuni, și apoi va vota împăcarea și modificarea Constituției. Acestu proiecții anse cum se vede nu s’a realisa niciodată, că Imperatul de o parte re jendu tenacitatea și energia Nemților nemulțumiți, de altă parte ascultăndu acuma in Pesta sfaturile Ungurilor, care de locu nu consimțescu cu politica lui Hohenwart,—se pare că încheie socoteala cu acestu cabinetu, din care a și eșuu deja Ministrul de finance. Obstacul nu cel mai puternicu credu Slavii și Clericalii, că dace in persoana lui Beusto și prin urmare ei caută cu ori ce prețu, ca săi scoată din postul seu de Cancelariu imperialu și Ministru de Externe. Schimbăndu-se însă simpatiile monarhului pentru Cabinetul Hohenwart, se pare, că posiția lui Beust este destul de fermă Italia se luptă cu calamitățile financiare, avându încă pentru anul curentu unu deficitu imensu, pe lângă care mai ținu și turburările din Sicilia și Sardinia. Voindu guvernul italian v a ridica veniturile Statul ' 'mposite noue, și prin confiscarea avertirilor din Roma, Papa cere prin o epistolă inătnă adresată Regelui, ca să le lese intacte. Lo »■ cale. *** (D. Minstru Justiție) după cum se respăndise zgomoti , avea să visiteze urba noastră Zilele >ă scirile primite insă, această visită s’a apănă mai tărziu. *** (I. P. Sa Mi, politul), după scirile ce am priimitu, a isita m . Dorohoiu, unde a intimpinatu cea mai căld.’ . priimire. Acuma se află in Călinele P. S. Sale, unde aflămu cu regrete, șuiere de friguri. (Casieria de Issi) a priimitu Zilele aceste suma de 70. 1 lei noi din împrumutul de 78 milioane Re . imă este destinată pentru achitarea imbilie orelor vechi.D. Cassieru indată a și mijlocii u.■ d. prefectu de județu de a se face repa , pentru a se pute face îndestulări complect Ateista este o dovadă, că atunci, cănd se află bani in casierie, d. Casiera achitează mandatele, dar nu precum se aruncau diferitele calomnii din partea unora și altora. *** (Percep , ■ t iui bei lassi.) Pănă la finele lui Augu. a. c. s’a versatu in casa perceptoriei noastri. . . de 302,108 lei 37 bani, din creditul de 448,963 lei, 6 bani. Această sumă s’a aduma din contribuțiunile personale, fonciare, șosele etc. Române dar a se mai incasa pănă la 1 Oefiuvrie 1872 suma de 146,764 lei, 69 bani, spre a se complecta creditul sus arătatu. Negreșitu este ie lăudata activitatea d-lui Perceptor general pentru activitatea desvoltată in funcția d-sale. *** (Concetul) d-ș rei Jeanette Mont-D’or, anunțata peni i Zi'a 15 Sept. din causa de indisposiție a ’ nmescu s’a amănatu pe Ziua de mine, 18 Sept. Biletele plasate rămănit va' 1 , restul se află devendare la d-ra Concei și a Hotel d’Engliterre), la librăria Lewandovv ii s. la casă.—Pe căt aflămu s’a și plasatu t iun era considerabil de bilete, ceea ce ’ desvoltarea gustului musical al publicului > , . .. (Bine )-na Elena Gh. Asachy, animată de searității, a deschisu Zilele aceste o listă o rcripția dej in favorul văduvei Maria lomeu, nun.... a trei fete, fără nici unu mijlocii desistanui, și face prin aceasta apelu la nobilele scutii lente ale doamnelor și cetățenilor din sat la țîmea noastră incă primesce oferte binevoitoare pentru acestu scopu filantropicu. ***Află n* ul cu bucurie că Societatea Invățaturei Poporului Romănu, reincepăndu lucrările sale după vacanțe a pusu la ordinea Zilei pentru ședința sa de Duminica viitoare . Regularea unui adjutoriu de cărți și straie copiilor și copilelor germane din scoale primare din urba noastre. Clasele s’au inceputu, earna vine. Unu asemenea actu filantropicii n’are trebuințe de comentări. *** (Termometre de capu) De cate-va zile încoace se vedu plimbăndu-se pe stradele urbei noastre cați-va junișori, cu pălăriile intr’o ureche, avendu pe ele căte unu termometru, pe semne pentru ca trecătorii să cunoască la cea ăntâi vedere căldura ce există incrierii lor, spre a se pute feri de dânșii, dacă aceea ar fi poate prea vehementă. Suntemu curioși a vede, căți inși au să se inroleze supt flamura acestei mode caracteristice. (Loteria de Saxonia) clasa V, a inceputu a se trage de vreo căteva zile și au eșuu pănă a fi următoarele căsciguri mari: No. 50,597 cu căscigu de 150,000 taleri, No. 77,665 cu 40,000 taleri și No. 41,498 cu 20,000 taleri. *** (Unu regretabil accident ucetinu in „Pressa de la Bucuresci, care se intemplă mai alaltăieri sara la gara de la Filaretu. Anume: „Unu domnu major in armată, al cărui nume ilu tăceau,—Zice numita foae—venia de l’a Giurgiu cu trenul ce sosise in acea sară cam terziu, și s’a coboritu in sala de asceptare clasa I. Acolo nu scimu din ce causă, certăndu-se cu unul din oamenii aflați in serviciul restaurațiunei, la lovitu intr’unu modu foarte gravu cu sabia, spărgendu’i capul la partea din bărătu. Nu scimu dacă o foarte mare parte din purtătorii noștri de săbii, le-ar scoate din teacă cu aceeași înlesnire cănd ar fi vorba de apărarea patriei, precum le scotum numeroasele certe ce au, cu civilii mai cu samă“. *** (Chestiunea Strousberg.) „N. Fr. Pr.“ reproduce o depeșă din Bucuresci, din care aflăm următoarele: chestia căilor ferate clădite de Strousberg pornindu-se in timpul din urmă spre o aplanare linistită, incepe a se incurca din nou, incă nu este posibila, ca in una din zilele viitoare să dea guvernul circulațiunea lor pe contul seu. Unii din ei propriați, adică acei proprietari, cari au datu parte din pământul lor pentru tresărea liniilor, fără a fi încă despăgubiți, au reclamatu contra lui Strausberg, și tribunalele respective l’au și condamnatu să plătească, dar d-nul Strausberg se făcu a nu ami nimicu. Nainte cu vr’o căte-va Z’bănseau priimitu doi din acei espropriați o sentință judecătorească, prin care li s’a încuviințații să vânda la mezatu 2 locomotive, și să dea 1/3 din veniturile de la casa Administrațiunei instituite de Strausberg, spre a se despăgubi, de sumele ce li se cuvine. CassansS a refuzatu aceasta sentință sub cuventu, că 1) locomotivele precum și celelalte obiecte sunt mai inteiu proprietatea acționarilor și 2) veniturile zilnice sunt absoluta necesare pentru reparații și pentru circulațiune, mai alesu fiindcă Strausberg de 6 luni încoace nu trimite nici o para și personalul s’a redusu atătu numericii cătu și in privința șefilor pănă la cele mai estreme margini. Acuma chestia se pune astfel: „Poate conființa, garauuii sentința sau nu ?“ Pentru întâiul casu va urma circulațiunea ca mai nainte, pănă la aranjarea afacerei întregi, in al doile casu va conteni Administrația cu circulațiunea, iar guvernul, pe basa Art. 3 al votului Camerei, sau va continua cu circulațiunea pe conta sa, sau va face asemenea să inceteze.—In Bucuresci încă s’a formata unu Comitetu, care voesce a se înțelege cu proprietarii obligațiunilor și in privința continuării clădirei. — S’au alesu deja și Comitetul bursei, in care nu figurează nici unu Neamțu. *** (Obligațiunele căilor ferate romăne). După unu comunicata telegraficul Arbitriul aficsatu pentru 11 Octomvrie terminul ședințelor sale și a invitatu la aceste pe guvernul romănu și pe concesionari. Tribunalul camerala, ca instanță de recursa, a confirmata, după cum anunță „Ger. Zig.“ sentința judecătorului de bagatele, care condamnă pe Dr. Strausberg, să plătească interesele cadențe. Istoricul in scurta este acesta: Acuzatul făcuse apelu contra sentinței menționate, afirmăndu că declarațiunea sa l’a obligat a celu mult față cu guvernul romănu, insă nici decum față cu proprietarii de acțiuni,dar Acumănse a venitu Ziua dreptății și pentru această chestiune, căci eată că de-odată națiunea cea mai virtuoasă — cea care a chiematu dintre cele d’ăntei pe Evrei la masa înfrățirii—probează in fața opiniunii pulice, că toate acuzările aduse României, in ceea ce privesce chestiunea israelită, n’au pututu fi decăt inscentosite calomnii : in Camera Franciei se agită legea privitoare la rădicarea drepturilor politice acordate Evreilor din Algeria, și simptomele primordiale ale votului definitivu se manifestară, in sinul comisiunii însărcinate cu cercetarea acelui proiecta, prin 10 păreri pentru revocarea acelor drepturi, și 5 contra. Putea s’ar striga, că Francia e barbară, cănd ea constată, prin raportul comisiunii Camerei sale —cum strigăm și noi mereu—că chestiunea nu e religioasă, ci curata politică ? De ce nu ni s’a ascultatu și nou e vocea, cănd in sinul Camerei se constată același lucru ? Să nu scăpărau din vedere, c’aceasta se petrece acum in Francia, unde Evreii au arătatu și arată patriotismu, lucru de care nu e nici pomeneală in sărmana Românie. Remă e dar bine lămuritu, că cu totul de altă natură,i decăt de cea religioasă, sunt relele, ce o poporațiune neproducătoare poate causa unei țări, și că nemulțămrile României totdeauna trebuescu ascultate cu nepărtinire, cănd este vorba de chestiunea Israeliților. (Pom.) (*) cepăndu de la acestu templu, se trage neintreruptu pănă in zilele de azi, consciința despre puterea noastră de esistență.—Iată: aceasta e comun in timpul nostru și alu lui Stefan celu Mare; zăcem sub influința unui timpu mare............ Sunt aceste razele de Zori ale unei epoce noue? —ori sunt suvenirile mitice ale unui visu deșertu ?—Sufletele noastre să ne deie respunsu la aceasta. Noi simțim in noi putere,—noi sperăm, voim a fi, voim a ne împlini chemarea, ce avem ca poporu latinu, ca națiune jună in Orientul Europei!— Numai consciința comună a acestei puteri, numai speranțele și aspirațiunile comune ne-au adunatu la acestu locașu sfăntu, la momentul celui mai mare barbatu alu nostru.—Aici voim a redica imnu a totu puternicului creatoriu, aici a ridica ruga, aici a depune semnele recunoscinței noastre iuți a trecutul! Ve saluta al fraților ! Ve salutu surorilor! Ve saluta Românilor din căte-și patru unghiurile.— Ve salu la mormântul lui Ștefan celu Mare, umbra eroului să privegheze peste noi și să ne conducă la verii speranțelor noastre!....Aceasta ca venare a fostu privită cu cele mai vii aplause. Cu . . sa .. ocasie mai facemu incă odată invit ire tutun soane competente, de a ne trimete spre publiile d-loru rostite cu ocasia memorabilei s Chestiunea Israelită in Francia. Dacă acuzări din cele mai nedrepte s’au proferitu vr’odată, dacă insulte ne’ntemeiate s’au năpustitu mai fără rațiune asupra capului unei națiuni; dacă s’a veijutu vr’odată o țară injurată numai și numai pentru că se plângea, că interesele ei economice .=• ‘ reu jignite de-o invasiune clandestin ■ nu ptea trăi decăt din munca națiunii, să ■ poduce nimicu,—căci intr’o țară exclusiv aminti agricolă, nici unu individu din acea invasiune nu se ocupă e agricultură, — desigur toate acestea nu s au iutu întâmpla decăt cu România, când a fostu vorba de Israeliți. Nenorocita cestie israelită ’n România, mai ăntdiu o armă de pante ajunse apoi in mana unor puteri a fi * ■. noc.u pretestu d’a se amesteca ’n afacerii r/astre aterioare, sau, neputend’o face aceacM, i vesti orbi et orbi, că pe malurile DunăriiK esistă o țară de barbari, cari, in mijlocul Europei civilisate prin progresele seclului al XIX ucide, torturează și ’neacă pe Evrei. Cu cătă indignațiunie a’amu cititu cu toții prin fiarele străine angleze, germane, francese etc., lungile coloane prin cari eramu gratificați cu epitete, calități, caracteree și moravuri demne de Irodiesi! Cu cătă amărăciune nu ne-am verjuta tașați de superstițiune religioasă, atunci, cănd noi strigam din gura mare, că această chestiune e curata economică și naținale.