Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1872 (Anul 5, Nr. 1-72)

1872-01-26 / nr. 9

resei din Doljiu de 13­ luni, despre revisorii nu­miți, însă care nu-și făcu datoria lor. Se urmea­ză ca și cu toate interpelările. D. N. Ionescu interpelează pe d. ministru Tell, in privința ile­galității in destituirea profesorilor ce sunt și de­putați, și întreabă pe d. ministru de ce se con­trazice cu circularile sale. Pentru ce d. ministru nu a aplicatu circularea sa și asupra colegului seu de la esterne și justiția?! De ce numai la Iassi?! d. ministru Tell respunde, că d. Ionescu au vorbitu cu totul altceva decăt de circulara din Septembre. Aceasta cestiune au mai fostu de 2­ ori in cameră, cum de-a mai admisu biroul ca se mai vină și a treia oară!? Cestiunea aceasta o­­dată resolvată, nu sau mai admisu, ca profesorii se lipsească de la posturile lor. Se vorbesce pen­tru și contra închideri de discuțiune in astfel de materiă apoi se trece la ordinea­­ filei.—D. Leon Eraclide­ea curentul in discuțiunea generală asu­pra proectului de lege pentru timbru și înregis­trare, combate impositul timbrului și aduce exem­­plul resultatului rău din Moldova dicăndu, că a­­cestu inpositu lovesee in toate capitalurile atăt indigene căt și străine. Roagă pe cameră, se nu­ea in considerare această lege, fiindu că este foarte impovozitoare și loveste in clasa agricolă. Ne mai fiindu d-nii deputați iu num­eru ședința se ridică la 4 oare și */2. Sumarul ședinței de la 18 ian. a. c. La 1 oară după amenzi fiind numerul deputaților complecaa sub președința d. Dinu. Gh­ica se deschide ședința Camerei. Se discuta proectul de lege pentru tim­bru și facsă. D. G. Ventura susține proiectul de­­monstrăndn avantajele lui. D. A. Stolojan din parte-i susține neavantajele acestui proectu și con­chide, că mergemu la ruină prin aplicarea acestui proedtu. D. V. Boerescu este pentru proectu, ZL pentru că, dacă astăzi statul are unu budgetu a­­tăt de mare, aceasta este o probă despre mărirea averei naționale prin urmare are de unde scoate acești bani, ce compunu budgetul. După ce d. Valeanu se exprimă contra acestui proectu­rice ca să se găsească alte mijloace pentru acoperirea cheltueliloru. D. C. Boliacu crede că este justu acestu impositu. D. N. Ionescu, combate pe d. Boerescu și cei alți susțiitor a proectului, și roagă Camera se nu­mea in considerare acestu proiect«. D. M. Iepureanu, combate pe d. Valeanu și Io­­nescu și este pentru acestu impositu. Se cere în­chiderea di­scuțiunei, se priimesce—apoi se pune la votu luarea in considerare a proiectului, vo­tanți 72 majoritate, abs. 37, bile albe pentru 52 bile negre contar 20. Descomplectăndu-se Adu­narea ședința se ridică semănăndu pentru a doua zi discuția pe articole. fie, cănd trebue să se facă denunțarea. — „Jour­nal des Debats“ crede inse că pentru cabinetul de Londra data de 4 Fevruarie nu e unu termin fatal. Denunțarea va avea efectele sale in tot cașul, unu anu după ce se va declara, ori la care timpu. Și un adever unu curieru a plecatu din Londra cu instrucțiuni in înțelesul acesta, pe ca­re ambasadorul Angliei a comunicații d-lui Pou­­yer-Quertier, ministru de finanțe, și acesta Adună­rei naționale. Adoptarea proiectului de denunțare a tratatelor e probabilă.­ In scrisoarea publi­cată de contele de Chambord, cu data din 25 ia­nuarie, el declară din nou că nu va abdica nici­odată, și că fiindu rege legitim, nu va consimți a deveni rege a revoluțiunii. Această scrisoare se poate considera ca unu respunsu direcții viteze­­lor de fusiune. Ori­care ar fi opiniunile cuiva a­­supra contelui de Chambord, nimene nu poate cel puțin se nege că nu e tare și sincer in credin­țele lui. Ar fi de dorita ca prinții d’Orleans se urmeze esemplul moșului lor, și să arate pe față care este stindardul ce poartă ei, in locu de a lăsa să circuleze pe socoteala lor tot feluri de vitete, care nu face decăt ii disconsideră in ochii tuturor oamenilor onești. SCIR­I DIN AFARĂ FRANȚA,­­ Vitetele de fusiune intre cele doue vite a casei Burbonilor, au dispărutu din nou pentru nu sciu a cățea oară. Partizanii acestui espedientu spe­­rează negreșitu, că poate tot repetăndu-le necon­teniții vor agjunge a le da realitate. — După cum se asigura, proiectul de a alege unu vice-preșe­dinte a republicei nu va fi presentatu Adunărei. Ca­usa este de o parte opunerea d-lui Thiers, de altă parte alte greutăți politice ce s’ar nasce.­Deaseme­­nea se pare că propunerea Duchatei pentru inturna­­rea Adunărei, e, dacă nu părăsită, celu puțin amâ­nată pentru mult timpu. Ultima crrsă de la Ver­sailles, a măritit numerul deputaților contrari a­­cestei propuneri. Mulți din ei se întreabă cu ne­­linisce ce resultatu ar fi produsu această crisă, dacă Adunarea și guvernul se aflau la Paris. — Raportul comisiunii însărcinate de a examina de­nunțarea tratatului de comerțu cu Anglia, nefi­­indu incă presentatu, Adunarea nu se va putea ocupa de această cestiune înainte de 4 Fevrua­ CURIERUL DE IASST. AUSTRO-UNGARIA Cestiunea gravă a împăcării luptelor de națio­nalități, este tot dominată de regularea raportu­rilor intre Galiția și partea cisletiană a Monar­chiei Se crede că sub comisiunea numită pentru acestu scopu­a reușita a combina unu compro­­misu care va satisface pe amendone părțile inte­­resate. Cu toate aceste înainte de a cunoasce re­­sultatul definitiv, nimene nu se poate pronunța. De la succesul acestor negocieri, atărnă esistența mini­steriului Auersperg. Incăt privesc c cestiunea alegerilor directe pentru reichsruth, guvernul a redus deja pretențiunile sale la minimum lor, a­­decă in singurul casa in care dietele provinciale as refuza de a trimite representanții lor la par­lamentul comun. Inse mai înainte ca Polonii se susțină pe ministeriu in alegerile directe, trebue ca cererile lor se fie satisfăcute. Neînțelegerile a­­ceste incepu a îngriji și pe Unguri, și foile ofici­oase sfătuescu pe Poloni se facă probă de simții politicu, precumu altă au făcutu Ungurii in îm­prejurări multu mai grela. Resti Napló le amin­­tesce că ei au fostu cuceriți și anescați, și prin urmare n’au aceleași drepturi ca celelalte națiuni austriace. Agitarea spiritului națioal in Croația pare a se mai modera puțini. La Pesta se spe­­rează multu că Croații vor consimți ca o învoire și chiar se crede că mișcarea unionistă, se intă­­resce și se popularisază. ANGLIA Regina se va inturna la Windsor cătră 20 Fa­­vruarie. In 29 Ianuarie s’a ținutu la Birminghem­ unu melting de alqi etori, in care s’a cetiti o scri­soare a d-lui de Bright, care mulțumesce alegă­torilor sei de indulgența lor in timpu de doi ani care ținu boala sa. Elu regretează că nu poate incă asistă la reuniunele publice și la ședințele Parlamentului. Sperează insă că va putea lua par­te la diverse lucrări in sesiunea viitoare. ITALIA Mai multe interpelări par a se pregăti in parla­mentul italian asupra afectațiunii guvernului fran­ces­a reținea la Paris diplomatul care trebue cel represents pe lăngă Victor Emanuil opiniune com­bate ideea interpelărilor, observăndu că legațiu­­nea franceză e așezată la Roma, și că prin ur­mare relațiunele internaționale nu sufărit nimic. Pentru a-și agiunge scopurile sale, papa nu refu­­ze nici o alianță. După ce vede că e părăsitu de toate puterile catolice, acumu se încearcă a cău­ta unu sprijinu in Rusia. Prezența la Roma a ma­relui d-nn Mihail, e cu deosebire esploatată in a­­ceastă privire. TURCIA. Scriile telegrafice că poartă otomană aru fi in­­ceputu negocieri cu principalii interesați, care sco­­țind din incureală compania d. de Lesseps, aru fi asiguratu întreținerea și esploatarea regulată a canalului de Suez, se desmințescu acums. Poarta temându-se de ori­ce amesteca in trebile ei din lăuntru, nu poate consimți la o aseminea combinare. Serii Locale. *** (Consili­ul Comu­n­a­l) In ziua de 18, Ianuar a. c. pe la 7 1/2 care sara sau ținut șe­dința Consiliului Comunal din Urbea noastră, in care sau desbatut următoarele : dănduse lectură samariului ședințelor precedente sau aprobat in unanimitate, apoi D lu Primaria aduce la cunos­­cința D-lor membri presenți, cum că au priimit nesce adrese de la D. Minisru de Interne cu No. 412 și de D. Ministru de Finance cu No. 495 re­­­lative la protestările, ce au făcut comuna contra comisiuneloru de reviste numite de administrați­­une și a lucrăriloru loru. Se citescu aceste, apoi se incepe o discuția generală din care resultă că, deoarece comuna față cu aceste lucrări a fost in lege se se supună din nou și detailat D-lui Minis­tru, toate impregiurările unde se se arate, că Con­siliul menține inchierea din 15. Decembre.—D-lu Primar cerănd o decisiu­ne asupra pr­ivirei roluri­­loru vechi pentru care au urmat discuțiune și pa­ritate de voturi in una din ședințele precedinte, insistă pentru aceasta fiind­că se prezintă per­soane care voiescu a plăti remășițele aniloru tre­cuți și nefiind roluri, nu putu plăti ba­na ari si se opresce pasporturile și așa sunt inpedecați in in­teresele lor din străinătate. Susținând insă uni din d-ui membri, că aceasta ar fi lucrul percep­torilor, d. primar arată cum că comuna trebue se primească rolurile și se urmărească remășițele pe anii 1870—1871.—S’a pusu in discuțiune bud­getul și anume capitlul X pentru deversimentul publicu § I, și subvențiunea teatrului romăn in sumă de 33.500 lei conform contractului.—Con­siliul au admisu. — D. raportor arată că la a­­cestu capitlu s’a pusu 8518 remășițe de plata u­­nor reparațiuni. Consiliul asemenea au admisu.­ La punctul care atinge lucrările publice, rapor­­torele relatează că in anul trecutu a fostu suma de 10,000 lei, insă comisiunea au redusa la 4000 lei fiindcă s’au sporitu numerul gardiștilor și re­parația șanțurilor incunjurătoare orașului de­o­cam­­data se va suprima remănăndu a se face repa­rația alocurea. Ear Consilier au decisu a se pune suma de 5,000 lei. S’a pusu pentru pavarea pie­­ții de la Nicolina 1500 lei. — S’a votat pentru reparația edificielor comunale suma de 8000 lei. In privința ridicărei planurilor și a deviselor pen­tru edificarea unui teatru s’a pusu 6000 lei, dar această lucrare să se facă prin concursu.­­ Dar D-nul Primar susține că dacă pentru anul trecut s’a pusu 6000 lei care ănsă după opinia D-lui raportare nu ar trebui pusă la disposiție pănă ce nu se vor incepe lucrările, s’a primita propune­rea de a se trece in budgetu suma de 4.000 pen­tru începere. — S’au admisu de consiliu suma de 800 lei pentru espropriarea locurilor de la hală care sunt in litigiu și pentru unu altu locu de lăngă hanul Misir. S’au propusu de a se cumpă­ra locul de pe care s’a daramatu nisce ruine in piața Sf. Vineri, de la statu, unde comuna aru putea redica nisce dughene. — S’au admisu suma de 6000 lei pentru espropriarea unui locu din Păcurari și facerea unei pieță. — D. Primar pro­pune a se efectua o cifră in budgetu pentru edi­ficarea din nou a unei case in paiantu și de vă­lătuci la bariera Ipsilantu, fiindcă bordeiul ce au fost s’au ruinatu și perceptorele nu are unde și­­dea. Consiliul au admisu suma de 1500 lei. — Suma de 9000 lei pentru rădicarea planului ico­­nomului al moșiei orașului a fost admisă de can­tine“ urmă Iorgu spărietu „Valentine vino de-mi ajută să scoatemu pe Rebeca la acru... biata copilă e atăt de spărietă, nncăt e rece de tot și nici poate vorbi... lasă servitorii să se ocupe de cai!“ Valentin se apropie și ridicăndu pe Rebeca din trăsură, o puse pe oarbă. Luna se ridicase acum pe ceriu și lumina întreaga scenă. Rebeca era palidă ca o moartă, manele și fața ei erau reci, ochii ei erau pe jumătate închiși. Iorgu era un genunchi dinaintea ei, susținănd’o cu brațul dreptu, ei săruta măna și se ruga: „Rebeca... te rogu... nu e nimica... te rogu revino in tine ... nu vezi tu? suntemu cu toții tefiri... Re­beca pentru amorul meu revino in tine... uită­­te... trăsura e gata îndată... să vezi tu că și cu trei cai avemu să mergemu ca ventul... Re­beca, in numele lui Dumnezeu. Rebeca.“ Și bie­tul Iorgu incepu a plânge. Rebeca änse deschise ochii și voi să suridă apoi respiră greu și­­'se cu voace stinsă: — „Iorgule... fii barbatu... te rogu, Iorgule ... dacă mă iubesci---- Eu morii, lorgule___ Froim mi-a datu otravă... eu moru fericită... in brațele tale... fii barbatu... te iubescu lor­gule... te iu...“ Încă o resuflare, și sufletul de ângeru a copilei sburase spre ceriu. Iorgu remă­­sese incremenitu cu cadavrul in brațe. Valentin sta impetritu in picioare. Deodată Scruteanu dădu unu țipetu lungu și ascuțitu și stringăndu cada­vrul iubitei sale in brațe căzu la pămentu fără simțire. Valentin nu făcu nici o mirare, ochii sei păreau a fi de sfeclă. Gherghe și veseteul aler­gară și le trebui toată puterea de a desface bra­țele lui Iorgu și a­ lu despărți de cadavrul copilei. „Dumnezeule!“ răcni deodată Valentin și ri­dică pumnul spre ceriu „Dumnezeule! Ce-ți au făcutu acești copii ?“ In vremea asta se auzi unu galopu de cai, o trăsură descoperită se opri. In ea se găsiau Ba­­ruc juvaergiul, Froim Silberberg și unu agentu al poliției. — „Stați locului de sunteți creștini“ strigă ve­­reteul lui Iorgu „și ajutați!“ „Ce este ? Ce este ?“ strigară sărindu din tră­sură, ambii evrei și omul poliției. Iorgu se luptă, răcnindu ca unu smintitu cu vezeteul și cu Gheorghe, care abie ilu ținea. Va­lentin avea incă pumnul ridicatu spre ceriu. Ca­davrul Rebecăi era culcatu pe iarbă. Buruch be­­trănul recunoscu ănteiu pe Iorgu. — „Ce ai făcutu cu copila mea, omule ?“ in­cepu elu a întreba „nu-ți voescu nici unu rău.. pre legea mea, numai lasă-m­e s’o vădi­, să sciu că voiesce să meargă cu tine. .. te rogu, stăpâne .. . aibi milă de mine“ și se aruncă la picioarele lui Iorgu care nu vedea nici simția nimică, ce chema numai: „Rebeca... Rebeca!“ Valentin trase atunci pe betrăni de o mănă lăngă cadavrul copilei și aruncăndu-lu cu putere, urlă: „Bată-ți fata, moșnege... e moartă otrăvită de spurcata voastră liftă... eată-ți fata, mergi de sărută mă­­nele înghețate in fiorii morții... Unde e mirele și ucigașul să o serute și elu și să-și vadă is­prava?“ și recunoscendu pe Froim,­ilu Înhață și pe dénsul cu măna de peru și­ lu aruncă asupra cadavrului. Buruk remăsese josu ingenunchetu impetritu. — „Cine a muritu ? Cine a ucisu ? Froim vor­besce!“ murmură elu. — „Rebeca a muritu in legea lui Izrail“ res­ponse acesta tremurăndu convulsivii. — „Cane de trei ori blestematu... Cine ți-a datu ție voe să te atingi de fiica mea ? Ce aveai tu, dacă sângele meu se crescina ? Lupu turbata și sângerosu, sănge ți-a trebuitu?... de sănge m­ădușitu să mori... și trupul teu să fie arun­cații la corbi și la căni !. . . și bătrănul evreu se aruncă cu furie asupra lui Froim c­re se tăvălia in oarbă ca mușcatu de unu șerpe. (va urma.) (Conv. Lit.)

Next