Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1872 (Anul 5, Nr. 1-72)

1872-02-25 / nr. 22

ANUL V. Prețul Abonamentului: Iassi: Pe unu anu 20 lei noi. „ șese luni 10 ,, „ , » *re* >» & » 1) Districte: Pe unu anu 24 lei noi. „ șese luni 12 „ „ n U"®* *j 6 » » Austria: Pe șese luni 14 fr. Germania : Pe șese luni 18 Franc . Francia: Pe șese luni 24 franci. IASST, VINERI 25 FE­BRU­ARIE 1872. APARE DE TREI ORI PE SĂPTĂMĂNĂ, DUMINICA, MERCURI ȘI VINERI. Anunciuri. Rend­ul de 35 litere sau locul seb 20 bani. Inserțiuni și reclame. Rendul de 35 litere sau tonul ser 60 bani. Epistole nefrancate nu se primescu. Manuscriptele nepublicate se vor arde. RED­ACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA IN LOCALUL TIPO-LITO­GRAFI­EI NAȚIONALE. CALENDARUL SEPTEMANEI SIILU STILU t­Itta PATRONUL DILfIL RăsĂr. Apus. ! STILU ! STILU DI1TA PATRONU­T TI­­­T tI RăsĂr. Apus­ VECHIU. NOU. PIU­A. rALKUISUL Piui. soar. soar VECHIU. NOU. PIUA‘ PATRONUL DILEI. soar so ar Tevraar. Martie. Ore. m. Ore. m. Fevruar. Martie. j­ol Ore. m. Ore. m. 20 3 Duminică. Leonu Episc. Cataniei. 6 31 5 52 24 7 Joi.­­ Afl. Capului Sf. loan. I 6 26 5 57 21 4 Luni. Cuv. Timoftei. 6 30 5 53 25 8 Vineri. Părintele Tarasie. 6 24 5 58 22 5 Marți. Afl. moast. din Eugenia. 6 29 5 651 26 9 Sâmbătă. Păr. Porfiriu.­­ 6 23 5 59 23 6 Mercuri. Păr. Policarpii.­­ 6 28 5 5618 27 10 Duminică. Procopie Decapolit. 1 6 21 6 1 Rusia. Pe șase luni 20 franci sau 7 ruble hârtie. Exemplarul 30 de bani. Depeși Telegrafice. Paris, 1 Martie. — „Gazeta de France ‘ a­­firmă, cum că prințul Joinville și ducele de Aumale s’a numitu din nou, in rangurile lor , celu ăntaiu ca vice-admiral, al doilea ca Ge­neral de divisiune. — Precum se vorbesce, Ge­neralul Ladmirault a demisionat din postul de Guvernator a Parisului. Londra, 1 Martie. —Gladstone explică in Parlamentul de jos: unu june de 18 ani, au amenințat pe regina—in sala trecută, cănd se reintorcea de la Palatul Bukhingam, cu un pistol. —Era pe la 5 y2 oare, regina nu s’a speriatu de locu. — Făptuitorul a fostu in dată prinsu, s’a găsitu asupra lui niște documente, pentru eliberarea și grad­area unor persoane. Granville, dă tot acestea explicări in parla­mentul de sus. Londra, 2 Martie.—Atentatorul O’CONNOR, se găseste înaintea curțiii de ASSISE.—Re­gina, prin o scrisoare cătră Gladstone cu data de 29 Fevruar, arată viile sale mulțumiri, față cu semțemintele manifestate a­le popula­­țiunei, in momentele pericolului ce au a­­menințat’o. Atena, 2 Martie. — Chavalerul de Haimerle fost pănă acumu ambasador austriacu la A­­tena, pleacă mine spre Viena, ca succesor al seu, a sositu ieri baronul de Pottenburg. Berlin, 2 Martie. — Cancelarul imperiului german a dat astăzi unu prăndiu strălu­cirii — ambasadorilor din Franța, Austria, Anglia și Rusia. Bruesela, 2 Martie. — Se vorbesce, cum că Contele de Chambord, va părăsi „Breda,“ pen­tru ca se viă la Amsterdam. Washington, 2 Martie. — In „Toronto“ un ministru din Canadia, au ținutu o cuvintare prin care susținea, cum că Canadienii să se pregătească, pentru scuturarea dependenței engleze. Roma, 2 Martie. — Contra „Oservatorului“ Jurnalul „Opinione“ susține , nu este de loc adevărat, cum că ministrul de Esterne Vis­conti— Venosta ar insista pe lăngă cele alte puteri, ca se revoace pre toți ambasadorii lor, de pe lăngă papa. Paris, 2 Martie. — Generalul Ladmirault, și-a retras demisiunea, după multe îndemnări ale d-lui Thiers. — Aceasta au causat mare iritare in sinul partidului conservator. New-York, 3 Martie.— (Cable-Telegraf.)— Respunsul republicei americane, in privința „Alabamei“ s’au trimis astăzi la Londra. — Se afirmă, că tonul acestui respuns este de tot pacinic. Paris, 3 Martie. — Ministrul de finanțe al Franției Pouyer-Cuertier, ai­ provocat mare iritare prin arătările sale in procesul lui „Jan­vier de la Motte.“ — Buf­aure ministrul de Justiție, declară, că Cuertier trebue să se re­tragă de la minister, sau va demisiona el. Paris, 4 Martie. — Pouyer-Cuertier și-a dat demisia; Thiers nu voesce incă a o primi. No. 22 Soiii din Intru. Estragem din „Gardistul Civic“ notițele urmă­toare : Timpul cel variabil și nestatornic, ne invălue încă, după frigul riguros ce avurăm săptămăna trecută, Dunărea a reinghețat, precum am fost pretins in No. din urmă, și după 2 zile barome­trul arătând schimbarea temperaturei, a și înce­put a se muta ghiața, incăt părea că se va des­­gheța, se vor porni sloiurile ceea ce ne da o zare de speranță, că vom putea scăpa curând de blo­cul in care ne aflăm, ănse începând ear a sufla cu furia vânturile nordice, a stat pe loc, intărin­­du-se mai mult. Astă stare a atmosferei, influ­ențată nu puțin și asupra sănătăței oamenilor, mai vertos asupra celor afectați de diferite boale cronice, și mortalitatea se pare a spori in orașul nostru. Incăt pentru situațiunea comerciului, a condițiunei, ce dă viață Galațului, este tot aceeași, criza apasă asupra tuturor!... Liniile căilor fe­rate Bucuresci-Brăila și Tecuciu-Galațz, întrerupte de troiene, aflăm că ear s’a pus in circulațiune de la 12 Fevruarie. Ghiața de pe Dunărea de sus și in dreptul Galațului pănă la carantină, s’a rupt și apa s’a curățit de sloiuri. ănsă de la ca­rantină in jos pănă la Tulcea, Dunărea este încă înfundată de sloiuri. Intr’o casă despre vale, în­călzită prin cărbuni de pământ, astupăndu-se so­ba in noaptea de Duminică spre Lunea trecută, s’a asfinxiat 3 persoane, găsindu-se a doua­<Ț moarte. „Trompeta Carpaților“ ne relatează: „In ședința de Vineri a Camerei s’au petrecut căte-va lucruri extra­ordinare. S’a votat cu 48 voturi contra 32, desființarea școalelor normale și încredințarea școalelor rurale, preoților comunei. Poate că’și vor aduce aminte dintre lectorii noș­­trii că acum vr’o trei ani, propunea deputatul Bolliac in Cameră, după interpelarea ce a făcut ministrului instrucțiunei publice de atunci, pentru ce nu se aplică legea instrucțiunii publice, ca, pre acolo pre unde nu sunt învățători, să fie preo­tul și invețător cu un adaos de onorariu. A­vem­ însă ministrul se ceară închiderea scoalelor nor­male după o lucrare de cinci ani, care a costat pre tot anul 70000 lei noi, pentru care scoli nor­mali s’au cumpărat casă și chiar in anul acesta, care scoli normali au început să’și dea rodul sco­țând mai mulți învățători, cei mai buni, prin scoa­­lele rurali astăzi; a veni ministrul instrucțiunii publice se ceară desființarea acestor școli, și, ca principiu, să se pună preotul in toate părțile în­vățător și să se găsească și o majoritate in Ca­ F­O­I­LEȘT­O­N. COPII DIN FLORI*) de Leonida Grigoriță. II. (urmare.) Era momentul cel mai periculos din viață... respĂntia lui Ercule... Rubiconul inocenției vir­giniare ! Și cine oare dintre oameni, luni și fecioare, pot scăpa întregi ? !... Care inimi pe lume sunt așa de torte se treacă fără opinteală aceasta scurtă și Charibdă a naturei ? ! ... Puține­­ foarte puține !— Ș’apoi chiar inimele acelea ce iși fac cu emfas... pe la mijlocul vie­­ți ei... am scăpat! imi ri­t de toți nebunii, cari se închină amorului!... chiar acelea inimi nepre­­cugetate ajung la betignețe, a doua copilărie. .. și le vecji nebune de amor! !. Perverse ființe, cu perverse simțiri ! de ce se mai încearcă oare, ca se combată un ce, pre care nu sunt capabile a’lu domina ?! ... Și Mari i cum sta așa, cănd ingălbinind, cănd cu aprinși obraji, ducând la locul unde bate inima, măna-i dreaptă tremurăndă... se suspăi­­mănta de descoperirea unui secret, pe care nu’lu cunoascea de loc, că ar fi dormitând in finul ei fraged !— Picioarele de abea o țineau, ochii­ i se supainginau... și mai mult ca o fruiară cuprinsă *) A vedea No. 20, de vârtejul volburos a unui criveț, cu pași inple­­teciți, scăpată spre patul ei, unde alunecă cu un lung suspin. Și ascumzăndu-și fața in­cretele moi a perinei ... un fiu de lacrimi sbucni din ochii „Măriei“. Pentru ăntăia dată in viață plângea, fără să-­și poată da compt prentru ce plânge! Nici odată nu a simțit o jele așa fără de margini, nici odată un dor așa de nespus nu-i a scormonit frageda inimă !! Nevinovată, întocmai ca crinul răsărit și pe care încă nici boarea demineții nu a putut se-’lu sărute, nici fluturii sburdalnici nu au ajuns se-’la farmece prin tainicele lor șoapte de amor... Ma­ria crescută pe încântătoarele țermuri de la Calpe putea ea oare prevedea, cum că odată are se do­rească un ce pe lume mai mult decăt <TU dragi de primăvară, flori și fluturi, după care alunga­­ jlujica întreagă ?! Ea nici atâta nu scia... că este femeia !... că are o inimă și că aceasta inimă ascunde in sine și alte doruri, cu totul diferite de ale copilăriei sale !! ... Nu ținu mult acest estaș, ce răsări ca o găcitură pe ceriul frumoasei copile, amse acel mult, puțin al acestor tainice scurgeri de lacrimi, de care nu scia nime numai ea și Dumnezeu... a fost viața intreagă, ce se deschidea inaintea princesei... era am putea ijice albumul viitorului unei inimi adeverate de virgină, album, pe a că­­rei pagini, cineva ar­ fi putut ceti ăntăiul și ulti­mul amor! ! Mulți! poate cea mai mare parte din cetitori vor pofni de ris ! vor merge in cinismul, care este la ordinea­­ Jilei, pănă acolo de-a esclavaa... ăn­tăiul amor și cel de pe urmă! trei patru vorbe, care cuprind cel mai mare neadevăr ! ! Ei bine ! o sciu , pentru că voi slabe imitațiuni de tot ce-a vrut Dumnezeu se numească om ! o sciu, că pentru voi amorul nu este nici ăntăiu nici de pe urmă... pentru voi există tot atâtea amoruri ... căți ani are viața voastră, ba nu ! voi aveți tot atâtea aluciuări febrile, câte luni, săptămâni,­­Ție, oare și minute sunt inpletite in un veac o­­menescu... pe care toate le numiți amoruri ! Dar’ nu trebui se măsurați pe toți oamenii... după cotul vostru !! sunt, a fost și vor fi inimi care iubesc, numai o singură dată... și acea singură dată este totul ce cunosc din viață!! ... O fi trecut vre-o cinci­spre­­zece minute, de cănd Maria sta cuprinsă in tot intregul corpului ei de un fiu de simțiri misterioase, ce amenința se inece ființa ei șubredă. .. apoi de-odată păraele lacrimilor începură a seca... povoara ce-i­­ făcea pănă acum pe inimioara plină de dor, dispăru și prințesa, tresărind, intocmai ca coarda unei Vio­line atinsă de fibrele arcului, se sculă drept in picioare... Aerul îngrijitor nu mai plutea preste palida ei față. Ochii streluceau mai tare. Burjele i subțirele și rumeioare păreau a lui, cu mulțumire. Cu măna dreaptă ur­că pe inima-i sbăcnindu

Next